de Aleksandar Stoicovici<\/p>\n
<\/p>\n
\n1.<\/strong><\/p>\n L\u00e2ng\u0103 noi locuie\u015fte o fost\u0103 educatoare, o \u015fv\u0103boaic\u0103 despre care se zice c\u0103 i-ar fi fr\u00e2nt inima lui Weissm\u00fcller cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103. Sunt vecini care spun c\u0103 \u00een tinere\u0163e era cea mai frumoas\u0103 femeie din Timi\u015foara. \u00cen timpul r\u0103zboiului toate bancnotele tip\u0103rite aveau chipul ei pe ambele fe\u0163e, iar pentru o scurt\u0103 perioad\u0103 se fabricaser\u0103 gloan\u0163e pe care \u00eei erau gravate ini\u0163ialele numelui. Eu cred c\u0103 aceste lucruri, dar \u015fi multe altele, \u00eei displ\u0103ceau profund. La prima noastr\u0103 discu\u0163ie mi-a \u015fi zis:<\/p>\n – Eu nu pot s\u0103 \u00een\u0163eleg foamea asta dup\u0103 faim\u0103. Unii ar fi \u00een stare s\u0103-\u015fi m\u0103n\u00e2nce propriile degete ca s\u0103-\u015fi aud\u0103 numele rostite.<\/p>\n B\u0103nuind cam ce-ar vrea s\u0103 spun\u0103, m-am apropiat de gardul care ne desparte cur\u0163ile \u015fi\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 i-am r\u0103spuns:<\/p>\n – Doamna Margareta, eu n-am habar cum st\u0103 treaba cu degetele, dar mie c\u00e2nd am fost mic mi-a crescut o trestie de zah\u0103r \u00een palma dreapt\u0103. N-am spus nim\u0103nui nimic pentru c\u0103, vede\u0163i dumneavoastr\u0103, eram mai s\u0103rac dec\u00e2t acum. Eram mult mai s\u0103rac \u015fi m\u0103 bucuram s\u0103 \u0163in miezul de p\u00e2ine sub robinet \u015fi apoi s\u0103 \u00eel str\u00e2ng \u00een pumn. Mult\u0103 vreme am dormit cu m\u00e2na sub cap de team\u0103 s\u0103 nu-mi descopere cineva trestia \u015fi am r\u0103mas cu obiceiul \u0103sta p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. De asemenea, eu \u015ftiu c\u0103 toat\u0103 lumea de pe strad\u0103 v\u0103 strig\u0103 Marga, dar eu g\u0103sesc aceast\u0103 prescurtare vulgar\u0103, a\u015fa c\u0103 am s\u0103 v\u0103 spun Margareta sau doamna Maller, cum dori\u0163i.<\/p>\n Z\u00e2mbind \u00een\u0163eleg\u0103toare, se aplec\u0103 u\u015for \u015fi spuse cu tonul vocii mai sc\u0103zut:<\/p>\n – Tinere, \u00eemi e\u015fti chiar simpatic. Po\u0163i s\u0103-mi spui, a\u015fadar, cum vrei tu. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nici nu mai am preferin\u0163e. \u00cen timpul r\u0103zboiului erau b\u0103rba\u0163i care, nu numai c\u0103 n-aveau habar s\u0103 scrie, dar nici nu \u015ftiau s\u0103 vorbeasc\u0103. Veneau noaptea \u015fi \u00eemi morm\u0103iau sub geam: M… \u0103\u0103M. Uneori m\u0103 \u015fi speriam; \u00eemi imaginam c\u0103 vorbesc alt\u0103 limb\u0103 pe care eu n-o \u00een\u0163eleg \u015fi asta m\u0103 sup\u0103ra grozav. \u00cen rest erau pedan\u0163i, c\u00e2\u0163iva colec\u0163ionau fluturi \u015fi alteori mi-i l\u0103sau \u00een cutia po\u015ftal\u0103. Diminea\u0163a, c\u00e2nd scoteam scrisorile, m\u0103 trezeam c\u0103 mi se lipesc de unghii oase mici sau aripioare uscate care se \u015fi sf\u0103r\u00e2mau imediat.<\/p>\n Pe strad\u0103, dup\u0103 cum ziceam, circulau tot felul de pove\u015fti legate de doamna Maller. Cei mai mul\u0163i povesteau despre numero\u015fii b\u0103rba\u0163i care veneau s\u0103 o curteze. Unii \u00ee\u015fi tatuau numele ei pe bra\u0163e, al\u0163ii \u00eenghi\u0163eau cele mai valoroase bancnote pe care era imprimat chipul ei. La magazin am auzit \u00eentr-o zi o poveste de-a dreptul halucinant\u0103. O doamn\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103, dar probabil cu c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t doamna Margareta, povestea c\u0103 ar fi venit la un moment dat un dervi\u015f care ducea \u00een spate un co\u015f plin de \u015ferpi. \u00ce\u015fi instalase un fel de cort pe iarba din fa\u0163a casei \u015fi \u00eencepuse s\u0103 fac\u0103 tot felul de incanta\u0163ii. Se \u015fi \u00eenfometase o perioad\u0103. Nimeni n-avea habar ce voia s\u0103 demonstreze de fapt. Murise dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani \u00een clopotni\u0163a unei biserici de cartier cu \u015ferpii lui cu tot, iar \u00een ultimele luni de via\u0163\u0103 se hr\u0103nise numai cu buc\u0103\u0163i din clopot.<\/p>\n Tot pe atunci venise \u015fi un regizor de prin America de Sud. Voia cu orice pre\u0163 s\u0103 o cunoasc\u0103 pe doamna Margareta. Turna un film despre \u00eentuneric \u015fi g\u0103sise chipul ei potrivit pentru un rol oarecare. C\u00e2nd a \u00eent\u00e2lnit-o pentru prima dat\u0103, a scos aproape mecanic o bancnot\u0103 cu chipul ei din buzunar, a prins-o cu v\u00e2rful degetelor din ambele p\u0103r\u0163i \u015fi a \u00eentins-o, privind ame\u0163it, ba spre doamna Margareta, ba spre bucata de h\u00e2rtie. Dup\u0103 c\u00e2teva minute, \u00eenghe\u0163ase \u015fi n-a mai putut dec\u00e2t s\u0103 rosteasc\u0103 cu o voce moale c\u0103 bancnotele sunt nereu\u015fite. Voia probabil s\u0103 elogieze \u00een felul lui frumuse\u0163ea doamnei Margareta, dar ea nu fusese foarte impresionat\u0103 de cuvintele lui. \u00cencerc\u00e2nd mai apoi s\u0103-i explice \u00eentr-o german\u0103 \u00eengrozitoare ideea filmului, regizorul se lovi de un refuz categoric:<\/p>\n – Cum adic\u0103 trupurile sunt st\u0103p\u00e2nite de obiceiurile umbrelor, domnule? Adic\u0103 vre\u0163i s\u0103-mi spune\u0163i c\u0103 mie \u00eemi dicteaz\u0103 umbra mea ce s\u0103 fac? E o abera\u0163ie!<\/p>\n Rememor\u00e2nd aceast\u0103 scen\u0103 la insisten\u0163ele mele, doamna Margareta p\u0103rea la fel de revoltat\u0103 cum fusese cu zeci de ani \u00een urm\u0103 c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat episodul. Cu toate astea, mi-am permis s\u0103 intervin:<\/p>\n – E drept, s-ar putea s\u0103 fii exagerat regizorul. S\u0103 spui c\u0103 trupul e st\u0103p\u00e2nit de obiceiul propriei umbre pare o abera\u0163ie, dar nu pute\u0163i nega c\u0103 sunt umbre \u015fi umbre \u015fi multe din ele p\u0103streaz\u0103 tot felul de amintiri.<\/p>\n \u00cencepuse s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 cu suspiciune, a\u015fa c\u0103 m-am sim\u0163it nevoit s\u0103 continui:<\/p>\n – … vreau s\u0103 zic c\u0103 sunt \u015fi oameni singuri. Oameni care tr\u0103iesc numai cu umbra lor \u015fi pentru ei ar fi o nenorocire s\u0103 nu cread\u0103 \u00een memoria umbrei. Eu, spre exemplu, nu sunt un om tocmai singur, dar cred cu t\u0103rie \u00een ceea ce spun pentru c\u0103 nu mi-am cunoscut bunicii dec\u00e2t \u00een umbrele p\u0103rin\u0163ilor mei. Acestea s-au transformat de-a lungul timpului \u00een albume cu fotografii, \u00een scrisori \u00eeng\u0103lbenite \u015fi \u00eemp\u0103turite la linie sau \u00een mici obiecte aparent lipsite de noim\u0103 care poart\u0103 \u00een ele cele mai nea\u015fteptate istorii. A\u015f putea spune a\u015fadar c\u0103 \u00een preajma oric\u0103rei lumini, oric\u00e2t de pale, umbrele p\u0103rin\u0163ilor mei se transform\u0103 instantaneu \u00een acele cutii cu amintiri \u00een care e\u015fti \u00eentotdeauna tentat s\u0103 \u00ee\u0163i bagi m\u00e2inile.<\/p>\n Pentru c\u00e2teva minute am r\u0103mas amandoi t\u0103cu\u0163i, sprijini\u0163i de gard \u2013 eu cu degetele r\u0103sfirate pe toat\u0103 fa\u0163a, \u00een \u00eencercarea de a m\u0103 ap\u0103ra de soare, ea cu privirea a\u0163intit\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt spre g\u0103inile care sf\u0103r\u00e2mau \u00een ciocuri bulg\u0103rii de p\u0103m\u00e2nt uscat. Dup\u0103 un timp, d\u00e2ndu-\u015fi seama probabil c\u0103 suspiciunea ei a r\u0103mas la fel de mare sau c\u0103 eu gre\u015fisem undeva \u015fi nu puteam s\u0103 \u00een\u0163eleg anumite lucruri, s-a \u00eentors c\u0103tre mine \u015fi mi-a \u015foptit \u00eentr-un oftat: <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n 2.<\/strong><\/p>\n – Nu mai ciop\u00e2r\u0163i m\u0103i copacul \u0103la! Nu vezi c\u0103 e plin de flori?<\/p>\n – Doamna Margareta, \u00eencerc \u015fi eu s\u0103-l cur\u0103\u0163 cum pot! Nu-mi prea place nici mie ce fac \u015fi acum c\u0103 \u00eemi spune\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103, parc\u0103 nu-mi mai place deloc. Florile astea miros \u00eentr-un mare fel. Cred c\u0103 ajunge mirosul p\u00e2n\u0103 la dumneavoastr\u0103. \u0218i \u00een plus corola e plin\u0103 de albine, b\u0103nuiesc c\u0103 trebuie s\u0103 fie vremea poleniz\u0103rii.<\/p>\n Doamna Margareta \u00ee\u015fi suflec\u0103 m\u00e2necile \u015fi \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103 cu poft\u0103, sprijinit\u0103 de gardul ruginit.<\/p>\n – Mucalitule! Las\u0103 firizul \u0103la \u015fi vino \u00eencoa\u2019 s\u0103-\u0163i dau ni\u015fte marinat\u0103 de pe\u015fte. Am o re\u0163et\u0103 \u0163ais<\/em>, n-ai m\u00e2ncat tu a\u015fa ceva.<\/p>\n Ca s\u0103 nu mai ocolesc prin strad\u0103, m-am suit pe gr\u0103mada de moloz r\u0103mas\u0103 \u00een urma cote\u0163ului pe care \u00eel d\u0103r\u00e2masem cu vreo c\u00e2teva zile \u00een urm\u0103 \u015fi am s\u0103rit gardul.<\/p>\n – Mergi drept \u00eenainte pe coridor p\u00e2n\u0103 \u00een cap\u0103t \u015fi apoi la st\u00e2nga… Pune-te la mas\u0103 c\u0103 vin \u015fi eu imediat. M\u0103 duc s\u0103 cl\u0103tesc farfuriile astea.<\/p>\n M-am a\u015fezat pe un scaun \u00een buc\u0103t\u0103rie \u015fi p\u00e2n\u0103 a venit doamna Margareta, m-am uitat pe r\u00e2nd, ba la ceasul cu cuc de pe perete, ba la broderia prins\u0103 \u00een piuneze pe unul din pere\u0163i \u2013 acela\u015fi tip de broderie pe care o g\u0103se\u015fti \u00een mai toate casele \u015fvabilor, \u00een care sunt reprezentate g\u00e2\u015fte sau alte animale, \u00eengeri sau copii, iar sub, un proverb sau eventual o zical\u0103 de mare profunzime. \u00cen momentul \u00een care doamna Margareta a intrat \u00een buc\u0103t\u0103rie, am sim\u0163it nevoia s\u0103 citesc proverbul de pe broderie cu voce tare, mai mult pentru ea dec\u00e2t pentru mine:<\/p>\n –\u00a0 Alte F\u00fcchse gehen schwer in die Falle…\u00a0 <\/em><\/p>\n Doamna Margareta a r\u0103mas cu spatele la mine, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 scoat\u0103 marinata \u00een farfurii. Eram convins c\u0103 m-a auzit, de\u015fi din radio se scurgea o muzic\u0103 bizar\u0103 cu zb\u00e2r\u00e2ituri. A stat o secund\u0103 blocat\u0103 cu m\u00e2inile ridicate deasupra borcanului cu marinat\u0103 \u015fi mi-a spus:<\/p>\n – Dup\u0103 o via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103, mai \u00eenva\u0163\u0103 \u015fi omul c\u00e2te ceva. M-am ars cu at\u00e2tea ciorbe \u00een via\u0163a asta, \u00eenc\u00e2t acum nu numai c\u0103-mi vine s\u0103 suflu \u00een iaurt, dar parc\u0103 nici nu mai simt nevoia s\u0103-l m\u0103n\u00e2nc.<\/p>\n A a\u015fezat farfuriile, furculi\u0163ele \u015fi un co\u015f cu p\u00e2ine pe mas\u0103 \u015fi a continuat:<\/p>\n – V\u0103d c\u0103 stai cu ochii lipi\u0163i pe ceasul de perete. E mo\u015ftenire de familie. Ceasul \u0103la a f\u0103cut dou\u0103 r\u0103zboaie, dar cucul \u00eenc\u0103 se mai \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 c\u00e2nte or\u0103 de or\u0103. A\u015f putea s\u0103 \u0163i-l dau. Nu am cui s\u0103-l las mo\u015ftenire \u015fi oricum nu cred c\u0103 mai sunt multe ceasuri-cu-pas\u0103re care s\u0103 func\u0163ioneze at\u00e2t de bine.<\/p>\n N-am zis nimic, dar mi-am aplecat capul \u00eentr-un fel anume \u00een semn de mul\u0163umire. Nici nu apucasem de fapt s\u0103-mi dau seama dac\u0103 \u00eemi doream ceasul cu adev\u0103rat, pentru c\u0103 dna Margareta a continuat la fel de repede:<\/p>\n – Chiar m\u0103 bucur c-ai acceptat s\u0103 vii la mas\u0103. Eu \u00eencerc, at\u00e2t c\u00e2t \u00eemi st\u0103 \u00een putin\u0163\u0103, s\u0103 nu-\u0163i vorbesc prea formal, dar dup\u0103 at\u00e2ta vreme… am \u015fi eu defectele mele pe care nu mai am r\u0103bdare s\u0103 le controlez. M\u0103 mai maschez cum pot, ast\u0103zi am un ton, m\u00e2ine altul. Ba vorbesc ca o femeie de la \u0163ar\u0103 care \u015fi-a petrecut toat\u0103 via\u0163a \u00eentre porci \u015fi g\u0103ini, ba ca o femeie cosmopolit\u0103 crescut\u0103 la ora\u015f. Nu e nici un joc aici, s\u0103 \u015ftii! Doar c\u0103 uneori obosesc s\u0103 m\u0103 sincronizez la nesf\u00e2r\u015fit cu amintirile.<\/p>\n C\u00e2teva secunde s-a uitat pierdut\u0103 spre broderia de pe perete, ne\u015ftiind parc\u0103 dac\u0103 ar trebui s\u0103 continue. Apoi, brusc, a revenit:<\/p>\n – Sunt amintiri pe care a\u015f vrea s\u0103 le uit \u015fi cu c\u00e2t \u00eencerc mai tare, cu at\u00e2t ele se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 se ridice la suprafa\u0163\u0103. Nu e nimic special \u00een asta – sunt, probabil, mul\u0163i oameni care simt exact ca mine. Doar c\u0103 uneori lucrurile astea te obosesc \u015fi e un fel de oboseal\u0103 care nu-\u015fi are leacul \u00een somn. C\u00e2nd am f\u0103cut marinata din care m\u00e2nc\u0103m, m\u0103 tot g\u00e2ndeam… Eram t\u00e2n\u0103r\u0103, poate cum e\u015fti tu acum, \u015fi am tr\u0103it ani la r\u00e2nd cu impresia c\u0103 e un pe\u015fte \u00een mine care \u00eenoat\u0103 nestingherit \u015fi care \u015ftie foarte bine ce \u015fi cum g\u00e2ndesc. Mai apoi m-am g\u00e2ndit c\u0103 pe\u015ftele s-ar putea s\u0103 fie chiar un organ pe care eu \u00eel am \u00een plus fa\u0163\u0103 de restul lumii \u015fi care \u00eemi ghideaz\u0103 via\u0163a. \u00cen satul \u00een care m-am n\u0103scut \u015fi unde am copil\u0103rit, dac\u0103 nu puteai s\u0103 te hot\u0103r\u0103\u015fti atunci c\u00e2nd trebuia s\u0103 iei o decizie important\u0103, mergeai la ghicitoare care se ajuta de solzii de pe\u015fte ca s\u0103 te \u00eendrume. C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndeam la acest lucru, calvarul meu p\u0103rea s\u0103 capete un sens.<\/p>\n Dup\u0103 o pauz\u0103 scurt\u0103, \u00een care mai luase pu\u0163in\u0103 marinat\u0103 \u00een v\u00e2rful furculi\u0163ei,\u00a0 mai mult pentru a c\u00e2\u015ftiga timp dec\u00e2t de foame, continu\u0103:<\/p>\n – Vezi tu… pe\u015ftele meu seam\u0103na cu trestia ta de zah\u0103r \u00eentr-un fel. Cine \u015ftie, poate chiar vin din acelea\u015fi locuri. Diferen\u0163a e c\u0103, atunci c\u00e2nd am realizat c\u00e2t r\u0103u \u00eemi face, eu am \u00eencercat s\u0103 scap de el. F\u0103ceam cele mai stupide lucruri cu putin\u0163\u0103. Intram \u00een r\u00e2urile cele mai limpezi \u015fi \u0163ineam gura c\u0103scat\u0103 sub ap\u0103 sper\u00e2nd ca pe\u015ftele s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103 de fapt locul lui e mai degrab\u0103 acolo, \u00een r\u00e2ul curat, dec\u00e2t \u00een apele s\u0103lcii din mine. Pot s\u0103-i repro\u015fez cuiva anii \u00een care m-am sim\u0163it ca un acaviu, ca o carcas\u0103 \u00een care se derulau \u00eent\u00e2mpl\u0103ri pe care nu le puteam controla \u015fi la care sim\u0163eam c\u0103 nici m\u0103car nu sunt p\u0103rta\u015f\u0103? Nu pot! La fel cum nu pot s\u0103 cred nici \u00een memoria umbrei, \u00een capacitatea ei de a p\u0103stra amintiri. A\u015f putea cel mult s\u0103 cred \u00eentr-o memorie a pe\u015ftelui, pe\u015fte care s-ar putea foarte bine s\u0103 zac\u0103 marinat \u00een farfuriile noastre acum. Dar asta n-am de unde s\u0103 o \u015ftiu.<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n 3.<\/strong><\/p>\n \u00cen c\u00e2teva zile, curtea mi se umpluse cu melci. Erau peste tot. Noaptea, \u00eenainte s\u0103 adorm, \u00eei auzeam cum scoteau tot felul de sunete pe care le interpretam \u00een fel \u015fi chip \u015fi \u00eemi f\u0103ceam repede nota\u0163ii, care a doua zi deja mi se p\u0103reau lipsite de orice sens. La un moment m\u0103 \u015fi preg\u0103tisem s\u0103 merg acolo \u00een mijlocul lor, \u00een iedera stufoas\u0103 de pe perete, s\u0103 v\u0103d care-i treaba. Nu \u015ftiu de ce am renun\u0163at, probabil f\u0103r\u0103 vreun motiv anume. \u00cen orice caz, sunetele erau destul de clare, le-am \u015fi \u00eenregistrat pe o band\u0103 magnetic\u0103. Unul din prietenii mei, dup\u0103 ce a ascultat atent, s-a uitat pierdut la mine \u015fi mi-a zis ap\u0103sat:<\/p>\n – B\u0103i, \u0103\u015ftia pun ceva la cale! E clar c\u0103 \u00ee\u015fi ascut pumnalul \u00een ieder\u0103!<\/p>\n Abia dup\u0103 ce a plecat, am stat a\u015fa \u015fi m-am g\u00e2ndit minute \u00een \u015fir p\u00e2n\u0103 mi-a picat fisa. Aveam un prieten bun \u00een copil\u0103rie, \u00eemp\u0103r\u0163eam o minge cauciucat\u0103 de rugby \u015fi culegeam m\u0103cri\u015f sau iarb\u0103 pentru iepuri. Apoi el a crescut deodat\u0103, a\u015fa, f\u0103r\u0103 vreun motiv anume. Eu am r\u0103mas la fel de mic. \u00centr-o zi mi-a explicat c\u0103 el nu mai suport\u0103 s\u0103r\u0103cia \u015fi c\u0103 ar trebui s\u0103 ne vedem fiecare de drumul lui. A plecat tocmai \u00een Turcia \u015fi pe acolo a murit de pneumonie sau de alt\u0103 boal\u0103 de pl\u0103m\u00e2ni. De pe catafalg le-a trimis alor s\u0103i o scrisoare emo\u0163ionant\u0103 \u015fi un pumnal tocit, dar foarte fin lucrat care avea pe teac\u0103 un ochi albastru. P\u0103rin\u0163ii lui au g\u0103sit de cuviin\u0163\u0103 s\u0103 at\u00e2rne pumnalul \u00een casa sc\u0103rii, a\u015fa c\u0103 de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd veneam acas\u0103, treceam pe l\u00e2ng\u0103 el \u015fi nu puteam s\u0103 nu-i arunc o privire. Ochiul se \u00eenchidea pentru c\u00e2teva secunde, dup\u0103 care teaca se umplea brusc de lacrimi \u015fi lacrimile se prelingeau pe tot peretele. Dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, s\u0103tui s\u0103 tot dea cu var peretele ce muceg\u0103ia \u00een permanen\u0163\u0103, p\u0103rin\u0163ii lui au dat jos pumnalul \u015fi l-au aruncat \u00een subsolul blocului.<\/p>\n Melcii din curte se mul\u0163umeau probabil cu foarte pu\u0163in. Cele mai importante lucruri cred c\u0103 le \u0163ineau oricum \u00een co<\/em>chilii, care se numeau a\u015fa tocmai pentru c\u0103 \u00een fiecare co<\/em>chilie conlocuiau doi asce\u0163i ce-\u015fi scoteau capetele \u015fi respirau cu r\u00e2ndul. Una peste alta, via\u0163a lor p\u0103rea destul de complex\u0103.<\/p>\n – \u021ai-am citit versurile \u00eentr-o revist\u0103. Cred c\u0103 erau \u00eentr-o alt\u0103 limb\u0103, dar eu am putut s\u0103 le \u00een\u0163eleg instantaneu. Nu \u015ftiu ce s\u0103 zic, o fi vreun dar pe care l-am dob\u00e2ndit acum la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e. \u00cen timpul r\u0103zboiului era altceva, aproape c\u0103-mi uitasem p\u00e2n\u0103 \u015fi propria limb\u0103. De cele mai multe ori vorbeam \u00een codul Morse, lovindu-mi din\u0163ii sau cerul gurii cu limba.<\/p>\n – Se prea poate s\u0103 fie a\u015fa, doamna Margareta! am r\u0103spuns, de\u015fi nu \u015ftiam exact despre ce vorbe\u015fte.<\/p>\n – \u00cen locul t\u0103u eu a\u015f scrie numai despre melci.<\/p>\n – Da, m-am \u015fi g\u00e2n…<\/p>\n – E \u015fi normal s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti! Uit\u0103-te la b\u0103lo\u015fii \u0103\u015ftia, sunt peste tot!<\/p>\n A g\u00e2f\u00e2it scurt \u015fi \u015fi-a suflecat m\u00e2necile. A aruncat apoi o privire \u00een jur \u015fi a \u00eenceput s\u0103-i numere. La \u00eenceput din doi \u00een doi, apoi din doi \u00een trei \u015fi a\u015fa mai departe. Eu am r\u0103mas cu ochii a\u0163inti\u0163i spre antebra\u0163ele ei \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam la o pas\u0103re oarecare a c\u0103rei umbr\u0103 a fost bombardat\u0103 pe un c\u00e2mp de lupt\u0103 \u00eentr-un oarecare r\u0103zboi, iar ea a r\u0103mas bine-mersi \u00een zbor ca \u015fi c\u00e2nd nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. M\u0103 rog. Ea s-a \u00eencruntat u\u015for \u015fi a continuat pe acela\u015fi ton:<\/p>\n – Uit\u0103-te la \u00eencheieturile mele! Astea numai br\u0103\u0163\u0103ri de argint nu sunt. Po\u0163i s\u0103 spui tu ce vrei, eu \u015ftiu c\u0103 to\u0163i melcii sunt blestema\u0163i. Sunt blestema\u0163i \u015fi pace! D\u00e2rele astea lucioase pe care le las\u0103 pe piele se usuc\u0103 imediat \u015fi pe c\u00e2t arat\u0103 de frumos, pe at\u00e2t sunt de ustur\u0103toare. Mie, spre exemplu, mi-au nenorocit circula\u0163ia.<\/p>\n Soarele b\u0103tea \u00een p\u0103rul ei de p\u0103cur\u0103. \u00cen jocul acela de lumini, firele r\u0103zle\u0163e deveneau multicolore asemenea unor pete de benzin\u0103 pe asfalt. Nu pot s\u0103 zic c\u0103 eram \u00eentocmai hipnotizat, dar m\u0103 uitam a\u015fa \u00een gol \u015fi cred c\u0103 \u00eemi era imposibil s\u0103 ascult ce-mi spune. Deodat\u0103 m-am trezit vorbind:<\/p>\n – Prin primul an de facultate m-am \u00eendr\u0103gostit de o student\u0103 superb\u0103. C\u00e2nd am cunoscut-o mi-a spus c\u0103 este atlet\u0103 \u015fi bine\u00een\u0163eles c\u0103 am fost foarte impresionat. Abia dup\u0103 c\u00e2teva luni am aflat c\u0103 de fapt era campioan\u0103 na\u0163ional\u0103 la ping-pong, dar asta nu m-a sup\u0103rat foarte tare, cum ar fi fost normal. Desigur c\u0103 nu se cuvine s\u0103 v\u0103 povestesc aceste lucruri, dar pe vremea aceea luam tot felul de decizii bizare care m\u0103 urm\u0103resc p\u00e2n\u0103 azi.<\/p>\n Am f\u0103cut o pauz\u0103 \u015fi am urm\u0103rit chipul doamnei Maller. Fa\u0163a ei era lipsit\u0103 de orice expresie. Dup\u0103 c\u00e2teva clipe de t\u0103cere, \u015fi-a ridicat ochii din p\u0103m\u00e2nt \u00een semn de nemul\u0163umire c\u0103 m\u0103 oprisem.<\/p>\n – Aveam spa\u0163iul nostru, un petic de p\u0103m\u00e2nt pe care crescuser\u0103 tot felul de b\u0103l\u0103rii. Acolo f\u0103ceam dragoste \u015fi vorbeam chestii care n-aveau nicio leg\u0103gur\u0103 cu realitatea. Eram ferici\u0163i fiindc\u0103 nu ne mai b\u00e2ntuia singur\u0103tatea. Noaptea, veneau haite de c\u00e2ini, care \u00ee\u015fi lipeau boturile de noi, ne adulmecau oasele \u015fi a\u015fteptau s\u0103 adormim ca s\u0103 le poat\u0103 \u00eengropa. Erau \u015fi melci desigur. Poate chiar mai mul\u0163i dec\u00e2t sunt aici, acum. Diminea\u0163a se lipeau de tine ca de un fruct umed. Te acopereau din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare \u015fi nu mai puteai s\u0103 te mi\u015fti sau s\u0103 respiri p\u00e2n\u0103 nu se dezlipeau de pe tine ca s\u0103-\u015fi continue drumul. Asta a fost. \u00centr-un final parc\u0103\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ne-am spus adio. Vremea se r\u0103cise \u015fi prin cl\u0103n\u0163\u0103nitul din\u0163ilor, \u00eencepuser\u0103m s\u0103 vorbimi limbi diferite.<\/p>\n \u00cen c\u00e2teva zile, curtea mi s-a umplut cu melci. Mi se f\u0103cuse at\u00e2t de sc\u00e2rb\u0103 \u00eenc\u00e2t m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu mai ies din cas\u0103. Nu eram deloc \u00een apele mele \u015fi m\u0103 \u00eencerca o revol\u0103 penibil\u0103 ca atunci c\u00e2nd, \u00eenv\u00e2rtindu-te prin camer\u0103, te love\u015fti de col\u0163ul mesei \u015fi \u00ee\u0163i vine s\u0103 \u0163ipi mai mult de nervi c\u0103 n-ai pe cine s\u0103 dai vina, dec\u00e2t de durere. Rememor\u00e2nd acum toate acestea, \u00eemi dau seama c\u0103 mi-a\u015f putea traduce amintirile \u00eentr-o alt\u0103 limb\u0103. Sunt sigur c\u0103 lucrurile ar c\u0103p\u0103ta astfel sens. A\u015f putea \u00eenv\u0103\u0163a codul Morse de la doamna Maller sau mi-a\u015f putea inventa propria limb\u0103 alc\u0103tuit\u0103 numai din consoane sau din oasele ce se pot procura mai u\u015for. Mi-a\u015f putea inventa propria limb\u0103.<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n \n \n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Aleksandar Stoicovici 1. L\u00e2ng\u0103 noi locuie\u015fte o fost\u0103 educatoare, o \u015fv\u0103boaic\u0103 despre care se zice c\u0103 i-ar fi fr\u00e2nt inima lui Weissm\u00fcller cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103. Sunt vecini care spun c\u0103 \u00een tinere\u0163e era cea mai frumoas\u0103 femeie din Timi\u015foara. \u00cen timpul r\u0103zboiului toate bancnotele tip\u0103rite aveau chipul ei pe ambele fe\u0163e, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[794,125],"tags":[748,1155,1129],"class_list":["post-7966","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-33","category-invitat","tag-aleksandar-stoicovici","tag-egophobia-33","tag-invitat"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-24u","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7966","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7966"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7966\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7971,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7966\/revisions\/7971"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7966"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7966"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7966"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n– Was wei\u00dft du, Schl\u00fcsselkind\u2026?<\/em><\/p>\n