{"id":8177,"date":"2011-12-22T23:03:38","date_gmt":"2011-12-22T21:03:38","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=8177"},"modified":"2012-04-17T14:59:38","modified_gmt":"2012-04-17T12:59:38","slug":"dezlegare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=8177","title":{"rendered":"Dezlegare"},"content":{"rendered":"


\n<\/strong><\/p>\n

de Oxana Silviu\u00a0[Rom\u00e2nia]<\/p>\n

for the English version please click\u00a0here<\/a><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

M-am apropiat de ghi\u0219eu cu pa\u0219i mici. Era deja acolo. E de ajuns s\u0103 \u00eenchid pentru o clip\u0103 ochii \u0219i toat\u0103 scena \u00eencepe s\u0103 se deruleze lent… Am scos din buzunar foaia mototolit\u0103 \u0219i am v\u00e2r\u00e2t-o prin gemule\u021bul \u00eentredeschis.<\/p>\n

– O pl\u00e2ngere, da?<\/p>\n

Nu i-am r\u0103spuns. Am oftat b\u0103tr\u00e2ne\u0219te \u0219i am continuat s\u0103 urm\u0103resc preocupat zbaterea unui p\u0103ianjen picat \u00eentr-o plas\u0103 pe care nu a construit-o el. Eu cred c\u0103 fiecare p\u0103ianjen are un cod secret, fiecare material de construc\u021bie av\u00e2nd capacitatea de a-\u0219i recunoa\u0219te constructorul. \u00cen zbaterea p\u0103ianjenului de fa\u021b\u0103 \u00een\u021belegeam c\u0103utarea febril\u0103 de a descifra, de a \u00een\u021belege. \u00cen acela\u0219i timp, disperarea lui tr\u0103da convingerea c\u0103 efortul e f\u0103r\u0103 nici un rost, c\u0103 lupta se duce pe un front pe care nu a c\u00e2\u0219tigat niciodat\u0103 unul de-ai lui.<\/p>\n

– Nu v\u0103 \u00een\u021beleg… Tr\u0103i\u021bi de at\u00e2ta timp printre oameni \u0219i \u00eenc\u0103 nu a\u021bi priceput chestiunile elementare. De ce v-a\u021bi apropiat at\u00e2t de mult de cel \u00eempotriva c\u0103ruia a\u021bi depus acum aceast\u0103 pl\u00e2ngere? Citez: \u201ea\u0219 fi putut s\u0103 \u00eel ascult zi \u0219i noapte, \u00eei copiam gesturile, cuvintele, \u00eembr\u0103c\u0103mintea imita culoarea \u0219i modelul celei purtate de el… Fata pe care am ales s\u0103 o iubesc seam\u0103n\u0103 aproape perfect cu so\u021bia lui…\u201d<\/p>\n

– E o persoan\u0103 care s-a descurcat. Are tot ce mi-am dorit eu dintotdeauna!, am intervenit.<\/p>\n

P\u0103ianjenul gazd\u0103 sta lini\u0219tit \u00eentr-un col\u021b \u00eentunecat. Din atitudinea lui puteai desprinde doar indiferen\u021b\u0103.<\/p>\n

– Bine, dar via\u021ba \u00eenseamn\u0103 mult mai mult dec\u00e2t comportament \u0219i \u021binut\u0103. Cum a\u021bi putut crede c\u0103 func\u021bioneaz\u0103 a\u0219a ceva?!<\/p>\n

Foaia de h\u00e2rtie a\u0219ezat\u0103 \u00een palma dreapt\u0103 p\u0103rea un bile\u021bel. Ochii aceia vii alergau cu vitez\u0103 printre litere. Ocoleau cu grij\u0103 fiecare cuv\u00e2nt. Nu \u00een\u021belegeam nimic. La urma urmei nu era treaba mea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acolo. Dup\u0103 un timp, o penset\u0103 \u00een\u0219ira gra\u021bios ideile pe albul mesei. Unele erau lungi \u0219i incolore, altele p\u0103reau calde, albastre sau ro\u0219iatice… A terminat \u00a0repede \u0219i deschiz\u00e2nd un sertar le-a aruncat neglijent \u00eenauntru. A re\u021binut un singur fir, scurt \u0219i sub\u021bire. L-a a\u0219ezat pe taste, \u00eencep\u00e2nd s\u0103 scrie cu o vitez\u0103 uimitoare.<\/p>\n

– Treci m\u00e2ine pe aici!<\/p>\n

Nu exist\u0103 greutate mai mare de purtat dec\u00e2t un m\u00e2ine care poate \u00eensemna orice. Asta o puteam sim\u021bi chiar \u0219i eu, omul a c\u0103rui lume se d\u0103r\u00e2mase cu c\u00e2teva ceasuri \u00eenainte. \u0218i totul fusese calculat, toat\u0103 cl\u0103direa asta avea la baz\u0103 st\u00e2lpi at\u00e2t de puternici! Cea mai cumplit\u0103 lupt\u0103 a fost aceea de a crede. Era o nebunie, dar o nebunie care trebuia neap\u0103rat crezut\u0103, pentru a merge mai departe. Eu am reu\u0219it s\u0103 o cred. Totul \u00eencepuse s\u0103 prind\u0103 contur,\u00a0 lumina devenea tot mai puternic\u0103, iar mersul meu din ce \u00een ce mai sigur. \u00centr-un timp scurt, toat\u0103 industria asta a vie\u021bii a devenit sarcina lui. Am re-calculat de sute de ori, nu avea ce s\u0103 intervin\u0103. Eu devenisem liber de tot ce presupunea responsabilitatea uman\u0103. La mine ajungea doar partea bun\u0103 a produsului finit, doar efectele a tot ce \u00eenseamn\u0103 \u201eca pe roate\u201d.<\/p>\n

S\u0103 presupunem c\u0103 am fost c\u00e2ndva unul din cei care av\u00e2nd totul \u0219i prin nu \u0219tiu ce blestem acest tot s-a transformat \u00eentr-un mare nimic, \u00eentr-o povar\u0103 insuportabil\u0103. L-am luat atunci pe acest mare x \u0219i l-am a\u0219ezat \u00eentr-un decor potrivit jocului pe care avea s\u0103 \u00eel urmeze. L-am f\u0103cut s\u0103 devin\u0103 asemenea mie, individ f\u0103r\u0103 sens, supus unei iner\u021bii a c\u0103rei intensitate se apropia rapid de zero. \u0218tiam totul despre el, \u00een timp ce el habar nu avea c\u0103 exist. Jocul \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 pasioneze. Totul a mers perfect, p\u00e2n\u0103 \u00een clipa \u00een care am \u00een\u021beles clar c\u0103 miracolul pe care \u00eel crezusem posibil cu via\u021ba mea se petrecuse cu via\u021ba lui! Nu \u0219tiu cum s-a \u00eent\u00e2mplat, dar punctul \u00een care toate s-au pr\u0103bu\u0219it \u00een existen\u021ba mea, \u00een via\u021ba lui nu avusese nici un efect. Trecuse dincolo \u0219i acum experimenta un nivel la care eu nu mai aveam acces. Nu puteam suporta asta. Nenorocirea a luat propor\u021bii dureroase atunci c\u00e2nd am \u00een\u021beles c\u0103 nu mai aveam nici o putere asupra mersului acestui joc. Regulile se schimbaser\u0103 brusc, iar rolul meu practic \u00eencetase.<\/p>\n

Planul nu era deloc simplu: trebuia c\u0103 lumea s\u0103 \u00eel descopere pe el ca pe un mare mincinos, a c\u0103rui existen\u021b\u0103 punea \u00een pericol \u00eens\u0103\u0219i structura de baz\u0103 a societ\u0103\u021bii. Aveam s\u0103 \u00eendrept toat\u0103 aten\u021bia asupra originii lui. Voi urm\u0103ri apoi firul pe care a urcat \u0219i cineva, indiferent cine ar fi acest cineva, avea s\u0103 observe c\u0103 totul era fals, c\u0103 \u00eemplinirea asta afi\u0219at\u0103 e doar fa\u021bad\u0103, c\u0103 dincolo e putregai \u0219i atunci toat\u0103 scena se va transforma \u00eentr-un grandios e\u0219afod. La urma urmei, tot mecanismul \u0103sta nu avea cum s\u0103 func\u021bioneze dac\u0103 eu m-am retras. E asemenea sistemului deconectat de la re\u021bea. Via\u021ba bateriei e limitat\u0103. Satisfac\u021bia? Cred c\u0103 e datoria fiec\u0103rui om s\u0103 distrug\u0103 ceea ce a creat \u0219i nu mai poate controla! \u00a0Doar dac\u0103… Dar asta era imposibil. Nu e vorba de satisfac\u021bie aici.<\/p>\n

P\u0103ianjenul tr\u0103ia aceea\u0219i faz\u0103. Evident, plasa nu cedase. Gazda se a\u0219ezase \u00eentr-o pozi\u021bie mai confortabil\u0103. A\u0219teptarea… O scen\u0103 pe care indiferen\u021ba, prin absen\u021ba ori prin prezen\u021ba ei, are un rol principal. Ajunge s\u0103 te concentrezi asupra acestui rol pentru a regla absurdul situa\u021biei. Cineva lipise pe geam o h\u00e2rtie galben\u0103: \u201dnu deranja\u021bi!\u201d. Priveam mi\u0219c\u0103rile ordonate ale persoanei a\u0219ezate la birou.<\/p>\n

– Ce mai a\u0219tep\u021bi?<\/p>\n

F\u0103r\u0103 a spune ceva, am \u00eendreptat ar\u0103t\u0103torul spre avertisment de pe h\u00e2rtia galben\u0103. M-a privit atent, nelu\u00e2nd \u00een seam\u0103 gestul meu.<\/p>\n

– Nu voi \u00eeng\u0103dui s\u0103 se \u00eent\u00e2mple! Te credeam mai de\u0219tept.<\/p>\n

Am deschis u\u0219a micului birou \u0219i am intrat. Era cald \u0219i mirosea a spital proasp\u0103t dezinfectat. M-am a\u0219ezat pe scaunul de l\u00e2ng\u0103 calorifer.<\/p>\n

– Poftim, mi-a spus, \u00eent\u00e2nz\u00e2ndu-mi un dosar.<\/p>\n

C\u00e2nd eram copil, tata a construit un zmeu. A lucrat o zi \u00eentreag\u0103 la el. Nu \u00eei sc\u0103pase nici un am\u0103nunt. A luat apoi o pensul\u0103 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 picteze. M-a chemat l\u00e2ng\u0103 el \u0219i a descoperit micul tablou. Mi-a \u00eentins m\u00e2na \u0219i m-a ajutat s\u0103 cobor acolo. A\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2na construit\u0103 din pietre gri, mi-am deschis m\u00e2inile at\u00e2t de larg, \u00eenc\u00e2t v\u00e2rfurile degetelor au dep\u0103\u0219it linia tabloului. Tata z\u00e2mbea. \u201eVreau s\u0103-l pui pe perete \u00een camera mea!\u201d. Nu mi-a r\u0103spuns. Cu v\u00e2rful unui creion \u00eencercuise chipul unui om. Dup\u0103 ce a cotrob\u0103it prin sertarele unui dulap vechi s-a \u00eentors cu o lup\u0103. Mi-a a\u0219ezat-o \u00een palm\u0103. Chipul a devenit imediat centrul tabloului. De fapt, devenise centrul lumii… Tata a ie\u0219it prin poarta str\u00e2mt\u0103 a gr\u0103dinii \u0219i nu s-a mai \u00eentors niciodat\u0103. \u00cen acel context, gestul lui era de o normalitate dureroas\u0103.<\/p>\n

Un \u201enu!\u201d vibrat pe una din corzile sufletului, de a c\u0103rei existen\u021b\u0103 nu \u0219tiusem p\u00e2n\u0103 atunci, circula rapid prin vene, nervi \u0219i mu\u0219chi, ne\u021bin\u00e2nd seama de inflexibilele grani\u021be anatomice. Nu era disperare. Disperarea e absolut ra\u021bional\u0103. Ceea ce cre\u0219tea acum \u00een mine era necontrolat, mai mult, era ceva str\u0103in mie \u0219i lumii care f\u0103cea parte din mine. Dup\u0103 c\u00e2teva minute s-a f\u0103cut lini\u0219te. O lini\u0219te care mi s-a a\u0219ezat pe genunchi asemenea unei buc\u0103\u021bi de molton. Evident, asta nu \u00eemi convenea. Dar nu mai era loc de \u00eentreb\u0103ri. Practic, eu eram r\u0103spunsul la fiecare \u00eentrebare ce se putea ridica acolo. Nu am mai deschis dosarul. L-am a\u0219ezat pe col\u021bul biroului \u0219i m-am ridicat preg\u0103tit de plecare.<\/p>\n

– A\u0219teapt\u0103, a \u0219optit.<\/p>\n

S-a ridicat \u00eencet \u0219i lu\u00e2nd un ciocan a pornit de-a lungul unui coridor cer\u00e2ndu-mi s\u0103-l urmez. S-a oprit undeva pe la mijlocul coridorului. Devenise dintr-odat\u0103 nervos. Scuz\u00e2ndu-se m-a apucat de m\u00e2neca hainei \u0219i m-a dus \u00eenapoi la geamul ghi\u0219eului. P\u0103ianjenul victim\u0103 obosise \u00eentre timp. Zb\u0103t\u00e2ndu-se, a reu\u0219it s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eenjghebe din propria p\u00e2nz\u0103 un culcu\u0219 \u00eentr-unul din ochiurile plasei a c\u0103rei victim\u0103 era. Acum st\u0103tea lini\u0219tit privind fix spre micul punct care mi\u0219ca aproape imperceptibil propria plas\u0103…<\/p>\n

Am urm\u0103rit fascinat scena c\u00e2teva minute.<\/p>\n

– Hai!<\/p>\n

Ne-am \u00eentors spre tunel. Lumina verzui f\u0103cea ca totul s\u0103 se \u00eent\u00e2mple cu o vitez\u0103 mult mai mic\u0103 dec\u00e2t \u00een realitate. Pulsul mi-o luase razna. Lucrurile se vor schimba \u00een cur\u00e2nd, mai erau de parcurs c\u00e2\u021biva zeci de metri. \u0218tiam c\u0103 omul vrea s\u0103-mi spun\u0103 ceva, dar nu putea s\u0103 o fac\u0103 dac\u0103 nu \u00eei ceream eu. \u00cei evitam cu grij\u0103 privirea. \u00centr-un sf\u00e2r\u0219it ne-am oprit \u00een fa\u021ba unei u\u0219i metalice. El \u0219i-a dezbr\u0103cat haina, asemeni unui me\u0219ter care, de\u0219i expert \u00een ceea ce urma s\u0103 fac\u0103, era con\u0219tient de complexitatea situa\u021biei. C\u00e2teva lac\u0103te mari, lucioase at\u00e2rnau impasibile. Apuc\u00e2nd ciocanul a \u00eenceput s\u0103 loveasc\u0103. Fiecare lovitur\u0103 suna sec, de parc\u0103 lac\u0103tele ar fi parte a u\u0219ii, a tunelului…<\/p>\n

– Las\u0103-m\u0103 s\u0103 te ajut!<\/p>\n

– Nu e nici o grab\u0103, \u00een\u021belegi? De-asta tunelul, lumina, pulsul! Fiecare secund\u0103… Dar ce fac eu aici?!<\/p>\n

A continuat s\u0103 loveasc\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd unul din lac\u0103te a cedat. A deschis u\u0219a larg. Privea mirat \u00een timp ce \u00eencerca s\u0103 \u00ee\u0219i a\u0219eze haina pe umeri. S-a \u00eentors spre mine \u00eentr-un t\u00e2rziu \u0219i mi-a \u00eentins ciocanul. S-a \u00eentors \u00eens\u0103 repede \u0219i mi l-a smuls din m\u00e2n\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 a trecut gr\u0103bit prin u\u0219a deschis\u0103.<\/p>\n

M\u0103 simt bine \u00een birou. Am dezlipit de pe geam h\u00e2rtia galben\u0103. M\u0103 \u00eempiedica s\u0103 v\u0103d p\u00e2nza de p\u0103ianjen. \u00cen fiecare zi mi se aduc pe o farfurie c\u00e2\u021biva cartofi fier\u021bi \u0219i o furculi\u021b\u0103 nou\u0103. Pe peretele dinspre nord am ag\u0103\u021bat zmeul tablou. Uneori mai miroase a spital.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Oxana Silviu\u00a0[Rom\u00e2nia] for the English version please click\u00a0here   M-am apropiat de ghi\u0219eu cu pa\u0219i mici. Era deja acolo. E de ajuns s\u0103 \u00eenchid pentru o clip\u0103 ochii \u0219i toat\u0103 scena \u00eencepe s\u0103 se deruleze lent… Am scos din buzunar foaia mototolit\u0103 \u0219i am v\u00e2r\u00e2t-o prin gemule\u021bul \u00eentredeschis. – O pl\u00e2ngere, da? Nu i-am […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[794,393],"tags":[1155,855,54],"class_list":["post-8177","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-33","category-prozascurta","tag-egophobia-33","tag-oxana-silviu","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-27T","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8177","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8177"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8177\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8355,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8177\/revisions\/8355"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8177"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8177"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8177"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}