{"id":8476,"date":"2012-05-19T21:23:30","date_gmt":"2012-05-19T19:23:30","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=8476"},"modified":"2012-05-19T21:23:30","modified_gmt":"2012-05-19T19:23:30","slug":"puterea-artistului-existential-asupra-propriilor-vise","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=8476","title":{"rendered":"Puterea artistului existen\u0163ial asupra propriilor vise"},"content":{"rendered":"

[un capitol din Supraomul ca artist existen\u0163ial. Nietzsche, Foucault \u015fi etica, (Der \u00dcbermensch als Lebensk\u00fcnstlerin. Nietzsche, Foucault und die Ethik)<\/em>, Matthes & Seitz, Berlin 2009]
\n <\/p>\n

de Hans-Martin Sch\u00f6nherr-Mann
\ntraducere de \u015etefan Bolea<\/p>\n

 <\/p>\n

\nCum creeaz\u0103 supraomul noi valori? Atunci c\u00e2nd supraomul \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 ludic forma existen\u0163ial\u0103 din vis, iluzie \u015fi entuziasm, nu amenin\u0163\u0103 oare sexualitatea \u00een alian\u0163\u0103 cu discursurile social-politice s\u0103 reprime for\u0163a de configurare a existen\u0163ei?
\nContemporanii \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 c\u0103 exercit\u0103 aceast\u0103 reprimare, ca autori, subiecte, f\u0103ptuitori, administratori \u015fi coordonatori care st\u0103p\u00e2nesc discursurile curente, de pild\u0103 cele economice, biologice \u015fi literare, care dup\u0103 Michel Foucault sunt reprezentative pentru secolul 19. Dar discursurile nu-i ghideaz\u0103 pe indivizi, pentru c\u0103 oamenii nu cedeaz\u0103 \u00een fa\u0163a lor, exaltarea sexualit\u0103\u0163ii fiind mult mai seduc\u0103toare \u015fi mai influent\u0103, mai ales \u00een lumea occidental\u0103 de azi. Indivizii nu genereaz\u0103 discursurile, din contr\u0103, ei se simt exclu\u015fi de practicile discursive.
\nAbordarea arheologic\u0103 a lui Foucault nu trateaz\u0103 discursurile din punctul de vedere al indivizilor lingvistici ci din perspectiva regularit\u0103\u0163ilor \u015fi practicilor care constituie discursurile \u015fi care apar\u0163in unei \u015ftiin\u0163e specifice \u015fi unor institu\u0163ii ca: biblioteci, edituri, asocia\u0163ii, \u015fcoli. Dinamica discursurilor este o for\u0163\u0103 primar\u0103, care transcende orice influen\u0163\u0103. Astfel, dinamica aceasta anuleaz\u0103 influen\u0163a oric\u0103ror indivizi ce joac\u0103 un rol important \u00een constituirea discursurilor. Nu oricine poate spune absolut orice \u00ee\u015fi dore\u015fte \u00een fiecare situa\u0163ie: de exemplu, nu va fi luat \u00een serios, atunci c\u00e2nd sus\u0163ine ceva contrar normei.
\nDe aceea, discursurile presupun un fel de domina\u0163ie a exper\u0163ilor, doar c\u0103 exper\u0163ii, atunci c\u00e2nd se exprim\u0103, nu conduc \u00een mod obi\u015fnuit discursul. De altfel, nu se poate vorbi nici m\u0103car de\u00a0 domina\u0163ie, ci \u00een cel mai bun caz de o aparen\u0163\u0103 a ei. Nu exper\u0163ii determin\u0103 discursul, ci discursul \u00eensu\u015fi genereaz\u0103 exper\u0163ii. Nu autorii controleaz\u0103 discursul, ci discursul \u2013 autorii. Individul trebuie recunoscut \u00een sfera discursului, ca expert sau ca autor, urm\u00e2nd regularit\u0103\u0163ile \u015fi practicile care \u00eei apar\u0163in. Nu doar \u00een literatur\u0103 \u015fi filozofie, ci \u015fi \u00een spa\u0163iul \u015ftiin\u0163elor, tehnologiei \u015fi al economiei, interesele determinate influen\u0163eaz\u0103 cursul lucrurilor, nu anumite persoane. Pentru Hegel, filozoful este doar func\u0163ionar al spiritului lumii. Max Weber arat\u0103 c\u0103 numele omului de \u015ftiin\u0163\u0103 devine neimportant \u00een miezul progresului \u015ftiin\u0163ific, realizarea sa disp\u0103r\u00e2nd \u00een fundal, obnubilat\u0103 de realiz\u0103rile viitorilor colegi. Chiar dac\u0103 acesta nu e situa\u0163ia unor litera\u0163i celebri, putem spune totu\u015fi c\u0103 numele Goethe este \u00eenglobat de practica discursiv\u0103, care asimileaz\u0103 referin\u0163a \u015fi semnaleaz\u0103 o simpl\u0103 istorie biografic\u0103.
\n\u00cen consecin\u0163\u0103, discursul devine o putere central\u0103, care constr\u00e2nge persoanele afectate s\u0103 admit\u0103 limbajele \u015fi practicile sale, dac\u0103 nu vor s\u0103 fie \u201eeliminate\u201d. Desigur, discursul domin\u0103, asemenea unui sistem din teoria sistemelor, doar zona sa, nu tot ce se petrece \u00een jurul acestei zone, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een aceast\u0103 exterioritate necontrolat\u0103, individului i se permite s\u0103 spun\u0103 adev\u0103rul. Ocazional el se poate exprima din punct de vedere medical sau artistic, emi\u0163\u00e2nd propozi\u0163ii adecvate despre economie. \u00cens\u0103 discursul economic \u00eel va lua \u00een serios, dac\u0103 aceste propozi\u0163ii sunt emise nu numai \u00een spa\u0163iul institu\u0163iilor economice, ci \u015fi \u00eentr-un anumit limbaj, orientat conform criteriului de adev\u0103r economic. Aceste practici de control, care au respins mult\u0103 vreme mai ales participarea femeilor, sunt denumite de Foucault poli\u0163ie discursiv\u0103.
\nPropune aceast\u0103 perspectiv\u0103 o imagine distorsionat\u0103? R\u0103m\u00e2n destui indivizi, care controleaz\u0103 \u015fi-\u015fi conduc afacerile sau \u00ee\u015fi gestioneaz\u0103 carierele! Nu este adev\u0103rat c\u0103 omul domin\u0103 nu numai exteriorul, ci chiar propria natur\u0103 prin tehnologii biologice? S\u0103 ne g\u00e2ndim doar la plantele modificate genetic sau la terapiile genetice. Nu exploateaz\u0103 omul prin mijlocirea discursurilor sale natura aproape de perfec\u0163iune? Nu permite discursul s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii vindecarea unui num\u0103r record de boli? Cu toate acestea o privire fugitiv\u0103 asupra crizei economice actuale \u015fi asupra responsabilit\u0103\u0163ii manipul\u0103rilor genetice din natur\u0103 pledeaz\u0103 pentru pozi\u0163ia contrarie. \u00centr-adev\u0103r, actorii economici \u015fi politici \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 controleze dezvoltarea economiei \u015fi a \u015ftiin\u0163elor. \u00cens\u0103 ei e\u015fueaz\u0103 constant, ac\u0163ion\u00e2nd indirect asupra evenimentelor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie observabile progrese precise rezultate din ac\u0163iunea lor.
\nNu doar \u00een domeniul politicii, discursurile divergente se ciocnesc. Iau na\u015ftere tendin\u0163e periculoase, ne g\u00e2ndim numai la ideologii, la teorii \u015ftiin\u0163ifice controversate sau la tehnologii, care au provocat distopii ca 1984 a lui Orwell. Discursurile se dovedesc, astfel, nu doar imprevizibile, ci \u015fi amenin\u0163\u0103toare. \u00cen m\u0103sura \u00een care discursurile primesc un caracter evenimen\u0163ial, ele nu mai pot fi \u00een\u0163elese dup\u0103 un model progresist. Despre aceste experien\u0163e au vorbit \u00eenainte de Foucault mai ales Alfred North Whitehead, care a conceput natura ca un ansamblu evenimen\u0163ial \u015fi Heidegger, care ar\u0103ta c\u0103 \u00een modernitate istoria contextual\u0103 a fiin\u0163ei s-a dizolvat \u00een evenimente.
\nA\u015fa se configureaz\u0103 \u00een discurs (la fel ca \u00een cazul sexualit\u0103\u0163ii) o putere, care constituie convers discursul ca putere, ce nu este determinat\u0103 cu claritate, fiind mai degrab\u0103 difuz\u0103 \u015fi \u00eentunecat\u0103. De asemenea, putem spune, c\u0103 simultan \u00een fundamentul puterii st\u0103p\u00e2ne\u015fte o t\u0103cere, care aminte\u015fte de circularitatea limbii sau de locul cosmologic incon\u015ftient al oamenilor. Tocmai ra\u0163iunea, care ar trebui s\u0103 \u0163in\u0103 \u00een fr\u00e2u puterea (cum sperau ilumini\u015ftii) nu ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een sine ca o for\u0163\u0103 eliberatoare, g\u0103zduind de fapt practici discursive, la care trebuie s\u0103 se adapteze persoanele afectate. Mai mult, discursurile creeaz\u0103 structuri de putere, pe care individul trebuie s\u0103 le acceseze \u00een sensul lor, ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar accidental \u015fi la un nivel superficial.
\nO interpretare \u015fi mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 va afirma cu insisten\u0163\u0103 c\u0103 Foucault a impus o judecat\u0103 \u00een definitiv negativ\u0103 despre discurs, putere \u015fi ra\u0163iune, pe care o poate ilustra opera sa \u00een ansamblu, de la scrierile de tinere\u0163e p\u00e2n\u0103 la cele de la \u00eenceputul anilor \u201980. Al\u0163ii consider\u0103 c\u0103 scrierile publicate \u00een 1984 (anul mor\u0163ii sale), volumele 2 \u015fi 3 din Istoria sexualit\u0103\u0163ii (Practicarea pl\u0103cerilor \u015fi Preocuparea de sine) sunt o abdicare de la tendin\u0163ele accentuat pesimiste, care interpreteaz\u0103 discursurile ca puteri, \u00een fa\u0163a c\u0103rora omul pare neajutorat. Mul\u0163i \u00eel consider\u0103 pe Foucault un critic dur al dezvolt\u0103rii culturale, \u00een timp ce al\u0163ii consider\u0103 c\u0103 opera lui t\u00e2rzie are cu totul alt\u0103 miz\u0103.
\nSe poate discuta aceast\u0103 judecat\u0103, care separ\u0103 strict cele dou\u0103 faze ale operei a lui Foucault, \u00eentre care exist\u0103 totu\u015fi paralelisme clare. Concep\u0163ia foucauldian\u0103 a puterii discursului nu este numai bine argumentat\u0103 arheologic, ea put\u00e2nd fi intuit\u0103 \u015fi din perspectiva experien\u0163ei cotidiene. Cu toate acestea, eviden\u0163ierea energiei omene\u015fti \u00eencununate de succes, uneori \u00een spa\u0163iul ideologiei politice, care \u00ee\u015fi ofer\u0103 serviciile \u00een multe alte domenii, pare a fi o tez\u0103 care merge \u00eempotriva t\u00e2n\u0103rului Foucault. Exemplul economi\u015ftilor, al oamenilor de \u015ftiin\u0163\u0103 sau al func\u0163ionarilor de orice culoare politic\u0103 eviden\u0163iaz\u0103 faptul c\u0103 ideologia politic\u0103 a actorului legitimeaz\u0103 nu doar ONG-urile \u015fi adversarii globaliz\u0103rii, ci garanteaz\u0103 chiar sensul vie\u0163ii lui.
\nAceast\u0103 tez\u0103 nu e complet fals\u0103. Oamenii pot interveni \u00een mediul lor \u015fi s\u0103 ajung\u0103 uneori la rezultate pozitive. Aici imposibilitatea de a calcula rezultatele ac\u0163iunii \u015fi riscul e\u015fecului se dovedesc mult mai mari dec\u00e2t ideologia politic\u0103 a actorului, \u00eentr-o asemenea m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t anumitor grupuri ar trebui s\u0103 li se retrag\u0103 legitimitatea. Foucault trebuie comparat cu Nietzsche, dovedindu-se un eretic al \u015ftiin\u0163elor \u015fi tehnologiilor, pentru c\u0103 pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii competen\u0163a ac\u0163iunii \u2013 ceea ce nu era permis p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre.
\nCu toate acestea, exist\u0103 pentru Foucault o modalitate de ac\u0163iune riscant\u0103 \u015fi amenin\u0163at\u0103 mereu de e\u015fec. Indivizii speciali ca supraomul posed\u0103 o anumit\u0103 competen\u0163\u0103, care le permite s\u0103 influen\u0163eze mecanismul intern al discursurilor. Cum pot ace\u015fti indivizi s\u0103-\u015fi exercite acest drept concret \u00een ceea ce prive\u015fte puterea discursului \u015fi s\u0103 creeze noi valori \u015fi forme de via\u0163\u0103, prin imagina\u0163ia \u015fi entuziasmul lor?
\nDac\u0103 Foucault s-a ocupat de aceast\u0103 problem\u0103 \u00een primul volum, Voin\u0163a de a cunoa\u015fte, de unde provine conceptul contemporan de sexualitate, \u00een volumul al doilea, Practicarea pl\u0103cerilor, a analizat problema \u00een contextul antichit\u0103\u0163ii clasice (secolele 4 \u015fi 3 a. Chr.). \u0162in\u00e2nd cont de faptul c\u0103 no\u0163iunea de sexualitate exista doar de circa 200 de ani, cum procedau Socrate \u015fi prietenii lui \u00een domeniul procrea\u0163iei \u015fi al pl\u0103cerii erotice? Dac\u0103 se atest\u0103 c\u0103 \u00een Evul Mediu problema lipsea \u015fi c\u0103 nu exista conceptul sexualit\u0103\u0163ii, ci numai cel al p\u0103catului, aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00een epocile anterioare chestiunea sexualit\u0103\u0163ii nu se punea cu stringen\u0163\u0103. Este v\u0103dit c\u0103 a\u015fa numitele rela\u0163ii sexuale jucau \u00een antichitatea greceasc\u0103 un rol mare, probabil mai important dec\u00e2t cel din contemporana epoc\u0103 a sexualit\u0103\u0163ii.
\nE faimoas\u0103 iubirea lui Socrate pentru adolescen\u0163ii frumo\u015fi; faimos, de asemenea, dispre\u0163ul pentru so\u0163ia sa Xantipa. Era homosexual sau m\u0103car bisexual? Socrate \u015fi contemporanii s\u0103i alegeau cu naturale\u0163e dintre cele dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i, astfel \u00eenc\u00e2t bisexualitatea era la ordinea zilei. Dar pentru ei nu exista nici o diferen\u0163\u0103 \u00eentre curtarea unui b\u0103rbat sau cea a unei femei, pentru c\u0103 ambele provocau exact aceea\u015fi pl\u0103cere. Astfel, structura dorin\u0163ei nu posed\u0103 tr\u0103s\u0103turi ambivalente. Obiectele naturale ale dorin\u0163ei erau ceilal\u0163i b\u0103rba\u0163i, pentru c\u0103\u00a0 erau considera\u0163i frumo\u015fi \u015fi atractivi \u015fi pentru c\u0103 provocau dorin\u0163a, nu pentru c\u0103 puteau na\u015fte copii.
\nDe fapt putem vorbi despre bisexualitate la fel de pu\u0163in cum putem desemna prin homosexualitate conduita lui Socrate \u015fi a contemporanilor s\u0103i, atunci c\u00e2nd se \u00eendr\u0103gosteau de efebi. Conceptul contemporan de sexualitate nu poate explica tr\u0103s\u0103turile distincte ale culturii grece\u015fti. Ceea ce numim ast\u0103zi sexualitate \u00eel \u00eencadreaz\u0103 pe Socrate la pl\u0103cere (nu la reproducere), pe care \u015fi-o procura cu membri aceluia\u015fi sex \u015fi cu cei ai sexului opus. Socrate \u015fi discipolul s\u0103u Aristip din Cirene nu considerau negativ\u0103 nici iubirea propriului sex, nici iubirea sexului opus. Aristip, \u00eentemeietorul hedonismului, se preocup\u0103 de cre\u015fterea cultivat\u0103 a pl\u0103cerii, nu ca Epicur, de lini\u015ftirea sufletului.
\nC\u0103s\u0103toria nu se bucur\u0103 de statutul unei datorii sociale. Cu toate acestea sensul ei rezid\u0103 \u00een producerea de urma\u015fi pentru polis, nu neap\u0103rat prin intermediul pl\u0103cerii sau al practic\u0103rii pl\u0103cerii, nici m\u0103car prin folosirea mutual\u0103 de-a lungul vie\u0163ii a organelor sexuale, cum presupune celibatarul Kant, care involuntar las\u0103 s\u0103-i scape o adiere a practic\u0103rii pl\u0103cerilor, ce se volatilizeaz\u0103 rapid \u00een rutina cotidian\u0103 a c\u0103sniciei. Contemporanii lui Socrate condamnau etic doar postura celor care nu se interesau de sexualitate, adic\u0103 a celor c\u0103rora r\u0103m\u00e2neau pasivi vizavi de ea \u2013 exact, ceea ce cre\u015ftini mai t\u00e2rziu vor considera mai t\u00e2rziu sanctitate, g\u00e2ndindu-ne numai la doctrina virginit\u0103\u0163ii. Socrate n-a f\u0103cut \u00een consecin\u0163\u0103 sex cu Alcibiade, nici m\u0103car cu so\u0163ia sa, dar a trezit \u00een ambele cazuri dorin\u0163a.
\nCuv\u00e2ntul sexualitate accentueaz\u0103 diferen\u0163ierea sexelor. Dar la ce serve\u015fte aceast\u0103 diferen\u0163iere? \u00centr-un caz la reproducere, \u00een cel\u0103lalt la nimic! Dac\u0103 reproducerea devine un produs secundar mai mult sau mai pu\u0163in trivial al folosirii pl\u0103cerilor, atunci aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 nu mai poate fi considerat\u0103 determinat\u0103 pentru stimularea pl\u0103cerii. Ergo, \u00een antichitate nu a existat sexualitate \u00een sensul contemporan, ce consider\u0103 naturale rela\u0163iile heterosexuale \u015fi ce le discalific\u0103 pe cele homosexuale ca nenaturale, toler\u00e2nd homosexualitatea ca o orientare sexual\u0103 anormal\u0103 \u2013 considerat\u0103 chiar o perversitate \u2013.
\nSe aude prompt lamentarea c\u0103 azi oamenii refuz\u0103 reproducerea, mai ales femeile cu educa\u0163ie superioar\u0103. Aceast\u0103 pl\u00e2ngere ridic\u0103 preten\u0163ia c\u0103 femeile ar avea o oarecare datorie reproductiv\u0103. Cu asemenea proclama\u0163ii se impune chestiunea unei biopolitici statale, pe care contemporanii lui Socrate nu o presim\u0163eau. Expertul de \u015ftiin\u0163a mediului Norbert Bolz declar\u0103 c\u0103 gospodinele preg\u0103tite de sarcin\u0103 sunt eroine ale familiei, distinc\u0163ie ce aminte\u015fte de Decora\u0163ia Mamei sau de cea a eroului mort la datorie. Dar politica pensiilor nu mai are nimic de-a face cu practicarea pl\u0103cerilor.
\nNu exista impuls sexual pentru contemporanii lui Socrate, a\u015fa cum diagnosticheaz\u0103 Freud 2000 de ani mai t\u00e2rziu? Nu aceasta era problema, practicarea pl\u0103cerilor era pentru ei dificil\u0103 \u015fi periculoas\u0103 prin excelen\u0163\u0103. Aristip recomanda re\u0163inere de la exercitarea pl\u0103cerii, nu pentru c\u0103 ar fi considerat pl\u0103cerea similar\u0103 p\u0103catului. Din contr\u0103, practicarea pl\u0103cerii era considerat\u0103 un act etic, mai ales dac\u0103 are loc \u00eentre egali. Dar nici aceast\u0103 \u00eengr\u0103dire nu ia prim planul. Practicarea pl\u0103cerilor cu cei inferiori din punct de vedere social nu este imoral\u0103. Practicarea pl\u0103cerilor se \u00eenfirip\u0103 aproape f\u0103r\u0103 nici o \u00eengr\u0103dire moral\u0103. Dar ea nu \u0163ine numai de sex; acest termen se refer\u0103 aproape exclusiv la reproducere sau la preven\u0163ie (reproducere negativ\u0103). \u00cen mod invers, contemporanii no\u015ftri consider\u0103 sexul un produs secundar al pl\u0103cerilor lor.
\nPl\u0103cerea \u00een sine cunoa\u015fte multe alte teritorii legitime \u00een afara c\u0103s\u0103toriei, \u00een care nu se practic\u0103 discriminarea sau violen\u0163a. Pl\u0103cerea inspir\u0103 dionisiac visul \u015fi iluzia, trimi\u0163\u00e2nd ludic indivizii dincolo de ei \u00een\u015fi\u015fi. De aceea scopul pl\u0103cerii este chiar pl\u0103cerea, nu reproducerea sau iubirea \u2013 o domesticire cre\u015ftin\u0103 a practicii pl\u0103cerii.\u00a0 De aceea avem de-a face mai degrab\u0103 cu un sport, s-ar putea spune, privind problema dintr-un unghi nou, desprinz\u00e2nd-o complet de prejudecata iubirii.
\nAbstinen\u0163a apare la Socrate \u015fi Aristip \u00een practica pl\u0103cerilor doar ca profilaxie \u00eempotriva excesului de pl\u0103cere \u2013 nu trebuie s\u0103 fim aservi\u0163i ei. Cum nu trebuie \u00eentotdeauna s\u0103 ced\u0103m dorin\u0163ei care intervine \u00een vis, be\u0163ie sau iluzie \u2013 a\u015fa s-ar traduce principiul \u00een limba lui Nietzsche ca o sugestie pentru indivizii de azi \u2013, la fel, nu trebuie urm\u0103rite pl\u0103cerile \u00een fiecare variant\u0103 a practic\u0103rii lor, pe care o anim\u0103 ele \u2013 ne-am g\u00e2ndi la Cele 120 de zile ale Sodomei a Marchizului de Sade, care descriu \u00een detaliu torturii groaznice \u015fi ucideri \u00een mas\u0103. Practica pl\u0103cerilor con\u0163ine \u00een sine pericolul, de a-i discrimina pe ceilal\u0163i oameni, de a-i violenta, de a-i r\u0103ni, de a-i ucide.
\nIndivizii \u2013 \u015fi mai ales individul singular \u2013 trebuie pe c\u00e2t posibil s\u0103 se p\u0103zeasc\u0103 \u00eempotriva puterii ce deriv\u0103 din pl\u0103cerile sale. Doar a\u015fa se pot bucura de ele \u00een libertate. De aceea pl\u0103cerile trebuie s\u0103 serveasc\u0103 indivizilor. Nu s\u0103 serveasc\u0103 ei pl\u0103cerilor, ar putea deveni sclavii lor. Pentru c\u0103 ebrietatea nu aduce pericolul murd\u0103ririi, ci pe cel al pierderii libert\u0103\u0163ii (al aservirii complete). Formul\u00e2nd aceast\u0103 idee modern (dependen\u0163a \u015fi subordonarea): \u201eJust call me Lucifer \/ \u2018cause I\u2019m in need of some restraint\u201d (Mick Jagger, Sympathy For The Devil). \u015ei politica sexual\u0103 bisericeasc\u0103 se num\u0103r\u0103 prin modalit\u0103\u0163ile de evitare ale acestor dependen\u0163e. Biserica recomand\u0103 un anumit cod, al c\u0103rui scop nu este practicarea pl\u0103cerilor, ci mai ales stabilizarea identit\u0103\u0163ii membrilor ei.
\n\u00cenainte de toate, pl\u0103cerile nu pot fi utilizate \u00een exces, din pricina pericolului diverselor boli. Atunci c\u00e2nd SIDA va fi \u00eenvins\u0103, biopoliticienii tuturor partidelor, bisericilor, \u015ftiin\u0163elor, sectelor \u015fi fac\u0163iunilor vor inventa noi boli, care rezult\u0103 din practicarea pl\u0103cerilor, mai ales relevante pentru homosexualitate \u015fi droguri. Nu mai po\u0163i impresiona pe nimeni dac\u0103 afirmi c\u0103 aceste activit\u0103\u0163i sunt un rod al p\u0103catului, indivizii nu mai cred \u00een pedeapsa care decurge din p\u0103cat: astfel \u00eenc\u00e2t biopoliticienii simt nevoia unei noi amenin\u0163\u0103ri medicale, care s\u0103 provoace panic\u0103.
\nAtunci c\u00e2nd g\u00e2nditorii antici recomand\u0103 practicarea rela\u0163iilor sexuale doar cu so\u0163ia \u2013 ceea ce au spus destul de des \u2013, nu exclud prin aceasta iubirea fa\u0163\u0103 de propriul sex sau o diferen\u0163iaz\u0103 calitativ de cealalt\u0103 manifestare. Cu toate acestea, pentru antici nu a fost un secret c\u0103 pl\u0103cerea matrimonial\u0103 trebuie s\u0103 fie pus\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu reproducerea, ceea ce nu se aplic\u0103 iubirii efebilor. Exist\u0103 un adev\u0103r al pl\u0103cerii \u00een procrea\u0163ie? Dac\u0103 acesta e ultimul ei scop, iubirea serve\u015fte de fapt la reproducerea speciei, neav\u00e2nd valoare \u00een sine. \u00cen aceast\u0103 const\u0103 \u015fi puterea ei, care \u00eei con\u0163ine adev\u0103rul. Dac\u0103 pl\u0103cerea este o putere \u00een sine, care pentru Socrate \u015fi Aristip con\u0163ine un adev\u0103r individual, atunci ea trebuie conceput\u0103 ca un scop \u00een sine. Doar atunci ia fiin\u0163\u0103 din ea un sentiment elevat, care \u00eel leag\u0103 pe Eros de \u00eentrebarea referitoare la adev\u0103r: Prin ce manier\u0103 se ajunge la adev\u0103rata trezire a pl\u0103cerii, care na\u015fte iubirea adev\u0103rat\u0103?
\nCultura cre\u015ftin\u0103 pune din nou aceast\u0103 \u00eentrebare, limit\u00e2nd-o totu\u015fi la rela\u0163ia dintre b\u0103rbat \u015fi femeie, elimin\u00e2nd, de asemenea, problema practic\u0103rii pl\u0103cerilor din sfera intereselor sale: despre ea se va t\u0103cea timp de 1000 de ani. Mai mult, cre\u015ftinismul se concentreaz\u0103 mai pu\u0163in pe iubire, c\u00e2t mai ales pe recunoa\u015fterea sacramentului c\u0103s\u0103toriei \u015fi a autorit\u0103\u0163ii pastorale. Se focalizeaz\u0103 pe puritate \u015fi pe castitate, pe dizolvarea individului \u00eentr-o lege universal\u0103, absolut\u0103 \u015fi supratemporal\u0103. Pl\u0103cerea este subordonat\u0103 reproducerii \u015fi respins\u0103 drept corporal\u0103; \u00een locul Eros-ului antic se interpune Agape-le cre\u015ftin, iubirea aproapelui, care presupune urmarea legii, mai exact obedien\u0163a servil\u0103 fa\u0163\u0103 de lege. \u00cen acest context pl\u0103cerea \u015fi iubirea trupeasc\u0103 nu mai g\u0103sesc nici o valoare de adev\u0103r \u015fi vor fi cel mult dorite cu o bucurie ascuns\u0103. O str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre c\u0103s\u0103torie, dragoste \u015fi sexualitate a fost stabilit\u0103 acum circa 200 de ani, c\u00e2nd burghezia a asociat c\u0103s\u0103toria cu dragostea, pentru a se diferen\u0163ia de aristocra\u0163ie \u015fi pentru a-\u015fi proiecta o masc\u0103 onorabil\u0103, la care n-a renun\u0163at nici \u00een ziua de ast\u0103zi.
\nSocrate \u015fi Aristip au tematizat prin iubirea efebilor libertatea ca suveran\u0103 fa\u0163\u0103 de pl\u0103cere, problematiz\u00e2nd posibilitatea unei rela\u0163ii autonome cu sine \u00eensu\u015fi. Astfel, \u00een opera t\u00e2rzie a lui Foucault apare din nou tema puterii, \u00een special ca autonomie prin practicare controlat\u0103 a pl\u0103cerilor. Aici nu mai conteaz\u0103 problema iubirii adev\u0103rate, ci cea a puterii pl\u0103cerilor, care fundamenteaz\u0103 controlat puterea moralei individuale.
\nDe asemenea, acest subiect moral \u00eel reg\u0103sim la Aristotel, atunci c\u00e2nd se refer\u0103 la problema practic\u0103rii adecvate a pl\u0103cerilor din perspectiva virtu\u0163ilor politice, \u015fi anume la via\u0163a unui b\u0103rbat, care este un membru liber al polis-ului \u015fi care nu este sclavul propriilor pl\u0103ceri. Doar cet\u0103\u0163enii liberi, care se controleaz\u0103 pe sine \u00eense\u015fi, sunt califica\u0163i pentru activitatea din polis. Etica autoconstituirii individuale nu se orienteaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd asupra polis-ului, ci asupra autonomiei, care le d\u0103 oamenilor libertatea de a ac\u0163iona politic. Astfel politica nu are un primat \u00een fa\u0163a individului, ci individul \u00een fa\u0163a politicii \u2013 o argumenta\u0163ie similar\u0103 au folosit cei care au ini\u0163iat proclamarea drepturilor cu care sunt \u00eenzestra\u0163i natural indivizii \u00een Epoca Luminilor.
\nPentru aceasta se necesit\u0103 putere, care poate ac\u0163iona \u015fi negativ. Totu\u015fi Foucault \u00ee\u015fi fundamenteaz\u0103 pe aceast\u0103 putere programul s\u0103u de estetic\u0103 a existen\u0163ei, \u00een care constituirea puterii cere \u00eentr-o \u00eenalt\u0103 m\u0103sur\u0103 sublimarea \u015fi disciplina de sine. Pura adaptare, \u00eenotul \u00een voia curentului, simpla obedien\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de lege nu genereaz\u0103 nici o art\u0103 a vie\u0163ii, nu \u00een sensul lui Socrate \u015fi Aristip, cel mult \u00een sensul romanului Supusul de Heinrich Mann. S\u0103 dai ascultare legii ar putea fi, ce-i drept, dificil. Dar din obedien\u0163\u0103 nu iese niciodat\u0103 nimic nou, nici o valoare etic\u0103 nou\u0103, doar se repet\u0103 ceva \u00eenvechit.
\nPuterea r\u0103m\u00e2ne putere \u015fi totu\u015fi prime\u015fte o tr\u0103s\u0103tur\u0103 pozitiv\u0103, drept condi\u0163ie a artei vie\u0163ii, fie c\u0103 o folosim asupra noastr\u0103, fie asupra celorlal\u0163i. \u00cen sens cre\u015ftin se ajunge la virtute doar prin mutilarea puterii (al c\u0103rei simbol este crucea lui Hristos). Dimpotriv\u0103, arta vie\u0163ii \u00eei cere individului s\u0103-\u015fi aleag\u0103 propriile scopuri, nu numai regulile, pentru a se ajunge la practicarea optim\u0103 a pl\u0103cerilor.
\nPreeminenta putere pare uneori antipatic\u0103! Dar cum ar putea s\u0103 treac\u0103 dincolo de sine \u00eensu\u015fi artistul vie\u0163ii, dac\u0103 nu ar avea putere! Supraomul se singularizeaz\u0103 prin crearea noilor valori \u015fi a noilor forme de via\u0163\u0103, prin \u00eensu\u015fi faptul c\u0103 le tr\u0103ie\u015fte, \u00een timp ce ultimul om este tr\u0103it de diversele coduri comportamentale. Astfel artistul existen\u0163ial ca supraom trebuie s\u0103 c\u00e2\u015ftige puterea asupra acestor vise inspirate de pl\u0103ceri \u015fi asupra propriei ebriet\u0103\u0163i, pentru a-\u015fi manevra propriul sine entuziast \u015fi ludic prin savurarea acestor pl\u0103ceri, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie capabil s\u0103 se autodep\u0103\u015feasc\u0103, mai exact s\u0103 c\u00e2\u015ftige puterea asupra sa. F\u0103r\u0103 putere, sexualitatea sa ar ajunge \u00eentr-o fund\u0103tur\u0103 biopolitic\u0103 \u015fi religioas\u0103, \u00een zona fundamentalismului. Prin puterea sa personal\u0103, care deriv\u0103 din controlarea pl\u0103cerilor, artistul vie\u0163ii ia parte\u00a0 la discursul cuprinz\u0103tor \u015fi presant \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-i \u0163in\u0103 fa\u0163\u0103. El nu controleaz\u0103 discursul, ci mai ales experimenteaz\u0103 cu el, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 bruieze discursul prin capitalul s\u0103u de inocen\u0163\u0103
\nExperimentele sale s-ar putea s\u0103 nu aduc\u0103 mari succese. De multe ori indivizii b\u0103nuiesc ceva prea pu\u0163in edificator: trista existen\u0163\u0103 a lui Nietzsche! Dar mai bine s\u0103 pieri \u00een slujba propriilor pl\u0103ceri \u2013 ceea ce \u00eentr-adev\u0103r nu este pl\u0103cut \u2013 dec\u00e2t s\u0103 accep\u0163i calea obedien\u0163ei \u015fi a dependen\u0163ei, care nu cunoa\u015fte nici o ie\u015fire onorabil\u0103. Trebuie remarcat c\u0103 \u00een accep\u0163iunea lui Nietzsche \u015fi Foucault cultura con\u0163ine o for\u0163\u0103 evolu\u0163ionist\u0103, care nu mai trimite la biologie, gener\u00e2nd valori etice \u015fi forme de via\u0163\u0103 post-tradi\u0163ionale, care nu vor duce nicic\u00e2nd la sf\u00e2r\u015fitul istoriei.
\nAstfel nu trebuie s\u0103 adopt\u0103m teza pesimist\u0103, care spune c\u0103 arti\u015ftii existen\u0163iali nu-\u015fi vor tr\u0103i niciodat\u0103 succesul. \u00cen ultimele veacuri, femeile din burghezia francez\u0103 \u2013 deci \u015fi Simone de Beauvoir \u2013 aveau \u00een primele decenii de via\u0163\u0103 doar trei op\u0163iuni: gospodin\u0103, c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 sau viitoare domni\u015foar\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00een casa tat\u0103lui. Totalitarismele le-au trimis pe front sau la fabrica de muni\u0163ie: Arbeit macht frei! \u00cen anii \u201950 multe s-au \u00eentors la crati\u0163\u0103. Cu toate acestea, \u00een ultimele decenii multe femei au devenit independente din punct de vedere economic, s-au dedicat carierelor lor \u015fi au avansat \u00een spa\u0163iul public.\u00a0 Chiar dac\u0103 se dore\u015fte doar integrarea femeilor \u00een lumea masculin\u0103 (cu toate eforturile feministelor, patriarhatul de\u0163ine controlul \u00een multe sfere), condi\u0163iile de via\u0163\u0103 din lumea occidental\u0103 din prima jum\u0103tate a secolului 20 ofereau \u015fi mai pu\u0163ine op\u0163iuni. Doar artistul existen\u0163ial va contribui prin perspectiva sa suprauman\u0103 la evolu\u0163ia formelor de via\u0163\u0103. O alt\u0103 speran\u0163\u0103 nu-\u015fi poate face nici o pozi\u0163ie feminist\u0103.<\/p>\n

#
\nHans-Martin Sch\u00f6nherr-Mann<\/a> este eseist \u00een presa scris\u0103 \u015fi audiovizual\u0103 \u015fi profesor de filosofie politic\u0103 la Universitatea Ludwig-Maximilian din M\u00fcnchen. A \u0163inut multe conferin\u0163e la radio \u015fi a fost recent intervievat de televiziunea elve\u0163ian\u0103 \u00een cadrul unei emisiuni<\/a> despre Hannah Arendt. Este profesor invitat la Universitatea Innsbruck \u015fi la Institutul Politic din M\u00fcnchen \u015fi la Universit\u0103\u0163ile din Torino, Vene\u0163ia \u015fi Passau. A studiat filozofia, germanistica \u015fi istoria la Universit\u0103\u0163ile D\u00fcsseldorf \u015fi Erlangen. \u015ei-a dat doctoratul \u00een 1982 cu o tez\u0103 despre filozofia practic\u0103 kantian\u0103 \u015fi hegelian\u0103. Habilitatul l-a ob\u0163inut \u00een 1995 la Universitatea din M\u00fcnchen cu o lucrare referitoare la etica politica.
\n 
\nBibliografie selectiv\u0103:
\n2012 \u2013 Ce este filozofia politic\u0103? (Was ist politische Philosophie?)<\/em>, Campus Studium, Frankfurt\/ New York.
\n2012 \u2013 Filozofia iubirii \u2013 \u00cempotriva dictonului \u201aPl\u0103cerea trece, durerea persist\u0103\u2019 (Philosophie der Liebe \u2013 Ein Essay wider den Gemeinspruch ‘Die Lust ist kurz, die Reu’ ist lang’)<\/em>, Matthes & Seitz, Berlin.
\n2010 \u2013 Puterea responsabilit\u0103\u0163ii (Die Macht der Verantwortung)<\/em>, Karl Alber, Freiburg.
\n2009 \u2013 Supraomul ca artist existen\u0163ial. Nietzsche, Foucault \u015fi Etica (Der \u00dcbermensch als Lebensk\u00fcnstlerin \u2013 Nietzsche, Foucault und die Ethik)<\/em>, Matthes & Seitz, Berlin.
\n2006 \u2013 Hannah Arendt \u2013 Adev\u0103r, putere, moral\u0103 (Hannah Arendt \u2013 Wahrheit, Macht, Moral)<\/em>, C.H. Beck, M\u00fcnchen.
\n <\/p>\n

Pute\u0163i comanda cartea aici<\/a>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[un capitol din Supraomul ca artist existen\u0163ial. Nietzsche, Foucault \u015fi etica, (Der \u00dcbermensch als Lebensk\u00fcnstlerin. Nietzsche, Foucault und die Ethik), Matthes & Seitz, Berlin 2009]   de Hans-Martin Sch\u00f6nherr-Mann traducere de \u015etefan Bolea   Cum creeaz\u0103 supraomul noi valori? Atunci c\u00e2nd supraomul \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 ludic forma existen\u0163ial\u0103 din vis, iluzie \u015fi entuziasm, nu amenin\u0163\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[817,27],"tags":[1157,1117,876,39,72],"class_list":["post-8476","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-34","category-filosofie","tag-egophobia-34","tag-filosofie","tag-hans-martin-schonherr-mann","tag-stefan-bolea","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2cI","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8476","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8476"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8476\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8479,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8476\/revisions\/8479"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8476"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8476"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8476"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}