{"id":8686,"date":"2012-05-30T03:59:22","date_gmt":"2012-05-30T01:59:22","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=8686"},"modified":"2012-06-10T19:04:07","modified_gmt":"2012-06-10T17:04:07","slug":"este-poeticul-o-cale-de-cunoastere-si-actiune-i-heidegger-poeticul-utopia-identitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=8686","title":{"rendered":"Este Poeticul o cale de cunoa\u015ftere \u015fi ac\u0163iune?"},"content":{"rendered":"

occident & orient [3]<\/span>
\n[I] Heidegger:\u00a0 Poeticul \u2013 Utopia Identit\u0103\u0163ii<\/strong><\/p>\n

de Gorun Manolescu<\/p>\n

 <\/p>\n

\n1. Poeticul locuie\u015fte Omul – parafraz\u00e2nd \u015fi coment\u00e2ndu-l pe Heidegger<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Poeticul locuie\u015fte Omul<\/em><\/strong>. Aceasta este\u00a0 o parafraz\u0103 a unui citat la care recurge Heidegger, aflat la \u00eenceputul paragrafului V din capitolul Arta \u015fi spa\u0163iul<\/em> al c\u0103r\u0163ii\u00a0 sale\u00a0 Originea operei de art\u0103<\/em> [1].<\/p>\n

 <\/p>\n

Iat\u0103 citatul original: \u2019Plin de merite, \u015fi totu\u015fi \u00een chip poetic, locuie\u015fte Omul pe acest p\u0103m\u00e2nt\u2019\u00a0\u00ad (H\u00f6lderlin)<\/p>\n

 <\/p>\n

De ce mi-am permis aceast\u0103 parafraz\u0103? Pentru c\u0103 mi se pare mai adecvat\u0103 celor ce doresc s\u0103 le spun. Deoarece [2]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201ePoezia reprezint\u0103, pentru Heidegger, cealalt\u0103 mare cale de acces la adev\u0103rul Fiin\u0163ei<\/strong>. Poetul\u00a0 este un mediator \u015fi un mesager\u2026el devine agentul unei rostiri esen\u0163iale<\/em> (Sagen).\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a72.\u2019Trei pericole amenin\u0163\u0103 g\u00e2ndirea\u2019 <\/em><\/strong>\u00a0[3]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e[a]Pericolul cel bun, \u015fi de aceea m\u00e2ntuitor, este vecin\u0103tatea poetului-rapsod.<\/p>\n

[b]Pericolul cel r\u0103u, \u015fi de aceea cel mai aprig, este g\u00e2ndirea \u00eens\u0103\u015fi. Ea trebuie s\u0103 <\/em>g\u00e2ndeasc\u0103\u00a0 \u00eempotriva ei \u00eens\u0103\u015fi, ceea ce doar rar \u00eei st\u0103 \u00een putin\u0163\u0103.<\/p>\n

[c] Pericolul de-a dreptul nociv, \u015fi de aceea d\u0103t\u0103tor de r\u0103t\u0103cire, este filozofarea.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

La acestea voi ad\u0103uga \u00eenc\u0103 unul:<\/p>\n

 <\/p>\n

[d] Tehnicul – cel mai periculos \u015fi nociv – care de\u015fi nu este men\u0163ionat expres de Heidegger, \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte locul deosebit \u00een a sa Origine [a] operei de art\u0103<\/em>. C\u0103ci, de asemenea, el locuie\u015fte, dar \u015fi tinde s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 Omul, \u00eenglob\u00e2ndu-l. Acest ultim aspect nu va face obiectul prezentului text, urm\u00e2nd a fi ulterior discutat.<\/p>\n

 <\/p>\n

Voi \u00eencepe cu \u2019Pericolul cel r\u0103u\u2026\u2019 \u015fi vom vedea pe parcurs cum acesta se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu celelalte dou\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a73.Pericolul cel r\u0103u, \u015fi de aceea cel mai aprig, este g\u00e2ndirea \u00eens\u0103\u015fi. Ea trebuie s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103\u00a0 \u00eempotriva ei \u00eens\u0103\u015fi\u2026<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Unii comentatori vorbesc despre un e\u015fec al g\u00e2ndirii filosofice (europene), \u00een general, \u015fi al celei heideggeriene, \u00een particular,\u00a0 atunci c\u00e2nd caut\u0103 filosofic ra\u0163ional<\/em> s\u0103 \u201eprind\u0103\u201d Fiin\u0163a fiin\u0163\u0103rii<\/strong>. \u015ei aceasta deoarece [4]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eAlungarea nefiin\u0163ei a n\u0103scut, de fapt, o utopie a Ra\u0163iunii absolute \u00een g\u00e2ndirea european\u0103, o inegalabil\u0103 putere de a dura peste secole \u015fi milenii.\u00a0 Utopie a ra\u0163iunii? Poate ar trebui s\u0103 vorbesc despre Utopia pur \u015fi simplu, \u00een forma ei cea mai pur\u0103, mai metafizic\u0103 \u015fi mai abstract\u0103. A extrage fiin\u0163a din \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea nefiin\u0163ei, a o exclude apoi hot\u0103r\u00e2t pe cea de a doua ca pe ceva impur \u015fi nefast, l\u0103s\u00e2nd \u00een loc numai fiin\u0163a unic\u0103, imobil\u0103 \u015fi perfect\u0103; a invoca ca un iluminat<\/em>, zei\u0163a Ra\u0163iunii pentru a garanta reu\u015fita opera\u0163iei \u2013 nu-i asta tocmai descrierea cea mai general\u0103 a Utopiei? Sau, poate, e cumva chintesen\u0163a acelei curioase preocup\u0103ri cvasi-utopice pe care, de dou\u0103 mii cinci sute de ani, persist\u0103m s\u0103 o cultiv\u0103m mai bine sau mai r\u0103u, numind-o \u2019filosofie\u2019\u2026\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

S\u0103 fie \u00eencercarea lui Heidegger ultima de a salva, prin filosofie<\/em>, o asemenea utopie?<\/p>\n

 <\/p>\n

Spune Parmenide, cel care a stat la originea ei [5]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eEi bine, voi spune a\u015fadar: tu ia \u00eens\u0103 aminte la cuv\u00e2ntul pe care-l auzi (despre aceasta):
\nCare sunt singurele c\u0103i ce pot fi luate \u00een seam\u0103 pentru o interogare.
\nUna: cum este (ce este ea, fiin\u0163a) \u015fi cum imposibil\u0103 (este), de asemenea, nefiin\u0163a.
\nAceasta este c\u0103rarea \u00eencrederii \u00eentemeiate, c\u0103ci ea urmeaz\u0103 st\u0103rii de neascundere.
\nCealalt\u0103 \u00eens\u0103: cum nu este \u015fi totodat\u0103 c\u00e2t de necesar\u0103 nefiin\u0163a.
\nAceasta deci, astfel vestesc, este o potec\u0103 ce nu trebuie urmat\u0103 defel,
\nC\u0103ci nu po\u0163i cultiva cunoa\u015fterea nefiin\u0163ei, deoarece nu poate fi prins\u0103 nicicum \u2026\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen Fiin\u0163a \u015fi timp<\/em>, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1927, Heidegger face o prim\u0103 tentativ\u0103 e\u015fuat\u0103\u00a0 c\u00e2nd dore\u015fte,cu disperare, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 direct \u2013 cum altfel, dec\u00e2t filosofic? – esen\u0163a \u00abfiin\u0163\u0103rii\u00bb, adic\u0103 \u00abFiin\u0163a\u00bb acesteia, \u00een momentul \u00een care, \u00eentr-adev\u0103r, aceast\u0103 \u00abfiin\u0163\u0103\u00bb \u2019iese din ascundere\u2019. \u015ei ajunge la concluzia c\u0103 acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar atunci c\u00e2nd subiectul,<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se pe sine \u015fi lumea sa \u00een chip\u00a0 ecstatic<\/span><\/strong>\u00a0 (s.m. G.M.)\u2026Dasein-ul (fiin\u0163a fiin\u0163\u0103rii) factic [apare] \u00een aceste orizonturi<\/span><\/strong> (s.m.) [care sunt \u00een afara \u00abfiin\u0163\u0103rii\u00bb n.m. G,M.] c\u0103tre fiin\u0163are\u2026\u201d[6]<\/p>\n

 <\/p>\n

Sau, eventual, \u00eentr-un moment aiurea, ca un \u00abbip\u00bb dat de NiciUnde, care se pierde apoi \u00een Nimic. Iar, prin aceasta, de fapt, se p\u0103r\u0103se\u015fte domeniul unei filosofii \u00abra\u0163ionale\u00bb a unei\u00a0 Ra\u0163iunii absolute, abstracte (ajuns\u0103 la apogeu la Kant \u015fi Hegel). Iar Heidegger\u00a0 se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu un astfel de ecstatic<\/em>, ajung\u00e2nd astfel la limita la care ne conduce \u2019 Pericolul cel r\u0103u, \u015fi de aceea cel mai aprig, [care] este g\u00e2ndirea [ra\u0163ional\u0103] \u00eens\u0103\u015fi. Ea [trebuind] s\u0103 <\/em>g\u00e2ndeasc\u0103\u00a0 \u00eempotriva ei \u00eens\u0103\u015fi\u2026\u2019. La un\u00a0 ecstatic<\/em> care pare a fi de natur\u0103 mistic\u0103<\/strong>.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ajun\u015fi \u00een acest punct al expunerii voi apela la o lucrare ciudat\u0103, mult diferit\u0103 de celelalte ale lui Derrida \u015fi pu\u0163in luat\u0103 \u00een seam\u0103 de comentatori. \u015ei anume, la\u00a0 Credin\u0163\u0103 \u015fi cunoa\u015ftere. Veacul \u015fi iertarea<\/em> [7]. Care \u00eel opune pe Heidegger lui Kant.<\/p>\n

 <\/p>\n

Acolo el vorbe\u015fte de trei locuri: \u2019insula<\/em> (vezi \u015fi cea a lui Euthanasius<\/em> eminescian\u0103, spa\u0163iu al vie\u0163ii, c\u00e2t \u015fi al mor\u0163ii), P\u0103m\u00e2ntul F\u0103g\u0103duin\u0163ii<\/em> \u015fi pustia<\/em>\u2019.<\/p>\n

 <\/p>\n

De fapt toate trei par a se subsuma unui\u00a0 Pustiu interior<\/em> \u00een care<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e\u2026 [exist\u0103 uneori un loc] f\u0103r\u0103 ie\u015fire sau drum sigur, f\u0103r\u0103 cale \u015fi f\u0103r\u0103 sosire, f\u0103r\u0103 exterioritate din care harta s\u0103 fie previzibil\u0103, iar programul – calculabil \u2026o anumit\u0103 epokh\u00e8<\/em> care const\u0103 \u2013 pe drept sau pe nedrept, c\u0103ci miza e foarte grav\u0103 \u2013 \u00een a g\u00e2ndi\u00a0 [misticul<\/em>]\u00a0 sau \u00een a [\u00eel] face s\u0103 apar\u0103 \u201e\u00een limitele simplei ra\u0163iuni\u201d\u2026\u00centrebare conex\u0103: ce mai r\u0103m\u00e2ne azi din acest gest \u201ekantian\u201d? Cum ar ar\u0103ta azi o carte intitulat\u0103, precum cartea lui Kant, Religia \u00een limitele simplei ra\u0163iuni?\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen care Kant s-ar str\u0103dui s\u0103 dea seam\u0103 de originea ra\u0163ional\u0103 a unui r\u0103u care r\u0103m\u00e2ne de neconceput pentru ra\u0163iune, afirm\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp c\u0103 interpretarea Scripturii exced\u0103 competen\u0163ele ra\u0163iunii \u015fi c\u0103, dintre toate \u201ereligiile publice\u201d care au existat vreodat\u0103, doar religia cre\u015ftin\u0103 va fi fost o religie moral\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Aici nu este nici un fel de contradic\u0163ie. Ci doar o imens\u0103 confuzie \u00eentre religie<\/em> (fie ea \u015fi cre\u015ftin\u0103) \u015fi mistic\u0103<\/em>. Pentru c\u0103, a\u015fa cum spune Derrida, Heidegger sesiz\u00e2nd acest fapt de pe pozi\u0163ia unui protestant, ajunge la concluzia c\u0103 Revelabilitatea<\/em><\/strong> precede orice Revela\u0163ie<\/em> a oric\u0103rei religii. (\u201eC\u0103 vinovat e tot f\u0103cutul\/ \u015ei sf\u00e2nt doar nunta, \u00eenceputul\u201d Ion Barbu; comentariu \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Religia Blaga, St\u0103niloaie; Logica Trinit\u0103\u0163ii \u2013 numai cu referire la Dogmatic\u0103) \u00a0Adic\u0103 sentimentul mistic apare \u015fi \u00eenso\u0163e\u015fte Omul \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd acesta a devenit Homo sapiens<\/em> \u00a0printr-o muta\u0163ie brusc\u0103 a Omului neanderthalian. Iar mistica nu prea are nici o leg\u0103tur\u0103 cu morala, fie ea chiar \u015fi \u00ablegea moral\u0103 din mine\u00bb cum zice Kant \u00een Critica Ra\u0163iunii pure<\/em>. \u015ei, dac\u0103 chiar ne referim la religia cre\u015ftin\u0103, sare acum \u00een aer \u0162u\u0163ea[8]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eSpunea Kant c\u0103 el e propriul s\u0103u legiuitor \u015fi st\u0103p\u00e2n [atunci c\u00e2nd afirm\u0103 \u00abDou\u0103 lucruri au mi\u015fcat deopotriv\u0103 sufletul meu: cerul \u00eenstelat \u015fi legea moral\u0103 din mine\u00bb]. Spunea c\u0103 e el legiuitor \u015fi st\u0103p\u00e2n. Lucru la care eu am f\u0103cut a\u015fa: P\u00e2r\u0163! A\u015fa e el legiuitor \u015fi st\u0103p\u00e2n, cum sunt eu pop\u0103 aici \u00een cartier. Cum s\u0103 fii legiuitor \u015fi st\u0103p\u00e2n \u00eentr-un univers \u00een care e\u015fti \u00eenl\u0103n\u0163uit?…\u015eti\u0163i dumneavoastr\u0103 unde e omul\u2026absolut liber? \u00centr-o bisericu\u0163\u0103 de lemn din Maramure\u015f, unde sacerdotul\u2026vorbe\u015fte de mistere, de taine \u015fi se las\u0103 \u00eenv\u0103luit de ele\u2026\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Acum \u0162u\u0163ea nu mai este \u00abreligios\u00bb; el devine mistic. Iar misticii, ca \u015fi poe\u0163ii de altfel, s-au \u00een\u0163eles \u015fi se \u00een\u0163eleg perfect indiferent de religia c\u0103reia \u00eei apar\u0163in (sau nu). De altfel, at\u00e2t misticii c\u00e2t \u015fi poe\u0163ii apar\u0163in\u00e2nd unui anumite religii sunt, oarecum, marginaliza\u0163i pentru c\u0103 pot deveni periculo\u015fi pentru religia respectiv\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Dar s\u0103 revenim. S\u0103 se rezume totul la acel mistic<\/em>; s\u0103 fie singura modalitate prin care intr\u00e2nd \u00een ecstatic<\/em> r\u0103m\u00e2nem bloca\u0163i? Nu, dac\u0103 cel ajuns acolo va reu\u015fi s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o ie\u015fire ascuns\u0103 de comunicare cu exteriorul (un fel de centru \u00een interiorul unui labirint, centru care constituie singura ie\u015fire posibil\u0103 pentru c\u0103 \u015fi intrarea a fost blocat\u0103 odat\u0103 cu p\u0103trunderea \u00een labirint) \u015fi prin aceasta s\u0103 ne aduc\u0103 la \u2019Pericolul cel bun, \u015fi de aceea m\u00e2ntuitor [adic\u0103 la] vecin\u0103tatea poetului-rapsod\u2019.<\/p>\n

 <\/p>\n

Odat\u0103 cu Introducere \u00een metafizic\u0103 <\/em>[9] (cu variante succesive \u00eencep\u00e2nd din 1935, ca \u015fi Originea operei de art\u0103<\/em>) Hridegger \u00ee\u015fi schimb\u0103 strategia, apel\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i la fiin\u0163are<\/em> (devenire), adic\u0103 la ceea ce ni se arat\u0103 \u00een lumea noastr\u0103 de toate zilele (la \u00abfacticitate\u00bb cum zice el), ca apoi s\u0103 \u00eencerce din nou s\u0103 ajung\u0103 filosofic ra\u0163ional<\/em> la \u00abFiin\u0163a fin\u0163\u0103rii\u00bb a unui absolut imuabil.<\/p>\n

 <\/p>\n

Astfel, \u00een Introducere\u2026<\/em> [10] el \u00eencepe cu \u2019\u00centrebarea fundamental\u0103 a metafizicii\u2019 \u015fi anume: \u2019De ce este de fapt fiin\u0163area \u015fi nu, mai cur\u00e2nd, nimic?\u2019. Cu speran\u0163a ca ob\u0163in\u00e2nd astfel un r\u0103spuns, pe de o parte, s\u0103 delimiteze (implicit) domeniul metafizicii circumscris strict la fiin\u0163are = devenire<\/em>, iar, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 \u00eencerce, din nou, s\u0103 ajung\u0103 la Fiin\u0163a acesteia<\/em> chiar dac\u0103 astfel este dep\u0103\u015fit\u0103 metafizica.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u015ei\u00a0 ajunge, \u00een final, la urm\u0103toarele disocieri [11]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e[1] Fiin\u0163a, prin opozi\u0163ie cu devenirea, este permanen\u0163a.<\/p>\n

[2] Fiin\u0163a, prin opozi\u0163ie cu aparen\u0163a, este modelul permanent, ve\u015fnicul-acela\u015fi.<\/p>\n

[3] Fiin\u0163a, prin opozi\u0163ie cu g\u00e2ndirea, este elementul subiacent, ceea-ce-este-simpl\u0103-prezen\u0163\u0103.<\/p>\n

[4] Fiin\u0163a, prin opozi\u0163ie cu obligativitatea, este ceea-ce-se-afl\u0103-mereu-aici-de-fa\u0163\u0103 ceea ce este obligatoriu, nerealizat \u00eenc\u0103 sau deja realizat.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Aici, prin nega\u0163ii succesive, amintind de teologia apofatic\u0103<\/em> \u00a0[12] el caut\u0103 \u00abconceptual\u00bb s\u0103 delimiteze Fiin\u0163a<\/em>. Ajung\u00e2nd astfel din nou la o limit\u0103 a Ra\u0163iunii (abstracte) pe care n-o poate dep\u0103\u015fi \u00abra\u0163ional\u00bb. C\u0103ci [13]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eCum se poate implica filosofia [\u00een acest caz]?…aici problema nu [mai] este s\u0103 vorbim despre implicare, ci s-o \u00eemplinim<\/em>\u2026\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Adic\u0103 s\u0103 p\u0103trundem \u00een noi \u00een\u015fine (experiment\u00e2nd) \u00een domeniul Fiin\u0163ei care se afl\u0103 \u00een umbra fiin\u0163\u0103rii noastre de toate zilele. Dar atunci orice posibilitate de comunicare, \u00een mod \u00abconceptual\u00bb,\u00a0 dispare. \u015ei dac\u0103, a\u015fa cum am mai spus, nu suntem mistici, dar \u00abne locuie\u015fte poeticul\u00bb \u015fi mai avem \u015fi posibilitatea de a-l revela, vom putea numai s\u0103 \u00absuger\u0103m\u00bb \u015fi nu statu\u0103m (apodictic) pentru c\u0103 nu avem cum. A\u015fa cum, de altfel, o face \u015fi Heidegger \u00een finalul discu\u0163iei din\u00a0 Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em> [14]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eAstfel, o interogare originar\u0103 \u015fi exhaustiv\u0103 a celor patru disocieri ne face s\u0103 \u00een\u0163elegem urm\u0103torul lucru: fiin\u0163a care este circumscris\u0103 prin ele trebuie, ea \u00eens\u0103\u015fi transformat\u0103 \u00een cerc care circumscrie \u015fi \u00een temei al \u00eentregii fiin\u0163\u0103ri.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Adic\u0103 ne propune\u00a0 o metafor\u0103 de genul unui halou<\/em>\/aur\u0103<\/em> care \u00eenconjoar\u0103 orice vie\u0163uitoare (inclusiv plant\u0103) c\u00e2t este \u00een via\u0163\u0103, dar de care doar omul poate deveni, \u00een anumite circumstan\u0163e, con\u015ftient (\u2019ea \u00eens\u0103\u015fi transformat\u0103 \u00een cerc care circumscrie \u015fi \u00een temei al \u00eentregii fiin\u0163\u0103ri\u2019). Dar,\u00a0 aten\u0163ie: o asemenea aur\u0103 <\/em>(care poate fi confundat\u0103 cu fiin\u0163area) este doar un semn\/simbol<\/em>, adic\u0103 un termen mediu al acestei metafore speciale (a\u015fa cum se va vedea atunci c\u00e2nd vom discuta, \u00een alte texte, despre \u00abmetafora vie\u00bb la Ricoeur \u015fi de cea \u00abrevelatoare\u00bb la Blaga, precum \u015fi de un tip aparte de simboluri asociat unor asemenea metafore). \u015ei nu trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2nem fixa\u0163i asupra lui ca \u015fi c\u00e2nd aten\u0163ia noastr\u0103 ar r\u0103m\u00e2ne fixat\u0103 asupra \u00abdegetului\u00bb care arat\u0103<\/em> \u00een loc s\u0103 privim la ceea ce arat\u0103<\/strong> acest deget. \u015ei aceasta deoarece el, semnul, poate fi u\u015for confundat, a\u015fa cum am spus, cu fiin\u0163area\/devenirea<\/em> – \u015fi nu luat drept doar o indica\u0163ie c\u0103, \u00een interiorul nostru, s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte Poetic – Fiin\u0163a<\/em><\/strong>. Iar acest lucru este eviden\u0163iat printr-o metafor\u0103 mult mai complex\u0103 propus\u0103 de Heidegger \u00een Originea operei de art\u0103<\/em> [15]:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00cen s\u00e2nul fiin\u0163\u0103rii ca \u00eentreg se afl\u0103 un loc deschis. Un loc de deschidere\u2026G\u00e2ndit din perspectiva fiin\u0163\u0103rii, el are un caracter de fiin\u0163\u0103\u2026Acest centru deschis nu este deci \u00eenchis de jur \u00eemprejur de fiin\u0163are, ci \u00eensu\u015fi centrul care lumineaz\u0103 \u015fi \u00eencercuie\u015fte \u2013 asemenea nimicului pe care abia dac\u0103 \u00eel cunoa\u015ftem \u2013 \u00eentreaga fiin\u0163are.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

V\u0103 las singuri s\u0103 gusta\u0163i farmecul acestei noi metafore \u00een care paradoxul dispare. F\u0103r\u0103 a fi vorba de nici o \u00abdialectic\u0103\u00bb (hegelian\u0103: tez\u0103, antitez\u0103, sintez\u0103) ci, pur \u015fi simplu, de sugestia metaforic\u0103.\u00a0 Dar dac\u0103, totu\u015fi, dori\u0163i s\u0103 \u00eencerc\u0103m o decriptare (\u015fi ea \u00eencripat\u0103), utiliz\u00e2nd o \u00abvedere interioar\u0103\u00bb, atunci am putea, poate, \u00abvedea\u00bb cum \u00een centrul fiin\u0163\u0103rii \u00een lumea noastr\u0103 cea de toate zilele se deschide Fiin\u0163a care, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eenv\u0103luie din alt topos, diferit de cel al \u00ablumii\u00bb, fiin\u0163area\/ devenirea.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Note<\/p>\n

[1] Heidegger Martin (1982),Originea operei de art\u0103<\/i>, traducere Thomas Kleininger & Gabriel Liiceanu, p. 201, Bucure\u015fti: Univers.
\n[2] Op. cit, p. 208, Note<\/i> apar\u0163in\u00e2nd lui Liiceanu Gabriel la capitolul Arta \u015fi spa\u0163iul<\/i>
\n[3] Heidegger Martin (1982), Originea operei de art\u0103<\/i>, p. 316.
\n[4] Cornea Andrei (2010), O istorie a nefiin\u0163ei \u00een filozofia greac\u0103<\/i>, p. 46, Bucure\u015fti: Humanitas.
\n[5] Citat \u00een Heidegger Martin (1999), Introducere \u00een metafizic\u0103<\/i>, traducere Gabriel Liiceanu & Thomas Kleininger, p. 151. \u00cen Piatkowski Adelina & Banu Ion 1979, Filosofia greac\u0103 p\u00e2n\u0103 la Platon<\/i>, vol. I, partea 2-a, p. 233, Bucur\u015fti: ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi enciclopedic\u0103, g\u0103sim urm\u0103toarea traducere din greaca veche a spuselor lui Parmenides: \u2019Trebuie spus \u015fi g\u00e2ndit c\u0103 fiin\u0163a este: c\u0103ci a fi este [posibil], dar neantul nu e [posibil]: tocmai ceea ce \u0163i-am poruncit s\u0103 iei aminte\u2019. Alt\u0103 traducere din greaca veche g\u0103sim la Cornea Andrei (2010), O istorie a nefiin\u0163ei \u00een filozofia greac\u0103<\/i>, p. 37: \u201eTrebuie spus \u015fi g\u00e2ndit c\u0103 fiin\u0163a este; c\u0103ci a fi este. Dar nimicul nu e\u2026<\/i>\u201d. Am dat cele trei alternative de traducere (\u015fi mai exist\u0103 \u015fi altele) deoarece citatul din Parmenides st\u0103 la baza \u00eentregii g\u00e2ndiri heideggeriene \u015fi este prea important pentru a nu verifica diversele traduceri.
\n[6] Heidegger Martin (2003), Fiin\u0163\u0103 \u015fi timp<\/i>, traducere Liiceanu Gabriel & C\u0103t\u0103lin Cioab\u0103, p. 485, Bucure\u015fti: Humanitas.
\n[7] Derrda Jaques (2004), Credin\u0163\u0103 \u015fi cunoa\u015ftere. Veacul \u015fi iertarea<\/i>, pp. 13 \u2013 15, Pite\u015fti: Paralela 45.
\n[8]\u0162u\u0163ea Petre (1992), \u00centre Dumnezeu \u015fi Neamul meu<\/i> p. 25, Bucure\u015fti: Funda\u0163ia Anastasia
\n[9] Heidegger, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/i>.
\n[10] Ibid. p.9.
\n[11] Ibid. pp 264 \u2013 265.
\n[12] St\u0103niloaie Dumitru (1996), Teologia Dogmatic\u0103 Ortodox\u0103), vol. I<\/i>, Bucure\u015fti: Institutul Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne.
\n[13] Heidegger, op. cit. p. 267.
\n[14] Ibid. p. 266.
\n[15] Heidegger, Originea operei de art\u0103<\/i>, p. 67.
\nstrong<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

occident & orient [3] [I] Heidegger:\u00a0 Poeticul \u2013 Utopia Identit\u0103\u0163ii de Gorun Manolescu   1. Poeticul locuie\u015fte Omul – parafraz\u00e2nd \u015fi coment\u00e2ndu-l pe Heidegger   Poeticul locuie\u015fte Omul. Aceasta este\u00a0 o parafraz\u0103 a unui citat la care recurge Heidegger, aflat la \u00eenceputul paragrafului V din capitolul Arta \u015fi spa\u0163iul al c\u0103r\u0163ii\u00a0 sale\u00a0 Originea operei de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[817,27,779],"tags":[1157,1117,28,1154],"class_list":["post-8686","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-34","category-filosofie","category-occident-orient","tag-egophobia-34","tag-filosofie","tag-gorun-manolescu","tag-occident-orient"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2g6","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8686","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8686"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8686\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8989,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8686\/revisions\/8989"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8686"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8686"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8686"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}