![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/xRIn-oo9O1j%2AQTmX%2AXCxfNQaMuTKqeYaJI-VWywvcly6C8nSiWiUsupuiTiu5bzAMldNcbjvl3powX7DBcBHUC9s7ZN9CH9K\/bateau5.jpg?w=812\")
<\/p>\n
Locuiau \u015fi lucrau la Bateau Lavoir: Maxime Maufra, primul pictor instalat. Au urmat: Kees van Dongen, Pablo Picasso. Dup\u0103 1904 g\u0103sim acolo pe Pierre Mac Orlan, Juan Gris, Pablo Gargallo, Max Jacob \u015fi Pierre Reverdy. Folosea \u015fi de loc de \u00eent\u00e2lnire pentru Henri Matisse, Georges Braque, Andr\u00e9 Derain, Raoul Dufy, Marie Laurencin, Amedeo Modigliani, Jean-Paul Laurens, Maurice Utrillo, Jacques Lipchitz, Mar\u00eda Blanchard, Jean Metzinger \u015fi Louis Marcoussis, scriitori: Guillaume Appollinaire, Alfred Jarry, Maurice Chevrier, Paul Fort, Andr\u00e9 Warnod, Raymond Radiguet, Gertrude Stein, actori, negustori de art\u0103: Ambroise Vollard, Edmund Sagot, Daniel-Henry Kahnweiler \u015fi Berthe Weill .<\/p>\n
![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/xRIn-oo9O1jvVH-osfsPE1QMRhtEKNW8KdQa8wRxbfTzLrqZGb-r75CRAGSGuMZur1FFFm0lPRDrJf5sIoOG2bj9GVtTYXYB\/max.jpg?w=600\")
<\/p>\n
Dup\u0103 1910 \u00eenchiriaz\u0103 spa\u0163ii avangardi\u015fti ca Picabia, Andr\u00e9 Salmon, Jean Cocteau. \u00cen aceast\u0103 ambian\u0163\u0103 Picasso propune \u015fi discut\u0103 Cubismul. La Bateau-Lavoir el produce celebra sa pies\u0103: Les Demoiselles d’Avignon.<\/p>\n
![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/yxr%2AdD0ykNxyePBvzkx445R4rhMqys3pP61K9HVBi7YQd8a5Z2-9nalFw5-5BjvxYEjJm9uak1z-06eXM67M7hxh3I94IIGd\/MaxJacobbyPabloPicaso.jpg?w=812\")
<\/p>\n
\u00cen 1904, Pablo Picasso \u015fi un amic, pictorul catalan Junyer Vidal, sosesc din Barcelona la Paris ca s\u0103 se instaleze \u00een Montmartre \u00een studioul l\u0103sat vacant de sculptorul Paco Durrio. Junyer Vidal pl\u0103te\u015fte chiria. Casa se numea Le Bateau Lavoir, fiind o fost\u0103 fabric\u0103 de piane transformat\u0103 \u00eentr-o aglomerare de studiouri cu intrarea la primul etaj din strada Ravignan, \u00een spate alte trei etaje d\u0103deau \u00een strada Garreau. \u00cen anul 1880 era un loc populat de anarhi\u015fti \u015fi boemi. Gauguin era un permanent, la fel \u015fi poetul Paul Fort care locuia acolo pe c\u00e2nd conducea Teatrul Simbolist de Art\u0103. Max Jacob a locuit acolo un timp, casa este pomenit\u0103 adesea de poet. \u00centr-o conferin\u0163\u0103 \u0163inut\u0103 \u00een 1937 el spune: ” Picasso a produs la Bateau cea ce mai t\u00e2rziu a c\u0103p\u0103tat numele de “Perioada Albastr\u0103” imit\u00e2ndu-l vag pe El Greco. Ne plimbam spre v\u00e2rful colinei Butte Montmartre. B\u00e2ntuiam toate atelierele de art\u0103 \u015fi apoi seara ca s\u0103 ne amuz\u0103m improvizam scene de teatru f\u0103r\u0103 spectatori, care se terminau cu explozii de r\u00e2sete.<\/p>\n
![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/1BqLq-A1PCs0PFSgj0T5fcHyjCjgfuM%2AH1LcJFwhmnPJHjn8wVzFQBVAc-35dfU8Bpuhk48n8ofwiVeUmQV3JsjlQSkV-tFW\/PabloPicassoGirlwithMandolinFannyTellier1910.jpg?w=600\")
<\/p>\n
Vecinii lui Picasso erau sp\u0103l\u0103torese de rufe, un v\u00e2nz\u0103tor de legume \u015fi fructe, oameni s\u0103rmani care se pl\u00e2ngeau de scandalul f\u0103cut nop\u0163ile de c\u0103\u0163eaua lui Picasso, Frika, legat\u0103 afar\u0103 cu un lan\u0163. \u00cen memoriile datate 1933 Jacob scrie \u015fi mai detailat: “Ca un hambar este studioul lui Picasso, cu grinzi gola\u015fe, pere\u0163i de placaj \u015fi o podea pe care nu po\u0163i merge f\u0103r\u0103 s\u0103 treze\u015fti vecinii.. Doamna Coudray, port\u0103reasa cea dulce la \u00eenchirieri, devenea un zbir \u015fi ne astupa gura c\u00e2nd eram g\u0103l\u0103gio\u015fi. Ah ce zile de s\u0103r\u0103cie, munc\u0103, prietenie \u015fi bucurie”.<\/p>\n
Majoritatea atelierelor din Bateau erau pivni\u0163e, del\u0103sate, niciodat\u0103 m\u0103turate. Totul era f\u0103cut din lemn, un paradis al \u015fobolanilor. Vidal se \u00eentoarce la Barcelona, Picasso r\u0103m\u00e2ne la Bateau cu Jacob, cu un ho\u0163 Manolo, un ghitarist \u0163igan Fabi\u00e1n de Castro, care dormea direct pe podea. Dator\u0103m lui Jacob marturi despre via\u0163a \u00een jurul lui Picasso: prietenie, ironie, flagelare, iat\u0103 un text datat 1931:<\/p>\n
“Picasso era un om cunoscut, dar vizitat doar de Manolo \u015fi de un “s\u0103rman evreu” (a\u015fa \u00eel numea Vollard pe Jacob ) care nu crede c\u0103 este un poet capabil. Eu locuiam atunci (1904) la Barb\u00e8s. Am ajuns \u00een strad\u0103 Ravignan devreme diminea\u0163a. M-am tr\u00e2ntit \u00een patul meu f\u0103r\u0103 cearceafuri, mi-am privit masa de lucru \u015fi coridorul care ducea spre u\u015fa lui Picasso, decorat\u0103 cu aforisme \u015fi sfaturi. L-am strigat pe nume. \u00cenc\u0103 buimac de somn Picasso mi-a deschis u\u015fa. L-am chemat s\u0103 vad\u0103 treptele de piatr\u0103 ale Parisului hat p\u00e2n\u0103 sus \u00een Montmartre. Ora\u015ful era ca un ocean v\u0103zut de sus.”<\/p>\n
Rela\u0163iile dintre cei doi nu erau timide. Jacob \u00ee\u015fi asumase rolul de prieten mai copt, avea ini\u0163iativ\u0103 \u015fi aer ap\u0103r\u0103tor, \u00eel strig\u0103 pe t\u00e2n\u0103rul pictor ” micu\u0163ule”. Prietenia lor se reflect\u0103 \u00een multe desene f\u0103cute de unul celuilalt. Un portret f\u0103cut \u00een cerneal\u0103 de Jacob lui Picasso, ne arat\u0103 un cap exagerat de mare cu p\u0103r negru, ochi sfredelitori, \u015fi o musta\u0163\u0103 sub\u0163ire care va dispare cur\u00e2nd. La r\u00e2ndul s\u0103u Picasso face un desen lui Jacob pe h\u00e2rtia cu antetul unei cafenele, poetul apare din profil privind inteligent printr-un monoclu, cu gura ferm \u00eenchis\u0103, \u015fi o b\u0103rbie puternic\u0103, masculin\u0103, Este un portret al puterii, nu al patosului, f\u0103r\u0103 dominan\u0163a vreunei p\u0103r\u0163i. “Nu mai eram un biet func\u0163ion\u0103ra\u015f comercial” \u00ee\u015fi aminte\u015fte Jacob care scrie versuri \u00eendemnat de Picasso care g\u0103sea c\u0103 are talent poetic. Nu credeam atunci c\u0103 proza \u015fi poezia mea vor avea succes mai t\u00e2rziu . Scriam pove\u015fti pentru copii, tr\u0103iam \u00een extrem\u0103 s\u0103r\u0103cie dar nu mai vroiam joburi. Picasso a jucat un rol eliberator pentru Jacob. Robert Guiette descrie scena astfel: Picasso sosit din Spania \u00eel g\u0103se\u015fte pe Max disperat de pierderea serviciului de func\u0163ionar. “Ce via\u0163\u0103 e asta? Tr\u0103ie\u015fte ca un poet ! Rade-\u0163i barb\u0103, f\u0103 rost de un monoclu decent. Nu mai arde gazul. ” Astfel Jacob devine poet. Scrie poezie \u015fi \u00eentr-o scrisoare adresat\u0103 lui Tristan Tzara \u00een 1916 declar\u0103: Am decis s\u0103 fiu poet \u00een 1905 c\u00e2nd am publicat 5 poeme \u00een Les Lettres Modernes. \u00centr-adev\u0103r Jacob devine rapid un adev\u0103rat modernist folosind o geografie mobil\u0103, discontinuitatea tonurilor \u015fi a registrelor, control\u00e2nd cu fine\u0163e con\u015ftiin\u0163a cititorului. Iat\u0103 fragmente din textul “Scris \u00een 1904” , un bun exemplu de art\u0103 fragmentat\u0103:<\/p>\n Dac\u0103 \u00eemi amintesc morm\u00e2ntul lui Pilat <\/em><\/p>\n e \u00een Vienna or poate \u00een Draguignan<\/em><\/p>\n fii lui Abd-el-Kader au f\u0103cut poze acolo<\/em><\/p>\n ofrande at\u00e2rnate \u00een aerul proasp\u0103t<\/em><\/p>\n Zei\u0163ele \u0163es m\u0103tasea lor din spuma oceanelor<\/em><\/p>\n se las v\u00e2nate ca s\u0103 devin\u0103 pe\u015fte aurit \u00een lacul din parc<\/em><\/p>\n sp\u0103l\u0103toresele bat orele ca s\u0103 trec\u0103 timpul<\/em><\/p>\n Iar Loira \u00ee\u015fi dezvele\u015fte sufletul<\/em><\/p>\n cu fiecare meandr\u0103<\/em> …<\/em><\/p>\n “Scris \u00een 1904” ne poart\u0103 \u00een timp \u015fi spa\u0163iu de la Draguignan la Vienna, din Biblicalul Jerusalem spre cocktailuri americane \u00een Paris; poetul imagineaz\u0103 \u00eentregul ora\u015f \u00een mi\u015fcare ca un enorm \u015flep \u00een susul Senei. Jacob folose\u015fte satira social\u0103, jargonul, halucina\u0163iile, \u00eencerc\u00e2nd o eliberare a sufletului din sinea sa social\u0103.<\/p>\n \u00cen 1908 Picasso organizeaz\u0103 \u00een studioul s\u0103u o petrecere \u00een cinstea Vame\u015fului Rousseau, pictor deja cunoscut. Printre invita\u0163i Picasso aduce un locatar din Bateau, un restaurator de tablouri vechi, cu o figur\u0103 solemn\u0103 de gentelman distins, pe care \u00eel prezint\u0103 Vame\u015fului ca fiind Ministrul Artelor Frumoase. Rousseau prezideaz\u0103 petrecerea citind poeme \u015fi \u0163in\u00e2nd zgomotoase discursuri exaltate. Apoi a c\u00e2ntat la vioar\u0103, ca spre final s\u0103-i \u015fopteasc\u0103 lui Picasso: “Noi suntem cei mai mari pictori, eu \u00een stilul modern, tu \u00een cel egiptean”. Seara s-a terminat cu o be\u0163ie general\u0103, dar f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 a r\u0103mas cea mai frumoas\u0103 amintire \u00een via\u0163a pateticului Douanier Rousseau. Dup\u0103 1908 se duceau la Bateau Lavoir discu\u0163ii pasionante despre cubism \u015fi art\u0103. Disputele aveau loc \u00een studiourile lui Juan Gris sau Picasso sau \u00een cafenelele cartierului. Doctrina se cizela \u00een interminabile discu\u0163ii \u00eentre pictorii Braque, Derain, Gris, Marcoussis \u015fi Metzinger, ca mai t\u00e2rziu s\u0103 se al\u0103ture Apollinaire, Raynal \u015fi matematicianul Princet. Desigur rela\u0163iile nu erau tocmai idilice \u00eentre personaje at\u00e2t de diferit temperamental dar pentru istoria artei se petrec acolo momente de extrem apogeu.<\/p>\n S\u0103 g\u0103te\u015fti era dificil la Bateau, a\u015fa c\u0103 toat\u0103 ga\u015fca se deplasa \u00een jos pe Butte ca s\u0103 m\u0103n\u00e2nce la restaurantul ponosit \u0163inut de P\u00e8re Vernin \u00een strad\u0103 Cavalotti, aproape de Place de Clichy. Vernin, \u00een mod deliberat, uita s\u0103 cear\u0103 plata arti\u015ftilor care acumulau datorii mereu mai mari, iar ei apreciau mesele s\u0103\u0163ioase care le \u00eenfulecau \u00een compania unor scriitori sau actori care propti\u0163i de carafa de vin ro\u015fu \u00ee\u015fi \u00eenv\u0103\u0163au rolurile. Rostogolindu-se la vale spre localul lui Vernin, arti\u015ftii de la Bateau c\u00e2ntau pe str\u0103zi:<\/p>\n “Am obosit s\u0103 tot m\u0103n\u00e2nc la Vernin<\/em><\/p>\n Dar amicii doar acolo zac<\/em><\/p>\n S\u0103 sug\u0103 la carafele cu vin<\/em><\/p>\n din chifle unse cu albu\u015f \u015fi mac…”<\/em><\/p>\n O alt\u0103 loca\u0163ie preferat\u0103 era la Azon l\u00e2ng\u0103 biserica Sacr\u00e9 Coeur. Azon conducea un mic bistro numit Les Enfants de la Butte. O mas\u0103 costa doar 90 de centime, o sum\u0103 derizorie, dar \u015fi a\u015fa Azon m\u00e2nat de idea unei glorii literare oferea mese gratis, a\u015ftept\u00e2nd o remunera\u0163ie prin c\u0103r\u0163ile viitor tip\u0103rite. L-a dat afar\u0103 pe Andr\u00e9 Salmon, c\u00e2nd a descoperit c\u0103 nu scrisese nimic, de\u015fi pretindea c\u0103 el este cel din spatele articolelor semnate Paul Adam \u015fi Ren\u00e9 Maizery, a\u015fa se l\u0103uda. \u00cen unele nop\u0163i c\u00e2nd Picasso era liber, ga\u015fca se instala la faimosul Lapin Agile, unde nevasta lui Fr\u00e9d\u00e9, Bertha servea o mas\u0103 consistent\u0103 contra 2 franci, dar Picasso \u015fi amicii c\u0103p\u0103tau adesea reduceri. Se dansa acolo, Jacob era faimos pentru figurile f\u0103cute. Se urca pe mese \u00eembr\u0103cat \u00een femeie descul\u0163\u0103, cu pantalonii rula\u0163i \u00een sus l\u0103s\u00e2nd la vedere picioarele p\u0103roase, cu chelia \u015fi ochelarii sclipind \u00een lumina felinarelor iar el f\u0103cea piruete d\u00e2nd din \u015folduri \u015fi r\u0103sucindu-se ca un titirez. Sau lu\u00e2nd o p\u0103l\u0103rie de la o femeie o \u00eembr\u0103ca, se \u00eenf\u0103\u015fura \u00eentr-un \u015fal lung ca s\u0103 recite balade sentimentale \u015fi p\u0103r\u0163i din opere comice p\u00e2n\u0103 ce adunarea se t\u0103v\u0103lea de r\u00e2s. Proprietarul, Fr\u00e9d\u00e9, avea o carte de oaspe\u0163i. G\u0103sim \u00eensemn\u0103ri \u015fi versurile lui Max Jacob \u015fi evolu\u0163ia lor \u00een noapte:<\/p>\n 9 seara:<\/p>\n Caut rima pentru Fr\u00e9d\u00e9ric<\/em><\/p>\n Am g\u0103sit .. ea este H\u00e2c<\/em><\/p>\n Prefer s\u0103 fiu \u00eent\u00e2i beat<\/em><\/p>\n ca s\u0103 pot scrie \u00een cartea lui de rahat..<\/em><\/p>\n mai t\u00e2rziu, la 2 noaptea ..<\/p>\n Pe punte! pianul pr\u0103fuit<\/em><\/p>\n Pentru agenda ta .. sunt plictisit<\/em><\/p>\n Parisul marea s\u0103 aduc\u0103<\/em><\/p>\n la u\u015fa ta \u00een seara asta<\/em><\/p>\n portar al \u0103stui Misty Quai<\/em><\/p>\n un co\u015f cu fructe, nu-i a\u015fa c\u0103 vrei?<\/em><\/p>\n Pe vremea acea Jacob ini\u0163iase o disciplin\u0103: vagabonda prin ora\u015f, apoi se chinuia \u00eentre dou\u0103 felinare s\u0103 inventeze o nou\u0103 imagine poetic\u0103, un personaj, o rela\u0163ie cu un subiect, o carte po\u015ftal\u0103, un afi\u015f. Dac\u0103 nu g\u0103sea z\u0103bovea sub felinar p\u00e2n\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva \u00een strad\u0103 \u015fi el lua note telegrafic. Aceste exerci\u0163ii deveneau esen\u0163a unor poeme ca de exemplu cele din “Le Cornet” \u00een care distingem un joc \u00eentre adev\u0103r \u015fi minciun\u0103, ironie pentru trecut, \u015fi abstrac\u0163ie cerut\u0103 de titlu.<\/p>\n Poem simultan cu Superpozi\u0163ie Simpl\u0103<\/p>\n Ce vrei de la mine? \u00eentreab\u0103 Mercur<\/em><\/p>\n z\u00e2mbetul \u015fi din\u0163ii \u00eei r\u0103spunde Venus<\/em><\/p>\n Sunt fal\u015fi. Chiar, ce vrei de la mine?<\/em><\/p>\n Acest baston al t\u0103u..<\/em><\/p>\n Nu m\u0103 pot desp\u0103r\u0163i de el <\/em><\/p>\n Atunci adu-l la mine po\u015fta\u015f ceresc..<\/em><\/p>\n Jacob descrie \u00eentr-o scrisoare trimis\u0103 lui Marcel B\u00e9alu \u00een 1939 perioada de efervescen\u0163\u0103 modern\u0103 de la Bateau Lavoir astfel : ” avem complexitate \u00een form\u0103, avem art\u0103 \u00een care armonia domin\u0103 sensul, avem vitez\u0103 asociat\u0103 cu imagine, idei, cuvinte noi, surpriz\u0103, apare visul, ritmul dispare ca s\u0103 fac\u0103 loc jocului amor-umor. Eu propun ca opera de art\u0103 s\u0103 fie \u00eenstr\u0103inat\u0103 de autorul s\u0103u. Nu vizez sensul de impersonal ci ad\u0103ugarea operei la patrimoniul cosmic. E ca \u015fi cum am scris ceva de valoare \u015fi ies din scen\u0103 l\u0103s\u00e2nd opera \u00een perspectiv\u0103, \u00een mister \u015fi arabesc aerian”.<\/p>\n Jacob anticipeaz\u0103 aici o analogie \u00eentre poezia sa fragmentar\u0103 cu elementele cubiste pe care Picasso \u015fi Braque le vor introduce \u00een pictura lor trei an mai t\u00e2rziu. Indiscutabil, cubismul \u015fi arta modern\u0103 a Parisului s-au n\u0103scut \u015fi conturat \u00een atelierele \u015fi cafenelele din jurul atelierelor de la Bateau Lavoir .<\/p>\n \u00cen 1914, la izbucnirea r\u0103zboiului pictorii p\u0103r\u0103sesc cl\u0103direa \u015fi Montmatre, pentru totdeauna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Adrian Grauenfels Vaporul Sp\u0103l\u0103torie – botezase poetul francez Max Jacob o cas\u0103 \u00een paragin\u0103 aflat\u0103 \u00een strada Ravignan la num\u0103rul 13, Montmartre. Loca\u0163ia este faimoas\u0103 pentru c\u0103 a g\u0103zduit \u00eentre 1890 \u015fi 1914 tineri arti\u015fti (deveni\u0163i ulterior faimo\u015fi) care tr\u0103iau \u015fi lucrau \u00een studiouri \u00eenchiriate. Cl\u0103direa era mizerabil\u0103, \u00eentunecoas\u0103 \u015fi murdar\u0103. Un locatar […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[925,118],"tags":[87,1160,1127],"class_list":["post-8915","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-35","category-imagini","tag-adrian-grauenfels","tag-egophobia-35","tag-imagini"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2jN","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8915","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8915"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8915\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8917,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8915\/revisions\/8917"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8915"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8915"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8915"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/em8qvliRIrNLrmTUJqE0szb0U8i%2AAoMlB%2ABcQVW0dXFdRDY1UnGHWFfje0rdsIs9zUL6nZw4m8eUGmrh-qrydpFeW1jOPQ4T\/PABLOPICASSOPORTRAITDEMAXJACOB.JPG?w=812\")
\nPicasso desenat de Max Jacob<\/em><\/p>\n![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/em8qvliRIrMZrODxl5h99TknmotjIbodYczSLA7QPihkf6T9rp71JBay3SlVZkVIVsJuzolE2-wEF5VjHlHRmx6pr62tjv7D\/Picassos_Studio_Bateau_Lavoir_1908_mixedmedia_on_linen.jpg?w=600\")
<\/p>\n![](\"https:\/\/i0.wp.com\/api.ning.com\/files\/S0BCBtaoRgrcFerVsC3sSZKLZUsoBCiGBY-q%2AsMDWNpvp8mQxINNE5yvELIZvKNeNvhNORPlg-an2oECSolSFyGpUw3at6a0\/picasso_bread1909.jpg?w=812\")
<\/p>\n