de Daniel Sur<\/p>\n
<\/p>\n
\nCe trebuie s\u0103 scrii la o aniversare? Ce po\u0163i s\u0103 scrii \u00een astfel de momente tip bilan\u0163? Cum s\u0103 scrii despre o aniversare? Care ar trebui s\u0103 fie \u201esituarea afectiv\u0103\u201d a unui text \u00een astfel de momente? Care este \u201etemperatura optim\u0103\u201d a unui text pentru a evita derapajele patetice? Se poate oare scrie \u201erece” despre momentele \u00een care tragi linie \u015fi \u00eencepi s\u0103 socote\u015fti? Eu recunosc c\u0103, la momente de bilan\u0163, mi-e foarte greu s\u0103 manipulez textul astfel \u00eenc\u00e2t emo\u0163ia s\u0103-\u015fi p\u0103streze totu\u015fi calit\u0103\u0163ile comestibile. Ori sunt prea destins \u015fi privesc lucrurile prea \u201ede sus\u201d, ori \u00eemi vine s\u0103 m\u0103 dilat de pl\u0103cere \u015fi s\u0103 nu m\u0103 mai \u00eencap\u0103 cuvintele. Numai \u00een astfel de momente \u00eemi dau seama c\u00e2t de nepreg\u0103tite \u00eemi sunt cuvintele pentru a m\u0103 situa decent \u00eentr-o geografie afectiv\u0103. \u015ei atunci c\u00e2nd totu\u015fi vreau s\u0103 scriu m\u0103 arunc singur \u00eentr-un soi de stare de alarm\u0103 asezonat\u0103 cu noduri \u00een g\u00e2t, uit s\u0103 respir p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u015fi nu pot s\u0103 scap de gustul acela mizerabil de cenu\u015f\u0103.
\n <\/p>\n
\n\u015ei cu toate acestea vreau s\u0103-mi asum riscul unei coliziuni cu ridicolul. EgoPHobia o merit\u0103.
\n <\/p>\n
\nO revist\u0103 care \u00eempline\u015fte 8 ani se poate spune c\u0103 e deja matur\u0103. Maturitatea unei reviste se profileaz\u0103 altfel dec\u00e2t ne-am a\u015ftepta. C\u00e2nd faci o revist\u0103, demersul t\u0103u este fundamentat mai mult pe entuziasm \u015fi suprapui perfect debordarea acestui entuziasm asupra sensului, asupra rolului pe care \u00a0\u00eel vizezi revistei. De aici \u015fi \u201e\u00eencerc\u0103rile\u201d, \u201einsolen\u0163ele\u201d, poticnelile, rateurile, \u015fi st\u00e2ng\u0103ciile. Raportul dintre ce vrei s\u0103 spui \u015fi felul \u00een care ajungi s\u0103 spui se formeaz\u0103 de-a lungul anilor. Exerci\u0163iul con\u0163inutului prin diferite forme d\u0103 \u201epersonalitatea\u201d unei reviste. \u015ei abia conturat\u0103 personalitatea, apare ca \u201eevident\u201d rolul pentru care revista a fost creat\u0103. Ori maturitatea este \u00een cazul acesta, al revistelor literare, sinonim\u0103 cu asumarea rolului. Revista se maturizeaz\u0103 tocmai prin treptata intrare \u00een rol \u015fi, \u00een final, prin identificarea cu rolul. Repet, din acest punct de vedere, EgoPHobia este o revist\u0103 matur\u0103. Are repere ferme, con\u0163inut coerent, a c\u0103p\u0103tat o anumit\u0103 min\u0103 \u201eclasic\u0103” \u015fi o anumit\u0103 \u00eendem\u00e2nare \u00een distingerea esen\u0163ialului de contraf\u0103cut. A trecut de etapa pre\u0163iozit\u0103\u0163i juvenile, a cli\u015feelor, a dep\u0103\u015fit teribilisme de \u00eenceput.
\n <\/p>\n
\n\u00cens\u0103 ceea ce se nume\u015fte \u00eendeob\u015fte “maturitate” nu este dec\u00e2t o criz\u0103 prelungit\u0103 de luciditate \u015fi presupune inevitabila avansare c\u0103tre un anume dogmatism.
\n <\/p>\n
\nDac\u0103 ar fi s\u0103 aduc \u00een discu\u0163ie care perioad\u0103 a revistei o prefer a\u015f opta f\u0103r\u0103 ezitare pentru perioada ei imatur\u0103. Pentru perioada \u00een care era \u00een a\u015fa fel f\u0103cut\u0103 \u00eenc\u00e2t “chiulea” de la \u00eent\u00e2lnirea cu destinul revistelor de pe pia\u0163\u0103: se f\u0103ceau c\u0103 intr\u0103 \u00een rol, dar intra doar pe jum\u0103tate sau \u00eel juca prost. Din cauza asta universul \u00een care se mi\u015fca suferea de o anume infantilizare, un univers parc\u0103 programat, prin relaxarea rolurilor, s\u0103 nu se maturizeze. Suferea de un <\/strong>anumit mod de a scormoni cu l\u0103comie \u00een tot ceea ce nu se scormonise \u00eenc\u0103. Sumarul ei nu era neap\u0103rat omologabil, nu se supunea unor reguli, nu era subsumabil unei discipline \u015fi, \u00een fond, nu avea alt\u0103 identitate dec\u00e2t aceea pe care i-o d\u0103deau \u00eens\u0103\u015fi personalitatea \u015fi experien\u0163a celor care o umpleau cu texte. Nu r\u0103spundea altui impuls dec\u00e2t aceluia secretat de nevoia chinuitoare de a exprima. O tensiune spiritual\u0103 pur\u0103, a\u015f zice. Avea cea mai str\u00e2ns\u0103 form\u0103 de colaborare cu via\u0163a. Mult\u0103 vreme a scrie la EgoPHobia era c\u0103utarea celor dou\u0103sprezece exerci\u0163ii simple \u015fi eficiente care redau tinere\u0163ea scrisului. Nelini\u015ftea autorilor trimitea la nelini\u015ftea cailor, la fream\u0103tul pe care \u00eel r\u0103sp\u00e2ndesc \u00een jur la ceas de sear\u0103. De parc\u0103 ar auzi cum \u00een m\u0103runtaiele prezentului se preg\u0103te\u015fte ceva, de parc\u0103 ceva fierbe\u00a0 \u015fi s\u0103 se preg\u0103te\u015fte s\u0103 se reverse. Izbucnirea final\u0103 \u2013 adev\u0103rul ultim. Spectacolul acestei catastrofe \u00eenc\u0103 nedus\u0103 la cap\u0103t, m\u0103 fascina \u015fi m\u0103 f\u0103cea s\u0103-mi doresc s\u0103-mi v\u0103d textul, oricare ar fi acesta, a\u015fezat \u00een acest peisaj inundat de vulcani. Sim\u0163eam nevoia s\u0103 m\u0103 ancorez \u00een acest spa\u0163iu ambiguu cu g\u00e2ndul secret c\u0103, astfel, m-a\u015f putea purifica. \u015ei chiar m-am purificat. La \u00eenceput ca membru \u00een p\u0103durea de \u201evulcani\u201d, iar apoi doar pasager, ca pas\u0103rile cu un ritm al plec\u0103rilor \u015fi re\u00eentoarcerilor foarte strict stabilit. \n8 ani \u015fi o maturitate. \u015ei, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, nostalgia zilelor care p\u0103reau crude.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Daniel Sur Ce trebuie s\u0103 scrii la o aniversare? Ce po\u0163i s\u0103 scrii \u00een astfel de momente tip bilan\u0163? Cum s\u0103 scrii despre o aniversare? Care ar trebui s\u0103 fie \u201esituarea afectiv\u0103\u201d a unui text \u00een astfel de momente? Care este \u201etemperatura optim\u0103\u201d a unui text pentru a evita derapajele patetice? Se poate […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,925],"tags":[1120,16,1160],"class_list":["post-8926","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-35","tag-articole","tag-daniel-sur","tag-egophobia-35"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2jY","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8926","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8926"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8926\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8978,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8926\/revisions\/8978"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8926"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8926"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8926"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n <\/p>\n