{"id":8986,"date":"2012-08-01T09:42:52","date_gmt":"2012-08-01T07:42:52","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=8986"},"modified":"2012-08-10T23:49:25","modified_gmt":"2012-08-10T21:49:25","slug":"32011","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=8986","title":{"rendered":"3\/2011"},"content":{"rendered":"

(ca prin oglind\u0103)<\/font><\/p>\n

de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n

 <\/p>\n

\n 
\nOslo, 31. august <\/strong>(Joachim Trier)<\/p>\n

 
\n <\/p>\n

\u201czilele frumoase s-au terminat, toamna se apropie, urmeaz\u0103 iarna, \u00eentunericul \u015fi frigul. pentru mul\u0163i norvegieni, \u00eentrebarea-ritual este: \u201cvom mai putea suporta \u00eenc\u0103 o iarn\u0103?\u201d<\/em> (Joachim Trier).<\/p>\n

 <\/p>\n

perindat pe la mai multe festivaluri (a fost \u0219i la Cannes), c\u00e2\u0219tig\u0103tor la TIFF 2012, filmul lui Joachim Trier e un mix fenomenologic & existen\u021bialist, o elegie cinematografic\u0103 minimalist\u0103 & expresiv\u0103, \u00een care nimic nu pare l\u0103sat la \u00eent\u00e2mplare, genul de film care se vrea a fi de la \u00eenceput p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it semnificativ\/ stilizat (eu unul am rezonat foarte bine la toate treburile astea; e drept c\u0103 \u0219i verile bucure\u0219tene te fac \u00een genere mai predispus la perspectivele \u201ereci\u201d).<\/p>\n

 <\/p>\n

dar pentru a sus\u021bine c\u00e2t de c\u00e2t \u201cgreut\u0103\u021bile\u201d pe care le-am enun\u021bat ceva mai sus, ar trebui s\u0103 spunem c\u0103 avem un loc<\/em>: Oslo (pentru c\u0103 fenomenologic vorbind, pentru a r\u0103spunde la \u00eentrebarea \u201ccine sunt?\u201d trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eentreb mai \u00eent\u00e2i \u201cunde sunt?\u201d), nu ora\u0219ul turistic (aseptic, spectacular, puternic cli\u0219eizat, a la Woody Allen a\u0219a), ci ora\u0219ul cartografiat subiectiv, prin intermediul micro-nara\u021biunilor \u0219i experien\u021belor acelora care \u00eel locuiesc, mai mult emo\u021bionant dec\u00e2t impresionant. prima scufundare, o duminic\u0103 la apus \u00een ora\u0219ul pustiu, copacii \u00eenal\u021bi, un tat\u0103 st\u00e2nd \u00een buc\u0103t\u0103rie, fum\u00e2nd, b\u00e2nd cafea, ascult\u00e2nd radioul; tramvaie, autobuze, metrouri; str\u0103zile, petrecerile misterioase, meciurile de fotbal, o camer\u0103 \u00eenchiriat\u0103; r\u00e2sul lui \u0219i mirosul de sare de pe pielea ei; prima z\u0103pad\u0103, faptul c\u0103 to\u021bi fumau pe atunci \u0219i aveam timpul \u00een m\u00e2inile noastre, cl\u0103direa Phillips demolat\u0103. \u0219i nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor succesiunea de clipuri documentaristice, \u00eencheiat\u0103 cu imaginea demol\u0103rii, face trecerea c\u0103tre nara\u021biunea principal\u0103, a subiectului care \u00eent\u00e2mpl\u0103tor poart\u0103 \u0219i un nume, un Anders care nu se mai simte acas\u0103 \u00een Oslo, \u0219i \u00een lume, \u00een general, foarte heideggerian a\u0219a.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201c<\/em>nu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 problem\u0103 filosofic\u0103 cu adev\u0103rat important\u0103: sinuciderea.<\/em>\u201d<\/em> (Albert Camus). \u0219i personajul lui Trier se simte dep\u0103\u0219it de via\u021b\u0103, incapabil de a o \u00een\u021belege (sau cel pu\u021bin de a g\u0103si vreun merit persisten\u021bei \u00een a exista), omul absurd, str\u0103in \u0219i singur, \u00eens\u0103, spre deosebire de cel teoretizat de Camus, cel portretizat de regizorul scandinav nu g\u0103se\u0219te niciun rost \u00een epuizarea total\u0103 a subiectului care se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2neaz\u0103 s\u0103 fie, \u00een a nu eluda absurdul prin sinucidere. \u00eentre sinuciderea rat\u0103t\u0103 de la \u00eenceputul filmului \u0219i supradoza mortal\u0103 de la sf\u00e2r\u0219it, Anders, personajul central al filmului, mai acord\u0103 vie\u021bii pu\u021bin timp (o singur\u0103 zi, cea \u00een care p\u0103r\u0103se\u0219te clinica \u00een care \u00ee\u0219i trateaz\u0103 adic\u021bia de droguri, pentru a se prezenta la un interviu de angajare) \u00een a-\u0219i sus\u021bine pledoria \u00eempotriva neajunsului de a te fi n\u0103scut, \u0219i \u00een acest interval estetizarea devine posibil\u0103 (\u0219i e un film cu multe scene \u201cfrumoase\u201d, pentru o existen\u021b\u0103 justificat\u0103 ca fenomen estetic, de la Nietzsche citire), ultimele imagini care \u00eei trec eroului prin fa\u021b\u0103 transform\u00e2ndu-se \u00een suport filmic. eroul nostru nu tr\u0103ie\u0219te vreo tragedie, \u00een sensul clasic, pur \u0219i simplu realizeaz\u0103 c\u0103 o rela\u021biile, familia, jobul, cultura, ori alte hedonisme, sunt regulile unui joc de contingen\u021be din care trebuie s\u0103 te retragi.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u0219i cum eu nu sunt ceea ce sunt dec\u00e2t \u00een trecut, spunea Sartre, \u00een urma mea, lipsa aceasta de aderen\u021b\u0103, distan\u021ba dintre mine (care nu prea sunt; omul fiind fiin\u021ba prin care neantul vine \u00een lume) \u0219i ceea ce sunt, pentru c\u0103 nu mai sunt, nu face \u00een cazul lui Anders dec\u00e2t s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 acea pulsiune de moarte cu care psihicul uman pare a fi \u00een mod natural virusat. \u201cdac\u0103 am fost fericit, e pentru c\u0103 nu sunt fericit…nu pot s\u0103 fiu fericit dec\u00e2t \u00een trecut.\u201d<\/em> (Jean-Paul Sartre). de aici \u0219i aerul de melancolie pe care \u00eel respir\u0103m pe \u00eentreg parcursul filmului, cu moartea ca ultim cuv\u00e2nt al vie\u021bii.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Martha Marcy May Marlene (<\/strong>Sean Durkin)<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

b\u0103rba\u0163ii \u015fi femeile din \u201cfamilie\u201d servesc masa separat, \u00eentr-o t\u0103cere des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. cu to\u0163ii sunt membri unui cult format din Tat\u0103 (Patrick), \u201cfii\u201d (se afirm\u0103 la un moment dat c\u0103 Tat\u0103l nu concepe dec\u00e2t b\u0103ie\u0163i \u2013 a\u015fa c\u0103, de\u015fi nu ni se spune, presupunem c\u0103 o bun\u0103 parte, dac\u0103 nu to\u0163i membri cultului de parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103, sunt chiar fiii lui biologici) \u015fi femeile recrutate de fii \u015fi ajutate s\u0103 se integreze de una dintre so\u0163iile membre. ritualul central al cultului este reprezentat de rela\u0163ia sexual\u0103 dintre Tat\u0103 \u015fi neofite (drogate \u00een prealabil, fapt ce face ca actul s\u0103 capete aspectul unei \u201ctreziri\u201d), prin care acestea devin membre\/ so\u0163ii. liderul este singurul care are camera lui (c\u00e2nd nu se ocup\u0103 cu cele mai practice, acesta cite\u015fte, p\u0103r\u00e2nd a fi singurul care face acest lucru), ceilal\u0163i membri \u00eemp\u0103r\u0163ind alte dou\u0103 camere (nici c\u00e2nd vine vorba de dormit b\u0103rba\u0163ii nu se \u201camestec\u0103\u201d cu femeile). c\u00e2nd \u201cfiii\u201d se \u201c\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc\u201d de so\u0163iile Tat\u0103lui, fac acest lucru \u00een \u201cabsen\u0163a\u201d sa.<\/p>\n

 <\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 tiparul dup\u0103 care func\u0163ioneaz\u0103 cultul ne duce cu g\u00e2ndul la concep\u0163ia lui Darwin despre \u201choarda primitiv\u0103<\/em>\u201d, lipsit\u0103 de freudiana crim\u0103 originar\u0103, ca surs\u0103 a religiei (\u015fi a complexului lui Oedip), nu \u00eens\u0103 \u015fi de elementele specifice psihologiei de grup: credulitate, suspendarea capacit\u0103\u0163ii critice, acceptarea \u201ciluziilor\u201d \u00eentre\u0163inute de grup, obedien\u0163a fa\u0163\u0103 de autoritate. potrivit acestei teorii, oamenii primitivi tr\u0103iau \u00een mici grupuri (\u201choarde\u201d) conduse de un tat\u0103 puternic, cu o mul\u0163ime de so\u0163ii (femele tinere care nu se pot \u00eemperechea dec\u00e2t cu el) \u015fi copii. avem astfel, \u00eencercarea cultului de a re\u00eenvia o scen\u0103 originar\u0103, opus\u0103 scenariului contemporan, nu foarte ofertant la r\u00e2ndul lui.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ambiguitatea filmului, o anumit\u0103 re\u0163inere \u00een a opera cu judec\u0103\u0163i morale (camera red\u0103, nu judec\u0103), este fundamentat\u0103, printre altele, chiar pe aceast\u0103 lips\u0103 de alternative existen\u0163iale valide. p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, camera \u00eencearc\u0103 s\u0103 redea ce se petrece \u00een capul eroinei principale (iar psihicul ei este clar zdruncinat), de parc\u0103 ar fi \u201co fabric\u0103 permanent\u0103 de fric\u0103\u201d, \u00een \u00eencercarea de a obiectualiza cumva angoasa existen\u0163ial\u0103 nedeterminat\u0103 (Paul Tilich, Curajul de a fi<\/em>); \u015fi dac\u0103 \u00ee\u0163i alegi anumite personaje, le alegi pentru c\u0103 ele spun ceva important despre lumea \u00een care tr\u0103iesc (iar \u00een Martha Marcy May Marlene<\/em>, ele spun ceva despre schizofrenia societ\u0103\u0163ii contemporane, cele dou\u0103 c\u0103i prezentate, \u00een absen\u0163a vreunei axiologii, transform\u00e2ndu-se \u00een nebunie). <\/em>via\u0163a \u00een afara cultului nu reprezint\u0103 dec\u00e2t un alt mod de via\u0163\u0103, popular, \u00eens\u0103 nu \u015fi mai bun.<\/p>\n

 <\/p>\n

astfel, c\u00e2nd Martha se decide s\u0103 fug\u0103, chiar dac\u0103 este c\u0103utat\u0103 de ceilal\u0163i membri ai cultului, ace\u015ftia nu recurg niciodat\u0103 la violen\u0163a fizic\u0103 (de\u015fi sunt semne de r\u0103u augur, care indic\u0103 \u015fi o latur\u0103 \u00eentunecat\u0103 a grup\u0103rii \u2013 furtul din case, antrenamente de tip militar, chiar \u015fi o crim\u0103). povestea urmeaz\u0103 astfel firul \u00eentortocheat al paranoiei \u00een cre\u015ftere de care eroina sufer\u0103 (chiar titlul ne sugereaz\u0103 o identitate incert\u0103, problematic\u0103, \u00eentre numele din acte \u015fi numele pe care aceasta l-a primit \u00een cadrul cultului), \u00een care tensiunea este construit\u0103 din ceea ce doar ni se sugereaz\u0103, din ceea ce nu ni se arat\u0103, efectele pe care le-a l\u0103sat asupra Marthei perioada petrecut\u0103 \u00een interiorul grup\u0103rii put\u00e2nd fi considerate ni\u015fte indicii importante, dar nu foarte transparente\/ concludente.<\/p>\n

 <\/p>\n

Martha Marcy May Marlene<\/em> reprezint\u0103 debutul regizoral pentru Sean Durkin, \u015fi primul rol important pentru Elizabeth Olsen (despre care m-a\u015f fi aventurat s\u0103 spun mai multe, \u00eens\u0103, riscam s\u0103 stric survolul apolinic, tonul \u201cgrav\u201d al impresiilor mele, cu tot felul de hedonisme). cu filmul \u0103sta regizorul american a luat \u015fi un premiu la Sundance Film Festival<\/em> (\u015fi e bine c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat treaba asta) \u2013 un adev\u0103rat hit cinematografic al anului 2011 (unul indie<\/em> de fapt).<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Shame <\/strong>(Steve McQueen)<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

unghiurile camerei sunt clinice, prezentarea lui Brandon este de multe ori documentaristic\u0103, ferindu-se de inflexiunile judec\u0103\u0163ilor morale. actul sexual\/ orgasmul este privat de resorturile hedoniste, fiind doar un scurt moment de respiro, am\u00e2narea temporar\u0103 a unui efort sisific, ce cap\u0103t\u0103 dimensiuni co\u015fmare\u015fti pe adic\u0163ie. ritmul unei astfel de existen\u0163e se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een acela\u015fi ritm cu melodia interpretat\u0103 de<\/p>\n

Sissy, un “New York, New York”<\/em> pe un tempo lent, aproape o lamenta\u0163ie (unul dintre momentele foarte intense ale filmului de altfel, \u00een care temperatura afectiv\u0103 este \u00een cre\u015ftere). mare parte din film este construit\u0103 din ceea ce Deleuze numea imagini-afect<\/em>, din micro-mi\u015fc\u0103ri pe c\u00e2mpuri imobile, fiecare eliberare a tr\u0103s\u0103turii din schem\u0103 devenind astfel mult mai intens\u0103, mi\u015fcarea de transla\u0163ie devenind una de expresie. \u00een lumina adic\u0163iei industria sexului \u00ee\u015fi relev\u0103 mecanica lipsit\u0103 de erotism, actele sexuale fiind private de semnifica\u0163ie (implica\u0163iile emo\u0163ionale destabilizeaz\u0103 \u2013 fie c\u0103 e vorba despre colega de la birou cu care Brandon se \u00eent\u00e2lne\u015fte, sau de sora lui Sissy). dac\u0103 rela\u0163ia dintre cei doi fra\u0163i este at\u00e2t de tensionat\u0103, ea este \u00een acest fel nu pentru c\u0103 ar fi lipsit\u0103 de iubire (din contr\u0103 a\u015f spune), ci pentru c\u0103 Brandon se simte expus de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u015fi \u00eent\u00e2lne\u015fte sora, instabilitatea ei emo\u0163ional\u0103 scoate la iveal\u0103 ceea ce el \u00eencearc\u0103 cu disperare s\u0103 \u0163in\u0103 sub control. iar istoria familial\u0103 a celor doi pare a fi avut o contribu\u0163ie decisiv\u0103 \u00een acest sens (existen\u0163a p\u0103rin\u0163ilor este p\u0103strat\u0103 sub t\u0103cere): \u201cwe aren\u2019t bad people; we\u2019re just from a bad place.\u201d unii au mers pe anumite \u201cindicii\u201d privind o ipotetic\u0103 rela\u0163ie incestuoas\u0103, \u00eens\u0103, \u00een ceea ce ma prive\u015fte, scenele care \u00eei implic\u0103 doar pe fra\u0163i sunt singurele \u00een care Brandon \u00eencearc\u0103 eliberarea de adic\u0163ie, chinuitoare, \u015fi prin urmare d\u00e2nd na\u015ftere la tot felul de complica\u0163ii. a\u015fa cum m\u0103rturisea \u00eentr-un interviu regizorul Steve McQueen, personajul pe care l-a creat \u201cnu este un ciudat, un personaj exotic, este unul dintre noi.\u201d dilema lui este o dilem\u0103 uman\u0103, dilema unor fiin\u0163e moraliste, dar care nu sunt morale (Steve McQueen).<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(ca prin oglind\u0103) de Marius-Iulian Stancu     Oslo, 31. august (Joachim Trier)     \u201czilele frumoase s-au terminat, toamna se apropie, urmeaz\u0103 iarna, \u00eentunericul \u015fi frigul. pentru mul\u0163i norvegieni, \u00eentrebarea-ritual este: \u201cvom mai putea suporta \u00eenc\u0103 o iarn\u0103?\u201d (Joachim Trier).  <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[48,925,27],"tags":[30,1160,59,1117,60],"class_list":["post-8986","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ca-prin-oglind","category-egophobia-35","category-filosofie","tag-ca-prin-oglinda","tag-egophobia-35","tag-film","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-32011","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8986","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8986"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8986\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8987,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8986\/revisions\/8987"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8986"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8986"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8986"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}