de Ana Bazac<\/p>\n
<\/p>\n
\nR\u0103spunsurile intelectualilor la determinarea politic\u0103 \u015fi social\u0103 s-au diversificat, \u00een mod antagonic<\/em>, pe m\u0103sur\u0103 ce criza societal\u0103 a feudalismului occidental a \u00eenaintat, incluz\u00e2nd \u00een aceea\u015fi perioad\u0103 \u015fi fenomenele noii societ\u0103\u0163i ce-\u015fi f\u0103ceau loc \u00een matca vechiului cu putere din ce \u00een ce mai mare.<\/p>\n \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, intelectualii \u201eies \u00een fa\u0163\u0103\u201d, adic\u0103 au intervenit activ \u00een luptele politice prin ceea ce \u015ftiau \u015fi aveau ei: ideile,<\/em> argumentele ce legitimeaz\u0103 pro \u015fi contra. \u015ei tot acum s-a manifestat \u015fi procesul prin care vechea ideologie dominant\u0103, adic\u0103 principal\u0103 <\/em>\u2013 de tip feudal, cu toate \u00eennoirile \u015fi reformele \u2013 a fost \u00eenlocuit\u0103 de o ideologie care fusese mult timp secundar\u0103: aceea a modernit\u0103\u0163ii. Iar intelectualii importan\u0163i, din punctul de vedere al crea\u0163iei lor, au fost cei care au fost lega\u0163i de aceast\u0103 ideologie nou\u0103. Iluminismul<\/em>[1]<\/a> <\/em>a fost astfel prima epoc\u0103 istoric\u0103 european\u0103 \u00een care comportamentul intelectualilor semnificativi nu a mai fost oportunismul politic<\/em> ci, dimpotriv\u0103, angajarea politic\u0103 de partea noului social.<\/p>\n Aceasta, deoarece ideologia liberalismului utopic \u015fi a Luminilor, subversiv\u0103 \u00eenainte pentru prin\u0163i \u015fi feudali, a fost \u00eenh\u0103mat\u0103 la mi\u015fcarea tinerei burghezii pentru putere de tip capitalist. A\u015fadar, nici \u00een acel moment istoric, idealizat de c\u0103tre st\u00e2nga democratic\u0103 \u015fi hulit de c\u0103tre dreapta neo-conservatoare (sau neo-liberal\u0103), intelectualii nu au fost cu totul autonomi fa\u0163\u0103 de cercurile dotate cu putere economic\u0103, ci aceste cercuri au sprijinit \u015fi s-au servit de intelectualii non-conformi\u015fti din perspectiva feudalismului muribund.<\/p>\n Dar, o dat\u0103 cu victoria politic\u0103 a rela\u0163iilor moderne, a\u015fadar o dat\u0103 cu fenomenul istoric prin care noul capitalist nu se putea \u00eent\u0103ri dec\u00e2t prin relevarea continuit\u0103\u0163ii \u2013 raporturile de domina\u0163ie-supunere \u2013 marea burghezie, clasa conduc\u0103toare a capitalismului secolului al XIX-lea, s-a manifestat la fel de dur fa\u0163\u0103 de intelectuali ca \u015fi, \u00eenainte, prin\u0163ii \u015fi nobilii: din acest motiv, manifestat prin constr\u00e2ngeri economice \u015fi politice, majoritatea intelectualilor a devenit, din nou, conformist\u0103, oportunist\u0103. <\/em><\/p>\n Totu\u015fi, deoarece raporturile de for\u0163e au fost \u00eenc\u0103 instabile \u015fi deoarece valorile revolu\u0163iei franceze nu s-au stins o dat\u0103 cu victoria marii burghezii, p\u00e2n\u0103 \u00een 1848, intelectualii au fost \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een p\u0103r\u0163i sensibil egale, \u00een oportuni\u015fti \u015fi, pe de alt\u0103 parte, revolu\u0163ionari, indiferent care au fost semnifica\u0163iile acestei ultime pozi\u0163ion\u0103ri. Acum au \u00eenceput acuza\u0163iile reciproce \u015fi explic\u0103rile meandrelor istorice prin atitudinea intelectualilor. Ca urmare, acum \u00eencepe tema \u201eprocesului intelectualilor\u201d (revolu\u0163ionari) \u2013 socoti\u0163i de c\u0103tre intelectualii legitimi\u015fti drept cauz\u0103 a \u201eterorii\u201d revolu\u0163iei. Aceast\u0103 tem\u0103 poate fi g\u0103sit\u0103 \u015fi dup\u0103 revolu\u0163ia francez\u0103 \u015fi dup\u0103 revolu\u0163iile din 1848 \u015fi mai t\u00e2rziu, cu ocazia fiec\u0103rei crize care a mobilizat intelectualii de o parte sau de alta. Tot acum au ap\u0103rut \u015fi caracteriz\u0103rile date intelectualilor: \u201erevolu\u0163ionari\u201d \u2013 celor angaja\u0163i \u00een mod non-conformist \u2013 reac\u0163ionari \u2013 celor angaja\u0163i \u00een mod oportunist. \u00cen sf\u00e2r\u015fit aici, acum apar \u015fi pozi\u0163ion\u0103ri intelectuale colective: mi\u015fc\u0103ri ale studen\u0163ilor, grupuri din jurul unor reviste etc. Cu alte cuvinte, presiunile sociale s-au manifestat \u015fi prin lupta diferitelor grupuri de intelectuali de a impune normele, adic\u0103 de a fi reprezentativi pentru \u201enormalitatea\u201d social\u0103[2]<\/a>.<\/p>\n <\/p>\n Ceea ce este \u00eens\u0103 la fel de important este s\u0103 nu omitem c\u0103 dezvoltarea modernit\u0103\u0163ii a fost aceea care a ar\u0103tat \u015fi c\u00e2t de complex\u0103, \u015fi relativ ambigu\u0103, este no\u0163iunea de intelectual. Nu este locul aici de a discuta acest concept \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cele de clase sociale, straturi, status-uri, clasele principale \u015fi intermediare[3]<\/a>, munc\u0103 productiv\u0103 \u015fi neproductiv\u0103, servicii, separarea dintre intelectualii din sfera tehnicii \u015fi \u015ftiin\u0163elor fizice \u015fi, pe de alt\u0103 parte, cei din sfera filosofiei \u015fi \u015ftiin\u0163elor sociale, ca \u015fi, pe de alt\u0103 parte, cei din sfera literaturii, eterogenitatea, fragmentarea \u201ede specialitate\u201d \u015fi social\u0103, nuan\u0163area defini\u0163iilor \u015fi ierarhiilor sociale etc. Ceea ce este \u00eens\u0103 esen\u0163ial aici este s\u0103 men\u0163ion\u0103m caracterul birocratic<\/em> al intelectualit\u0103\u0163ii[4]<\/a>, de categorie eterogen\u0103, stratificat\u0103 (\u015fi, astfel, \u015fi eclectic\u0103 din punctul de vedere al ideologiilor profesate), ceea ce a f\u0103cut ca 1.<\/em> \u00eentreaga intelectualitate, indiferent de domeniile \u00een care au profesat unii \u015fi al\u0163ii, s\u0103 fie \u00een majoritate determinat\u0103 de constr\u00e2ngerile sociale, de dependen\u0163\u0103, ale birocra\u0163iei \u015fi, astfel, majoritatea lor au avut un comportament social obedient, conformist \u015fi 2.<\/em> intelectualii din domeniile diferite ale tehnicii \u015fi \u015ftiin\u0163ei \u015fi, pe de alt\u0103 parte, cei din domeniul filosofiei (al \u015ftiin\u0163elor sociale), de care m\u0103 ocup aici<\/em>, au avut grade \u015fi semnifica\u0163ii diferite de obedien\u0163\u0103 \u015fi oportunism.<\/p>\n Iar pentru c\u0103 intelectualii din a doua categorie au fost cei care au avut un rol mult mai important pentru formarea atmosferei spirituale a timpului \u015fi locului, a ceea ce se cheam\u0103 \u015fi \u201eopinia public\u0103\u201d, dec\u00e2t primii, pozi\u0163ia lor fa\u0163\u0103 de raporturile structurale \u2013 de domina\u0163ie-supunere \u2013 ca \u015fi fa\u0163\u0103 de diferi\u0163ii purt\u0103tori ai acestor raporturi, \u015fi astfel \u015fi modelul comportamentului lor de conformism social\/oportunism au fost \u015fi sunt foarte semnificative pentru nivelul \u00eentregii con\u015ftiin\u0163e sociale dintr-un timp \u015fi loc[5]<\/a>.<\/p>\n Cu alte cuvinte, abordez problema intelectualilor din perspectiva func\u0163iilor lor \u015fi, desigur, din perspectiva func\u0163iei[6]<\/a> de legitimare <\/em>sau de critic\u0103 <\/em>a statu quo<\/em>, oportunismul\/conformismul social sau, invers, non-conformismul social (cu toate tipurile \u015fi gradele acestuia) fiind caracteristici de comportament legate \u00een cea mai mare parte de aceast\u0103 ultim\u0103 func\u0163ie de pozi\u0163ionare ideologic\u0103 fa\u0163\u0103 de raporturile de domina\u0163ie-supunere[7]<\/a>.<\/p>\n Iar datorit\u0103 faptului c\u0103 o concluzie important\u0103, dar \u00een fond banal\u0103, este aceea a determin\u0103rii sociale a conformismului social, s-ar putea deduce c\u0103 individul intelectual nu ar avea nici o posibilitate de a se opune acestei determin\u0103ri[8]<\/a>. \u00cen realitate, dup\u0103 cum \u015ftim, determinismul nu este absolut, mai mult, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t exist\u0103 auto-reflexivitatea,<\/em> conformismul social al intelectualilor nu este o fatalitate. Oric\u00e2t de puternic\u0103 este dorin\u0163a de securitate social\u0103 la standarde c\u00e2t mai \u00eenalte, deci ascensiunea social\u0103 \u2013 c\u0103ci aceasta este, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, cauza oportunismului intelectualilor \u2013 con\u015ftiin\u0163a intelectual\u0103 a acestui fenomen ca \u015fi a determin\u0103rii sociale a acestui fenomen permite critica sa. Tocmai \u00een aceasta st\u0103, \u00een fond, autonomia intelectualului[9]<\/a>.<\/p>\n \u00cen sf\u00e2r\u015fit aici, este extrem de interesant c\u0103 problema autonomiei intelectualului se pune \u00een contextul problemei determin\u0103rii faptelor umane \u00een general. Iar concep\u0163iile de dreapta, care \u00een general ofer\u0103 drept explica\u0163ie pentru e\u015fecurile indivizilor \u201ecauzalitatea personal\u0103\u201d \u2013 \u00een timp ce concep\u0163iile de st\u00e2nga le explic\u0103 prin \u201ecauzalitatea situa\u0163ional\u0103\u201d[10]<\/a> \u2013 devin opace fa\u0163\u0103 de responsabilitatea intelectualului fa\u0163\u0103 de condi\u0163ia sa specific\u0103. \u00cen fond este logic potrivit acelor concep\u0163ii de dreapta: succesul intelectualului este m\u0103surat mai degrab\u0103 \u00een nivel material \u015fi prestigiu social, \u015fi politic, \u015fi nu \u00een creativitate prin spargerea tiparelor.<\/p>\n Note \u015fi bibliografie:<\/p>\n [1]<\/a> Vezi fenomenul Saloanelor din secolul al XVIII-lea, prezentat de c\u0103tre J\u00fcrgen Habermas, The Structural Transformation of the Public Sphere: An Inquiry into a category of Bourgeois Society<\/em> (1962), Cambridge, Mass., MIT Press 1991, ca spa\u0163iu public virtual\/comunitate imaginar\u0103 \u2013 deci cu func\u0163ia de \u201epredic\u0163ie creatoare\u201d \u2013 \u00een care s-a extins accesul criticii ra\u0163ionale la un public c\u00e2t mai larg, s-a constituit \u015fi autonomia relativ\u0103 a acestui public fa\u0163\u0103 de constr\u00e2ngere, s-a dep\u0103\u015fit modelul ierarhiei astfel \u00eenc\u00e2t fiecare s\u0103 poat\u0103 participa de pe pozi\u0163ii egale la dezbateri, s-a avansat o nou\u0103 concep\u0163ie despre lege \u015fi domnia legii \u015fi s-au creat rela\u0163iile participative creatoare de structuri noi.<\/p>\n Tema autonomiei <\/em>individului, dezvoltat\u0103 de Kant, a fost aceea care a pus problema universalizabilit\u0103\u0163ii<\/em> moralei (a principiilor morale), iar aceast\u0103 tem\u0103 \u015fi aceast\u0103 problem\u0103 au deschis drumul cercet\u0103rilor legate de drepturile omului \u015fi de pozi\u0163ia intelectualilor fa\u0163\u0103 de aceste drepturi.<\/p>\n [2]<\/a> Vezi \u015fi, \u00een vol. Psihologie social\u0103. Aspecte contemporane<\/em> (coord. Adrian Neculau), Ia\u015fi, Polirom 1996, mai ales Juan Antonio Perez, Francisco Dasi, \u201eReprezent\u0103rile sociale ale grupurilor minoritare\u201d, Adrian Neculau, \u201eO perspectiv\u0103 psihologic\u0103 asupra schimb\u0103rii\u201d, Gabriel Mugny, Juan Antonio Perez, \u201eStrategii de influen\u0163\u0103 social\u0103 \u015fi persuasiune:teoria elabor\u0103rii conflictului\u201d, Fabio Lorenzi-Cioldi, Willem Doise, \u201eRela\u0163iile \u00eentre grupuri: identitate social\u0103 \u015fi identitate personal\u0103\u201d.<\/p>\n [3]<\/a> \u201eClasa mijlocie este conceptualizat\u0103 aici drept acel grup care ocup\u0103 pozi\u0163ii intermediare \u00eentre clasa capitalist\u0103 \u015fi clasa muncitoare. Din aceast\u0103 categorie fac parte managerii, func\u0163ionarii publici, lucr\u0103torii specializa\u0163i (\u201egulerele albe\u201d), proprietarii de \u00eentreprinderi mici \u015fi comercian\u0163ii. Analiza sociologic\u0103 se refer\u0103 \u00een mod conven\u0163ional la lucr\u0103torii speciali\u015fti, exper\u0163i \u015fi tehnicieni cu no\u0163iunea de \u201enoua clas\u0103 de mijloc\u201d, iar la micii proprietari \u015fi la lucr\u0103torii pe cont propriu (except\u00e2nd sectorul agricol) cu cea de \u201evechea clas\u0103 de mijloc\u201d\u2026Intelectualii (scriitori, jurnali\u015fti, lideri religio\u015fi, avoca\u0163i \u015fi al\u0163i asemenea) ca o sub-categorie distinct\u0103 a noii clase de mijloc\u201d, Hsin-Huang Michael Hsiao \u015fi Hagen Koo, \u201eClasa mijlocie \u015fi procesul de democratizare\u201d, \u00een Cum se consolideaz\u0103 democra\u0163ia<\/em> (coord. Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien) (1997), Ia\u015fi, Polirom 2004, p. 324.<\/p>\n [4]<\/a> \u201eNu mai suntem revolu\u0163ionari periculo\u015fi, ci \u00eemburghezi\u0163i\u201d, Fernand Braudel, \u00c9crits sur l\u2019histoire<\/em>, Paris, Flammarion, 1969, p. 88.<\/p>\n [5]<\/a> Psihologia social\u0103 a eviden\u0163iat faptul c\u0103, \u00een \u00eenf\u0103ptuirea consensului, nu media pozi\u0163iilor este aceea care decide, ci c\u0103 \u201edeparte de a fi o excep\u0163ie, consensul extrem reprezint\u0103 norma\u201d, cf. Serge Moscovici, Psihologia social\u0103 sau ma\u015fina de fabricat zei <\/em>(1984, 1988), trad. Oana Pop\u00e2rda, selec\u0163ia textelor \u015fi postfa\u0163\u0103 de Adrian Neculau, ed. a III-a, Ia\u015fi, Polirom, ed. Univ. \u201eAl. I. Cuza\u201d, 1997, p. 191. Cu alte cuvinte, concep\u0163ia dominant\u0103 \u00eentr-o societate nu este (datorit\u0103 condi\u0163ion\u0103rii sociale \u015fi istorice, vezi Marx \u015fi Engels) media pozi\u0163iilor extreme ci, dimpotriv\u0103, o pozi\u0163ie extrem\u0103, \u015fi anume aceea care reflect\u0103 raporturile de putere (de domina\u0163ie-supunere).<\/p>\n [6]<\/a> Ca urmare a acestei func\u0163ii au creat intelectualii \u015fi formele, modelele \u015fi simbolurile structurante \u00een fiecare societate.<\/p>\n [7]<\/a> Din acest punct de vedere, Douglas Kellner a \u00eemp\u0103r\u0163it intelectualii \u00een cei func\u0163ionali<\/em> \u2013 care servesc la reproducerea \u015fi legitimarea valorilor dominante \u2013 \u015fi cei critici <\/em>sau opozi\u0163ionali<\/em> \u2013 care se opun ordinii existente, \u00een continuarea lui Sartre \u015fi Habermas, \u00een Douglas Kellner, Intellectuals, the New Public Sphere and Techno-Politics<\/em> (1997), http:\/\/gseis.ucla.edu\/courses\/ed253a\/newDK\/intell.htm<\/p>\n [8]<\/a> Este vechea problem\u0103 a libert\u0103\u0163ii \u00een contextul necesit\u0103\u0163ii, cu at\u00e2t mai acut\u0103 cu c\u00e2t se refer\u0103 la intelectuali. \u201eLibertatea apare \u00een primul r\u00e2nd ca o nega\u0163ie: defini\u0163ia \u201epozitiv\u0103\u201d a libert\u0103\u0163ii r\u0103m\u00e2ne un x, o nedeterminat\u0103 \u2013 numai o societate liber\u0103 va putea defini con\u0163inutul autodetermin\u0103rii\u201d. \u015ei \u201econceptul de insa\u0163iabilitate apar\u0163ine \u015fi el arsenalului domina\u0163iei: el justific\u0103 perpetuarea muncii alienate \u015fi supunerea oamenilor la aceast\u0103 munc\u0103\u201d. \u015ei \u201elibert\u0103\u0163ile \u201eacordate\u201d ac\u0163ioneaz\u0103 \u00eempotriva libert\u0103\u0163ii concepute ca autodeterminare. Aceasta din urm\u0103 apare ca din ce \u00een ce mai pu\u0163in imperativ\u0103, ea \u00ee\u015fi pierde din ce \u00een ce mai mult \u201epre\u0163ul\u201d \u015fi devine din ce \u00een ce mai pu\u0163in esen\u0163ial\u0103 pentru existen\u0163a uman\u0103; alegerea suprem\u0103, origine \u015fi condi\u0163ie ini\u0163ial\u0103 a tuturor celorlalte alegeri\u2026nu mai apare ca o nevoie vital\u0103. Dac\u0103 aceast\u0103 alegere nu va deveni o nevoie vital\u0103 \u2013 restructur\u00e2nd g\u00e2ndirea \u015fi ac\u0163iunea, ra\u0163ionalitatea \u015fi sensibilitatea indivizilor \u2013 \u015fi at\u00e2ta timp c\u00e2t ea nu va deveni astfel, lan\u0163ul exploat\u0103rii nu va fi sf\u0103r\u00e2mat, oric\u00e2t de \u201esatisf\u0103c\u0103toare\u201d ar putea fi via\u0163a\u2026.\u00cen stadiul de evolu\u0163ie \u00een care ne afl\u0103m, aceast\u0103 autonomie a devenit o posibilitate real\u0103, ba \u00eenc\u0103 pe o scar\u0103 f\u0103r\u0103 precedent \u00een istorie. Realizarea ei pretinde emergen\u0163a unei con\u015ftiin\u0163e politice radicale capabil\u0103 s\u0103 anihileze o mistificare represiv\u0103 a faptelor, mistificare \u015fi ea f\u0103r\u0103 precedent. Problema este de a detecta tr\u0103s\u0103turile unei politici de exploatare \u00een binefacerile domina\u0163iei\u201d, Herbert Marcuse, Libertatea \u015fi imperativele istoriei<\/em> (1969), \u00een Marcuse, Scrieri filosofice<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Politic\u0103, 1977, pp. 452, 454, 463, 464.<\/p>\n
\n#
\nprimele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale acestui text poti fi citite aici<\/a> & aici<\/a><\/p>\n
\n <\/p>\n
\n <\/p>\n