{"id":9077,"date":"2012-08-01T17:54:00","date_gmt":"2012-08-01T15:54:00","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9077"},"modified":"2012-08-15T17:59:30","modified_gmt":"2012-08-15T15:59:30","slug":"durerea-in-teorie-si-practica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9077","title":{"rendered":"Durerea \u00een teorie \u015fi practic\u0103"},"content":{"rendered":"<p><strong>[note despre poezia lui Radu Vancu]<\/strong><\/p>\n<p align=right>de \u015etefan Bolea<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<ol>\n<li>\u201eCe-i cu adev\u0103rat insuportabil: nu at\u00e2t visul, c\u00e2t trezirea. \u015ei nu at\u00e2t spaima din minutele de dup\u0103, c\u00e2nd respiri dispneic pe \u00eentuneric, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu-i treze\u015fti; spaima trece. Greul vine diminea\u0163a, c\u00e2nd micile rutine adorabile refuz\u0103 s\u0103 mai fie rutine \u2013 fiecare lucru\u015for, c\u00e2t de mic, are reverbera\u0163ii barbare. <em>C\u00e2nd desfaci o bave\u0163ic\u0103, de pild\u0103, \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 tot a\u015fa ai desf\u0103cut un \u015ftreang.<\/em> Absolut <em>fiecare gest e hipersemantizat<\/em>, parc\u0103 \u0163i s-au retezat pleoapele \u015fi vezi, cu un exces de claritate, un exces corespunz\u0103tor de sensuri. <em>Cu fiecare vis, se mai excaveaz\u0103 un strat din lumea de lumin\u0103 &amp; paranoia. <\/em>Dup\u0103 fiecare vis, universul e oribil de sentimentalizat.\u201d (<em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103,<\/em> s.m.) Poezia lui Vancu provine din trauma mor\u0163ii Tat\u0103lui: sinuciderea patern\u0103 este a doua na\u015ftere, cea <em>\u00eentru<\/em> con\u015ftien\u0163\u0103 \u015fi durere. Traumele ne dau via\u0163\u0103, spirit \u015fi glas, enun\u0163\u0103 un principiu pseudo-universal. Trauma este spinul \u00een carne care reorienteaz\u0103 spiritul \u015fi carnea \u2013 anomalia sistemic\u0103 ce creeaz\u0103 haos \u015fi remodeleaz\u0103 sistemul. F\u0103r\u0103 durere, f\u0103r\u0103 tragedie, am fi mai doar animale \u2013 am involua. Eul liric al lui Vancu este \u00een fragmentul citat punctul nodal dintre Tat\u0103l mort \u015fi copilul abia creat. \u00cen ordinea para-realit\u0103\u0163ii, bave\u0163ica <em>este <\/em>\u015ftreangul: acest complex al paternit\u0103\u0163ii \u00eel leag\u0103 pe Sebastian de Tat\u0103l mort, o fiin\u0163\u0103 de-abia-existent\u0103 (chiar pre-existent\u0103 din punctul de vedere al anteriorit\u0103\u0163ii sufletului fa\u0163\u0103 de con\u015ftien\u0163\u0103) devine referen\u0163ial\u0103 pentru una post-existent\u0103. Excesul de claritate, lumin\u0103 \u015fi paranoia ac\u0163ioneaz\u0103 ca o sp\u0103rtur\u0103 \u00een sfera heideggerianului <em>das Man,<\/em> distrug\u00e2nd conexiunile obi\u015fnuite ale sub-realit\u0103\u0163ii cotidiene. Cuv\u00e2ntul <em>paranoia<\/em> nu este accidental: asociativitatea dintre inocen\u0163\u0103 \u015fi damnare, dintre poten\u0163ialitatea absolut\u0103 \u015fi moartea care te transform\u0103 \u00een trecut absolut (Sartre) conduce la psihoz\u0103. Aceasta te ini\u0163iaz\u0103 \u00een arta infernal\u0103 a dezacordului \u2013 din preot al Durerii, sinele devine microcosmosul \u00een care se concentreaz\u0103 instinctul mor\u0163ii.<\/li>\n<p><!--more--><br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<li>\u201eDup\u0103 ce i-au luat cadavrul, sub \u0163eava unde at\u00e2rnase tati a r\u0103mas sfoara de rafie. Am privit-o lung, moartea a\u015ftepta \u00een ea precum mierea \u00een flori, proaspete \u015fi frem\u0103t\u0103toare ca petalele ro\u015fii din obr\u0103jorii fiului meu seara, c\u00e2nd r\u00e2sul \u00eei miroase a cereale cu lapte \u015fi miere.\u201d (<em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em>) Poetul, la fel ca nebunul, vede ce nu ar trebui s\u0103 vad\u0103 dar fa\u0163\u0103 de nebun are o enorm\u0103 capacitate de a obiectiva durerea. Poetul este utilitarist <em>(what do I gain from my pain?)<\/em>, pe c\u00e2nd nebunul \u2013 \u201eun artist al foamei\u201d. Admir eul auctorial al lui Vancu, pentru aceast\u0103 calitate schopenhauerian-cioranian\u0103 de a spune NU vie\u0163ii. Apropierea dintre pre-existen\u0163\u0103 \u015fi post-existen\u0163\u0103 este remarcabil\u0103 aici: la fel ca Mahler, Vancu ridic\u0103 \u00een aproape \u00eentreaga sa oper\u0103, un edificiu asem\u0103n\u0103tor unor <em>Kindertotenlieder.<\/em> Moartea \u00eembietoare precum Graal-ul, precum s\u00e2ngele florii se \u00eentoarce prin r\u00e2sul inocent al copilului. Avem aici conflictul dintre dou\u0103 idei: a) Ne raport\u0103m la mor\u0163i, \u0163in\u00e2ndu-i \u00een via\u0163\u0103. Necropola de care ne \u00eengrijim \u015fi pe care o cultiv\u0103m este o parte important\u0103 din structura identit\u0103\u0163ii noastre (Sartre). \u00centr-un fel, nu l\u0103s\u0103m mor\u0163ii s\u0103 moar\u0103, \u00eei b\u00e2ntuim \u2013 viul este fantoma mortului. b) Copilul, care este o promisiune a nemuririi, un viitor hiper-poten\u0163ial care-\u015fi bate joc de orice actualitate ratat\u0103, devine o metonimie a trecutului, a mor\u0163ii. De ce? Din respect (fric\u0103) pentru cel mort? Dintr-un raport de tranzitivitate: sunt pentru Tat\u0103 ceea ce este fiul pentru mine? Sau dintr-un recul nihilist, o fric\u0103 pe care cei mai mul\u0163i refuz\u0103 s-o con\u015ftientizeze: cel mic este <em>deja <\/em>mort \u00een ordinea para-realit\u0103\u0163ii, a\u015fa cum e Tat\u0103l, a\u015fa cum sunt probabil \u015fi \u201eeu\u201d?<\/li>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<li>\u201eBoala, sf\u0103r\u00e2marea ne\u00eencetat\u0103, face din pietre humus, \u0219i transform\u0103 \u00een cele din urm\u0103 mineralul \u00een vegetal. Boli secrete fac din plante animale. Acelea\u0219i boli fac din unele animale semeni mai degrab\u0103 ai oamenilor dec\u00e2t ai altor animale. Boli \u00eenc\u0103 mai secrete \u0219i mai obscure, din acelea care fac s\u0103 ne apar\u0103 stigmate s\u00e2nger\u00e2nde, venite de niciunde, pe m\u00e2ini \u0219i pe suflete, deopotriv\u0103, fac din noi \u00eenceputuri de \u00eengeri.\u201d (<em>Monstrul fericit<\/em>) Un argument cioranian \u00een cel pu\u0163in dou\u0103 sensuri: 1) \u201eMai bine animal dec\u00e2t om, insect\u0103 dec\u00e2t animal, plant\u0103 dec\u00e2t insect\u0103, \u015fi a\u015fa mai departe.\u201d (<em>Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut<\/em>) 2) \u201eTot ceea ce e profund \u00een lumea aceasta nu poate r\u0103s\u0103ri dec\u00eet din boal\u0103 \u2026 A fi bolnav \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i, vr\u00eend-nevr\u00eend, pe culmi. Dar culmile nu indic\u0103 neap\u0103rat \u00een\u0103l\u0163imi, ci \u015fi pr\u0103p\u0103stii, ad\u00eencimi \u2026 Suferin\u0163a adev\u0103rat\u0103 izvor\u0103\u015fte din boal\u0103.\u201d (<em>Pe culmile disper\u0103rii<\/em>) Descrierea lui Vancu este ascensional\u0103, boala devenind o condi\u0163ie a auto-dep\u0103\u015firii spre supra-umanitate \u2013 la Cioran avem un refugiu \u00een sub-umanitate, pentru a evita suferin\u0163a \u015fi con\u015ftien\u0163a. Cu toate acestea, textul lui Cioran nu este o pledoarie pentru incon\u015ftien\u0163\u0103 \u015fi \u201emicromanie\u201d: f\u0103r\u0103 durere, n-ar exista nici fiin\u0163a. Orice nihilist (t\u00e2n\u0103rul Cioran \u015fi Vancu au \u015fi aceast\u0103 component\u0103) va argumenta \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een via\u0163\u0103 conteaz\u0103 mai mult puterea dec\u00e2t pl\u0103cerea \u015fi c\u0103 fie trecem dincolo de noi, fie ajungem maimu\u0163e (Nietzsche).<\/li>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<li>\u201eVodca, \u00een schimb, transparent\u0103 \u0219i sincer\u0103 p\u00e2n\u0103 la brutalitate, \u0163in\u00e2ndu-se mereu de cuv\u00e2nt \u0219i oferind f\u0103r\u0103 defec\u0163iune ceea ce promite, lipsindu-se de moftul inutil al gustului, renun\u0163\u00e2nd la orice joc din <em>poignet <\/em>\u0219i fand\u00e2nd direct, pe via\u0163\u0103 \u0219i pe moarte, \u00eentr-un care pe care cu ficatul \u0219i cu creierul, r\u0103scolindu-te p\u00e2n\u0103 \u00een ungherele cele mai \u00eentunecate \u0219i <em>d\u00e2ndu-\u0163i la iveal\u0103 to\u0163i demonii ca s\u0103 te lup\u0163i f\u0103\u0163i\u0219 cu ei<\/em>, activ\u00e2nd straturi geologice, a\u0219 zice, ale memoriei, amintindu-\u0163i c\u0103 depinde numai de tine s\u0103 \u00eenvingi sau s\u0103 fii \u00eenvins, <em>sco\u0163\u00e2nd din orice \u0219edin\u0163\u0103 etilic\u0103 proz\u0103 dostoievskian\u0103, metamorfoz\u00e2nd c\u00e2rciuma c\u00e2nd \u00een biseric\u0103, c\u00e2nd \u00een bordel<\/em>, ac\u0163ion\u00e2nd ca un turnesol sufletesc, distrug\u00e2ndu-te f\u0103\u0163i\u0219, f\u0103r\u0103 perversiune, prin revelarea for\u0163elor r\u0103ului latente \u00een tine, ac\u0163ion\u00e2nd \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna nietzschean, f\u0103c\u00e2nd mai puternic ceea ce nu poate distruge, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd b\u0103utura pentru care \u00eenc\u0103 nu s-a inventat b\u0103utorul perfect \u2026\u201d (<em>Monstrul fericit, <\/em>s.m.) Acest superb elogiu al vodcii nu poate ascunde con\u015ftiin\u0163a c\u0103 eul liric a <em>pierdut un paradis<\/em>, cel al excesivului b\u0103utorul metafizic, care cre\u015ftea odat\u0103 cu umbra lui, care devenea simultan mai r\u0103u \u015fi mai bun (Nietzsche). (Poate acesta este pactul pe care \u00eel facem cu noi \u00een\u015fine, cu destinul, cu Inamicul: renun\u0163\u0103m la libertate \u00een favoarea fericirii.) C\u00e2rciuma se transform\u0103 \u00een templu sau \u00een cas\u0103 de toleran\u0163\u0103 prin intermediul consumului de vodca \u2013 b\u0103utura este totodat\u0103 intim\u0103 \u015fi transcendent\u0103 asemenea gnosticei Sophia: \u201eSunt prima \u015fi ultima. Sunt cea onorat\u0103 \u015fi cea detestat\u0103. Sunt sf\u00e2nta \u015fi prostituata.\u201d \u201eB\u0103utorul perfect\u201d este cel care se sinucide mai grabnic, care se distruge cu o intensitate sporit\u0103. Dou\u0103 principii \u00eel caracterizeaz\u0103: demonicul \u015fi auto-transcenden\u0163a. Monstruozitatea \u015fi transgresiunea constituie tocmai <em>paradisul pierdut<\/em>, \u00een care libertatea dep\u0103\u015fea lan\u0163ul \u00eengust al instinctului de conservare. De ce regret\u0103 poetul aceast\u0103 existen\u0163\u0103? Pentru c\u0103 b\u0103utorul metafizic are inocen\u0163a celui care nu face nici un compromis \u00een timp ce artistul la maturitate este utilitarist \u015fi cedeaz\u0103 \u015fantajelor destinului, dac\u0103 din ele rezult\u0103 un profit. Inocentul nu ar fi scris <em>Monstrul fericit,<\/em> ci <em>Ilumin\u0103ri.<\/em><\/li>\n<\/ol>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[note despre poezia lui Radu Vancu] de \u015etefan Bolea &nbsp; \u201eCe-i cu adev\u0103rat insuportabil: nu at\u00e2t visul, c\u00e2t trezirea. \u015ei nu at\u00e2t spaima din minutele de dup\u0103, c\u00e2nd respiri dispneic pe \u00eentuneric, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu-i treze\u015fti; spaima trece. Greul vine diminea\u0163a, c\u00e2nd micile rutine adorabile refuz\u0103 s\u0103 mai fie rutine \u2013 fiecare lucru\u015for, c\u00e2t de [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[925,125],"tags":[1160,1129,941,39],"class_list":["post-9077","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-35","category-invitat","tag-egophobia-35","tag-invitat","tag-radu-vancu","tag-stefan-bolea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2mp","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9077","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9077"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9077\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9085,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9077\/revisions\/9085"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9077"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9077"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9077"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}