{"id":9096,"date":"2012-08-01T10:48:49","date_gmt":"2012-08-01T08:48:49","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9096"},"modified":"2012-08-19T12:01:29","modified_gmt":"2012-08-19T10:01:29","slug":"breathelast-breathelast-ep","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9096","title":{"rendered":"Breathelast – Breathelast EP<\/i>"},"content":{"rendered":"

[Metalfan Records Division, 2012]<\/strong><\/p>\n

de Alexandru Zamfir<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

\nImpresia general\u0103 a ascult\u0103torului contemporan de muzic\u0103 (ne referim aici la genurile care ne intereseaz\u0103 direct, se sub\u00een\u0163elege) este c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care calitatea albumelor lansate este net inferioar\u0103 celor din trecut. Avem de-a face aici, \u00een principal, cu o eroare de perspectiv\u0103. Pe c\u00e2nd deceniile anterioare au fost deja procesate \u015fi s-au re\u0163inut strict punctele culminante ale crea\u0163iilor muzicale, prezentul ne bombardeaz\u0103 \u00een mod direct \u015fi continuu cu o cantitate enorm\u0103 de materiale care nu a trecut \u00eenc\u0103 prin nici un fel de filtru critic. De aici este o cale scurt\u0103 p\u00e2n\u0103 la prejudec\u0103\u0163i legate de orice trup\u0103 “nou\u0103” \u015fi la o cramponare nejustificat\u0103 \u00een muzica trecutului \u015fi a orice sun\u0103 ca muzica trecutului. Printr-o nefericit\u0103 muta\u0163ie psihic\u0103, s-a ajuns ca un album s\u0103 fie mai apreciat dac\u0103 aduce aminte de o forma\u0163ie celebr\u0103 sau un gen deja cimentat, dec\u00e2t dac\u0103 se rupe de fundal. Exist\u0103 o confuzie \u00eentre familiaritate \u015fi valoare intrinsec\u0103. <\/p>\n


\n <\/p>\n

Lansarea primului EP Breathelast (auto-intitulat) a fost anun\u0163at\u0103 \u015fi preg\u0103tit\u0103 cu con\u015ftiinciozitate \u00een ultimele luni, prin lansarea a dou\u0103 videoclipuri \u015fi o campanie sus\u0163inut\u0103 de promovare \u00een mediul online. Cu o durat\u0103 de nici 25 de minute, debutul discografic Breathelast reu\u015fe\u015fte s\u0103 se disting\u0103 instantaneu de mediul \u00eenconjur\u0103tor exact prin modalitatea evocat\u0103 mai sus: nu reprezint\u0103 o imita\u0163ie a unor influen\u0163e, ci o prelucrare. Astfel, sursele externe de inspira\u0163ie sunt prezente nu sub forma unor \u015fabloane reproduse, ci a unor elemente dispersate, vizibile doar la o analiz\u0103 am\u0103nun\u0163it\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Trebuie s\u0103 facem o parantez\u0103 \u015fi s\u0103 men\u0163ion\u0103m c\u0103 Breathelast reprezint\u0103, printre altele, \u015fi apogeul compozi\u0163ional al solistului Mihai Andrei, care, de\u015fi are un Curriculum Vitae plin de experimente mai-mult-dec\u00e2t-reu\u015fite (Dekadens, SideFX, Traum – printre cele mai recente), pare c\u0103 \u00een acest proiect a g\u0103sit exact terenul fertil de care avea nevoie pentru perfec\u0163ionarea abilit\u0103\u0163ilor vocale \u015fi lirice. <\/p>\n

 <\/p>\n

La nivel atmosferic, EP-ul reprezint\u0103 (de\u015fi nu duce deloc lips\u0103 de sonorit\u0103\u0163i violente, abrupte, iar vocea se men\u0163ine \u00een cea mai mare parte din timp la un nivel brutal) o gur\u0103 de oxigen, av\u00e2nd un (nu \u015ftiu c\u00e2t de scontat) efect relaxant, prin piesele scurte, cl\u0103dite pe structuri familiare, \u015fi versurile difuze, care las\u0103 loc de interpretare \u015fi sunt u\u015for de asimilat \u015fi modelat, \u00een func\u0163ie de a\u015ftept\u0103rile ascult\u0103torului. De\u015fi semnul predominant este minus, exist\u0103 at\u00e2tea poten\u0163iale sentimente negative \u00eenc\u00e2t acestea se anuleaz\u0103 reciproc iar tendin\u0163a general\u0103 devine pozitiv\u0103. Cel mai bun exemplu \u00een acest sens este chiar piesa num\u0103rul 1, ‘Enemy’<\/strong>, cea care a fost aleas\u0103 \u015fi pentru a promova materialul. <\/p>\n

“Looks like your hunger is out of control
\nSo bring all your bones…”<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Se trece imperceptibil prin st\u0103ri complexe, variate, compozi\u0163ia av\u00e2nd ata\u015fat\u0103 o doz\u0103 generoas\u0103 de inexprimabil. “Don’t ever fake this”<\/em> este simultan o rug\u0103minte, o afirma\u0163ie, o amenin\u0163are, evoc\u00e2nd o ruptur\u0103 intern\u0103 pe care o sim\u0163im at\u00e2t de prezent\u0103 \u00eenc\u00e2t nu este nevoie s\u0103 o mai c\u0103ut\u0103m.<\/p>\n

 <\/p>\n

‘Weapons’<\/strong> reprezint\u0103 o \u00een\u015firuire de imagini de natur\u0103 aproape suprarealist\u0103, bine sus\u0163inute \u00een plan muzical de alternan\u0163a \u00eentre brutalitate \u015fi melodicitate, care duce la o erodare a planului obiectiv: “My eyes go black from the sound”, “colors start to run… colors start true”, “bullets come alive”<\/em>. Titlul este prezent \u00een mod perpetuu \u00een pies\u0103, prin intermediul unui sentiment ira\u0163ional de amenin\u0163are, de pericol iminent, printr-un schimb for\u0163at care determin\u0103 o sc\u0103dere a temperaturii, o r\u0103ceal\u0103 (“your sun is cold”<\/em>) care aduce aminte de \u0163eava unui revolver pe cerul gurii. <\/p>\n

 <\/p>\n

Un refren perfect echilibrat \u015fi un scurt moment de respiro pe final, urmate de o remodelare masiv\u0103 a track-ului, men\u0163in ritmul alert al versurilor. Finalul este devastator: “No shallow water grave can summon my own corpse again”<\/em>. <\/p>\n

 <\/p>\n

A treia pies\u0103 este intitulat\u0103 …‘The 5th’<\/strong> \u015fi este cl\u0103dit\u0103 pe probabil cel mai inspirat riff prezent pe acest scurt \u015fi puternic material; o linie sacadat\u0103 de chitar\u0103, decorat\u0103 cu alte elemente imprevizibile. Se observ\u0103 compatibilitatea ridicat\u0103 dintre cele dou\u0103 chitare, care graviteaz\u0103 \u00een jurul unui centru comun, f\u0103r\u0103 a dezechilibra \u00een nici un fel compozi\u0163ia. Ultima fraz\u0103 reprezint\u0103 finalul nedorit al unui puzzle emo\u0163ional alc\u0103tuit din prea multe piese, fiind punctul de convergen\u0163\u0103 a numeroase concluzii: “We are not alive… let’s go outside”.<\/em> <\/p>\n

 <\/p>\n

‘Promise’<\/strong> \u00eenainteaz\u0103 prin succesiuni de turbulen\u0163e sonore, o scurgere anevoioas\u0103 de materie grea, f\u0103r\u0103 scop. Uneori reu\u015fe\u015fti s\u0103 distingi c\u00e2te ceva prin v\u00e2rtejul v\u00e2scos \u015fi \u00eentunecos (momentul “Take my bones, I picked them clean for you”<\/em> trage dup\u0103 el jum\u0103tate de pies\u0103), dar totul dispare la fel de brusc precum a ap\u0103rut. Dac\u0103 \u00een alte cazuri interven\u0163iile backing vocals duc piesele \u00een direc\u0163ii bizare (nu are sens peiorativ), aici vocea a doua aduce din nou ascult\u0103torul la suprafa\u0163\u0103 (02:53). Nu \u015ftim exact de unde vine promisiunea, unde se duce, \u015ftim doar c\u0103 “I promise we’ll wake up again<\/em>“, o scurgere a unui eu problematic de la singular la plural.<\/p>\n

 <\/p>\n

Fiecare dintre cele \u015fapte piese de pe EP are un punct de pornire bine stabilit, o fraz\u0103 muzical\u0103 memorabil\u0103, recurent\u0103, care salveaz\u0103 orice pies\u0103 de la mediocritate, indiferent de punctele slabe ce ar putea fi detectate pe parcurs. ‘Lies’<\/strong> ilustreaz\u0103 perfect acest aspect, revenind constant la riff-ul-r\u0103d\u0103cin\u0103. Instrumentalul \u00eenainteaz\u0103 doar pe vertical\u0103, iar lipsa unei stratific\u0103ri excesive p\u0103streaz\u0103 materialul sincer, direct, \u015fi apropiat de p\u0103m\u00e2nt. Astfel, muzica, neclar\u0103, nu se scufund\u0103 \u00een nori – de unde \u015fi lipsa de balast sentimental – ci \u00een smogul gri al cotidianului. Versurile graviteaz\u0103 \u00een jurul unor cuvinte care \u00ee\u015fi pierd treptat \u00eenveli\u015ful din ce \u00een ce mai sub\u0163ire de certitudine (“soul”, “burn”, “eyes”, “control”): “Lies – we – will – always – know.”<\/em><\/p>\n

\u00cenceputul armonios al penultimei piese se dovede\u015fte doar o momeal\u0103. ‘Styx’<\/strong> este o aglomerare de sentimente post-moderne, de umbre nedeslu\u015fite \u015fi temeri ad\u00e2nci, de fiori str\u0103vechi \u00eempleti\u0163i str\u00e2ns \u00een codul genetic. <\/p>\n

“Breathe in
\nLet yourself go.
\nThis is war, breathe in, let all the spirits settle in
\nPatience, wear me thin, streets and skies, collide,
\nInto a burning water slide, time is just a lie.”<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cendemnul r\u0103stit “breathe in”<\/em> este mai mult o invita\u0163ie la asfixiere iar “let yourself go”<\/em> nu are nici o inten\u0163ie boem\u0103 ci trebuie asimilat\u0103 \u00een cel mai propriu sens care \u00eei poate fi atribuit. Alunecarea rapid\u0103, apari\u0163ia total neanun\u0163at\u0103 a elementului negativ (“war” vine imediat dup\u0103 acel \u00een\u015fel\u0103tor “let yourself go”), al\u0103turarea for\u0163at\u0103, brutal\u0103, a unor planuri distincte – toate contribuie la un tablou intens, la o descriere fidel\u0103 a unor tr\u0103s\u0103turi comune ale omului actual. La nivel muzical, suprapunerea voce-instrumenta\u0163ie pe partea de refren reprezint\u0103 un deliciu comparabil cu dezolarea liric\u0103. <\/p>\n

 <\/p>\n

‘Undying’<\/strong> iese \u00een eviden\u0163\u0103 printr-o structurare excelent\u0103 a materialului sonor disponibil. Piesa atrage aten\u0163ia \u00eenc\u0103 de la primul contact, prin verbul nefiresc din titlu, care ofer\u0103 o perspectiv\u0103 interesant\u0103 asupra ireversibilului, care – de ce nu? – este negat. Vocea st\u0103 la p\u00e2nd\u0103, transform\u00e2ndu-se spre final \u00eentr-o incanta\u0163ie care \u0163\u00e2\u015fne\u015fte de sub un instrumental aflat \u00eentr-un crescendo absolut imposibil de oprit. <\/p>\n

“Forever cover your eyes
\nDaylight will miss us
\nNothing will save us tonight.”<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Toate imaginile decupate \u015fi analizate mai sus puteau fi la fel de bine interpretate \u00een moduri complet diferite, poate chiar diametral opuse. Dar tocmai aceast\u0103 maleabilitate, aceast\u0103 simbolistic\u0103 involuntar\u0103 \u015fi permeabilitate ideatic\u0103 reprezint\u0103 principalele plusuri ale unui material crescut \u00eentr-un mediu umed, rece, \u00eentunecat (dup\u0103 cum ne sugereaz\u0103 \u015fi artwork-ul), departe de terenurile sterpe ale iluzililor accesibile. Primul material discografic Breathelast nu \u00ee\u015fi propune s\u0103 fie nimic anume, acesta fiind principalul s\u0103u secret. Este mult mai u\u015for s\u0103 ajungi la destina\u0163ie dac\u0103 nu \u00ee\u0163i propui nici una.<\/p>\n

 <\/p>\n

Revenind la expunerea din primul paragraf, l\u0103s\u00e2nd la o parte valoarea compozi\u0163iilor, care poate fi recunoscut\u0103 sau nu, EP-ul Breathelast se impune prin spa\u0163iul liber pe care \u00eel creeaz\u0103 \u00een jur \u015fi prin independen\u0163a fa\u0163\u0103 de principalele curente muzicale autohtone.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Metalfan Records Division, 2012] de Alexandru Zamfir   Impresia general\u0103 a ascult\u0103torului contemporan de muzic\u0103 (ne referim aici la genurile care ne intereseaz\u0103 direct, se sub\u00een\u0163elege) este c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care calitatea albumelor lansate este net inferioar\u0103 celor din trecut. Avem de-a face aici, \u00een principal, cu o eroare de perspectiv\u0103. Pe c\u00e2nd […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8,925],"tags":[942,944,1113,1160,943],"class_list":["post-9096","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-35","tag-alexandru-zamfir","tag-breathelast","tag-critica","tag-egophobia-35","tag-muzica"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2mI","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9096","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9096"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9096\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9101,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9096\/revisions\/9101"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9096"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9096"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9096"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}