{"id":9113,"date":"2012-08-01T15:44:41","date_gmt":"2012-08-01T13:44:41","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9113"},"modified":"2012-08-31T08:48:16","modified_gmt":"2012-08-31T06:48:16","slug":"si-dumnezeu-picta-fluturi-pe-tavanul-din-casa-mortilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9113","title":{"rendered":"<em>\u0218i Dumnezeu picta fluturi pe tavanul din casa mor\u021bilor\u2026<\/em>"},"content":{"rendered":"<p><strong>[Radu Vancu &#8211; <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher,  2012]<\/strong><\/p>\n<p align=\"right\">de Daniel Puia-Dumitrescu<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nPrin <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em> (2012), poetul sibian, Radu Vancu \u00ee\u0219i continu\u0103 drumul \u00een limitele pe care \u0219i le-a propus (limite perfect \u0219i justificat alese) atunci c\u00e2nd a afirmat c\u0103 <em>literatura este o art\u0103 de familie<\/em>.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify><!--more--><br \/>\n\u00centr-un interviu pe care ni-l acorda cu ceva timp \u00een urm\u0103 (unor doctoranzi bra\u0219oveni), Radu spunea c\u0103 nu a fost vorba ini\u021bial de un <em>master-plan\u00b8<\/em>alc\u0103tuit \u00een vreo hrub\u0103 de pe la P\u0103ltini\u0219, nici \u00een cea mai \u00eentunecat\u0103 odaie a vreunui castel <em>bruckentalian<\/em>, ci mai degrab\u0103 de mersul firesc al vie\u021bii \u0219i de recunoa\u0219terea poeziei \u00een aceasta. Iat\u0103, totu\u0219i, c\u0103 de la <em>Epistolele pentru Camelia<\/em> (2002) au trecut deja zece ani \u0219i poetul ne ofer\u0103 un \u00eentreg <em>album de familie<\/em>, at\u00e2t cu cei prezen\u021bi \u00een trup, c\u00e2t \u0219i cu cei prezen\u021bi \u00een minte. Cele dou\u0103 lumi se intersecteaz\u0103 \u0219i \u2013 de multe ori \u2013 se confund\u0103 cel pu\u021bin la fel de interesant precum la Cristian Popescu, a\u0219a cum bine observa \u0219i Claudiu Komartin pe coperta a patra a c\u0103r\u021bii.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nPornind de la aceste dou\u0103 lumi, a\u0219 dori s\u0103 m\u0103 opresc asupra volumului de fa\u021b\u0103 din perspectiva <em>vr\u0103jirii<\/em> \u0219i <em>dezvr\u0103jirii<\/em> universului \u00een poetica lui Vancu. Dac\u0103 \u00een volumele de p\u00e2n\u0103 acum \u2013 \u0219i a\u0219 sublinia \u00een special <em>Sebastian \u00een vis<\/em> (2010) \u2013 avem parte de o <em>vr\u0103jire<\/em> sau chiar o <em>\u00een-vr\u0103jire<\/em> a lumii, experien\u021ba pe care ne-o propune <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em> este aceea a unei <em>dezvr\u0103jiri<\/em>, care \u00eel face \u0219i pe Alexandru Mu\u0219ina s\u0103 afirme, pe aceea\u0219i copert\u0103 patru a c\u0103r\u021bii, c\u0103 volumul pare un sf\u00e2r\u0219it de drum al acestei <em>saga familiale<\/em>. Trec\u00e2nd de aspectul de poezie <em>confesiv\u0103<\/em> pe care chiar el \u00eel m\u0103rturise\u0219te cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103 \u00een poemul <em>Re-activit\u0103\u021bi livre\u0219ti<\/em> \u2013 plus influen\u021ba net\u0103g\u0103duit\u0103 a lui Berryman, putem spune c\u0103 poezia lui Radu Vancu este una mereu bogat\u0103 \u0219i, dac\u0103 vre\u021bi, <em>\u00eembog\u0103\u021bitoare<\/em>. <em>Vraja<\/em> \u0219i nelini\u0219tea din tinere\u021be, b\u0103utura \u0219i delirul, c\u0103utarea, toate acestea par s\u0103 fie \u00eenlocuite treptat de sensul, frumuse\u021bea, ad\u00e2ncimea \u0219i ad\u00e2ncirea, chiar \u00een\u021belepciunea, pe care le aduc cu sine via\u021ba de familie, iubirea, na\u0219terea, chiar \u0219i moartea. Cei zece ani parcur\u0219i de la <em>Epistole\u2026<\/em> par s\u0103 fie ei \u00een\u0219i\u0219i o cale de la <em>vr\u0103jire <\/em>la <em>dezvr\u0103jire<\/em>, \u00eens\u0103 <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em> este \u00een sine o variant\u0103 poetic\u0103 a unui <em>bildungsroman<\/em> pe dos, t\u00e2n\u0103rul care devine tat\u0103 este preg\u0103tit de tat\u0103l care r\u0103m\u00e2ne comunicabil doar \u00een vis pentru desp\u0103r\u021birea de trecut \u0219i pentru o nou\u0103 <em>\u00een-vr\u0103jire<\/em>, de data aceasta al\u0103turi de fiul s\u0103u. Are, astfel, loc o schimbare a perspectivei, o \u00eentoarcere a privirii de la o via\u021b\u0103 ne-via\u021b\u0103 la o via\u021b\u0103 mult-mai-via\u021b\u0103, de la tat\u0103l mort, la copilul \u2013 \u0219i chiar familia \u2013 ce-\u0219i solicit\u0103 dreptul la aten\u021bie.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\n\u201eCe-\u021bi spune unul dintre mor\u021bii t\u0103i\/ cei mai dragi, cel mai iubit dintre mor\u021bi,\/ c\u00e2nd te las\u0103 inima s\u0103 \u00eel visezi:\u201d este refrenul ce \u00eenso\u021be\u0219te acest drum al dezvr\u0103jirii, un fel de Chairon care \u00ee\u0219i conduce poetul, ce a \u00eendr\u0103znit \u2013 chiar \u0219i numai prin intermediul visului \u2013 s\u0103 intre pe t\u0103r\u00e2mul mor\u021bii, spre cel\u0103lalt t\u0103r\u00e2m, c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine de drept, t\u0103r\u00e2mul celor vii. Devenirea \u00eentru via\u021b\u0103 \u0219i acceptarea mor\u021bii celui drag, <em>dezvr\u0103jirea<\/em>, au loc treptat, pe parcursul a 75 de pagini, plec\u00e2nd de la \u201etot ce \u021bi s-a spus \u00een cei \u0219apte ani de acas\u0103\u201d (pag. 7) \u0219i ajung\u00e2nd la lipsa cuvintelor celui drag \u00een ultimul vis (pag. 75).<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nImaginile <em>transmise<\/em> de tat\u0103l visat sunt pe alocuri <em>de vis<\/em>: \u201eSufletele exist\u0103 bine mersi,\/ culcu\u0219ite \u00een straturile c\u0103rnii\/ ca recidivistele \u00een paturi supraetajate,\/ tandre \u0219i caline homicide.\u201d (7); \u201eaici,\/ unde totul e \u00eenfrico\u0219\u0103tor de bine,\/ e un aer tare ca vodca, \u00ee\u021bi taie genunchii\/ \u0219i-\u021bi r\u00e2c\u00e2ie stomacul\u2026\u201d (10); \u201edin cer cad \u00eentruna oameni lini\u0219ti\u021bi,\/ cu palmele \u00eencruci\u0219ate pe piept,\/ se a\u0219tern \u00een jurul t\u0103u ca ni\u0219te fulgi\/ desena\u021bi de un copil cu nas sm\u00e2rc\u0103it,\/ p\u00e2n\u0103 se fac \u00een jur n\u0103me\u021bi de mor\u021bi.\u201d (37); \u201eNoi, cei visa\u021bi de voi, ne \u00eenro\u0219im de fericire,\/ ne coacem la c\u0103ldura visului vostru,\/ se umfl\u0103 \u00eencet-\u00eencet carnea pe oase\/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, poc! ca o floricic\u0103 de porumb\/ \u00eenflore\u0219te carnea \u00een care am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 ur\u00e2m,\/ s\u0103rind din tigaia de sicrie \u0219i pocnind\/ de capacul cerului\u2026\u201d (40); \u00eens\u0103 pe alocuri devin apocaliptice: \u201eporcii se apropie cumva tandru\/ de tine, \u00ee\u0219i aliniaz\u0103 r\u00e2tul\/ pe laturile trocu\u021bei de coaste\/ \u0219i, ferici\u021bi de l\u0103turi proaspete,\/ clef\u0103ie s\u00e2ngele, h\u0103p\u0103ie inima.\u201d (8); \u201eam tr\u0103it totul \u00eenchis \u00eentr-un cadavru.\/ ca o musc\u0103 de hoit intr\u00e2nd tot mai ad\u00e2nc\/ \u00eentr-o burt\u0103 de cal. Afund\u00e2ndu-se voluptuos\/ \u00een intestinele cangrenate. S\u0103p\u00e2nd metodic \u00een carnea r\u00e2nced\u0103\u2026\u201d (18); \u201eAtunci pocne\u0219te precum un dresor din degete\/ \u0219i \u00eengerii se n\u0103pustesc ca ni\u0219te porumbei h\u0103mesi\u021bi\/ asupra fericitului, ciugulesc uguind popcornul\/ cu tot cu f\u00e2\u0219ii de carne, \u00een patru minute mortul\/ e o p\u0103pu\u0219\u0103 din oase curate, cu ochii f\u0103r\u0103 vise sco\u0219i.\u201d (40). Drumul este parcurs rapid, printre amintiri cu tat\u0103l abia sp\u00e2nzurat, amintiri ale unor certuri \u0219i ale unor discu\u021bii aprinse, amintiri ale ambilor, at\u00e2t ale celui ce viseaz\u0103, c\u00e2t \u0219i ale celui visat, care se contopesc \u00eentr-un tezaur ce \u2013 poate \u2013 va fi p\u0103strat de cel \u00een via\u021b\u0103 spre \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire fiului s\u0103u. <em>\u00cen-vr\u0103jirea<\/em> se destram\u0103 treptat \u0219i apare din ce \u00een ce mai clar <em>dezvr\u0103jirea<\/em>, pentru ca, \u00een final, tat\u0103l s\u0103 \u00eei cear\u0103 parc\u0103 s\u0103 nu \u00eel mai tortureze, s\u0103 nu se mai tortureze (\u0219i so\u021bia este chinuit\u0103 de aceast\u0103 tortur\u0103 necontenit\u0103 a fiului r\u0103mas cu amintirea purt\u0103rii pe bra\u021be a cadavrului abia desf\u0103cut din fr\u00e2nghia de rafie), s\u0103 se opreasc\u0103 din a-l visa. Ca urmare, ultimul poem este gol, tat\u0103l nu mai transmite nimic \u0219i fiul se \u00eentoarce \u00een siguran\u021b\u0103 \u00een <em>Paradisul CamiSebastian<\/em> (75).<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nAm ales s\u0103 vorbesc aici doar despre partea \u00een versuri a acestei c\u0103r\u021bi, consider\u00e2nd c\u0103 \u2013 oric\u00e2t de poetic\u0103 este din timp \u00een timp \u2013 partea dintre parantezele p\u0103trate este mai degrab\u0103 o explica\u021bie (de multe ori interesant\u0103) pe care nu o consider neap\u0103rat necesar\u0103 \u2013 mai degrab\u0103 o explica\u021bie c\u0103tre sine a poetului. Mai mult, cred c\u0103 partea precedat\u0103 de refrenul citat mai sus poate exista foarte bine \u0219i singur\u0103. \u00cenchei prin a propune o alternativ\u0103 la ceea ce spunea Alexandru Mu\u0219ina, \u0219i anume c\u0103, dac\u0103 <em>poezia e art\u0103 de familie<\/em> pentru Vancu, atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 vom avea parte de noi <em>descinderi<\/em> \u00een universul familial, deci cred c\u0103 acest volum nu reprezint\u0103 \u00eencheierea unei <em>saga familiale<\/em> pentru poetul din Sibiu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[Radu Vancu &#8211; Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2012] de Daniel Puia-Dumitrescu &nbsp; Prin Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103 (2012), poetul sibian, Radu Vancu \u00ee\u0219i continu\u0103 drumul \u00een limitele pe care \u0219i le-a propus (limite perfect \u0219i justificat alese) atunci c\u00e2nd a afirmat c\u0103 literatura este o art\u0103 de familie. &nbsp;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[925,125],"tags":[945,1160,1129,941],"class_list":["post-9113","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-35","category-invitat","tag-daniel-puia-dumitrescu","tag-egophobia-35","tag-invitat","tag-radu-vancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2mZ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9113","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9113"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9113\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9114,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9113\/revisions\/9114"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9113"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9113"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9113"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}