{"id":9124,"date":"2012-08-01T21:00:24","date_gmt":"2012-08-01T19:00:24","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9124"},"modified":"2012-09-07T22:20:15","modified_gmt":"2012-09-07T20:20:15","slug":"franghia-inflorita-e-cea-mai-muzicala-dintre-cartile-mele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9124","title":{"rendered":"&#8220;Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103&#8221; e cea mai muzical\u0103 dintre c\u0103r\u0163ile mele"},"content":{"rendered":"<p><\/em><\/i><\/em><\/i><\/em><\/i><strong>[interviu cu Radu Vancu]<\/strong><\/p>\n<p align=right>de Cristina Nemerovschi<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\n&nbsp;<br \/>\n1. Salut, Radu, \u015fi bine ai venit la rubrica<em> Invitat<\/em> al num\u0103rului aniversar al revistei EgoPHobia! \u00cen prim\u0103vara aceasta, ai lansat volumul <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em>, la Casa de Editur\u0103 Max Blecher, o carte despre care deja s-a scris foarte mult. Cum te sim\u0163i dup\u0103 apari\u0163ia ei? Ai l\u0103sat-o deja \u00een urm\u0103, d\u0103ruind-o cititorilor?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00centotdeauna c\u0103r\u0163ile publicate r\u0103m\u00e2n \u00een urm\u0103, sunt pentru mine ni\u015fte obiecte curioase de a c\u0103ror apari\u0163ie m\u0103 simt \u00eentruc\u00e2tva r\u0103spunz\u0103tor, dar nu \u015ftiu prea exact ce utilitate ar putea s\u0103 aib\u0103. Nici m\u0103car nu sunt sigur c\u0103 sunt c\u0103r\u0163i, adic\u0103 obiecte care pot fi citite \u2013 eu, \u00een orice caz, nu reu\u015fesc niciodat\u0103 s\u0103 m\u0103 recitesc. (Nu c\u0103 a\u015f \u00eencerca prea asiduu, de altfel.) C\u00e2t despre felul \u00een care m\u0103 simt \u2013 glumind \u015fi nu prea, a\u015f zice c\u0103 \u00eencerc senza\u0163ia de dup\u0103 un r\u0103zboi c\u00e2\u015ftigat; sunt, adic\u0103, lini\u015ftit \u015fi devastat. Din februarie, de c\u00e2nd am terminat de scris <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em>, n-am mai scris nici un poem. E at\u00e2ta lini\u015fte \u015fi at\u00e2ta devastare \u00een absen\u0163a asta a poeziei.<br \/>\n<!--more--><br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p>2. Spuneai \u00een urm\u0103 cu ceva timp, \u00eentr-un interviu din <em>Tiuk!<\/em>, c\u0103 la Facultatea de Litere nu prea se discut\u0103 poezie cu studen\u0163ii. S-a schimbat ceva \u00eentre timp?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, s-a schimbat, chiar decisiv \u2013 \u00eentre timp au ap\u0103rut tinerii minuna\u0163i din <em>Zona nou\u0103<\/em>, \u00een al c\u0103ror scris e deja at\u00e2ta poezie \u015fi at\u00e2ta certitudine, \u015fi pentru care poezia e Nordul, punctul \u00een raport cu care se organizeaz\u0103 tot realul. Niciodat\u0103 poezia contemporan\u0103 n-a fost at\u00e2t de prezent\u0103 \u00een Facultatea de Litere \u015fi Arte din Sibiu ca \u00een vremea scurs\u0103 din mai 2010 \u00eencoace (se cade neap\u0103rat consemnat pentru Istoria Universal\u0103 c\u0103 asta e data de fondare a <em>Zonei noi<\/em> \u2013 20 mai 2010, la ini\u0163iativa Anei Don\u0163u \u015fi a lui Anatol Grosu).<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=center>\n<img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/35\/RaduVancu-fotodemirceastruteanu.jpg?w=600\"  ><br \/>\n[Radu Vancu \/ foto: Mircea Stru&#355;eanu]\n<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>3. S-a schimbat gustul t\u0103u pentru poezie de-a lungul timpului? Dac\u0103 ai face o incursiune \u00een trecut, ce poe\u0163i admirai c\u00e2nd ai \u00eenceput s\u0103 cite\u015fti poezie? Dar acum, care sunt prefera\u0163ii t\u0103i? Ai idoli?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>O, da, sunt schimb\u0103ri radicale \u2013 s\u0103rind direct la adolescen\u0163\u0103, adic\u0103 la perioada \u00een care am \u00eenceput s\u0103 scriu poezie c\u00e2t de c\u00e2t con\u015ftient, a\u015f zice c\u0103 atunci \u00eei admiram pe barochizan\u0163ii teatrali \u015fi declamativi, al c\u0103ror manierism mi se p\u0103rea c\u0103 \u0163ine de o poetic\u0103 alchimic\u0103 \u00een care e contras \u00een\u0163elesul ultim al artei (am v\u0103zut apoi c\u0103 Victor Ieronim Stoichi\u0163\u0103 chiar a scris studii serioase despre poetica alchimic\u0103 a lui Pontormo \u015fi a manieri\u015ftilor). Adic\u0103, dintre poe\u0163ii rom\u00e2ni, Emil Botta, iar dintrei cei str\u0103ini, Oscar Milosz, prin\u0163ul lituanian \u00eenrudit cu mult mai cunoscutul lui v\u0103r Czeszlaw. \u00cens\u0103 am constatat, dup\u0103 o perioad\u0103 de negare destul de tortuoas\u0103, c\u0103 nu am de fapt mare lucru \u00een comun cu ei, ci cu cealalt\u0103 marie familie, a confesivilor depresivi \u015fi anticalofili pentru care poezia \u015fi artificiul n-au nimic \u00een comun. A\u015fa \u00eenc\u00e2t acum \u00eei admir pe Mircea Iv\u0103nescu \u015fi pe John Berryman, ca s\u0103 p\u0103strez regula nominaliz\u0103rii unui autohton \u015fi unui str\u0103in dintre cei mai mari.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>4. Recent, ai participat la o lectur\u0103 de poezie \u00eentr-un cadru inedit, la Festivalul Artmania din Sibiu. A fost publicul prezent receptiv fa\u0163\u0103 de poezie?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, sigur, pentru c\u0103 a fost publicul obi\u015fnuit de la lecturile din Sibiu, plus c\u00e2teva zeci de trec\u0103tori curio\u015fi care se opreau \u015fi ascultau la ce se spunea pe mignona scen\u0103 din Pia\u0163a Mic\u0103. Am citit al\u0103turi de poe\u0163i de prim\u0103 m\u00e2n\u0103, precum Rita Chirian, Claudiu Komartin \u015fi Vlad Pojoga, nu avea cum s\u0103 nu ias\u0103 bine.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>5. Cum crezi c\u0103 ar putea fi atras spre poezia actual\u0103 cititorul cu gusturi mai clasice, care agreeaz\u0103 doar, s\u0103 zicem, autorii de manual? E o idee bun\u0103 s\u0103-l convertim, s\u0103-i d\u0103m s\u0103 guste \u015fi din ceea ce se scrie azi, sau e de preferat s\u0103-l l\u0103s\u0103m s\u0103 vin\u0103 singur, dac\u0103 simte nevoia?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Poezia e o art\u0103 solitar\u0103 \u2013 \u015fi \u00een ce prive\u015fte scrisul, dar \u015fi \u00een ce prive\u015fte cititul ei. A\u015fa c\u0103 a\u015f l\u0103sa cititorul s\u0103 descopere singur, dac\u0103 simte nevoia, acei poe\u0163i care-i vor fi prieteni de-o via\u0163\u0103. Prezen\u0163a \u00een manual e, cred, mai degrab\u0103 contraindicat\u0103 pentru un poet. E cel mai sigur mod de a deveni du\u015fmanul celor tineri \u2013 cum va empatiza un tip inteligent de 17 ani cu poezia lui Bacovia, c\u00e2nd \u015ftie c\u0103 va avea de scris o tez\u0103 sau de dat un examen de bacalaureat \u00een care s\u0103 vorbeasc\u0103 despre ea? C\u0103 via\u0163a lui depinde, \u00eentr-un fel, de eficien\u0163a cu care va \u015fti s\u0103 transforme poemele astea minunate \u00een cli\u015feele cerute de profesorii examinatori. Spiritul anarhic al poeziei \u015fi acela disciplinator al \u015fcolii sunt antinomice, de fapt, \u015fi marele noroc al profesorilor no\u015ftri e c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 nu are, la urma urmei, anarhi\u015fti totali precum Rimbaud sau Apollinaire. Cu Blaga \u015fi Barbu o sco\u0163i mult mai lesne la cap\u0103t, ei sunt mult mai aproape de profilul poetului de manual (except\u00e2nd via\u0163a lui Barbu, care e \u00eentr-adev\u0103r pasional\u0103 \u015fi chiar pasionant\u0103, \u00een orice caz mai pasionant\u0103 dec\u00e2t poezia lui, \u00een ce m\u0103 prive\u015fte).<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>6. \u00cen <em>Nimic<\/em>, Mircea C\u0103rt\u0103rescu are un poem \u00een care ironizeaz\u0103 naivitatea celor care \u00ee\u015fi doresc ca arta s\u0103 le supravie\u0163uiasc\u0103, scriind, ca o completare, c\u0103 via\u0163a de dincolo de poezie, \u00een special cea al\u0103turi de familie, este singurul lucru care conteaz\u0103 \u00een final. E\u015fti de acord cu el? J<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Orice poet, cred, Mircea C\u0103rt\u0103rescu <em>y compris<\/em>, \u00ee\u015fi dore\u015fte ca arta lui s\u0103-i supravie\u0163uiasc\u0103; ironia din <em>Nimic<\/em> e mai degrab\u0103 adresat\u0103 celor care tr\u0103iesc \u00een continuare mitul modernist al Artistului genial, con\u015ftient de propria transcenden\u0163\u0103, trat\u00e2nd pe to\u0163i ceilal\u0163i de undeva din Polul Plus, gata oric\u00e2nd s\u0103 sacrifice pe oricine de dragul Artei proprii. De la Mircea C\u0103rt\u0103rescu se poate \u00eenv\u0103\u0163a, pe l\u00e2ng\u0103 alte multe lucruri, cum s\u0103-\u0163i tr\u0103ie\u015fti condi\u0163ia de scriitor \u00een imanen\u0163\u0103, ca un om concret care scrie, acum \u015fi aici, pentru ceilal\u0163i oameni concre\u0163i. Iar dac\u0103 scrisul te face mai suportabil \u015fi mai decent pentru oamenii concre\u0163i \u015fi dragi, atunci, \u00eentr-adev\u0103r, asta e tot ce conteaz\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=center>\n<img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/35\/racuvancu-fotodemirceastruteanu2.jpg?w=600\"  ><br \/>\n[Radu Vancu \/ foto: Mircea Stru&#355;eanu]\n<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>7. Cum s-a n\u0103scut ideea antologiilor <em>Cele<\/em> <em>mai frumoase poeme din 2010<\/em> \u015fi <em>Cele mai frumoase poeme din 2011<\/em>?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Alexandru Mu\u015fina a avut ideea, el ne-a \u00eentrebat pe Claudiu Komartin \u015fi pe mine dac\u0103 am fi de acord s\u0103 facem asemenea antologii. Am r\u0103spuns am\u00e2ndoi pozitiv, apoi ne-am pus pe treab\u0103, asta \u00eensemn\u00e2nd \u00eenainte de toate s\u0103 elabor\u0103m un concept al antologiei. (Pentru c\u0103 ideea unei antologii e una, conceptul e cu totul altceva.)<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>8. Am observat un lucru l\u0103udabil: aceste antologii \u00eembin\u0103 poe\u0163i foarte cunoscu\u0163i cu c\u00e2\u0163iva afla\u0163i chiar la debut, l\u0103s\u00e2ndu-\u0163i \u00een final senza\u0163ia c\u0103 poezia bun\u0103 nu se \u00eempiedic\u0103 \u00een distinc\u0163ii \u015fi \u00een num\u0103rul de volume publicate. A\u0163i avut totu\u015fi, tu \u015fi Claudiu Komartin, parte \u015fi de refuzul unor autori, care nu \u015fi-au dorit s\u0103 fie prezen\u0163i \u00een aceste antologii?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>A\u015fa e, ne-a interesat \u00een primul r\u00e2nd poezia, abia apoi poe\u0163ii. Iar poezia se poate afla oriunde, \u00een cartea unui consacrat sau \u00een aceea a unui \u00eencep\u0103tor (\u015fi sunt cazuri \u00een care poezia e mai generoas\u0103 cu \u00eencep\u0103torii dec\u00e2t cu consacra\u0163ii). N-am avut refuzuri, a existat doar un caz \u00een care un autor condi\u0163iona prezen\u0163a \u00een antologie de selectarea anumitor titluri din cartea lui. \u00cencerca practic s\u0103 ne indice ce \u015fi c\u00e2t s\u0103 alegem din cartea lui. Fire\u015fte, noi am fost cei care am refuzat asta.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>9. Ce p\u0103rere ai despre debuturile \u00een poezie ale autorilor rom\u00e2ni din ultimii ani? Exist\u0103 poe\u0163i tineri pe care ai paria necondi\u0163ionat?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>N-a\u015f paria necondi\u0163ionat pe nimeni, nici m\u0103car pe Eminescu J, fiindc\u0103 nu po\u0163i \u015fti c\u00e2t\u0103 vreme e dispus\u0103 poezia s\u0103 se foloseasc\u0103 de un poet sau de altul pentru a intra \u00een lume. Se \u015ftiu at\u00e2tea cazuri de poe\u0163i care au fost extraordinari \u00een una, dou\u0103, trei c\u0103r\u0163i \u015fi apoi, cum zice Berryman, darul li s-a retras. M\u0103 g\u00e2ndesc, s\u0103 spunem, la Robert Lowell, dup\u0103 care r\u0103m\u00e2n o carte extraordinar\u0103, <em>Life Studies<\/em>, una \u00een care poeme extraordinare se amestec\u0103 cu altele cam de serie, <em>For the Union Dead<\/em>, iar restul sunt toate f\u0103r\u0103 interes (pentru mine cel pu\u0163in) \u2013 or, Lowell era reputa\u0163ia major\u0103 a vremii lui, \u00een care cam toat\u0103 lumea credea necondi\u0163ionat, cum zici. Acum, ca s\u0103 nu m\u0103 dep\u0103rtez de \u00eentrebare, cred c\u0103 sunt ani buni pentru debuturile \u00een poezie, am mare \u00eencredere \u00een Andrei Dosa, Matei Hutopil\u0103, George Serediuc, Radu Ni\u0163escu, Alex V\u0103sie\u015f, Aleksandar Stoicovici, de fapt cam to\u0163i tinerii selecta\u0163i anul trecut \u015fi anul acesta de Claudiu Komartin \u015fi de mine \u00een sec\u0163iunea de debutan\u0163i a antologiilor mi se par remarcabili \u015fi demni de urm\u0103rit.\u00a0 <em>\u00a0<\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>10. Crezi \u00een poetul retras c\u00e2t mai departe de via\u0163a politic\u0103 sau \u00een cel care ia constant pulsul lumii \u00een care tr\u0103ie\u015fte \u015fi se implic\u0103 frecvent, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o schimbe? Ar trebui s\u0103 existe un echilibru \u00eentre cele dou\u0103 perspective?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cred c\u0103 am\u00e2ndou\u0103 tipurile de poe\u0163i sunt perfect plauzibile, de altfel eu \u00eensumi am crezut mult\u0103 vreme c\u0103 sunt un deta\u015fat neinteresat de <em>polis<\/em>, p\u00e2n\u0103 \u00een vara asta, c\u00e2nd am reac\u0163ionat aproape organic la toxicitatea vie\u0163ii politice \u015fi am scris \u00een cascad\u0103 c\u00e2teva texte cauzate de violen\u0163a neverosimil\u0103 a ac\u0163iunilor USL. Dar, pe de alt\u0103 parte, nu cred c\u0103 exist\u0103 scriitor neimplicat \u2013 Mircea Iv\u0103nescu \u00eemi spunea c\u00e2ndva c\u0103 visul lui era s\u0103 scrie o poezie \u00een care urmele acelui imperiu al r\u0103ului s\u0103 fie practic inexistente. S\u0103 scrie, adic\u0103, o poezie liber\u0103 \u00een cea mai pu\u0163in liber\u0103 dintre lumi. Ar fi fost (\u015fi a fost) o extraordinar\u0103 revan\u015f\u0103 \u00eempotriva r\u0103ut\u0103\u0163ii istoriei \u2013 luat\u0103, a\u015fadar, de genul de poet absolut neimplicat. Milan Kundera, de asemenea, relateaz\u0103 \u00een <em>Une recontre<\/em> o disput\u0103 cu un prieten al lui, care-i repro\u015fa lui Bohumil Hrabal neimplicarea \u00een disiden\u0163a ceh\u0103; or, spune Kundera, deriziunea fabuloas\u0103 din proza lui Hrabal era mai subversiv\u0103 dec\u00e2t toate manifestele disiden\u0163ei la un loc. Scriitorul bun e, a\u015fadar, \u00eentotdeauna implicat \u2013 pentru c\u0103 libertatea din textele lui e destabilizatoare pentru orice regim care \u00eencearc\u0103 tocmai negarea libert\u0103\u0163ii.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>11. Scriai la un moment dat, \u00een <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em>, c\u0103 \u0163i-ai dori ca fiul t\u0103u s\u0103 nu citeasc\u0103 volumul. Dac\u0103 totu\u015fi \u00eel va citi, ce speri s\u0103-\u0163i spun\u0103 dup\u0103 lectura lui?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>D\u0103-mi voie, te rog, s\u0103 nu-\u0163i r\u0103spund la \u00eentrebarea asta, e un scenariu care, habar n-am de ce, m\u0103 terifiaz\u0103. Poezia, draga de ea, e uneori un lucru a\u015fa de ru\u015finos.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>12. Te reg\u0103se\u015fti \u00een primele tale c\u0103r\u0163i la fel de mult cum te reg\u0103se\u015fti \u00een cea mai recent\u0103? Crezi c\u0103 volumele adunate pot reflecta fidel transform\u0103rile prin care trece cel care le-a dat na\u015ftere? \u00cel recuno\u015fti \u015fi-l accep\u0163i pe Radu Vancu din cartea de debut?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, m\u0103 reg\u0103sesc, cu bune \u015fi cu rele, \u00een tot ce am publicat de la debut \u00eencoace. Ba chiar sunt mai legat cumva de <em>Epistolele pentru Camelia<\/em>, despre care s-au scris doar dou\u0103 cronici (de Drago\u015f Varga \u015fi Doris Mironescu \u2013 c\u0103rora le mul\u0163umesc aici pentru generozitatea lor constant\u0103), dec\u00e2t de restul c\u0103r\u0163ilor, care au avut noroc de mai mult\u0103 aten\u0163ie. Cum spuneam, nu pot (\u015fi nici nu vreau) s\u0103-mi recitesc c\u0103r\u0163ile, a\u015fa c\u0103 toate reg\u0103sirile \u015fi recunoa\u015fterile astea despre care vorbim aici le fac mai mult intuitiv, baz\u00e2ndu-m\u0103 pe memoria afectiv\u0103 \u015fi pe felul \u00een care cred eu c\u0103 arat\u0103 c\u0103r\u0163ile \u00een discu\u0163ie. \u015ei sigur c\u0103 s-ar putea prea bine ca toate s\u0103 nu fie altceva dec\u00e2t un sf\u00e2r\u00e2iac, iar eu s\u0103 le v\u0103d mai ac\u0103t\u0103rii dec\u00e2t sunt \u00een realitate \u2013 \u00eens\u0103, chiar \u015fi a\u015fa, \u00eemi spun c\u0103 n-am de ce s\u0103 m\u0103 ru\u015finez de ele. Sunt oglinda exact\u0103 a posibilit\u0103\u0163ilor mele \u00een poezie \u2013 \u015fi nu cred c\u0103, dac\u0103 le-a\u015f repudia, numitele posibilit\u0103\u0163i ar cre\u015fte cu m\u0103car un milimetru. At\u00e2ta am putut \u015fi am \u015ftiut s\u0103 fac, \u015fi cu asta basta.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>13. Tr\u0103ie\u015fti prietenii frumoase \u015fi sincere cu c\u00e2\u0163iva poe\u0163i importan\u0163i actuali. C\u00e2nd v\u0103 \u00eent\u00e2lni\u0163i, vorbi\u0163i mult despre poezie? V\u0103 citi\u0163i reciproc, \u00eenainte de a porni \u00een lunga \u015fi plina de necunoscut c\u0103l\u0103torie c\u0103tre publicul larg?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, marii mei prieteni vorbesc enorm despre poezie, cu o pasiune care unui om normal i s-ar p\u0103rea probabil deplasat\u0103, c\u00e2nd nu de-a dreptul \u00eengrijor\u0103toare (ori \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare de-a binelea). E ceva maladiv \u00een asta, fire\u015fte, \u00eens\u0103 pe de alt\u0103 parte ei vorbesc la fel de pasional cam despre tot ce fac, a\u015fa c\u0103 poate c\u0103 nu numai de la poezie li se trage scr\u00e2nteala. C\u00e2t despre cititul reciproc, tocmai asta ne-a \u00eemprietenit \u2013 am visat, de pild\u0103, s\u0103 pot fi prieten cu Dan Coman \u015fi Claudiu Komartin \u00eenc\u0103 din 2003, de c\u00e2nd le-am citit c\u0103r\u0163ile de debut, \u015fi e un mare privilegiu al vie\u0163ii mele c\u0103 asta a ajuns s\u0103 fie o realitate. E cam ca \u00een pove\u015fti: dac\u0103 nu ne-am fi citit, nu ne-am fi povestit. J<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=center>\n<img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/35\/lecturaicr2012.jpg?w=600\"  ><br \/>\n[Radu Vancu \/ lectur&#259; @ ICR, 2012]\n<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>14. Ai vreun sfat revolu\u0163ionar legat de cum ar putea fi convins publicul din Rom\u00e2nia s\u0103 acorde mai mult credit poeziei? S\u0103 o cumpere, \u00een primul r\u00e2nd, iar apoi s\u0103 o citeasc\u0103 cu mintea deschis\u0103, f\u0103r\u0103 idei preconcepute \u015fi \u015fablonuri impuse de \u015fcoal\u0103&#8230;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Iat\u0103 c\u00e2t de cinic\u0103 poate fi societatea: cei care au desenat proiectul lumii moderne au fost scriitorii; \u00eens\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce societatea intr\u0103 \u00een modernitate, scriitorii sunt exila\u0163i pe pozi\u0163ii din ce \u00een ce mai periferice. \u00cen Paris, de pild\u0103, la lans\u0103rile de poezie libr\u0103riile sunt aproape goale. \u00cen schimb, \u00een societ\u0103\u0163ile cu o modernitate tenden\u0163ial\u0103, cum o nume\u015fte profesorul Schifirne\u0163, adic\u0103 \u00een acele societ\u0103\u0163i care \u00eencearc\u0103 de c\u00e2teva zeci de ani s\u0103 intre \u00een modernitate, e\u015fu\u00e2nd constant, poezia e \u00eenc\u0103 un fenomen social central. \u00cen dictaturile din America Latin\u0103, de pild\u0103, se cite\u015fte enorm de mult\u0103 poezie, iar poetul e o figur\u0103 public\u0103 importantissim\u0103 (exact ca \u00een romanele lui Bola\u00f1o, s\u0103 spunem). A\u015fa c\u0103, dintr-un anumit punct de vedere, faptul c\u0103 nu se cite\u015fte \u00een Rom\u00e2nia poate fi \u015fi un lucru bun: \u00eenseamn\u0103 c\u0103 suntem tot mai aproape de ie\u015firea din modernitatea tenden\u0163ial\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>15. Crezi c\u0103 revistele literare mai pot cultiva un public de poezie?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cred c\u0103 da. Iat\u0103, de pild\u0103, exemplul revistei condus\u0103 de Claudiu Komartin, <em>Poesis interna\u0163ional<\/em> \u2013 \u015fi-a format deja, \u00een cei doi ani \u015fi jum\u0103tate de la apari\u0163ie, un public al ei. Nu mare, \u00eens\u0103 vibratil. Iar orice om convins pentru cauza poeziei va convinge \u00een timp pe mul\u0163i al\u0163ii; e un fenomen de difuziune lent\u0103, \u00eens\u0103 mai sigur\u0103 dec\u00e2t entropia \u00eens\u0103\u015fi.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>16. Ce scrii \u00een prezent?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cam nimic. Adic\u0103 scriu \u00eentruna tot felul de lucruri, traduceri, cronici, mici proze chiar \u2013 \u00eens\u0103 nu poezie (cum am spus deja, de la <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103 <\/em>\u00eencoace n-am mai putut scrie). Iar dac\u0103 nu scrii poezie, e ca \u015fi cum n-ai scrie nimic.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>17. C\u0103r\u0163ile tale nu ocolesc deloc elementul ludic. Crezi \u00een importan\u0163a lui?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>O, da \u2013 cred c\u0103 nu-i un poet serios cel care nu \u015ftie s\u0103 se joace. Iar marii depresivi au fost deopotriv\u0103 mari ludici. Leonid Dimov vedea \u00een Mircea Iv\u0103nescu cel mai tanatofor poet al genera\u0163iei lor; asta nu l-a oprit pe numitul tanatofor s\u0103 scrie zecile de poeme ludice cu mopete, pisic\u00e2inele Benone, broscoporcul \u015f.a.m.d. Iar ni\u015fte versuri ale lui <em>Szil\u00e1gyi Domokos, at\u00e2t de dragi<\/em> poetului O. Nimigean, el \u00eensu\u015fi un mare ludic, spun dup\u0103 cum urmeaz\u0103: \u201eEu m\u0103 joc, dar voi \u015fti\u0163i ce-i \u00een joc\u201d. Depresivii sunt cei care se joac\u0103 cel mai intens, pentru c\u0103 ei \u015ftiu cel mai bine ce-i \u00een joc.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>18. Ai unul dintre cele mai calde \u015fi primitoare bloguri din lumea literar\u0103. Cum reu\u015fe\u015fti s\u0103 \u0163ii lucrurile ur\u00e2te afar\u0103? \u0162i s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 prime\u015fti \u015fi comentarii r\u0103uvoitoare, agresive?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, mi s-a \u00eent\u00e2mplat, o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori. N-am reac\u0163ionat, am trecut pur \u015fi simplu mesajele respective \u00een spam \u015fi asta a fost tot. \u00cen fond, dou\u0103 \u00eenjur\u0103turi (c\u0103ci \u00eenjur\u0103turi propriu-zise au fost) e o recolt\u0103 destul de sl\u0103bu\u0163\u0103 pentru trei ani \u015fi jum\u0103tate de bloggerit, nu? \ud83d\ude42 \u0162in mult la scrisul pe blog, fiindc\u0103 e unul dintre cele mai democratice spa\u0163ii imaginabile; cine scrie aici e nevoit s\u0103 lase garda jos, s\u0103-\u015fi dezactiveze cam toate sistemele de siguran\u0163\u0103 (de asta nici nu moderez comentariile, le-am l\u0103sat \u00eentotdeauna la liber), totul depinde de eficien\u0163a ta de comunicator. \u00cen\u0163eles astfel, Internetul e un revelator ideal al naturii noastre interioare (Ion Mure\u015fan spunea chiar mai radical: \u201eInternetul face spiritul vizibil\u201d), nu prea po\u0163i tri\u015fa, dec\u00e2t modific\u00e2nd eventual comentarii, dar p\u00e2n\u0103 \u015fi asta se vede (iar eu am ales un <em>template<\/em> care nu permite modificarea ulterioar\u0103 a comentariilor; ce ai scris, bun scris r\u0103m\u00e2ne). M\u0103 bucur\u0103 \u015fi pe mine mult c\u0103, \u00een aceste condi\u0163ii de sinceritate liminar\u0103, vorba lui Camil, rezultatul e un blog \u201ecald \u015fi primitor\u201d, cum spui. Meritul nu-i c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in al meu, ci al comentatorilor, care fac parte din toate genera\u0163iile literare \u2013 de la Emil Brumaru la Andrei Do\u015fa, de la O. Nimigean la Claudiu Komartin etc. Ceea ce reu\u015fesc ei s\u0103 fac\u0103 \u00een micu\u0163ul col\u0163i\u015for al blogului meu \u00eemi d\u0103 \u00eencredere \u00een destinul ecosistemului infinit mai larg al lumii literare.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>19. E\u015fti de p\u0103rere c\u0103 orgoliul \u00eei poate d\u0103una unui artist, sau, \u00eentr-o cantitate rezonabil\u0103, el este binevenit?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Nu prea m\u0103 pricep la orgoliu, mama mi-a repro\u015fat dintotdeauna absen\u0163a oric\u0103rei ambi\u0163ii. \u015ei avea dreptate. C\u00e2nd v\u0103d c\u00e2t a delabrat orgoliul personalitatea unor scriitori de anvergur\u0103 precum Nicolae Breban sau, la o scar\u0103 mai mic\u0103 a talentului, Adrian P\u0103unescu, \u00eemi spun c\u0103 e unul dintre cele mai mari nenorociri care pot c\u0103dea pe capul unui artist. Pe de alt\u0103 parte, e aproape sigur c\u0103, \u00een absen\u0163a orgoliilor (<em>ergo<\/em> a st\u0103p\u00e2nilor con\u015ftiin\u0163ei lor, nu?), scriitorii ace\u015ftia nu ar fi f\u0103cut nici mult-pu\u0163inul pe care l-au reu\u015fit. Iar Breban, a\u015fa megaloman cum e el, a reu\u015fit c\u00e2teva romane majore \u2013 tocmai datorit\u0103 megalomaniei \u015fi orgoliului care, \u00een acela\u015fi timp, \u00eei sunt \u015fi limit\u0103. Spus scurt, orgoliul poate fi, pentru un scriitor adev\u0103rat, gra\u0163ie \u015fi pedeaps\u0103: te duce c\u0103tre mizele mari, dar tot el e cel care func\u0163ioneaz\u0103 ca un lest \u015fi nu te las\u0103 s\u0103 le atingi.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>20. Patru volume semnate de tine au fost incluse \u00eentr-o anchet\u0103 ale celor mai bune c\u0103r\u0163i de poezie de dup\u0103 1989, anchet\u0103 realizat\u0103 de revista Corpul T. Cum te vei sim\u0163i dac\u0103 tinerii poe\u0163i vor \u00eencerca s\u0103 scrie c\u00e2t mai apropiat felului \u00een care scrii tu?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Nu cred c\u0103 exist\u0103 nici un astfel de pericol, am \u00eencredere \u00een inteligen\u0163a artistic\u0103 a tinerilor poe\u0163i. Vor \u015fti s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 modele adev\u0103rate \u015fi puternice, nu biata mea poezie domestic\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>21. \u201cDin multe puncte de vedere, <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em> face, de altfel, pandant cu Sebastian \u00een vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tat\u0103lui \u015fi Cartea Fiului, ambele \u00eencerc\u0103ri de mitologizare cu mijloacele profane ale poeziei, stau acum fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 comunic\u00e2nd subtil la diferite paliere.\u201d, scria Alex Goldi\u015f \u00eentr-o recenzie la cel mai nou volum al t\u0103u. Le vezi \u015fi tu ca poten\u0163\u00e2ndu-se una pe cealalt\u0103, exist\u00e2nd doar \u00eempreun\u0103, comunic\u00e2nd \u00een permanen\u0163\u0103?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, le v\u0103d \u015fi eu cam cum le vede Alex Goldi\u015f, o lume a Fiului \u015fi o lume a Tat\u0103lui st\u00e2nd una \u00een fa\u0163a celeilalte ca dou\u0103 oglinzi reflect\u00e2ndu-se reciproc, pun\u00e2ndu-se mereu una pe cealalt\u0103 \u00een abis \u015fi \u00een intertext. Nici n-a reu\u015fit, de altfel, s\u0103 le separ atunci c\u00e2nd le-am scris: <em>Sebastian \u00een vis<\/em> e impregnat\u0103 de figura Tat\u0103lui absent, dup\u0103 cum <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em> e \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o carte a Fiului. \u015ei nici n-a\u015f vrea, de altfel, s\u0103 le separ. Mi-au pl\u0103cut mereu fractalii binari. \ud83d\ude42<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>22. <em>Sebastian \u00een vis<\/em> a fost comparat de c\u00e2\u0163iva cu <em>Dic\u0163ionarul Mara<\/em>, cartea lui Dan Coman. Te reg\u0103se\u015fti \u015fi \u00een cartea lui Dan, sim\u0163i c\u0103 a\u0163i trecut prin experien\u0163e asem\u0103n\u0103toare?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Da, mi-a pl\u0103cut mult c\u00e2nd am citit-o, \u00een aprilie 2009, am sim\u0163it c\u0103-i o carte pe care a\u015f fi vrut s-o scriu eu \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, am \u015ftiut c\u0103 n-a\u015f putea s-o scriu. P\u0103m\u00e2ntul e p\u00e2rjolit aici, \u00eemi spuneam, nu se mai poate scoate nimic de nivelul acesta. Am fost cu at\u00e2t mai surprins peste trei luni, \u00een iulie a\u015fadar, c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 scriu pe un blog creat ad hoc primele poeme din ceea ce urma s\u0103 fie <em>Sebastian \u00een vis<\/em>. N-am \u015ftiut c\u0103 va fi o carte dec\u00e2t destul de t\u00e2rziu, chiar dac\u0103 unii comentatori vizionari (precum Adela Greceanu, bun\u0103oar\u0103) mi-au spus de la bun \u00eenceput c\u0103 din blogul nou-n\u0103scut va ie\u015fi o carte. Ceea ce, iat\u0103, s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>23. Ce te formeaz\u0103 mai profund ca poet, via\u0163a tr\u0103it\u0103 \u00een toate provoc\u0103rile ei sau lecturile care te marcheaz\u0103 puternic \u015fi de care nu te po\u0163i desprinde un timp?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cred c\u0103 ambele. De la un nivel al intensit\u0103\u0163ii \u00eencolo devin inseparabile. Spre exemplu, dup\u0103 moartea tat\u0103lui meu ce m-a scos din depresie au fost vodca \u015fi jurnalele lui Kierkegaard. Pentru mine, aceste trei evenimente (vodca, moartea lui tata, Kierkegaard) sunt geminate, sunt o trinitate ireductibil\u0103. De asta, probabil, dup\u0103 ce m-am l\u0103sat de b\u0103ut n-am mai putut s\u0103 citesc jurnalele danezului \u2013 dac\u0103 am pierdut vodca, l-am pierdut \u015fi pe Kierkegaard.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>24. Am vorbit mult despre poezie \u015fi poe\u0163i. Care sunt prozatorii t\u0103i prefera\u0163i?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Sunt la fel de numero\u015fi ca poe\u0163ii prefera\u0163i. Probabil c\u0103 cei pe care i-am recitit cel mai mult sunt Joyce, Borges \u015fi Thomas Mann. Dar, scriind asta, simt c\u0103-i nedrept\u0103\u0163esc pe Cort\u00e1zar \u015fi S\u00e1bato. Dintre cei \u015fi mai apropia\u0163i de noi, \u00eei prefer pe Bola\u00f1o, mai ales cel din marile romane (<em>Detectivii s\u0103lbatici<\/em> \u015fi <em>2666<\/em>), \u015fi William Gaddis, practic necunoscut la noi, dar al c\u0103rui <em>Recognitions<\/em> e o <em>summa<\/em> a prozei postmoderne, am citit mia asta de pagini \u00eendesate ca pe o revela\u0163ie continu\u0103. Un hibrid \u00eentre Bola\u00f1o \u015fi Gaddis, iat\u0103 ce mi-ar pl\u0103cea s\u0103 pot fi \u2013 un hibrid de altfel imposibil, fiindc\u0103 sunt diferi\u0163i unul de altul ca ziua de noapte. \u00cens\u0103, vorba unui imbecil sud-american (orice imbecil poate scoate m\u0103car o vorb\u0103 genial\u0103): s\u0103 fim reali\u015fti \u015fi s\u0103 facem imposibilul.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=center>\n<img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/35\/2lecturaicr2012.jpg?w=600\"  ><br \/>\n[Radu Vancu \/ lectur&#259; @ ICR, 2012]\n<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>25. Scrii ascult\u00e2nd muzic\u0103? Dac\u0103 da, ce fel de muzic\u0103?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>De obicei nu ascult muzic\u0103 atunci c\u00e2nd scriu, at\u00e2t scrisul, c\u00e2t \u015fi muzica m\u0103 solicit\u0103 hipnotic \u015fi total, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nu pot fi simultan \u00een cele dou\u0103 lumi hipnotice \u015fi totale. \u00cens\u0103 atunci c\u00e2nd am scris <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103<\/em> am ascultat aproape ne\u00eencetat Radiohead, Portishead \u015fi Serj Tankian. Radiohead nu \u015ftiu dac\u0103 e pomenit \u00een vreun poem, o pies\u0103 de Portishead este, iar o mic\u0103 imagine dintr-un poem de c\u00e2teva r\u00e2nduri e, ca un fel de omagiu flamand, descrierea unei imagini de c\u00e2teva secunde dintr-un videoclip al lui Tankian. \u00centr-un anume sens, <em>Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103 <\/em>e a\u015fadar cea mai muzical\u0103 dintre c\u0103r\u0163ile mele.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>26. \u00ce\u0163i mul\u0163umim pentru interviu. Mult\u0103 inspira\u0163ie \u015fi de acum \u00eenainte \u015fi c\u00e2t mai multe c\u0103r\u0163i!<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Mul\u0163umesc \u015fi eu, via\u0163\u0103 \u00eendelungat\u0103 excelentei <em>Egophobii<\/em>!<\/em><\/i><\/em><\/i><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[interviu cu Radu Vancu] de Cristina Nemerovschi &nbsp; &nbsp; 1. Salut, Radu, \u015fi bine ai venit la rubrica Invitat al num\u0103rului aniversar al revistei EgoPHobia! \u00cen prim\u0103vara aceasta, ai lansat volumul Fr\u00e2nghia \u00eenflorit\u0103, la Casa de Editur\u0103 Max Blecher, o carte despre care deja s-a scris foarte mult. Cum te sim\u0163i dup\u0103 apari\u0163ia ei? Ai [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[925,125],"tags":[516,1160,132,1129,941],"class_list":["post-9124","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-35","category-invitat","tag-cristina-nemerovschi","tag-egophobia-35","tag-interviu","tag-invitat","tag-radu-vancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2na","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9124","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9124"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9124\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9148,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9124\/revisions\/9148"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9124"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9124"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9124"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}