{"id":9267,"date":"2012-11-25T10:50:13","date_gmt":"2012-11-25T08:50:13","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9267"},"modified":"2012-12-25T23:16:11","modified_gmt":"2012-12-25T21:16:11","slug":"o-barca-facuta-parca-toata-din-cuvinte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9267","title":{"rendered":"O barc\u0103 f\u0103cut\u0103 parc\u0103 toat\u0103 din cuvinte"},"content":{"rendered":"

[A.R. Deleanu, \u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/em>, Casa de Pariuri Literare, 2012]<\/strong><\/p>\n

de Cristina Nemerovschi<\/p>\n

 <\/p>\n

\n\u201cAsta face durerea: \u00ee\u021bi aminte\u0219te de tine. C\u00e2nd nu te doare nimic, e\u0219ti un bou, un ignorant. De obicei, \u00ee\u021bi plimbi orgoliul \u00een cutia cranian\u0103 de colo-colo, prin beciuri \u0219i saloane, visezi la ce po\u021bi deveni, numai s\u0103 vrei, \u0219i \u00eent\u00e2rzii devenirea pentru alt\u0103 zi. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd te love\u0219te durerea \u0219i \u00ee\u021bi aminte\u0219te de corpul t\u0103u, de piele, de carne, de ochi, de foame, de pi\u0219at \u0219i de c\u0103cat, de toate, \u0219tii tu.\u201d
\n[A.R. Deleanu, \u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/i>]<\/p>\n

 <\/p>\n

\n 
\nDespre pu\u021bine volume de debut po\u021bi spune cu convingere ceea ce spui dintr-o suflare despre romanul lui A.R. Deleanu, \u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/i>: c\u0103 este o carte total\u0103. O carte cu atmosfer\u0103 \u00eentunecat\u0103, dens\u0103 \u0219i stranie, o carte cu personaje s\u0103rite de pe fix \u0219i, prin asta dar nu numai, memorabile, o carte cu substrat filosofic bine cizelat \u00een spate. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, o carte cu mai multe finaluri posibile \u0219i mai multe chei de lectur\u0103. Un roman plin de imagini, o carte care asalteaz\u0103 toate sim\u021burile cititorului. Vezi potopul din \u00cembl\u00e2nzitorul apelor;<\/i> \u00eei auzi personajele. Te \u00eempresoar\u0103 mirosul disper\u0103rii, al mizeriei umane, al sf\u00e2r\u0219itului de lume, al mor\u021bii \u0219i al descompunerii (\u201eCasa mirosea ca un stomac despicat\u201d). \u0218i apoi, la final, frica.<\/p>\n

 <\/p>\n

<\/p>\n

\n

A\u0219a cum excelent remarca Nora Iuga pe coperta a IV-a a c\u0103r\u021bii (dovedind, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, o evident\u0103 empatie cu literatura foarte t\u00e2n\u0103r\u0103), \u00cembl\u00e2nzitorul apelor <\/i>te las\u0103 cu cu un sentiment de ap\u0103sare dup\u0103 lectur\u0103. Este o carte care te \u00eendeamn\u0103 s\u0103-\u021bi pui \u00eentreb\u0103ri. Fire\u0219te, exist\u0103 multe c\u0103r\u021bi de literatur\u0103 care te fac s\u0103-\u021bi pui \u00eentreb\u0103ri, dar \u00cembl\u00e2nzitorul apelor <\/i>te \u00eendeamn\u0103 la reflec\u021bie a\u0219a cum o fac numai c\u0103r\u021bile bune. Ap\u0103sarea aceasta, sentimentul c\u0103 \u021bi-au r\u0103mas lucruri ne\u00een\u021belese, nu vine din exterior, ci din str\u0103funduri uitate. Romanul lui A. R. Deleanu pur \u0219i simplu te absoarbe \u00een interiorul s\u0103u, devenind nu doar o carte, ci cartea TA, povestea ta, drama ta. Personajele par mai degrab\u0103 ni\u0219te figuri mitologice, peste care oricine \u00ee\u0219i poate suprapune propriul chip.<\/p>\n

 <\/p>\n

Povestea \u00eencepe simplu \u0219i bl\u00e2nd, de\u0219i cu vagi prevestiri ale scufund\u0103rii \u00een absurd, \u00een deziluzie, cu personajul principal \u0219i manuscrisul s\u0103u, refuzat de o editur\u0103. Confruntarea dintre autor \u0219i editor este descris\u0103 cu mult umor. Mai apoi, realismul \u00eencepe s\u0103 scad\u0103 \u0219i s\u0103 fie \u00eenghi\u021bit de potopul de pe str\u0103zile pe care le str\u0103bate personajul pentru a ajunge acas\u0103 \u2013 \u00een casa care nu e doar a lui \u2013 transform\u00e2ndu-se \u00een altceva. Avem metafor\u0103, avem disperare, avem poezie. \u00cembl\u00e2nzitorul apelor <\/i>are c\u00e2teva pasaje memorabile despre timp \u0219i oameni, Timpul ca personaj fiind, iat\u0103, una din posibilele chei de lectur\u0103: \u201cAsta a fost acum cinci ani, pe c\u00e2nd totul p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 sens, pe c\u00e2nd aveau timp. E nevoie de o singur\u0103 clip\u0103 \u0219i timpul se sperie \u0219i o ia la goan\u0103, c\u0103lc\u00e2nd pe to\u021bi \u00een picioare. \u00cen seara \u00een care i-a murit mama, timpul a plecat din cas\u0103.\u201d Apocalipsa ce galopeaz\u0103 spre finalul c\u0103r\u021bii, \u00een care \u201cmusafirul nepoftit\u201d p\u00e2nde\u0219te cu din\u021bii r\u00e2nji\u021bi de dup\u0103 fiecare col\u021b al casei neprietenoase, este dat\u0103 de aceast\u0103 grab\u0103 a timpului, care parc\u0103 dintr-o dat\u0103 \u00ee\u0219i pierde r\u0103zbdarea \u0219i o ia la goan\u0103, arunc\u00e2ndu-i \u00een to\u021bi \u00een groapa sadic\u0103 a nebuniei.<\/p>\n

 <\/p>\n

Personajele lui A. R. Deleanu n-au nume, \u0219i poate c\u0103 nici nu au nevoie de ele. Tat\u0103l, cei doi fra\u021bi, gemenele, iubita pe care eroul povestirii o va pierde, luat\u0103 de ape, te duc cu g\u00e2ndul la pove\u0219tile biblice, pove\u0219ti ale \u00eenceputului de lume. Rela\u021biile complicate \u0219i ap\u0103s\u0103toare din familia ce pare ultima r\u0103mas\u0103 pe lume, total izolat\u0103 de orice alt\u0103 umanitate, au ceva din graba cu care \u00ee\u021bi \u00eempachetezi lucrurile, \u0219tiind c\u0103, dac\u0103 nu pleci c\u00e2t mai cur\u00e2nd posibil, ceva teribil o s\u0103 \u021bi se \u00eent\u00e2mple. \u0218i, \u00een \u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/i>, ceva teribil chiar se \u00eent\u00e2mpl\u0103: timpul gone\u0219te nebun spre cap\u0103t (care cap\u0103t?), apele devin tot mai ad\u00e2nci, mai uria\u0219e, oamenii mai \u00eenfrigura\u021bi, mai dispera\u021bi \u0219i, \u00een final, mai cruzi, musafirul nepoftit se insinueaz\u0103 at\u00e2t \u00een cas\u0103 c\u00e2t \u0219i \u00een min\u021bile celor care o pupuleaz\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen timp ce o a\u0219teapt\u0103 pe iubita lui luat\u0103 de ape, pe care nu poate crede c\u0103 a pierdut-o cu adev\u0103rat, personajul c\u0103r\u021bii se apuc\u0103 s\u0103-i scrie c\u00e2teva r\u00e2nduri. La \u00eenceput concrete, treptat ele se transform\u0103 \u00eentr-o poveste lung\u0103, ca un roman. O poveste a disper\u0103rii, care evolueaz\u0103 \u00een paralel cu povestea familiei r\u0103mase singure \u00een mijlocul potopului, o poveste \u00eentrerupt\u0103 de amintiri.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201cAuzul p\u0103\u0219ea \u00een lume de m\u00e2n\u0103 cu v\u0103zul\u201d, spune personajul la un moment dat. Imediat dup\u0103 dispari\u021bia fetei, lumea \u00een care r\u0103m\u00e2ne el pare desprins\u0103 din Strig\u0103tul<\/i> lui Munch; casa, r\u0103mas\u0103 acum populat\u0103 de \u201cstr\u0103ini\u201d, pare c\u0103 strig\u0103, b\u00e2rnele ei strig\u0103, apele strig\u0103, moartea se t\u00e2nguie \u0219i ea. Este un strig\u0103t total, un \u021bip\u0103t universal, un pl\u00e2ns al singur\u0103t\u0103\u021bii. To\u021bi strig\u0103, dar strig\u0103tului nu i se r\u0103spunde. \u201cVenise\u0219i s\u0103 ne salvezi, \u0219tiam eu, le-am spus eu c\u0103 vei veni. Eu te strigam, dar tot nu m\u0103 auzeai.\u201d \u00cembl\u00e2nzitorul apelor <\/i>este \u0219i despre singur\u0103tate, despre imposibilitatea de-a le transmite celorlal\u021bi propriile tale senza\u021bii \u0219i g\u00e2nduri. Despre imposibilitatea sincroniz\u0103rii \u2013 iubim defazat, ne amintim defazat, \u00een\u021belegem lumea fiecare \u00een ritmul lui, trunchiat, pe apucate.<\/p>\n

 <\/p>\n

Apa care acoper\u0103 tot mai mult din lume \u00eendeamn\u0103 la scufund\u0103ri \u00een trecut, la o nostalgie dup\u0103 acel timp care nu alerga at\u00e2t de speriat spre final. \u201cO nostalgie a teluricului, a palpabilului, potrivnic\u0103 uit\u0103rii acvatice, maniera \u00een care EL se pozi\u021bioneaz\u0103 \u00een lume\/ \u00een rela\u021bie c\u0103p\u0103t\u00e2nd odat\u0103 cu trecerea paginilor un aspect dialogal, dual, mitic (\u201cpe tine te iube\u0219te apa. Pe mine m\u0103 iube\u0219te p\u0103m\u00e2ntul.\u201d- dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 femeia a fost mereu asociat\u0103 lichidit\u0103\u021bii\/ scurgerii\/ simbolismului acvatic, spre deosebire de eviden\u021bele\/ structurile\/ fundamentele masculine)\u201d, scrie Marius Iulian Stancu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Dialogurile din finalul c\u0103r\u021bii te trimit cu g\u00e2ndul la monologul lui Iona, de dinainte de a-\u0219i despica burta \u0219i a c\u0103uta eliberarea \u00een el \u00eensu\u0219i, nu din burta pe\u0219telui:<\/p>\n

\u201cSuntem epave la cap\u0103tul lumii. Ce rost a avut totul? Cu ce plec\u0103m de aici? Ce rost are totul, nu mai \u00een\u021beleg. Mi-e fric\u0103.<\/p>\n

De ce?<\/p>\n

De moarte.<\/p>\n

\u0218i mie.<\/p>\n

Dar mie nu mi-a fost niciodat\u0103 fric\u0103 de moarte. De altele, da, de moarte \u2013 niciodat\u0103.<\/p>\n

Poate nu \u0219tiai c\u0103 \u021bi-e fric\u0103 de ea.<\/p>\n

Poate.<\/p>\n

Sau poate c\u0103 ce credeai tu c\u0103 e moartea era cu totul altceva.<\/p>\n

Poate.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Nu are nume, nu are un portret propriu-zis, ochiul cititorului nu-l urm\u0103re\u0219te pe o perioad\u0103 lung\u0103 din via\u021ba sa, \u0219i, totu\u0219i, personajul-narator este complex, are ad\u00e2ncime. Introspec\u021bia \u00eel face viu, \u00eentreb\u0103rile pe care \u0219i le pune \u00eei dau substan\u021b\u0103, st\u0103rile lui de naufragiat alearg\u0103 libere \u0219i speriate precum g\u00e2ndul \u00een situa\u021bii f\u0103r\u0103 ie\u0219ire. Pare s\u0103 se \u00eentrebe \u00een permanen\u021b\u0103 cum a ajuns aici, dac\u0103 a apucat drumul drept, dac\u0103 a gre\u0219it undeva, dac\u0103 a \u00een\u021beles.<\/p>\n

 <\/p>\n

Foamea, halucina\u021biile, frica pentru propria supravie\u021buire \u0219i crima dau finalului un aer de proz\u0103 horror autentic\u0103, vie. A. R. Deleanu \u0219tie s\u0103 men\u021bin\u0103 suspansul, \u0219tie s\u0103 aprofundeze introspec\u021biile \u00een momentele cheie: \u201cFratele cel mare cuno\u0219tea drumul \u0219i pe \u00eentuneric. A deschis u\u0219a beciului. Mirosul l-a sc\u00e2rbit, dar nu mai avea ce s\u0103 vomite, a\u0219a c\u0103 stomacul s-a zdruncinat de c\u00e2teva ori \u0219i s-a potolit. \u0218tia unde s\u0103 caute topoarele. S-a t\u00e2r\u00e2t \u00een patru labe pe podeaua beciului \u0219i a \u00eenceput s\u0103 pip\u0103ie pere\u021bii.<\/p>\n

Sus, fratele mijlociu se ruga pe \u00eentuneric:<\/p>\n

\u2026sfin\u021beasc\u0103-se numele T\u0103u, vie \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia Ta…\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Dup\u0103 deznod\u0103m\u00e2ntul propriu-zis al c\u0103r\u021bii, apare \u0219i pasajul-reverie, un monolog ce amplific\u0103 sensul \u00eentregii construc\u021bii de p\u00e2n\u0103 atunci \u2013 \u201co barc\u0103 f\u0103cut\u0103 parc\u0103 numai din cuvinte\u201d \u00eel duce pe erou spre o lume recl\u0103dit\u0103 din nimic, o lume altfel (\u201co noapte luminoas\u0103, cu o lun\u0103 mai mare dec\u00e2t cea dinainte de potop, cerul era mai plin de stele, toat\u0103 marea str\u0103lucea \u00een sc\u00e2ntei \u0219i nu m-am gr\u0103bit, am r\u0103mas acolo p\u00e2n\u0103 a venit Dumnezeu\u201d) \u00een care timpul \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te curgerea fireasc\u0103, o lume \u00een care p\u00e2n\u0103 \u0219i Dumnezeu se teme, o lume \u00een care legile vor fi ref\u0103cute \u0219i oamenii vor avea \u0219ansa s\u0103 o ia de la cap\u0103t. O carte \u00eenchide \u00een ea o lume complet\u0103, iar fiecare cititor are lumea lui, a\u0219a cum fiecare om care scrie \u00ee\u0219i spune propria-i poveste. Literatura, cartea, povestea citit\u0103 \u0219i recitit\u0103, povestea spus\u0103 pe o plaj\u0103 pe care se face sear\u0103 \u0219i frig, ea poate reconstitui aceast\u0103 lume, o lume mai adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t cea din trecut \u00eenecat\u0103 de ape. O lume care exist\u0103 at\u00e2ta timp nu-i p\u0103r\u0103se\u0219ti paginile \u2013 \u0219i, \u00een definitiv, se poate tr\u0103i bine-mersi \u0219i \u00eentr-o carte, nu-i a\u0219a?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[A.R. Deleanu, \u00cembl\u00e2nzitorul apelor, Casa de Pariuri Literare, 2012] de Cristina Nemerovschi   \u201cAsta face durerea: \u00ee\u021bi aminte\u0219te de tine. C\u00e2nd nu te doare nimic, e\u0219ti un bou, un ignorant. De obicei, \u00ee\u021bi plimbi orgoliul \u00een cutia cranian\u0103 de colo-colo, prin beciuri \u0219i saloane, visezi la ce po\u021bi deveni, numai s\u0103 vrei, \u0219i \u00eent\u00e2rzii devenirea […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[946,125],"tags":[961,516,1161,62,1129],"class_list":["post-9267","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-36","category-invitat","tag-a-r-deleanu","tag-cristina-nemerovschi","tag-egophobia-36","tag-flavius-ardelean","tag-invitat"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2pt","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9267","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9267"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9267\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9293,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9267\/revisions\/9293"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9267"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9267"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9267"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}