La pr\u00e2nz ie\u015fi din salon biruit de neajunsurile trupe\u015fti. F\u0103cea pe el \u015fi \u00eei era cumplit de sete \u015fi murea de foame. Organismul cedase \u015fi \u00ee\u015fi cerea drepturile. Trebuia s\u0103 \u00eel elibereze de balastul zilnic \u015fi trebuia s\u0103 \u00eel ude \u015fi s\u0103 \u00eel hr\u0103neasc\u0103. Avea treab\u0103 la pr\u00e2nz cu propriul s\u0103u trup. \u00cei devenise \u00eengrijitor \u015fi nu prea se pricepea la a\u015fa ceva. A crezut \u00eentotdeauna c\u0103 trupul este independent de el \u015fi c\u0103 nu are nevoie de persoana lui pentru a supravie\u0163ui. A avut tot timpul impresia c\u0103 el este \u00een trecere prin corpul s\u0103u \u015fi c\u0103 \u00een orice clip\u0103 poate s\u0103 vin\u0103 momentul desp\u0103r\u0163irii definitive de el, c\u00e2nd avea s\u0103 \u00ee\u015fi ia la revedere de la el f\u0103r\u0103 nicio remu\u015fcare. A tr\u0103it tot timpul cu iluzia c\u0103 \u00eel a\u015fteapt\u0103 undeva, c\u00e2ndva un alt corp, trupul s\u0103u adev\u0103rat \u015fi permanent, \u00een care avea s\u0103 se stabileasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la moarte, iar acest organism \u00een care tr\u0103ie\u015fte \u00eenc\u0103 este provizoriu \u015fi de \u00eenlocuit ori\u015fic\u00e2nd ar dori. Numai \u00een realit\u0103\u0163ile sale lucrurile se \u00eent\u00e2mpl\u0103 astfel. \u00cen realitatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte de fapt, acesta este singurul corp pe care o s\u0103 \u00eel aib\u0103 vreodat\u0103 fiindc\u0103 acesta este corpul \u00een care s-a n\u0103scut \u015fi \u00een care va \u015fi muri. Schimb\u0103rile adev\u0103rate \u015fi definitive nu sunt reale \u00een realitatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte. Ea nu se poate transforma \u015fi, dac\u0103 \u00eemi aduc bine aminte de la cursurile de filosofie, este \u00een consecin\u0163\u0103 imuabil\u0103 ca \u00eens\u0103\u015fi divinitatea c\u0103reia semenii mei mai pu\u0163in reali dec\u00e2t mine i se \u00eenchin\u0103. Ceea ce \u00eenseamn\u0103, trag fireasca concluzie, c\u0103 realitatea \u00een care tr\u0103iesc este adev\u0103ratul meu zeu \u015fi de aceea nu o pot \u00eenlocui cu una dintre realit\u0103\u0163ile mele proprii fiindc\u0103 nimeni nu a reu\u015fit s\u0103 \u00ee\u015fi metamorfozeze zeul personal \u00eentr-un altul mai pe placul s\u0103u \u015fi mai aproape de ceea ce vrea el de la via\u0163\u0103. M-am n\u0103scut \u00een aceast\u0103 realitate \u015fi ea mi-a dat acest corp \u015fi nimic nu are s\u0103 fie altfel vreodat\u0103 \u015fi ar cam fi timpul s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc cu ce am \u015fi \u00een ce sunt \u015fi s\u0103 m\u0103 rog zeului s\u0103 nu m\u0103 dea pe m\u00e2na altuia care ar putea s\u0103 fie chiar al dracului. Cel pu\u0163in am ajuns s\u0103 m\u0103 familiarizez cu mediul meu \u00eenconjur\u0103tor \u015fi am v\u0103zut c\u0103, de\u015fi r\u0103u pentru mine, nu poate deveni \u015fi mai r\u0103u de at\u00e2t.<\/p>\n
<\/p>\n
Nu \u015ftia prea bine unde este cantina \u015fi nici c\u00e2nd se serve\u015fte pr\u00e2nzul. Dar \u015ftia foarte bine c\u0103 acestui trup \u00een care mergea s\u0103 caute buc\u0103t\u0103ria \u00eei era at\u00e2t de foame, \u00eenc\u00e2t p\u00e2n\u0103 \u015fi el o sim\u0163ea acut. Chiar o fi corpul meu, \u00eei trecu prin minte o idee pe care, mai ales \u00eenainte de a m\u00e2nca b\u0103taie, ar fi catalogat-o drept eretic\u0103 \u00een raport cu propria lui filosofie. Se \u00eendep\u0103rt\u0103 destul de mult de salon str\u0103b\u0103t\u00e2nd deja mai multe holuri, \u015fi ele \u00eenfrico\u015f\u0103tor de identice, relativ \u00eenguste \u015fi acoperite p\u00e2n\u0103 aproape de plafon \u00eentr-un strat cr\u0103pat de faian\u0163\u0103 alb\u0103. Miroseau cumplit a formol \u015fi a alte lichide spitalice\u015fti, mai greu de identificat \u015fi, din cauza nenum\u0103ratelor sp\u0103rturi \u00een egalitatea originar\u0103 a p\u0103tratelor de faian\u0163\u0103, miasmele indescifrabile c\u0103p\u0103taser\u0103 un fel de ecou olfactiv ce se izbea de pere\u0163i ca un \u015farpe gazos f\u0103c\u00e2ndu-i astfel pe to\u0163i \u00een traversare s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eengroape n\u0103rile \u00een dosul palmelor. Dar \u015fi a\u015fa, ecoul olfactiv era at\u00e2t de puternic \u00een unele locuri, \u00een special \u00een fa\u0163a cabinetelor de consulta\u0163ie \u015fi mai ales c\u00e2te trei r\u00e2nduri \u00eentregi de faian\u0163\u0103 \u00een st\u00e2nga \u015fi \u00een dreapta s\u0103lilor de opera\u0163ie, \u00eenc\u00e2t reverbera \u00een arcuri de cerc din ce \u00een ce mai largi, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd toate dosurile palmelor se astupau \u015fi trebuiau din acest motiv \u00eendep\u0103rtate de la nas. Am v\u0103zut destul, cred, \u00ee\u015fi zise dup\u0103 ce trecu \u015fi de al patrulea hol, \u015fi mai bine m\u0103 \u00eentorc \u00een salon, dar foamea devenise at\u00e2t de hulpav\u0103 \u00een trupul s\u0103u, \u00eenc\u00e2t trebui s\u0103 mearg\u0103 mai departe \u00een continuarea buc\u0103t\u0103riei. Holurile p\u0103reau s\u0103 fie infinite \u00een acest spital \u00een care fusese internat \u015fi toate erau identice \u015fi nimic nu le tulbura egalitatea enervant\u0103. Nici chiar mirosul puternic de solu\u0163ii dezinfectante, nici ecoul pe care \u00eel produceau \u00een diferitele sp\u0103rturi din faian\u0163\u0103. Dac\u0103 a\u015f avea ni\u015fte ochelari speciali ca \u00een filme, \u00eel lu\u0103 gura pe dinainte \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, imagina\u0163ia pe dinapoi pentru a fi \u00eenconjurat din toate p\u0103r\u0163ile, ca \u00eentr-un alt fel de cerc, de propriile lui cuvinte, b\u0103nuiesc c\u0103 a\u015f putea s\u0103 v\u0103d foarte bine cum \u015farpele de ecou olfactiv, dup\u0103 ce se ascunde gazos prin toate cr\u0103p\u0103turile din faian\u0163\u0103, se repede din culcu\u015furile sale milimetrice direct la palmele f\u0103cute dos \u00een fa\u0163a nasurilor \u015fi cum din pielea lor dezgropat\u0103 rico\u015feaz\u0103 \u00eenapoi \u00een tran\u015feele sale infinitezimale. E ca \u015fi cum, cercul de cuvinte str\u00e2mt\u00e2ndu-se \u00eemprejurul s\u0103u, \u015fi-ar desc\u0103rca \u00eentreg balastul organic pe dosul acelor palme \u015fi dup\u0103 aceea ar fugi sc\u00e2rbit de ce a l\u0103sat \u00een urm\u0103. O adev\u0103rat\u0103 explozie sinestezic\u0103 are loc pe aceste holuri identice de spital: olfactivul devine auditiv pentru a se transforma \u00een pur\u0103 scatologie. Chiar tr\u0103iesc \u00eentr-o realitate de nimic, veni cu picioarele pe p\u0103m\u00e2ntul \u00eengropat sub pardoseala de gresie negre\u015fit orientat\u0103 spre cantin\u0103.<\/p>\n
(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La pr\u00e2nz ie\u015fi din salon biruit de neajunsurile trupe\u015fti. F\u0103cea pe el \u015fi \u00eei era cumplit de sete \u015fi murea de foame. Organismul cedase \u015fi \u00ee\u015fi cerea drepturile. Trebuia s\u0103 \u00eel elibereze de balastul zilnic \u015fi trebuia s\u0103 \u00eel ude \u015fi s\u0103 \u00eel hr\u0103neasc\u0103. Avea treab\u0103 la pr\u00e2nz cu propriul s\u0103u trup. \u00cei devenise \u00eengrijitor […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[6,4,5],"class_list":["post-927","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romanul-online","tag-literatura-virtuala-exclusiv-antuma","tag-patrick-calinescu","tag-roman-online"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-eX","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/927","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=927"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/927\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":929,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/927\/revisions\/929"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=927"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=927"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=927"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}