de Ana Bazac<\/p>\n
<\/p>\n
\nStatornicirea modernit\u0103\u0163ii, de la revolu\u0163iile burgheze \u00eencep\u00e2nd, a generat transform\u0103ri de substan\u0163\u0103 \u00een categoria intelectualilor. \u00cen primul r\u00e2nd, revolu\u0163ia industrial\u0103 \u015fi constituirea administra\u0163iei \u015fi institu\u0163iilor moderne de integrare social\u0103 a dus la cre\u015fterea num\u0103rului intelectualilor<\/i>, \u015fi nu numai a oamenilor \u015ftiutori de carte conform standardelor momentelor. Iar deoarece modernizarea a avut loc, inerent, \u00een cadrul raporturilor capitaliste, o problem\u0103 principal\u0103 a intelectualilor a fost aceea de a avea un loc social privilegiat, ca r\u0103splat\u0103 pentru cuno\u015ftin\u0163ele achizi\u0163ionate. De aici, discursurile despre \u201esupraproduc\u0163ia academic\u0103\u201d s-au repetat nu o dat\u0103[1]<\/a>. Era \u201elupta pentru existen\u0163\u0103\u201d[2]<\/a> a intelectualilor, prin opozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de democratizarea culturii \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului superior, form\u0103 incon\u015ftient\u0103 de conformism social<\/i>: dac\u0103 societatea nu era capabil\u0103 s\u0103 absoarb\u0103, prin locuri de munc\u0103 decent pl\u0103tite \u015fi creatoare, pe tinerii care s-au apropiat de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul superior (tocmai datorit\u0103 principiilor democratice fluturate de c\u0103tre intelectualii \u00eencrez\u0103tori, \u00een mod sincer sau nu, \u00een valorile revolu\u0163iilor burgheze), atunci problema acelor intelectuali nu era aceea a descifr\u0103rii motivelor pentru care tinerii nu puteau avea un loc social \u015fi nu puteau fi utiliza\u0163i potrivit preg\u0103tirii lor ci, dimpotriv\u0103, legitimarea acestei situa\u0163ii \u2013 \u00een fond, \u00een contradic\u0163ie cu valorile democratice profesate anterior \u2013 prin \u201eaplicarea\u201d malthusianismului \u00een domeniul intelectual.<\/p>\n <\/p>\n Momentul istoric \u00eencep\u00e2nd din care majoritatea intelectualilor europeni a re-devenit \u00e0 la longue<\/i> conformist\u0103 a fost cel de represiune brutal\u0103 dintre anii 1848-1850[3]<\/a>. Ca urmare, de atunci a re-ap\u0103rut dezechilibrul dintre majoritatea conformist\u0103 \u015fi minoritatea non-conformist\u0103. La nivelul discursurilor, au ap\u0103rut, \u00eenainte de toate, tema explic\u0103rii s\u0103r\u0103ciei[4]<\/a>, dar \u015fi tema superiorit\u0103\u0163ii pozi\u0163iei profesionale neutre fa\u0163\u0103 de pozi\u0163ia mai angajat\u0103, \u201esociologic\u0103\u201d[5]<\/a>, tema neutralit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163ei fa\u0163\u0103 de valori[6]<\/a>, ca \u015fi, desigur, diferite teme ini\u0163iate \u00een mod distinct de c\u0103tre grupurile de intelectuali angaja\u0163i[7]<\/a> sau conformi\u015fti[8]<\/a>, dar care apoi au fost dezb\u0103tute \u015fi intergrupal. Atunci a ap\u0103rut defini\u0163ia culturologic\u0103 \u015fi elitist\u0103 a intelectualului dar \u015fi cea func\u0163ionalist\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit aici, intelectualii au reac\u0163ionat tot partizan fa\u0163\u0103 de raportul structural capitalist Centru-Periferie: conformi\u015ftii au legitimat colonialismul[9]<\/a>, dup\u0103 cum, \u00een \u0163\u0103rile slab dezvoltate, au promovat \u015fi teza specificului cultural incompatibil cu modernitatea[10]<\/a> \u015fi teza evolu\u0163iei organice.<\/p>\n Dezvoltarea capitalismului a dus la integrarea intelectualilor \u00een sistem<\/i>: faptul c\u0103 acesta avea\/are nevoie de intelectuali a dus la institu\u0163ionalizarea durabil\u0103 a statutului de intelectual \u015fi a determinat \u015fi constituirea unor noi mijloace de legare a intelectualilor de establishment<\/i>: loc \u00eenalt \u00een ierarhia salariilor, unele privilegii[11]<\/a>, perspective financiare noi prin dob\u00e2ndirea de func\u0163ii secundare (de consilieri, exper\u0163i, consultan\u0163i) sau beneficii ca drepturile de autor, func\u0163ii \u00een cercetare etc.[12]<\/a> Tocmai aceste fenomene au dus la concep\u0163iile intelectualilor conformi\u015fti, \u00een care \u201ejudecata moral\u0103\u201d din tradi\u0163ia Luminilor a fost \u201econfiscat\u0103 \u015fi recuperat\u0103\u201d, \u00een care problema autonomiei morale era \u201enormal\u201d s\u0103 fie judecat\u0103 cu dou\u0103 standarde[13]<\/a>. De aceea, aservirea ideologic\u0103 a majorit\u0103\u0163ii intelectualilor nu este o idee greu de \u00een\u0163eles. Mai mult, \u00een afara unor momente istorice extreme \u2013 ca ascensiunea fascismului \u015fi cel de-al doilea r\u0103zboi mondial \u2013 , cu toate periodicele rupturi simbolice \u015fi politice[14]<\/a>, majoritatea[15]<\/a> intelectualilor nu \u015fi-a dep\u0103\u015fit conformismul social[16]<\/a>, inclusiv cele mai evident oportuniste manifest\u0103ri[17]<\/a>. Tocmai de aceea, deprecierea \u015fi ridiculizarea pu\u0163inilor intelectuali non-conformi\u015fti umani\u015fti a fost \u015fi este o permanen\u0163\u0103 a ideologiei dominante[18]<\/a>.<\/p>\n \u00cen cadrul \u015ftiin\u0163elor sociale, func\u0163ia intelectualilor de legitimare a sistemului a dus la \u00eent\u00e2rzieri sup\u0103r\u0103toare: relevarea problemelor legate de cauzele oportunismului (raporturile structurale de domina\u0163ie, educa\u0163ia, mediul social intelectual), de miza sa (eficien\u0163a manipul\u0103rii, deci eficien\u0163a consensului \u015fi stabilit\u0103\u0163ii ordinii sociale), de consecin\u0163ele sale (cre\u015fterea alien\u0103rii) a avut loc mai degrab\u0103 prin sondarea, din perspectiva \u015ftiin\u0163ei academice, a modalit\u0103\u0163ilor tehnice prin care puterea poate fi impus\u0103 prin modalit\u0103\u0163i difuze[19]<\/a>, prin care performan\u0163a grupurilor nu scade \u015fi nu cre\u015fte nici tensiunea intra \u015fi extra grupuri[20]<\/a>.<\/p>\n <\/p>\n # Note<\/p>\n <\/p>\n [1]<\/a> Vezi reluarea temei \u201esupraproduc\u0163iei academice\u201d, \u00een urma unor noi constr\u00e2ngeri care apas\u0103 asupra profesiilor intelectuale, \u015fi \u00een Occidentul anilor 1840 \u015fi 1880, \u015fi, mai dur, \u00een \u0163\u0103rile slab dezvoltate, Christophe Charle, Intelectualii \u00een Europa secolului al XIX-lea. Eseu de istorie comparat\u0103<\/i> (1999), trad. Tudor Vl\u0103descu, Ia\u015fi, Institutul European 2002, p. 231.<\/p>\n<\/div>\n [2]<\/a> Vezi \u015fi tema intelectualilor morali dac\u0103 nu sunt nevoi\u0163i s\u0103 fac\u0103 compromisuri deoarece provin din categorii ridicate \u015fi au venituri confortabile de la \u00eenceput. Aceast\u0103 tem\u0103 a \u00eenso\u0163it \u00eentreaga istorie modern\u0103 \u015fi actual\u0103 \u015fi a apar\u0163inut \u015fi apar\u0163ine eliti\u015ftilor din straturile cele mai ad\u00e2nci ale conservatorismului politic. \u00cen realitate, dac\u0103 definim oportunismul intelectualilor ca \u00eenc\u0103lcare a spiritului critic \u2013 instrumentul lor specific prin excelen\u0163\u0103 \u2013 atunci este evident c\u0103 originea social\u0103 \u015fi material\u0103 nu fere\u015fte defel \u00een mod automat de oportunism. Sigur c\u0103 originea lui Bertrand Russell i-a permis non-conformismul cunoscut, ca \u015fi preocup\u0103ri pentru domenii care nu aduceau bani. Dup\u0103 cum Einstein, care a avut nivelul mediu confortabil de pornire, a insistat asupra frugalit\u0103\u0163ii vie\u0163ii intelectualilor care ar trebui s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 mediul lini\u015ftit \u2013 \u00eentr-un far sau institut de cercet\u0103ri teoretice \u2013 propice reflect\u0103rii. (Einstein \u00eens\u0103 a fost extrem de consecvent \u2013 situa\u0163ie rar\u0103 \u2013 \u00een a duce \u201ep\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u201d spiritul critic \u015fi concluziile acestuia, vezi Ana Bazac,\u00a0 \u201eLibertatea uman\u0103 \u015fi perspectivele ei la Albert Einstein\u201d, \u00een Revista de Filosofie<\/i>, 5-6, 2005, pp. 703-721).<\/p>\n<\/div>\n [3]<\/a> \u201eRepresiunea brutal\u0103 care se abate asupra intelectualilor angaja\u0163i \u00een ac\u0163iunile dintre 1848 \u015fi 1850 explic\u0103 \u00een parte\u00a0 reflec\u0163iile asupra propriului e\u015fec din\u00a0 partea st\u00e2ngii intelectuale\u2026discursuri tipice \u00eenvin\u015filor\u2026conduc rapid la descurajare sau izolare\u201d, Charle, ibidem<\/i>, p. 190.<\/p>\n<\/div>\n [4]<\/a> \u201e\u00cen perioada 1750-1900, majoritatea exper\u0163ilor \u015fi comentatorilor s-au str\u0103duit s\u0103 nege orice rela\u0163ie \u00eentre salariile mici, s\u0103r\u0103cie, criminalitate. Cauzele principale ale crimei erau considerate sl\u0103biciunea moral\u0103, desfr\u00e2ul, lenea, literatura proast\u0103, neglijen\u0163a p\u0103rin\u0163ilor \u015fi lipsa de educa\u0163ie\u2026\u201d, Clive Emsley, Crime and Society in England. 1750-1900<\/i> (1987), cit. \u00een Zygmunt Bauman Etica postmodern\u0103<\/i> (1995), trad. Doina Lic\u0103, Timi\u015foara, CEU, FSD-Rom\u00e2nia, Amarcord 2000, p. 133. Dar vezi \u015fi\u00a0 cartea lui Engels, Situa\u0163ia clasei muncitoare din Anglia<\/i> (1845), ca \u015fi Marx, Capitalul<\/i>, I (1867).<\/p>\n<\/div>\n [5]<\/a> Ar\u0103t\u00e2nd originea englez\u0103 a discursului intelectual \u201eprofesional\u201d fa\u0163\u0103 de discursul \u201esociologic\u201d continental, Charle a observat determinismul: e diferen\u0163a dintre o \u201eEurop\u0103 unde profesiile sunt \u00een mare parte oferite de stat \u015fi de universit\u0103\u0163i\u201d \u015fi o \u201eEurop\u0103 \u00een care pia\u0163a\u00a0 \u015fi concuren\u0163a individual\u0103 sunt mecanisme reglatoare anonime, \u00een ciuda inconvenientelor sociale\u201d, ibidem,<\/i> p. 234.<\/p>\n<\/div>\n [6]<\/a> Max Weber, \u201eCaracterul \u2019obiectiv\u2019 al cunoa\u015fterii \u00een domeniul \u015ftiin\u0163elor sociale \u015fi politice\u201d (1904), \u015fi \u201eSensul \u2019neutralit\u0103\u0163ii axiologice\u2019 \u00een \u015ftiin\u0163ele sociologice \u015fi economice\u201d (1917), \u00een Max Weber, Teorie \u015fi metod\u0103 \u00een \u015ftiin\u0163ele culturii<\/i>, Ia\u015fi, Polirom 2001.<\/p>\n<\/div>\n [7]<\/a> De exemplu, tema intelectualului proletar, a celui discriminat, Charle, p. 238.<\/p>\n<\/div>\n [8]<\/a> Tema dec\u0103derii civiliza\u0163iei \u2013 \u00een sensul dec\u0103derii civiliza\u0163iei occidentale, Vezi Spengler etc.<\/p>\n<\/div>\n [9]<\/a> Vezi Benjamin Disraeli \u00een R.J. White, The Conservative Tradition<\/i>, Lond., N. Kaye 1950, Raoul Girardet, L\u2019id\u00e9e coloniale en France de 1871 \u00e0 1972<\/i>, Paris, Poche 1979. Dar \u015fi \u201e\u0163\u0103rile colonizatoare s-au str\u0103duit s-\u015fi p\u0103streze convingerea c\u0103 r\u0103sp\u00e2ndesc \u00een lume nu doar ordine, ci \u015fi civiliza\u0163ie\u201d, G. Kiernan, The Lords of Human Kind<\/i> (1988), citat \u00een Zygmunt Bauman, Etica postmodern\u0103<\/i> (1995), ed. cit., pp. 44-45.<\/p>\n<\/div>\n [10]<\/a> De exemplu, Unamuno \u015fi \u201egenera\u0163ia 1898\u201d \u00een Spania, sau narodnicii \u00een Rusia, sau poporanismul \u015fi s\u0103m\u0103n\u0103torismul rom\u00e2nesc, vezi Ana Bazac, Reformismul socialist. Repere<\/i>, Bucure\u015fti, Editura Consens, 1996, pp. 109-115.<\/p>\n<\/div>\n [11]<\/a> Cele descrise de Le Goff pentru Evul Mediu \u2013 \u00een Intelectualii \u00een Evul Mediu<\/i> (1957), Bucure\u015fti Meridiane 1994, p. 139 \u2013 ca gratuitatea intr\u0103rii \u00een colegiul juri\u015ftilor sau examinarea gratuit\u0103 a fiilor de doctori \u00een drept \u2013 au continuat, de exemplu, \u00een Rom\u00e2nia post 1989.<\/p>\n<\/div>\n [12]<\/a> Charle, pp. 276, 286.<\/p>\n<\/div>\n [13]<\/a> \u201eDeciziile unora au voie s\u0103 fie autonome (\u015fi pot fi autonome, gra\u0163ie resurselor aflate la dispozi\u0163ia celor ce le au)\u2026Deciziile altora nu au voie s\u0103 fie cu adev\u0103rat autonome (\u015fi nici nu prea pot s\u0103 fie, \u0163in\u00e2nd seama de s\u0103r\u0103cia resurselor accesibile..)\u2026aceast\u0103 dualitate a m\u0103surilor este exprimat\u0103 ca dilem\u0103, pe de o parte, a caracterului oportun intrinsec al lu\u0103rii libere a deciziilor, dar, pe de alt\u0103 parte, a nevoii de a limita libertatea celor care se presupune c\u0103 o folosesc pentru a face r\u0103u. Po\u0163i avea \u00eencredere \u00een cei \u00een\u0163elep\u0163i (numele de cod al celor puternici) c\u0103 fac bine \u00een mod independent, dar nu po\u0163i crede c\u0103 to\u0163i oamenii sunt \u00een\u0163elep\u0163i. Astfel, pentru a permite celor cu resurse s\u0103 fac\u0103 mai mult bine, trebuie s\u0103 li se ofere \u015fi mai multe resurse (le vor folosi, sper\u0103m, \u00een scopuri bune); dar pentru a-i \u00eempiedica pe cei f\u0103r\u0103 resurse s\u0103 fac\u0103 r\u0103u, trebuie restr\u00e2nse\u00a0 \u015fi mai mult resursele aflate la dispozi\u0163ia lor (e nevoie, de ex., s\u0103 se dea mai mul\u0163i bani celor boga\u0163i, dar mai pu\u0163ini bani celor s\u0103raci, pentru ca, \u00een ambele cazuri, s\u0103 se fac\u0103 lucruri bune)\u201d, a dezv\u0103luit Zygmunt Bauman, Etica postmodern\u0103<\/i> (1995), ed. cit., pp. 35, 36.<\/p>\n<\/div>\n [14]<\/a> \u00cenainte \u015fi dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, \u00een perioada interbelic\u0103, \u00een timpul R\u0103zboiului Rece, apoi \u00een perioada welfare state<\/i>, apoi, \u00een perioada actual\u0103: a dezvolt\u0103rii capitalului transna\u0163ional, a presiunii asupra cuceririlor sociale ale for\u0163ei de munc\u0103, a agresivit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, a refluxului st\u00e2ngii.<\/p>\n<\/div>\n [15]<\/a> \u201eFaptul c\u0103 intelectualii non-conformi\u015fti \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi sporeasc\u0103 fictiv num\u0103rul este de dou\u0103 ori d\u0103un\u0103tor: ascunde posterit\u0103\u0163ii condi\u0163iile specifice \u015fi induce o lectur\u0103 anistoric\u0103\u201d (AB \u2013 adic\u0103 par creatori de istorie chiar atunci c\u00e2nd nu sunt \u015fi c\u00e2nd trebuie cunoscute presiunile de sens contrar), Charle, p. 393.<\/p>\n<\/div>\n [16]<\/a> \u00cen c\u00e2mpul opus, al intelectualilor care \u201ese distan\u0163eaz\u0103 de stat, de na\u0163ionalismul dominant sau de ortodoxia religioas\u0103, prezen\u0163a universitarilor este mult mai discret\u0103\u201d, Charle, p. 376.<\/p>\n<\/div>\n
\nprimele trei p\u0103r\u021bi ale acestui text poti fi citite aici<\/a>, aici<\/a> & aici<\/a><\/p>\n
\n <\/p>\n
\n