{"id":9410,"date":"2012-11-18T11:46:09","date_gmt":"2012-11-18T09:46:09","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9410"},"modified":"2012-12-28T11:49:30","modified_gmt":"2012-12-28T09:49:30","slug":"ironia-a-murit-traiasca-nostalgia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9410","title":{"rendered":"Ironia a murit! Tr\u0103iasc\u0103 Nostalgia?!"},"content":{"rendered":"

occident & orient [5]<\/span><\/p>\n

de Gorun Manolescu<\/p>\n

 <\/p>\n

\nNot\u0103: Acest text este un preprint al unui capitol dintr-o nou\u0103 carte a autorului. Preluarea unor idei \u0219i citate din el trebuie s\u0103 specifice sursa.
\n 
\n\u00a70. Preambul<\/b>
\n 
\nSintagma \u201eMoartea ironiei\u201d \u00een postmodernitate \u00ee\u0219i face apari\u021bia \u00een USA imediat dup\u0103 11 septembrie 2011. Este simplu de dat un search<\/i> pe Google cu: \u201e11 sept death of irony\u201d ca s\u0103 vede\u021bi cum a ap\u0103rut \u0219i a prins rapid sintagma amintit\u0103. \u0218i, odat\u0103 cu ea, apari\u021bia unor discu\u021bii aprinse despre \u00eenlocuirea ironiei cu nostalgia.<\/p>\n

Textul de fa\u021b\u0103 se focalizeaz\u0103 pe binomul \u00abironie \u2013 nostalgie\u00bb \u00een postmodernitate. Unde, ca \u0219i \u00een alte perioade, ironia \u0219i nostalgia par a se \u00eempleti, de\u0219i, secven\u021bial, exista intervale de timp \u00een care una o domin\u0103 pe cealalt\u0103.
\n 
\n\u00a71. Ironia<\/b>
\n 
\nIronia, la modul cel mai general posibil, propune un \u00een\u021beles cu totul opus celui afirmat. Ca, de exemplu: afar\u0103 e un timp mizerabil; norii s-au rupt, plou\u0103 cu g\u0103leata, rafalele de v\u00e2nt \u00ee\u0219i fac de cap etc., iar cineva, ie\u0219ind din cas\u0103, exclam\u0103 cu entuziasm: \u201eCe timp minunat!\u201d. Se mai vorbe\u0219te, uneori, \u0219i despre \u201eironia sor\u021bii\u201d. Ca \u00een cazul \u00een care o \u00eent\u00e2mplare, mai mult sau mai pu\u021bin banal\u0103, conduce la o turnur\u0103 nea\u0219teptat\u0103 [1]. Alte variet\u0103\u021bi ale ironiei, pe care le vom \u00eent\u00e2lni pe parcurs, au la baz\u0103 aceia\u0219i schem\u0103 duplicitar\u0103 a \u00een\u021belesului opus celui afirmat (sau crezut) p\u00e2n\u0103 la un moment dat.<\/p>\n

Nu o s\u0103 v\u0103 plictisesc cu o istorie a ironiei. Unele dintre posibilele \u00eenceputuri, u\u0219or identificabile, le ve\u021bi g\u0103si, pentru cine dore\u0219te, \u00een dialogurile socratice ale lui Platon [2]. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t denumirea de \u00e5\u1f30\u00f1\u00f9\u00ed\u00e5\u00df\u00e1 (eir\u00f4neia) o g\u0103sim \u00een greaca veche. Spre deosebire de \u201enostalgia\u201d care a fost introdus\u0103, ca termen, mult mai t\u00e2rziu (a se vedea paragraful urm\u0103tor).<\/p>\n

\u00cen schimb, m\u0103 voi opri, pe scurt, la romantism \u0219i postmodernism. Ambele fiind marcate, emblematic, de c\u00e2te un tip de ironie specific. Ceea ce s-a concretizat prin etichetele: \u201eCondi\u021bie ironic-romantic\u0103\u201d \u0219i, respectiv \u201eCondi\u021bie ironic-postmodernist\u0103\u201d (\u00abironic-PoMo\u00bb c\u0103 tot ne plac abrevierile). \u0218i voi \u00eencepe cu romantismul deoarece a sa \u00abironie\u00bb premerge \u0219i, evident o influen\u021beaz\u0103 pe cea postmodernist\u0103, ultima devenind mai radical\u0103.<\/p>\n

\u201eCondi\u021bia ironic-romantic\u0103\u201d este cel mai bine conturat\u0103 de Ricarda Huch [3]. Era momentul \u00een care psihologia abisal\u0103, plec\u00e2nd de la Freud, urmat \u0219i extins de Jung, f\u0103cea furori. Iar romanticii, \u00eendeosebi Jean Paul Richter, Hoffmann, Ludwig Tiech \u0219i Karl Solger, teoretiza\u021bi de Friedrich Schlegel [4], lans\u00e2ndu-se \u00een discursuri psihanalitice ce frizau, \u00een mod ironic (f\u0103r\u0103 ca ei s\u0103 doreasc\u0103 probabil \u0219i fiind astfel dublu ironici), nebunia. Discursuri lor te \u00eembiau, st\u00e2nd \u00een spatele canapelei pe care delirau liber, s\u0103 cau\u021bi ce se ascunde \u00een spatele unui astfel de discurs. C\u0103, mai t\u00e2rziu, lucrurile au luat o alt\u0103 turnur\u0103 \u00een dada \u0219i, ulterior, una programatic-explicit\u0103 \u00een suprarealism e cu totul altceva [5].<\/p>\n

\u00cen schimb, \u201eCondi\u021bia ironic-PoMo\u201d , mai subtil\u0103, a mizat pe altceva. Pe o \u00eenv\u00e2rtire \u00een gol, suger\u00e2nd c\u0103 \u00een spatele unui centru ubicuu (\u00abdescentrat\u00bb atribut\/epitet larg utilizat \u00een postmodernism) s-ar putea ascunde \u00abceva\u00bb. \u0218i care, \u00een final, s-a dovedit a nu fi nici m\u0103car un \u00absimulacru\u00bb (Baudrillard \u2013 Simulation \u0219i Simulacra [6]) sau \u00abruinele unui vast, impun\u0103tor Imperiu\u00bb (Borges, On exactitude in science<\/i> [7]). \u0218i mici m\u0103car \u00abSupraomul\u00bb lui Nietzsche, pierdut pe drum. Ci, pur \u0219i simplu, un Nimic<\/b> existen\u021bial, \u00abauto-referen\u021bial\u00bb. Sau \u0219i mai tragico-ironic, prin discrepan\u021ba care apare \u00eentre Haosul (obiectiv?!) \u0219i Hazardul teoriei jocurilor inventat\u0103 de om \u2013 teoretizarea \u00eei apar\u021bine lui Deleuze[8] – miz\u00e2nd pe un \u201eHaos genial\u201d de la Niestzche citire [9]. Precum \u00een \u201eLoteria din Babilon\u201d a lui Borges [10], dup\u0103 cum urmeaz\u0103 (rezumativ).<\/p>\n

La \u00eenceput, Loteria a fost introdus\u0103, \u00een Babilon, \u00een mod cinstit: cei care c\u00e2\u0219tigau, c\u00e2\u0219tigau; pierz\u0103torii nu pierdeau dec\u00e2t o sum\u0103 infim\u0103. S-a considerat c\u0103 este prea banal. \u0218i \u00een plus, ne economic pentru administratorii Loteriei. A\u0219a c\u0103 s-a introdus o nou\u0103 regul\u0103: cei care pierdeau, erau amenda\u021bi cu o sum\u0103 modic\u0103. Dac\u0103 nu o pl\u0103teau, f\u0103ceau pu\u0219c\u0103rie. Nici a\u0219a n-a mers. Pu\u0219c\u0103riile erau pline c\u0103ci pl\u0103\u021bile amenzilor nu se achitau. \u00cen cur\u00e2nd s-a renun\u021bat la aspectul economic direct \u0219i jocul s-a rafinat exploat\u00e2ndu-se setea (\u0219i nu voin\u021ba) de putere social\u0103, inclusiv satisfacerea altor dorin\u021be. Astfel, un loz norocos putea s\u0103 aduc\u0103 promovarea \u00een tagma \u201evr\u0103jitorilor\u201d (cei care administrau Loteria), ori arestarea unui du\u0219man, ori \u00eent\u00e2lnirea cu femeia dorit\u0103, etc.; un loz nec\u00e2\u0219tig\u0103tor putea aduce \u00een schimb mutilare, infamie sub cele mai diverse forme, chiar moarte. A\u0219a a luat na\u0219tere o teorie general\u0103 a jocurilor. A jocurilor cu miz\u0103. \u0218i a ap\u0103rut \u201eHazardul\u201d. Un Hazard diferit de interven\u021bia neutr\u0103, obiectiv\u0103, a Haosului, f\u0103r\u0103 \u00eenvins \u0219i \u00eenving\u0103tor. Hazardul – pur \u0219i simplu un simulacru al ac\u021biunilor Haosului; un simulacru introdus de om; \u0219i care a devenit \u201ePronie Divin\u0103\u201d, \u201eSoart\u0103\u201d, \u201eManipulare\u201d etc. Pentru c\u0103 acest mod de a lucra pe t\u0103cute, asem\u0103n\u0103tor cu cel al lui Dumnezeu, a st\u00e2rnit tot soiul de presupuneri. Una dintre ele d\u0103dea de \u00een\u021beles c\u0103 de mult nu mai exist\u0103 Administra\u021bia Loteriei \u0219i c\u0103 sacra dezordine a vie\u021bilor noastre e pur \u0219i simplu ereditar\u0103, tradi\u021bional\u0103; alta o socotea ve\u0219nic\u0103 \u0219i ne \u00eenv\u0103\u021ba c\u0103 va d\u0103inui p\u00e2n\u0103 la ultima noapte, c\u00e2nd ultimul zeu va nimici lumea\u2026.Alta, prin gura ereticilor care umblau masca\u021bi, c\u0103 Administra\u021bia n-a existat niciodat\u0103 \u0219i nici nu va exista. \u00cen fine, alta \u2013 s-ar mai putea ad\u0103uga – cum c\u0103 Administra\u021bia d\u0103inuie p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, \u00een secret – de unde tot soiul de teorii ale unei Conspira\u021bii manipulatoare, sinistre, universale\u2026.<\/p>\n

At\u00e2t despre cele dou\u0103 \u00abcondi\u021bii (ironic-romantic\u0103 \u0219i ironic-PoMo)\u00bb
\n 
\n\u00a72. Nostalgia<\/b>
\n 
\n\u0218i acum, despre nostalgie.<\/p>\n

S\u0103 vedem ce i s-a \u00eent\u00e2mplat Lindei Hutcheon, cea care \u00eencheie cunoscuta sa carte (\u201ePoetica postmodernismului\u201d) – \u00eentr-un mod pe care nu-l putem b\u0103nui de o ironie voit\u0103 a subtextului, av\u00e2nd \u00een vedere stilul doctoral al lucr\u0103rii, dar cu at\u00e2t mai ironic\u0103 – \u201eEste posibil s\u0103 nu g\u0103sim nici un r\u0103spuns la contradic\u021biile [PoMo], dar \u00eentreb\u0103rile care vor face m\u0103car posibil orice proces de producere a r\u0103spunsurilor au \u00eenceput cel pu\u021bin sa fie puse\u201d[11]. Deci ce i s-a \u00eent\u00e2mplat c\u00e2nd s-a trezit \u00een fa\u021ba unei situa\u021bii de-a dreptul nea\u0219teptate. \u0218i pe care o poveste\u0219te cu un umor de bun\u0103 calitate \u00een [12].<\/p>\n

S-o privim pe Linda H. care, cu un manuscris \u00een geanta de voiaj, pe coperta c\u0103ruia scrie ap\u0103sat The Theory and Politics of [PoMo] Irony<\/i> edi\u021bia a doua, se \u00eendrept\u0103 voios-relaxat\u0103 spre editorul s\u0103u pentru a-i preda cartea cu ultimele retu\u0219uri pentru a fi publicat\u0103. Pe drum, pentru c\u0103 mai are pu\u021bin timp de pierdut p\u00e2n\u0103 la \u00eent\u00e2lnire, intr\u0103 \u00eentr-o libr\u0103rie (book store). Primul lucru pe care \u00eei cad ochii \u2013dintr-o evident\u0103 ra\u021biune personal\u0103 \u2013 este poza coper\u021bii unui magazine intitulat The Modern Review<\/i>. Poz\u0103 pe care troneaz\u0103 un semn ce ocup\u0103 aproape toat\u0103 pagina, echivalent cu obi\u0219nuitul simbol circular barat \u201eNo Smoking\u201d; dar care, \u00een locul sloganului respectiv, st\u0103 acum scris \u201eSf\u00e2r\u0219itul ironiei? Tragedia Condi\u021biei Post-ironice\u201d. Spune\u021bi-mi \u0219i mie cam ce va sim\u021bi\u021bi\u2026. Probabil, imediat, ca o reac\u021bie de ap\u0103rare, va privi lucrurile \u00een mod ironic. Dar apoi, r\u0103sfoind mai \u00eent\u00e2i \u0219i apoi citind cu aten\u021bie recenziile de sub copert\u0103 va c\u0103dea pe g\u00e2nduri. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, de c\u00e2\u021biva ani buni, a tot publicat tot soiul de texte prin care postmodernismul este v\u0103zut ca fiind, \u00een esen\u021b\u0103 , ironic \u0219i nicidecum nostalgic, cum presupun unele dintre articolele men\u021bionate. S\u0103 fie vorba de o schimbare de macaz a PoMo spre altceva? S\u0103 fie vorba de o nou\u0103 \u201eCondi\u021bie nostalgic\u0103?\u201d \u00een cadrul postmodernit\u0103\u021bii \u00een care tr\u0103im \u0219i pe care, p\u00e2n\u0103 acum, o echivalam cu \u201eCondi\u021bia PoMo\u201d?<\/p>\n

Dup\u0103 povestirea acelei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, inventate sau nu, Hutcheon purcede, \u00eentr-o nou\u0103 lucrare [13], la o analiz\u0103 a situa\u021biei. \u0218i, cum se cuvine, \u00eencepe cu precizarea termenilor. Voi trece peste \u201eironia PoMo\u201d pe care \u00een paragraful anterior am \u00eencercat sumar s-o schi\u021bez, de altfel acesteia fiindu-i dedicate o mul\u021bime de lucr\u0103ri, inclusiv ale Lindei Hutcheon. \u00cen schimb m\u0103 voi referi mai pe larg la termenii de \u201enostalgie \u201d \u0219i \u201enostalgie postmodern\u0103 (postmodernist\u0103)\u201d a\u0219a cum o vede Linda H., dar \u0219i al\u021bii.<\/p>\n

Mai \u00eent\u00e2i autoarea se refer\u0103 la \u00abnostalgie\u00bb \u00een general \u0219i st\u0103ruie asupra modului \u00een care, istoric, s-a n\u0103scut termenul, dup\u0103 cum urmeaz\u0103. \u201cCe \u00eenseamn\u0103 totu\u0219i \u00abnostalgia\u00bb? Sau poate prima \u00eentrebare ar trebui s\u0103 fie: ce a FOST \u00abnostalgia\u00bb?\u201d R\u0103spunsul: \u201cPlec\u00e2nd de la r\u0103d\u0103cinile grece\u0219ti – nostos \u00eenseamn\u0103 \u2019\u00eentoarcere acas\u0103\u2019 \u0219i algos, \u00eenseamn\u0103 \u2019durere\u2019 – acest cuv\u00e2nt ne sun\u0103 at\u00e2t de familiar \u00eenc\u00e2t am uitat c\u0103 el este un cuv\u00e2nt relativ nou. Acesta a fost inventat \u00een 1688 de un student elve\u021bian de 19 ani \u00een a sa diserta\u021bie medical\u0103 ca un mod sofisticat (sau probabil pedant) de a vorbi despre un fel de stare sever\u0103 de dor, literalmente letal\u0103 a mercenarilor suedezi care erau departe de spa\u021biul geografic natal. [O asemenea] definire a nostalgiei a oferit un remediu: \u00eentoarcerea acas\u0103 sau, cel pu\u021bin, ob\u021binerea unei promisiuni \u00een acest sens. \u201c[14]<\/p>\n

Este evident, ne spune Hutcheon, c\u0103 acest sentiment de \u00abt\u00e2njire\u00bb s-a n\u0103scut din timpuri imemoriale (probabil ca \u0219i pornirea de \u00abluare peste picior\u00bb care, apoi, a fost numit\u0103 \u201cironie\u201d). Pentru c\u0103, de exemplu, ne putem aminti \u201cde pl\u00e2nsul psalmistului pe malurile Babilonului t\u00e2njind dup\u0103 Sion\u201d [15]. \u00cens\u0103 apari\u021bia propriu zis\u0103 a termenului de \u201cnostalgie\u201d pare a fi atribuit\u0103, a\u0219a cum ne informeaz\u0103 Linda H., unui timp precis al unui anumit context geocultural.<\/p>\n

Adev\u0103rata carier\u0103 a \u201cnostalgiei\u201d \u00eencepe \u00eens\u0103 decalat \u00een raport cu fixarea denumirii ei. C\u0103ci lucrurile s-au \u00eent\u00e2mplat mai ales \u00een prima jum\u0103tate a secolului XX o dat\u0103 cu apari\u021bia psihologiei abisale. Atunci c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 fie con\u0219tientizat faptul c\u0103 nostalgia nu mai este, pur \u0219i simplu, un dor de o cas\u0103 fizic\u0103 ci, mai mult, \u00eencercarea de a rec\u00e2\u0219tiga un \u00abtimp al tinere\u021bii\u00bb. Ori deplasarea \u00een timp, spre deosebire de cea \u00een spa\u021biu, este fizic ireversibil\u0103. \u201c\u0218i nostalgia devine o reac\u021bie la acest fapt. Astfel se poate spune \u00abOdiseu a c\u0103utat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103; Proust a fost \u2019\u00een c\u0103tarea timpului pierdut\u2019\u00bb\u201d[16].<\/p>\n

De\u0219i paradigma psihanalizei a trecut, \u00een ultimul timp, \u00een plan secund \u00een raport cu alte abord\u0103ri din psihiatrie \u0219i psihologie, ea \u00ee\u0219i face \u00eenc\u0103 marcat\u0103 prezen\u021ba \u00eendeosebi \u00een filosofia analitic\u0103. Bkhtin [17], unul dintre contributorii de marc\u0103 la analiza dialogului, vine cu o interpretare psihanalitic\u0103 extreme de sugestiv\u0103, remarcat\u0103 \u0219i de Linda Hutcheon, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu nostalgia, v\u0103zut\u0103 ca un dialog purtat cu noi \u00een\u0219ine, \u00eentre prezent \u0219i trecut, atunci c\u00e2nd vorbe\u0219te de o \u201cinversare a istoriei\u201d. C\u0103ci, \u00een esen\u021b\u0103, Bakhtin spune c\u0103 idealul care nu a apucat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, este acum proiectat \u00een trecut. \u00cen acest fel, nostalgia \u00ee\u0219i relev\u0103, ca \u0219i ironia, o duplicitate, dar de alt\u0103 natur\u0103. Ea vorbe\u0219te, dialog\u00e2nd cu ea \u00eens\u0103\u0219i, despre un trecut idealizat de pe pozi\u021biile unui prezent mizer. Sau, cu alte cuvinte: istoria nu este ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat ci ceea ce credem (mai mult sau mai pu\u021bin idealizat, dar, de multe ori, cu un scop precis, \u00een numele unui anumit \u201cideal\u201d discutabil) c\u0103 s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Aceasta revine la (devine consistent cu) un simulacru \u00een nota\u021bia lui Baudrillard [18] adaptat la mecanismul nostalgiei \u0219i interpretat de mine poate \u00eentr-un fel care nu i-ar fi convenit \u00een totalitate autorului citat. \u0218i anume c\u0103 procesul cuprinde urm\u0103toarele etape: (1) la \u00eenceput, \u00een trecut, reprezentarea \u00een subcon\u0219tientul colectiv a fost o reflectare\/mascare\/ pervertire a unei realit\u0103\u021bi de baz\u0103; (2) apoi, printr-o nou\u0103 reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflect\u0103ri memorate, s-a mascat\/pervertit \u0219i mai mult realitatea de baz\u0103, ajung\u00e2ndu-se la mascarea absen\u021bei unei astfel de realit\u0103\u021bi; (3) o nou\u0103 \u0219i ultim\u0103 reflectare de ordin trei ajunge s\u0103 nu mai aib\u0103 nici o rela\u021bie de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur \u0219i simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru \u00een subcon\u0219tientul colectiv \u0219i\/sau individual este cea care, p\u00e2n\u0103 acum, este chiar ultima \u0219i cel mai recent memorat\u0103, estomp\u00e2ndu-le pe cele anterioare.
\n 
\n\u00a73. \u00centreb\u0103ri deocamdat\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spuns<\/b>
\n 
\nAm \u00eencercat, \u00een paragrafele 1 \u0219i 2, s\u0103 m\u0103 distan\u021bez \u2013 \u0219i nu ironic \u2013 ci s\u0103 privesc lucrurile, s\u0103 zic, \u00abobiectiv\u00bb, lu\u00e2nd \u00een considerare diversele puncte de vedere f\u0103r\u0103 a m\u0103 ralia unuia sau altuia dintre ele. Lucru cu care nu erau obi\u0219nui\u021bi cei care mi-au urm\u0103rit, de o bun\u0103 bucat\u0103 de timp, textele.<\/p>\n

Revin, \u00eentr-un fel ironic, la vechiul meu stil, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103: oare atunci c\u00e2nd m\u0103 referam la \u00absimulacrul\u00bb unei \u00abrealit\u0103\u021bi de baz\u0103\u00bb, despre ce fel de \u00abrealitate\u00bb vorbeam? Ca de exemplu, \u00een anecdota ce urmeaz\u0103. Ci c\u0103, pe vremea comunismului, undeva \u00een Europa de est, cineva, membru de partid convins, este trimis \u00een vestul capitalist pentru a \u00eencheia o afacere economic\u0103. Dup\u0103 un timp cei care l-au trimis primesc urm\u0103torul scurt mesaj: \u201c\u00cencheiat afacerea \u00een condi\u021bii avantajoase. Ales Europa liber\u0103\u201d. Cei r\u0103ma\u0219i acas\u0103, str\u00e2n\u0219i \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 pentru a-l \u00eenfiera cu m\u00e2nie proletar\u0103 , se trezesc cu el intr\u00e2nd pe u\u0219\u0103. Stupoare. Unul dintre ei, trezindu-se din interzicerea unanim\u0103, \u00eentreab\u0103: Ce-i cu tine aici? Cum adic\u0103?<\/i> P\u0103i n-ai zis c\u0103 ai ales Europa liber\u0103? Dar voi la care v-a\u021bi g\u00e2ndit?<\/i><\/p>\n

Nu vreau s\u0103 spun, acum, la care \u00abRealitate\u00bb m-am g\u00e2ndit. Pentru cei curio\u0219i \u00eei trimit la ultima parte din cartea mea \u201cDincolo de ironie \u0219i ironismul [PoMo]\u201d [19], parte care poat\u0103 acela\u0219i titlu ca \u0219i cel al c\u0103r\u021bii. Ceea ce pot spune este tot sub forma unor \u00eentreb\u0103ri, pe care nu le consider deloc retorice: \u201cOre \u00abrealitatea\u00bb subcon\u0219tientului colectiv este, \u00een totalitate, chiar o \u00abrealitate de baz\u0103\u00bb? Acest subcon\u0219tient colectiv nu con\u021bine cumva o alt\u0103 Realitate ocultat\u0103, mult mai ad\u00e2nc\u0103 dec\u00e2t cea investigat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum; la care, totu\u0219i, am putea avea acces m\u0103car \u0219i numai indirect, fiind sugerat\u0103 \u00een mod metaforic, prin compara\u021bii cu acest termen lips\u0103, diferit\u0103 fundamental de cea PoMo ; sau, mai bine zis pe baza unor simboluri autentice care, sub aparen\u021ba unui \u00abv\u0103l\u00bb ofer\u0103 \u0219i o neb\u0103nuit\u0103 transparen\u021b\u0103 [20]?\u201d<\/p>\n

Dar asta este o alt\u0103 problem pe care nu mi-am propus s-o abordez \u00een acest text.<\/p>\n

De asemenea, \u00eemi propun ca \u00een alt text s\u0103 arunc o scurt\u0103 privire, din punctul de vedere al ironiei \u0219i nostalgiei, mai precis \u2013 din punctul de vedere al unei \u201eironii nostalgice\u201d sau \u201enostalgii ironice\u201d asupra peisajului actual al liricii noastre, a\u0219a cum acesta apare, mai ales, pe site-urile culturale interactive. \u0218i aceasta deoarece literatura, \u00een general \u0219i lirica, \u00een special, sunt mult mai sensibile \u0219i dinamice \u00een leg\u0103tur\u0103 cu o schimbare accelerat\u0103 a zilelor noastre.
\n 
\nNOTE<\/b>
\n 
\n[1] Astfel doi fra\u021bi, complet diferi\u021bi din multe puncte de vedere, inclusiv (aparent) ca v\u00e2rst\u0103 \u00ee\u0219i \u00eent\u00e2lnesc, peste ani, mama de care fuseser\u0103 desp\u0103r\u021bi\u021bi din copil\u0103rie (lucru relativ banal prin frecven\u021ba mare a repeti\u021biei unor astfel de situa\u021bii). \u0218i afl\u0103 \u2013 ironie a sor\u021bii \u2013 c\u0103 sunt, nici mai mult, nici mai pu\u021bin, dec\u00e2t gemeni.
\n[2] \u0218i zic \u00absocratice\u00bb pentru c\u0103 exist\u0103 dialoguri \u00een care Platon nu e Platon, ci Socrate. \u0218i altele c\u00e2nd Platon este el \u00eensu\u0219i. Iar atunci c\u00e2nd e vorba de Socrate, acesta, f\u0103c\u00e2ndu-se naiv, \u00ee\u0219i ia peste picior interlocutorii.
\n[3] Ricarda Huch, Die Romantik Bl\u00fbtezeit, Ausbreitung und Verfall<\/i>, ed. RainerWunderlich, 1951, tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 de Viorica Niscov sub titlul Romantismul german<\/i>, ed. Humanitas, 2011; ca \u0219i Vera C\u0103lin, Romantismul<\/i>, ed. Univers, 1970 \u0219i Savastie Ba\u0219tovoi, Ortodoxia pentru postmoderni\u0219ti<\/i>, ed. Cathisma, 2007.
\n[4] S\u00f8ren Kierkegaard, AF EN ENDNU LEVENDES PAPIER. OM BERGENBERT IRONI, UNDG. \u2026<\/i> ed. Gads Forlag, 1997, tradus de Ana-Stanca Tabara\u0219i \u00een rom\u00e2n\u0103 sub titlul Opere<\/i>, ed. Humanitas, 2006.
\n[5] Pe la noi, printr-o sincronizare \u00eent\u00e2rziat\u0103 cum suntem obi\u0219nui\u021bi, apare o astfel de teoretizare programatic\u0103 \u00een onirismul estetic<\/i> care are, totu\u0219i, scuza de a fi fost augmentat, \u00abmoderniz\u00e2ndu-se\u00bb cu absurdul dar \u0219i deschiz\u00e2nd noi perspective spre ceea ce s-a numit postmodernismul rom\u00e2nesc al genera\u021biei \u201980. A se vedea, \u00een acest sens, cel pu\u021bin Mircea Iv\u0103nescu cu al s\u0103u \u00abprozaism\u00bb introdus \u00een poezie (care numai prozaism nu este).
\n[6] Jean Baudrillard, Simulacra and Simulation<\/i>, translated by Sheila Faria Glaser, ed. Ann Arbor The Univetrsity of Michigan Press, 1994.
\n[7] Jorge Luis Borges, On Exactitude in Science<\/i> in Collected Fictions<\/i>, translated by Andrew Hurley, ed. Penguin, 1999
\n[8] Giles Deleuze, The Logic of Sense<\/i>, ed. Columbia University Press, 1991.
\n[9] Frederich Nietzsche, Fragmente postume<\/i>, ed. Aion, 1999.
\n[10] Jorge Luis Borges, Proz\u0103 complet\u0103<\/i>, vol. 1, ed. Polirom, 2006.
\n[11] Linda Hutcheon, A Poetics of Postmodernism, History, Theory, Fiction<\/i>, ed. Linda Hutcheon, 1988, tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 de Dan Popescu, sub titlul Poetica postmodernismului<\/i> ed. Univers, 2002, p. 363.
\n[12] Linda Hutcheon, Irony Nostalgia, and the Postmodern<\/i>,ed. University of Toronto English Library, 2002.
\n[13] Linda Hutcheon, Op. cit.<\/i>
\n[14] Ibid.
\n[15] Ibid.
\n[16] Ibid.
\n[17] Mikhail Bakhtin, The Dialogic Imagination: Four Essays<\/i>, ed. Michael Holquist, 1981, Trans. Caryl Emerson and Michael Holquist. Austin and London: University of Texas Press. [written during the 1930s]
\n[18] Baudrillard, Op. cit.<\/i>
\n[19] Gorun Manolescu, Dincolo de ironie \u0219i ironism \u2013 Plec\u00e2nd de la discu\u021bii virtuale cu unii clasici de marc\u0103 ai PoMo<\/i>, ed. Paideia, 2010
\n[20] Ren\u00e9 Guenon, Simboluri ale \u0218tiin\u021bei Sacre<\/i>, precum \u0219i Sergiu AlGeorge, Arhaic \u0219i universal<\/i>, ed. Eminescu, 1981 care vorbe\u0219te despre o \u201eLogic\u0103 a simbolurilor\u201d diferit\u0103 ca de la cer la p\u0103m\u00e2nt de ceea ce postmodernistul Jaques Lacan propune \u00een \u201eLegea identific\u0103rii simbolice\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

occident & orient [5] de Gorun Manolescu   Not\u0103: Acest text este un preprint al unui capitol dintr-o nou\u0103 carte a autorului. Preluarea unor idei \u0219i citate din el trebuie s\u0103 specifice sursa.   \u00a70. Preambul   Sintagma \u201eMoartea ironiei\u201d \u00een postmodernitate \u00ee\u0219i face apari\u021bia \u00een USA imediat dup\u0103 11 septembrie 2011. Este simplu de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[946,27,779],"tags":[1161,1117,28,1154],"class_list":["post-9410","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-36","category-filosofie","category-occident-orient","tag-egophobia-36","tag-filosofie","tag-gorun-manolescu","tag-occident-orient"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2rM","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9410","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9410"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9410\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9412,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9410\/revisions\/9412"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9410"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9410"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9410"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}