de Florentin Sorescu<\/p>\n
\n <\/p>\n Personaje: \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Gavril \u2013 so\u0163ul Elvirei<\/p>\n Elvira \u2013 so\u0163ia lui Gavril<\/p>\n Ignat \u2013 un vecin<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 \u2013 o domni\u015foar\u0103 necunoscut\u0103<\/p>\n Karl \u2013 un c\u00e2ine care se \u0163ine dup\u0103 Domni\u015foara Necunoscut\u0103<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n PROLOG<\/b><\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n (\u00eenainte de \u00eenceperea propriu-zis\u0103 a piesei se va auzi \u00een difuzoare zgomotul produs de o ploaie m\u0103runt\u0103, de toamn\u0103. Pe acest fundal, tot \u00een difuzoare \u2013 \u015fi dup\u0103 ce intensitatea luminii din sala de spectacol a fost redus\u0103, preg\u0103tind \u00eenceperea spectacolului, o voce \u2013 ca la radio \u2013 va lectura pasajul de mai jos din \u201eIONA\u201d)<\/p>\n <\/p>\n \u201e \u015ei a fost cuv\u00e2ntul Domnului c\u0103tre Iona, fiul lui Amitai, \u015fi i-a zis: <\/i><\/p>\n \u2018Scoal\u0103 \u015fi te du \u00een cetatea cea mare a Ninivei \u015fi propov\u0103duie\u015fte acolo, c\u0103ci f\u0103pr\u0103delegile lor au ajuns p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u0163a mea!\u2019<\/i><\/p>\n \u015ei s-a sculat Iona s\u0103 fug\u0103 la Tar\u015fi\u015f de dinaintea Domnului. \u015ei s-a pogor\u00e2t la Iafa, unde a v\u0103zut o corabie care mergea la Tar\u015fi\u015f \u015fi pl\u0103tind pre\u0163ul c\u0103l\u0103toriei s-a pogor\u00e2t \u00een ea, ca s\u0103 mearg\u0103 la Tar\u015fi\u015f, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i cei de acolo, el fugind din fa\u0163a Domnului.<\/i><\/p>\n Dar Domnul a pornit un v\u00e2nt n\u0103prasnic pe mare \u015fi o furtun\u0103 cr\u00e2ncen\u0103 s-a st\u00e2rnit, a\u015fa \u00eenc\u00e2t corabia era gata s\u0103 se sf\u0103r\u00e2me.<\/i><\/p>\n Atunci s-au sp\u0103im\u00e2ntat cor\u0103bierii \u015fi \u00eencepur\u0103 fiecare s\u0103 strige c\u0103tre dumnezeul lui \u015fi aruncar\u0103 \u00een mare \u00eenc\u0103rc\u0103tura corabiei, ca s\u0103 se mai u\u015fureze. Dar Iona se pogor\u00e2se \u00een fundul corabiei \u015fi, culc\u00e2ndu-se, adormise.<\/i><\/p>\n Atunci se apropie de el c\u0103pitanul corabiei \u015fi-i zise: \u2018Ce faci, somnorosule? Scoal\u0103-te \u015fi strig\u0103 c\u0103tre dumnezeul t\u0103u, poate c\u0103 el \u00ee\u015fi va aduce aminte de noi, ca s\u0103 nu pierim!\u2019<\/i><\/p>\n \u015ei au zis unul c\u0103tre altul: \u2018Haidem s\u0103 arunc\u0103m sor\u0163i, ca s\u0103 \u015ftim din pricina cui a dat peste noi nenorocirea aceasta! \u2019. \u015ei au aruncat sor\u0163i, \u015fi sor\u0163ul a c\u0103zut pe Iona. <\/i><\/p>\n (\u2026) Atunci i-au zis lui: \u2018Ce s\u0103-\u0163i facem ca marea s\u0103 ni se domoleasc\u0103?\u2019. C\u0103ci marea era din ce \u00een ce mai vijelioas\u0103.<\/i><\/p>\n Ci el a r\u0103spuns: \u2018Lua\u0163i-m\u0103 \u015fi m\u0103 arunca\u0163i \u00een mare \u015fi ea se va potoli; c\u0103ci \u015ftiu bine c\u0103 din pricina mea s-a pornit peste voi aceast\u0103 viforni\u0163\u0103!\u2019.<\/i><\/p>\n (\u2026)Deci l-au luat pe Iona \u015fi l-au aruncat \u00een mare \u015fi s-a potolit urgia ei.<\/i><\/p>\n (\u2026) Atunci Dumnezeu d\u0103du porunc\u0103 unui pe\u015fte mare s\u0103 \u00eenghit\u0103 pe Iona. \u015ei a stat Iona \u00een p\u00e2ntecele pe\u015ftelui trei zile \u015fi trei nop\u0163i.<\/i><\/p>\n \u015ei s-a rugat Iona, din p\u00e2ntecele pe\u015ftelui, c\u0103tre Domnul Dumnezeul lui (\u2026)<\/i><\/p>\n (\u2026) Atunci Domnul porunci pe\u015ftelui, \u015fi pe\u015ftele v\u0103rs\u0103 pe Iona pe uscat.<\/i><\/p>\n \u015ei a fost cuv\u00e2ntul Domnului c\u0103tre Iona de a doua oar\u0103 \u015fi-I zise:<\/i><\/p>\n \u2018Scoal\u0103 \u015fi porne\u015fte c\u0103tre cetatea cea mare a Ninivei, \u015fi propov\u0103duie\u015fte acolo vestea pe care \u0163i-am poruncit-o!\u2019.<\/i><\/p>\n \u015ei s-a sculat Iona \u015fi a mers \u00een Ninive dup\u0103 porunca Domnului. \u015ei Ninive era cetate mare \u00eenaintea lui Dumnezeu, s-o str\u0103ba\u0163i \u00een trei zile de umblet.<\/i><\/p>\n \u015ei Iona a p\u0103truns \u00een cetate cale de o zi \u015fi a \u00eenceput s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 \u015fi s\u0103 zic\u0103: \u2018Mai sunt patruzeci de zile, \u015fi Ninive va fi pierdut\u0103!\u2019<\/i><\/p>\n Atunci Ninivitenii au crezut \u00een Dumnezeu, au \u0163inut post \u015fi s-au \u00eembr\u0103cat \u00een sac, de la cei mai mari \u015fi p\u00e2n\u0103 la cei mai mici.<\/i><\/p>\n (\u2026) \u015ei Dumnezeu a v\u0103zut faptele lor cele de poc\u0103in\u0163\u0103, c\u0103 s-au \u00eentors din c\u0103ile lor cele rele, \u015fi Domnului i-a p\u0103rut r\u0103u de pr\u0103p\u0103dul care zisese c\u0103-l va slobozi, \u015fi nu l-a mai slobozit.<\/i><\/p>\n Atunci Iona se sc\u00e2rbi grozav \u015fi se aprinse de m\u00e2nie.<\/i><\/p>\n \u015ei se rug\u0103 de Domnul \u015fi zise: \u2018O, Doamne, iat\u0103 tocmai ce cugetam eu, c\u00e2nd eram \u00een \u0163ara mea! Pentru aceasta eu am vrut s\u0103 fug \u00een Tar\u015fi\u015f, c\u0103ci \u015ftiam c\u0103 tu e\u015fti Dumnezeu \u00eendurat \u015fi milostiv, \u00eendelung r\u0103bd\u0103tor \u015fi mult milos\u00e2rd \u015fi \u00ee\u0163i pare r\u0103u de f\u0103r\u0103delegi.<\/i><\/p>\n \u015ei acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, c\u0103ci este mai bine s\u0103 mor dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103iesc!\u2019.<\/i><\/p>\n \u015ei a zis Domnul: \u2018Este bine, din partea ta, s\u0103 te \u00eent\u0103r\u00e2\u0163i a\u015fa?\u2019.<\/i><\/p>\n Atunci Iona a ie\u015fit din cetate \u015fi s-a a\u015fezat la r\u0103s\u0103ritul ei, \u015fi \u015fi-a f\u0103cut colib\u0103 \u015fi a stat sub ea la umbr\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 ce se va \u00eent\u00e2mpla cu cetatea.<\/i><\/p>\n \u015ei Domnul Dumnezeu a g\u0103tit un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca s\u0103-I \u0163in\u0103 umbr\u0103 \u015fi s\u0103-I mai potoleasc\u0103 m\u00e2nia. \u015ei s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.<\/i><\/p>\n Dar Dumnezeu, a doua zi, la rev\u0103rsatul zorilor, a poruncit unui vierme s\u0103 reteze vrejul, iar el s-a uscat.<\/i><\/p>\n \u015ei la r\u0103s\u0103ritul soarelui a pornit Dumnezeu un v\u00e2nt arz\u0103tor de la r\u0103s\u0103rit \u015fi soarele a dogor\u00e2t capul lui Iona, \u00eenc\u00e2t el se pr\u0103p\u0103dea de c\u0103ldur\u0103. \u015ei \u015fi-a rugat moartea zic\u00e2nd: \u2018Mai bine este s\u0103 mor dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103iesc!\u2019<\/i><\/p>\n \u015ei a gr\u0103it Domnul c\u0103tre Iona: \u2018Fost-a oare cu cale s\u0103 te superi din pricina vrejului?\u2019. \u015ei el a r\u0103spuns: \u2018Cu cale a fost s\u0103 m\u0103 sup\u0103r p\u00e2n\u0103 la moarte!\u2019(\u2026)\u201d<\/i> <\/p>\n <\/p>\n Scena 1<\/p>\n <\/p>\n \u00cenc\u0103pere amenajat\u0103 simplu: dou\u0103 fotolii, o canapea, o m\u0103su\u0163\u0103 a\u015fezat\u0103 \u00eentre fotolii, un pat, rafturi cu c\u0103r\u0163i, mai multe juc\u0103rii de plu\u015f de diferite m\u0103rimi reprezent\u00e2nd diverse animale existente sau \u00eenchipuite. Pe m\u0103su\u0163\u0103 lumineaz\u0103 difuz o veioz\u0103. L\u00e2ng\u0103 veioz\u0103 un aparat de radio vechi, pe l\u0103mpi. Afar\u0103 este noapte. Fereastr\u0103 mare, \u00eentunecat\u0103. Ploaia se va auzi \u00een surdin\u0103. Elvira st\u0103 \u00eentins\u0103 \u00een pat. Gavril cite\u015fte un ziar, cufundat \u00een fotoliu. O u\u015f\u0103 lateral\u0103, care duce spre vestibul \u015fi spre alte \u00eenc\u0103peri.<\/p>\n <\/p>\n (Gavril se ridic\u0103 de pe fotoliu, se duce \u00een dreptul ferestrei \u015fi prive\u015fte pre\u0163 de c\u00e2teva momente cum plou\u0103)<\/p>\n Elvira: Plou\u0103 tot la fel?<\/p>\n Gavril: La fel.<\/p>\n Elvira: Nici mai tare, nici mai \u00eencet?<\/p>\n Gavril: Nici.<\/p>\n Elvira: M\u0103car de-ar turna cu g\u0103leata, s\u0103 se termine odat\u0103!<\/p>\n Gavril ( \u00een timp ce se rea\u015feaz\u0103 pe fotoliu s\u0103 \u00ee\u015fi continue lectura): Asta ar fi o socoteal\u0103.<\/p>\n Elvira: C\u00e2t s\u0103 fi trecut?<\/p>\n Gavril: (cite\u015fte f\u0103r\u0103 a da vreun r\u0103spuns).<\/p>\n Elvira: Te-am \u00eentrebat c\u00e2t a trecut!<\/p>\n Gavril: Am auzit.<\/p>\n Elvira: Ei, c\u00e2t?<\/p>\n Gavril: Tot c\u00e2t m-ai \u00eentrebat acum o or\u0103,\u00a0 plus ora respectiv\u0103.<\/p>\n Elvira: A\u015fadar, dou\u0103 luni \u015fi nou\u0103 zile\u2026 \u015ei la fel. La fel, la fel. Aceea\u015fi ploaie m\u0103runt\u0103, de-\u0163i mureaz\u0103 \u015fi sufletul din tine.<\/p>\n Gavril: Mda.<\/p>\n Elvira: \u0102ia ce mai scriu?!<\/p>\n Gavril: Prostii, ca de obicei.<\/p>\n Elvira: Am auzit c\u0103 unii s-au apucat s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 cor\u0103bii. A\u015fa e? Scrie \u015fi despre asta?<\/p>\n Gavril: Nu!<\/p>\n Elvira: \u00ce\u0163i spun eu! Chiar vecinul de sub noi, cum spuneai c\u0103-l cheam\u0103?<\/p>\n Gavril: Ignat. \u0162i-am mai spus de o sut\u0103 de ori c\u0103-l cheam\u0103 Ignat.<\/p>\n Elvira: A\u015fa, Ignat. Nu te mai enerva \u015fi tu dintr-at\u00e2t\u2026 Chiar\u00a0 \u015fi el a \u00eenceput s\u0103 construiasc\u0103. Altfel, ce crezi c\u0103 face cu cuiele pe care \u0163i le-a cerut?<\/p>\n Gavril: (se opre\u015fte o clip\u0103 din citit, o prive\u015fte, apoi \u00eentoarce pagina \u015fi \u00ee\u015fi continu\u0103 lectura).<\/p>\n Elvira: \u015ei tu i le-ai dat pe toate. Nu mai avem nici un cui, nici m\u0103car unul micu\u0163\u2026 \u015ei c\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti ce dr\u0103gu\u0163e erau\u2026 \u0162i-era mai mare dragul s\u0103 le prive\u015fti. Eu, una, m\u0103 uitam la ele \u00een fiecare zi.\u00a0 Erau preferatele mele.<\/p>\n Gavril: Desigur.<\/p>\n Elvira: Nu l-ai p\u0103strat nici m\u0103car pe cel mic?<\/p>\n Gavril: Nici.<\/p>\n Elvira: Pe el l-am iubit cel mai mult. Avea ceva aparte.<\/p>\n Gavril: Ce s\u0103-i faci, asta e via\u0163a. N-ai ce-i face.<\/p>\n Elvira: (se ridic\u0103 \u00een picioare, se a\u015faz\u0103 \u00een cel\u0103lalt fotoliu \u015fi \u00eenchide ochii): Azinoapte am visat c\u0103 zburam. Peste tot era ap\u0103, iar eu pluteam a\u015fa, aiurea.\u00a0 Nu se vedea nicio st\u00e2nc\u0103, nici un petec de p\u0103m\u00e2nt, c\u00e2t de mic. Totul era albastru. Nici m\u0103car nori, nu am v\u0103zut niciunul. Albastru dedesubt, albastru deasupra. \u015ei, lucrul cel mai straniu, era ceva care m\u0103 atr\u0103gea \u00een povestea asta. Nu \u015ftiu de ce, dar parc\u0103 nici nu-mi doream s\u0103 mai g\u0103sesc un loc \u00een care s\u0103 m\u0103\u00a0 pot opri. Zburam a\u015fa, \u00eencontinuu, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd totul din jurul meu se transformase \u00eentr-un abis din care nu voiam s\u0103 mai ies\u2026<\/p>\n Gavril: Oi fi fost corbul lui Noe. Probabil c\u0103 \u015fi pe el l-a \u00eencercat acela\u015fi sentiment de vreme ce nu s-a mai \u00eentors. L-au sedus prea mult dep\u0103rt\u0103rile, abisul, cum \u00eei spui tu\u2026<\/p>\n Elvira: \u00ce\u0163i d\u0103 m\u00e2na s\u0103 glume\u015fti pe seama mea. Dar pe mine tare m-a mai tulburat visul \u0103sta. Parc\u0103 \u015fi acum simt cum plonjez \u00een gol\u2026<\/p>\n Gavril: Ei, \u015fi ce s-a \u00eent\u00e2mplat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103?<\/p>\n Elvira (privindu-l \u015f\u0103galnic): M-am trezit l\u00e2ng\u0103 un nesuferit care debiteaz\u0103<\/p>\n numai prostii.<\/p>\n Elvira (se ridic\u0103, prive\u015fte un timp pe fereastr\u0103, dus\u0103 pe g\u00e2nduri, dup\u0103 care): Auzi tu, Gavril?<\/p>\n Gavril: Ce e?!<\/p>\n Elvira: Cum o fi s\u0103 te prind\u0103 sf\u00e2r\u015fitul lumii singur?<\/p>\n Gavril: Ce-\u0163i veni?!…<\/p>\n Elvira: M\u0103 g\u00e2ndeam \u015fi eu, a\u015fa\u2026<\/p>\n Gavril: Crezi c\u0103 are vreo importan\u0163\u0103 dac\u0103 e\u015fti singur sau \u00eempreun\u0103 cu cineva? \u00cen definitiv, de murit, tot mori. Nu numai tu, ci lumea \u00eentreag\u0103.<\/p>\n Elvira: Nu-i tot aia. Mai conteaz\u0103 \u015fi cum mori. Una este s\u0103 fi singur \u015fi altceva e s\u0103 ai pe cineva aproape.<\/p>\n Gavril: Tot ce se poate, dar nu v\u0103d la ce \u0163i-ar mai fi de folos ?<\/p>\n Elvira: Nu \u015ftiu, dar m\u0103 ia cu frig\u00a0 c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc cum e s\u0103 fii singur pe o vreme ca asta. ( dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103) Chiar a\u015fa, Gavril! Ai observat c\u0103 b\u0103tr\u00e2nii se tem mai mult de faptul c\u0103 ar putea veni sf\u00e2r\u015fitul lumii dec\u00e2t de propria moarte?<\/p>\n Gavril: Cred c\u0103 este taman pe dos. Faptul c\u0103 \u00ee\u015fi simt moartea aproape \u00eei face s\u0103 cread\u0103 c\u0103 odat\u0103 cu ei moare \u00eentreaga lume.\u00a0 Dar ce \u0163i-a venit s\u0103 pui asemenea \u00eentreb\u0103ri?<\/p>\n Elvira: Ca s\u0103 spun drept, m\u0103 g\u00e2ndeam la vecinul \u0103sta al nostru\u2026 La Ignat. Nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 altfel dec\u00e2t singur. \u015ei m\u0103 \u00eentreb de ce. Acum e \u00een floarea v\u00e2rstei, dar c\u00e2t ai clipi te treze\u015fti c\u0103 ai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, \u015fi\u2026\u00a0 N-o fi g\u0103sit \u015fi el un suflet s\u0103-i stea aproape?<\/p>\n Gavril: E alegerea lui! I-o pl\u0103cea omului s\u0103 stea singur, ce treab\u0103 ai tu cu via\u0163a lui?<\/p>\n Elvira: Adev\u0103rat, Gavril, dar trebuie s\u0103 fie tare nepl\u0103cut\u2026 Uit\u0103-te \u015fi tu la noi. Mai schimb\u0103m o vorb\u0103, mai povestim\u2026 Altfel trece timpul. Ai \u015fi tu un suflet cald aproape, parc\u0103 e altceva. Chiar \u015fi c\u00e2nd ne cert\u0103m e mai bine.<\/p>\n Gavril: Poate pentru tine.<\/p>\n Elvira: Pentru mine, Gavril, pentru mine. Nu zic nu. Cel pu\u0163in, eu o recunosc. Nu-i de colea s\u0103 ai pe cineva aproape, mai ales pe o vreme ca asta\u2026 Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd acel cineva nu face\u00a0 dec\u00e2t s\u0103 boscorodeasc\u0103 mai tot timpul.\u00a0 Dar\u00a0 la ce altceva s\u0103 m\u0103 a\u015ftept, dac\u0103 m-am m\u0103ritat cu un sloi de ghea\u0163\u0103.<\/p>\n Gavril: Noroc cu tine, bine\u00een\u0163eles.<\/p>\n Elvira: S\u0103 \u015ftii c\u0103 da! Nu \u015ftiu ce te-ai fi f\u0103cut tu\u00a0 f\u0103r\u0103 mine\u2026<\/p>\n Gavril: M\u0103 descurcam eu p\u00e2n\u2019 la urm\u0103. Mai \u015ftii? Poate g\u0103seam alta mai tineric\u0103.<\/p>\n Elvira: Vorbesc serios, Gavril.\u00a0 Dac\u0103 n-ar fi fost vecinul \u0103sta al nostru, s\u0103 mai treac\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe la noi, cred c\u0103 a\u015f fi \u015fi uitat cum arat\u0103 oamenii.<\/p>\n Gavril: Mare pagub\u0103!<\/p>\n Elvira: De ce, Gavril, de ce vorbe\u015fti tu a\u015fa ?! Ce \u0163i-au f\u0103cut \u0163ie ca s\u0103\u2026<\/p>\n Gavril(t\u0103indu-i vorba): Ziceai c\u0103 ai pus ceaiul la \u00eenc\u0103lzit sau am \u00een\u0163eles eu gre\u015fit?<\/p>\n Elvira: A\u015fa faci mereu. Nu poate vorbi omul ceva serios cu tine, c\u0103 schimbi repede vorba\u2026<\/p>\n Gavril: Tare a\u015f bea un ceai\u2026 Mi se pare c\u0103 s-a f\u0103cut cam frig.<\/p>\n Elvira (\u00een timp ce se ridic\u0103 \u015fi se duce spre u\u015f\u0103): Chiar acu\u2019 m\u0103 duc s\u0103-l pun pe foc. Dar s\u0103-mi r\u0103spunzi la ce te-am \u00eentrebat, da? S\u0103 nu mai schimbi iar vorba. (\u00een timp ce revine \u00een \u00eenc\u0103pere): Nu zic c\u0103 nu ai \u015fi tu dreptatea ta. Ba chiar c\u0103 m-ai \u00eendrept\u0103\u0163it ca tine n-ar fi nimeni. Dar, vezi tu? Poate n-ar strica s\u0103 fi ceva mai \u00eeng\u0103duitor. Nu to\u0163i oamenii sunt la fel\u2026<\/p>\n Gavril(ironic): Sunt convins!<\/p>\n Elvira: Uite, stau uneori \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc \u00een mintea asta proast\u0103 a mea, ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu prietenii t\u0103i?! C\u0103 doar nu to\u0163i \u0163i-or fi gre\u015fit. Cum-necum, au disp\u0103rut din via\u0163a noastr\u0103. N-am mai v\u0103zut pe nici unul h\u0103t\u2026 nici eu nu mai \u015ftiu de c\u00e2nd. Ca s\u0103 nu mai vorbim de colegi. Chiar a\u015fa? O mai fi ceva de fabrica aia?! Sau s-o fi dus pe apa s\u00e2mbetei?<\/p>\n Gavril: Habar n-am! De unde vrei s\u0103 \u015ftiu?<\/p>\n Elvira: Ei, m\u0103 g\u00e2ndeam \u015fi eu, nu mai fi a\u015fa ar\u0163\u0103gos…<\/p>\n Gavril: Da\u2019 de c\u00e2nd ai devenit tu at\u00e2t de interesat\u0103? Sunt ani de zile de c\u00e2nd am plecat de-acolo. \u015ei, din c\u00e2te \u00eemi amintesc, nu \u0163i-era prea drag\u0103.<\/p>\n Elvira: Fii f\u0103r\u0103 grij\u0103, c\u0103 din partea mea\u2026 Dar mai bine tac!<\/p>\n Gavril: Uite \u00een sf\u00e2r\u015fit o idee bun\u0103..<\/p>\n Elvira: Gata, gata, am t\u0103cut. (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103). Acu\u2019 nu mai vine pe la noi dec\u00e2t domnu\u2019 \u0103sta de uit mereu cum \u00eel cheam\u0103…<\/p>\n Gavril: Ignat.<\/p>\n Elvira: Na, c\u0103-mi st\u0103tea pe buze s\u0103 spun \u015fi tu mi-ai luat-o repede \u00eenainte. Ignat, da, Ignat… Nu mai zice de o sut\u0103 de ori, c\u0103 at\u00e2ta \u0163in \u015fi eu minte. (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103) Ce-i drept, ar trebui s\u0103-i pun la socoteal\u0103 \u015fi pe ceilal\u0163i.<\/p>\n Gavril: Care ceilal\u0163i?!<\/p>\n Elvira: Cum care? Prietenii t\u0103i… filozofii… C\u0103 doar nu eu stau toat\u0103 ziua cu nasul \u00een c\u0103r\u0163i.<\/p>\n Gavril: \u015ei ce-oi fi vr\u00e2nd?… S\u0103 stau cu el pe-afar\u0103?! Nu cred c\u0103 sunt prea multe de v\u0103zut.<\/p>\n Elvira: Las\u0103, Gavril, c\u0103 nu-i chiar a\u015fa ! Or fi fost \u00een alte vremuri oameni mai strajnici, nu zic nu. Dar nici cu ce e acum nu mi-e ru\u015fine\u2026<\/p>\n Gavril: \u00censeamn\u0103 c\u0103 ai obrazul cam gros.<\/p>\n Elvira : Parc\u0103 vroiai s\u0103 bei\u00a0 ceai\u2026 Sau te-ai r\u0103zg\u00e2ndit \u00eentre timp?<\/p>\n Gavril: Bine, \u00eemi retrag cuvintele. Dar spune-mi \u015fi mie, cine mai e \u00een stare acum s\u0103 moar\u0103 pentru o idee?<\/p>\n Elvira: M\u0103 duc s\u0103-l iau de pe foc. \u00cel vrei tot a\u015fa?<\/p>\n Gavril: Da, tot a\u015fa. \u015etii bine c\u0103 nu-l beau cu zah\u0103r \u015fi tot mai \u00eentrebi\u2026<\/p>\n Elvira: M\u0103 g\u00e2ndesc \u015fi eu cum s\u0103 te mai \u00eendulcesc pu\u0163in.<\/p>\n (pleac\u0103 din camer\u0103 \u015fi revine la scurt timp cu un ceainic \u015fi dou\u0103 ce\u015fti)<\/p>\n Gavril : \u00ce\u0163i dau eu r\u0103spunsul, dac\u0103 vrei\u2026 Nimeni nu mai e \u00een stare s\u0103 moar\u0103 pentru o idee. \u015ei \u015ftii de ce?<\/p>\n Elvira : Eu zic c\u0103 n-are niciun sens s\u0103 mori pentru at\u00e2ta lucru. La ce-\u0163i mai folose\u015fte dac\u0103 mori ?!\u2026<\/p>\n Gavril: Gre\u015fit! (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103). Pentru c\u0103 au murit chiar ideile\u2026 Cine mai e acum \u00een stare s\u0103 emit\u0103 o idee?! Fie \u015fi numai o singur\u0103 idee?<\/p>\n Elvira: A ie\u015fit bun?<\/p>\n Gavril: Pentru c\u0103 o idee nu e un simplu g\u00e2nd. Are \u00een spate o construc\u0163ie. O construc\u0163ie solid\u0103. Iar o construc\u0163ie solid\u0103 necesit\u0103 timp. Analiz\u0103.<\/p>\n Elvira: Mie mi se pare pu\u0163in cam amar. Cred c\u0103 l-am \u0163inut prea mult la infuzat.<\/p>\n Gavril: Iar acum nu mai avem timp\u2026 Acum tr\u0103im \u00een secolul vitezei. La ce bun s\u0103 mai st\u0103m s\u0103 g\u00e2ndim… Totul trebuie s\u0103 se desf\u0103\u015foare c\u00e2t se poate de repede. A\u015fa, ca \u00eentr-un fast food. Instantaneu, dac\u0103 se poate\u2026<\/p>\n Elvira: P\u0103i noi avem timp berechet\u2026 Nici nu \u015ftiu de c\u00e2nd n-am mai ie\u015fit din casa asta. \u015ei nu mi-a trecut nicio idee prin cap.<\/p>\n Gavril: \u015ei, \u00een afar\u0103 de timp \u015fi analiz\u0103, mai necesit\u0103 ceva.<\/p>\n Elvira: Ce ?<\/p>\n Gavril: Ceva care a disp\u0103rut cu totul \u00een ziua de azi. Ceva c\u00e2t se poate de important.<\/p>\n Elvira: Sunt numai ochi \u015fi urechi.<\/p>\n Gavril: Se nume\u015fte viziune. Adic\u0103 intui\u0163ia \u00eentregului. Asta ne lipse\u015fte acum\u2026<\/p>\n Elvira:\u00a0 Asta s\u0103 ne lipseasc\u0103 nou\u0103, c\u0103-n rest le avem pe toate\u2026<\/p>\n Gavril: Bun\u0103oar\u0103, Newton.<\/p>\n Elvira: Ieri a fost Platon, acum e Newton. C\u00e2t ai de g\u00e2nd s-o \u0163ii a\u015fa ?<\/p>\n Gavril: A descoperit teoria gravita\u0163iei pornind de la un m\u0103r.<\/p>\n Elvira: De la un m\u0103r ?<\/p>\n Gavril: Se spune c\u0103 i-a c\u0103zut \u00een cap, \u015fi de-aici i-a venit revela\u0163ia.<\/p>\n Elvira: La c\u00e2te mere nu mi-au c\u0103zut mie \u00een cap\u2026 Trebuia s\u0103 am sc\u0103f\u00e2rlia plin\u0103 de teorii.<\/p>\n Gavril: P\u0103i vezi, tocmai aici e problema.<\/p>\n Elvira: C\u0103 mi-au c\u0103zut mie mere \u00een cap?<\/p>\n Gavril: Nu numai \u0163ie. La toat\u0103 lumea. Miliarde de mere au c\u0103zut \u00een cap la miliarde de oameni.<\/p>\n Elvira: \u015ei? Ce-i cu asta?<\/p>\n Gavril: Problema e c\u0103 numai unul a \u00een\u0163eles.<\/p>\n Elvira: C\u0103 ce? C\u0103 m\u0103rul cade? Mi se pare c\u00e2t se poate de simplu \u015fi de normal. Mai ales dac\u0103 e copt. Sau vierm\u0103nos\u2026<\/p>\n Gavril: Pentru Newton, lucrurile aveau un sens. Fie \u015fi simpla c\u0103dere a unui m\u0103r se lega de ceva mult mai vast\u2026<\/p>\n Elvira: Barem l-a m\u00e2ncat? O fi fost gustos? Merele sunt pline de vitamine\u2026<\/p>\n Gavril: Mai vast \u015fi dec\u00e2t legile gravita\u0163iei.<\/p>\n Elvira: Mi-ai f\u0103cut o poft\u0103 teribil\u0103. M\u0103 duc \u00een buc\u0103t\u0103rie s\u0103 iau c\u00e2teva. Vrei \u015fi tu unul?<\/p>\n Gavril (uit\u00e2ndu-se \u00een jurul s\u0103u): Parc\u0103 le-am v\u0103zut pe-aici, pe undeva\u2026<\/p>\n Elvira (cotrob\u0103ie prin camer\u0103. G\u0103se\u015fte fructiera cu mere l\u00e2ng\u0103 canapea):\u00a0 A, da.\u00a0 Nu le v\u0103zusem. \u0162i-am spus de o sut\u0103 de ori s\u0103 pui lucrurile la locul lor. Eu spun, eu aud\u2026 (ia un m\u0103r, \u00eel \u015fterge, se a\u015faz\u0103 \u00eentr-un fotoliu \u015fi \u00eencepe s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce cu poft\u0103 ; \u00een timp ce ron\u0163\u0103ie din m\u0103r): \u015etii ce nu pricep eu, Gavril ?<\/p>\n Gavril: Ce?<\/p>\n Elvira (vorbind cu gura plin\u0103): Tr\u0103im de at\u00e2ta vreme \u00eempreun\u0103 \u015fi nu mi-ai spus \u015fi tu ” Te iubesc! ” . M\u0103car o singur\u0103 dat\u0103. M-a\u015f fi mul\u0163umit \u015fi cu at\u00e2t. \u015etiu c\u0103 pentru tine nu e important s\u0103 exprimi ce sim\u0163i, doar mi-ai spus-o de-at\u00e2tea ori, nu e nevoie s\u0103 mi-o repe\u0163i, dar tot nu pricep, cum de-\u0163i vine\u00a0 at\u00e2t de greu s\u0103 spui un simplu “Te iubesc! ” ?!…<\/p>\n (Se aud cioc\u0103nituri \u00een u\u015f\u0103. Intr\u0103 Ignat, intempestiv, f\u0103r\u0103 a a\u015ftepta un r\u0103spuns. Este \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un palton de ploaie \u015fi are un pachet \u00een m\u00e2n\u0103).<\/p>\n Ignat: Mii de scuze, mii \u015fi mii de scuze!<\/p>\n Gavril: Ei, ce s-a \u00eent\u00e2mplat?!\u2026<\/p>\n Ignat: Dac\u0103 s-ar putea\u2026<\/p>\n Elvira: Nu mai avem cuie. (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103):\u00a0 Le-a\u0163i \u00eenfipt pe toate? Chiar \u015fi pe cel mic?<\/p>\n Ignat: Pe toate.<\/p>\n Elvira: Nu m-am a\u015fteptat la a\u015fa ceva din partea dvs… C\u00e2t\u0103 lips\u0103 de omenie. Auzi, chiar \u015fi pe cel mic. \u015ei doar v-am spus c\u00e2t de mult \u00eel iubesc\u2026 Nimeni nu \u015ftie ce e \u00eentr-un suflet de mam\u0103.<\/p>\n Ignat: O, nu trebuie s\u0103 ave\u0163i nicio team\u0103. M-am purtat cu el p\u0103rinte\u015fte. Nici nu v\u0103 \u00eenchipui\u0163i c\u00e2t\u0103 aten\u0163ie, c\u00e2t\u0103 afec\u0163iune i-am acordat.<\/p>\n Elvira: Tot degeaba, de vreme ce i-a\u0163i dat cu ciocanul \u00een cap.<\/p>\n Ignat: Dar l-am f\u0103cut un cui \u00eemplinit. L-am ajutat s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 destinul\u2026<\/p>\n Gavril: Ce v\u0103 aduce pe la noi?<\/p>\n Ignat: Dac\u0103 s-ar putea\u2026<\/p>\n Elvira: Nu se poate.<\/p>\n Ignat: Dac\u0103 nu se poate, nu se poate!<\/p>\n Gavril: Ce s\u0103 se poat\u0103, domnule ?<\/p>\n Ignat: A\u015f avea nevoie de o umbrel\u0103. Pe a mea a luat-o v\u00e2ntul. Era o umbrel\u0103 frumoas\u0103, dar a luat-o v\u00e2ntul. Asta e, \u00een ziua de azi nu mai po\u0163i s\u0103 ai \u00eencredere \u00een nimeni. (Se a\u015faz\u0103 pe cel\u0103lalt fotoliu). Pot s\u0103 iau loc?<\/p>\n Gavril(uit\u00e2ndu-se pe sub gene): Dac\u0103 insista\u0163i!\u2026<\/p>\n Ignat(s\u0103rind brusc de pe scaun \u015fi \u00eentinz\u00e2ndu-i pachetul Elvirei): A! Era s\u0103 \u015fi uit. V-am adus iaurt \u015fi niscavai fructe confiate. Doar at\u00e2t am putut g\u0103si.<\/p>\n Elvira: Sunte\u0163i prea generos, domnule! Pentru noi, e un adev\u0103rat festin.<\/p>\n Ignat(\u00een timp ce se a\u015faz\u0103 din nou pe fotoliu): Uf! Toat\u0103 ziua am umblat prin ploaie, abia de-mi mai trag sufletul…<\/p>\n Gavril si Elvira (uimi\u0163i, intr-un glas, accentu\u00e2nd cuvintele): A\u0163i umblat toat\u0103 ziua prin ploaie???!!!<\/p>\n Ignat (privindu-\u015fi resemnat hainele): Dup\u0103 cum se vede!<\/p>\n Gavril: Au mai crescut apele?<\/p>\n Ignat: A, c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in. Dac\u0103 nu te ui\u0163i cu aten\u0163ie, nici nu observi. Am v\u0103zut mul\u0163i oameni uit\u00e2ndu-se \u015fi n-au spus nimic. Mergeau a\u015fa, ca \u015fi c\u00e2nd nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Pu\u0163in melancolici, dar aproape indiferen\u0163i .<\/p>\n Gavril (privind cu aten\u0163ie un articol din ziar): Aici scrie c\u0103 nu au mai crescut. Spun c\u0103 re\u0163elele de canalizare fac fa\u0163\u0103 cu brio \u015fi asta pentru c\u0103 avem un Guvern care a \u015ftiut la timp s\u0103 g\u0103seasc\u0103 solu\u0163iile perfecte.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (accentu\u00e2nd cuvintele): Care-va-s\u0103-zic\u0103, \u201eDezvoltarea re\u0163elelor de canalizare este solu\u0163ia perfect\u0103.\u201d…<\/p>\n Ignat: Dac\u0103 o spune Guvernul, e clar c\u0103 n-au mai crescut; nu \u015fi-ar putea permite a\u015fa ceva, n-ar fi frumos. Dar \u00een alte \u0163\u0103ri ce se mai spune, ce se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103?<\/p>\n Gavril: \u00cen linii generale, cam acela\u015fi lucru.<\/p>\n Ignat: Cic\u0103 egiptenii sunt ferici\u0163i. Danseaz\u0103 \u00een ploaie \u015fi r\u00e2d cu toat\u0103 gura. Guvernul lor zice c\u0103 a\u015fteapt\u0103 acest eveniment de secole. C\u0103 e, cu adev\u0103rat, un eveniment istoric\u2026<\/p>\n Gavril: Un eveniment istoric care s-ar putea s\u0103 ne propulseze direct \u00een eternitate.<\/p>\n Ignat: Iar \u00een Sahara, o, \u00een Sahara, a \u00eenflorit un mandarin.<\/p>\n Elvira: \u00cemi plac mandarinele.\u00a0 Anul trecut am m\u00e2ncat mandarine. De\u015fi erau dr\u0103gu\u0163e, le-am m\u00e2ncat. Au fost gustoase. Mi-a p\u0103rut r\u0103u dup-aceea. M-am g\u00e2ndit c\u0103 poate sunt ultimele dintr-un lung neam de mandarine. Acum m\u0103 simt mai lini\u015ftit\u0103. Dac\u0103 a \u00eenflorit un mandarin, sunt cu adev\u0103rat lini\u015ftit\u0103.<\/p>\n Ignat: Pute\u0163i fi sigur\u0103, doamn\u0103. Sunt convins c\u0103 nu a existat mandarin mai frumos.<\/p>\n Elvira: Mul\u0163umesc.<\/p>\n Gavril (cite\u015fte \u00een continuare din ziar): \u201eAutorit\u0103\u0163ile indoneziene au mobilizat armata, poli\u0163ia \u015fi zeci de echipe de voluntari pentru a evacua oamenii r\u0103ma\u015fi izola\u0163i din Jakarta din cauza inunda\u0163iilor de mare amploare produse \u00een aceast\u0103 regiune a lumii. Ultimul bilan\u0163 indic\u0103 20 de mor\u0163i \u015fi peste 200.000 de sinistra\u0163i. Rev\u0103rs\u0103rile de ape s-au produs \u00een urma mai multor zile de ploi diluviene. Pe str\u0103zi nu se mai poate circula dec\u00e2t cu b\u0103rcile. Apa a n\u0103v\u0103lit \u00een case \u015fi foarte mul\u0163i oameni s-au refugiat pe acoperi\u015furi a\u015ftept\u00e2nd \u00een frig \u015fi \u00eenfometa\u0163i ca cineva s\u0103 le vin\u0103 \u00een ajutor.\u201d<\/p>\n Ignat (comenteaz\u0103): Cu b\u0103rcile?! Pe str\u0103zi?!… \u00censeamn\u0103 c\u0103 Jakarta s-a transformat \u00eentr-un fel de Vene\u0163ie…<\/p>\n Gavril: N-a\u015f zice tocmai asta. Nu cred c\u0103 le arde s\u0103 se plimbe cu gondolele \u015fi s\u0103 c\u00e2nte can\u0163onete.<\/p>\n Elvira: Cu \u0103\u015ftia\u00a0 e rezolvat\u0103 problema. Au sc\u0103pat. Nu ca la noi, pic\u0103tura chinezeasc\u0103. I-au umflat apele \u015fi gata, ce at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n Gavril: Or sta mai prost cu re\u0163elele de canalizare. Se pare c\u0103 la ei Guvernul n-a g\u0103sit solu\u0163iile perfecte.<\/p>\n Gavril (cite\u015fte \u00een continuare din ziar): \u201eUn copil a plecat din proprie ini\u0163iativ\u0103 \u00een zonele\u00a0 inundate. Dup\u0103 c\u00e2teva zile, a fost v\u0103zut ap\u0103r\u00e2nd cu barca plin\u0103 de c\u00e2ini, pisici \u015fi alte animale. Erau inclusiv melci. A explicat c\u0103 to\u0163i au grij\u0103 de salvarea oamenilor, dar de animale nu se ocup\u0103 nimeni. Uite-l pe Noe, au exclamat localnicii v\u0103z\u00e2ndu-l ap\u0103r\u00e2nd cu barca plin\u0103 de tot soiul de animale.\u201d<\/p>\n Ignat: Un Noe, copil?\u00a0 \u00cemi place. Cred c\u0103 \u00een felul lui \u015fi Noe tot copil a fost. Copiii au \u00een cap numai lucruri tr\u0103snite. Nu po\u0163i crede c\u0103 \u00een corabia pe care ai construit-o \u00eencape toat\u0103 lumea, f\u0103r\u0103 s\u0103 fii copil.<\/p>\n Gavril: \u00cen definitiv, poate c\u0103 a\u015fa ar fi trebuit s\u0103 se \u00eent\u00e2mple lucrurile. O corabie a lui Noe f\u0103r\u0103 nici un om la bordul ei. Poate c\u0103 tocmai acesta este lucrul pe care l-a \u00een\u0163eles acest copil.<\/p>\n Elvira: Cred c\u0103 ai urm\u0103rit prea mult emisiunea Via\u0163a suricatelor!<\/p>\n Ignat (lui Gavril): Vre\u0163i s\u0103 spune\u0163i c\u0103 Dumnezeu a gre\u015fit c\u00e2nd a salvat Omul? C\u0103 ar fi fost o idee mai fericit\u0103 o lume lipsit\u0103 de Oameni?<\/p>\n Gavril: Vreau s\u0103 spun c\u0103 \u00eemi este din ce \u00een ce mai greu s\u0103 \u00een\u0163eleg. A trecut at\u00e2ta vreme de c\u00e2nd plou\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare, f\u0103r\u0103 a putea \u00eentrez\u0103ri vreun sf\u00e2r\u015fit. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 ploaia asta ne transmite ceva dar, ce m\u0103 macin\u0103 mai mult,\u00a0 este faptul c\u0103 nu pot \u00eentrez\u0103ri sensul. Ne manifestam ca si cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, de parc\u0103 ploaia asta nesf\u00e2r\u015fit\u0103 ar fi cel mai firesc lucru cu putin\u0163\u0103. \u015ei totu\u015fi \u015ftim c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva, c\u0103 nu poate fi o simpl\u0103 \u00eent\u00e2mplare. La \u015ftiri, \u00een ziare, peste tot suntem anun\u0163a\u0163i c\u0103 este un fenomen meteo mai pu\u0163in obi\u015fnuit, dar care nu constituie motiv de \u00eengrijorare. Nu trebuie s\u0103 ne alarm\u0103m, autorit\u0103\u0163ile \u0163in sub control situa\u0163ia. \u201eTot ce trebuie s\u0103 face\u0163i este s\u0103 sta\u0163i cumin\u0163i \u00een casele voastre \u015fi s\u0103 urm\u0103ri\u0163i emisiunile de divertisment.\u201d.<\/p>\n Elvira: Eu urm\u0103resc \u00een fiecare zi emisiunea \u201e Via\u0163a suricatelor \u201d. (se \u00eendreapt\u0103 spre\u00a0\u00a0\u00a0 Gavril pe care \u00eel \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 cu dragoste amestecat\u0103 cu compasiune). \u00cengera\u015ful meu, cum se g\u00e2nde\u015fte el la toate! Suricata mea preferat\u0103! Nu fi \u00eengrijorat, c\u0103 n-o s\u0103 te lase pe tine mama!<\/p>\n Ignat: V\u0103 g\u00e2ndi\u0163i c\u0103 ar putea fi un semn? C\u0103 Dumnezeu \u015fi-a uitat Promisiunea \u015fi vrea s\u0103 \u00ee\u015fi distrug\u0103 propria Crea\u0163ie?\u00a0 V\u0103 g\u00e2ndi\u0163i c\u0103 vine Ptotopul?<\/p>\n Gavril: M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 a uitat \u015fi de Potop,\u00a0 \u015fi de Crea\u0163ie. S-ar putea s\u0103 ne fi uitat de tot.<\/p>\n Ignat (ridic\u00e2ndu-se precipitat \u00een picioare): M\u0103 scuza\u0163i, trebuie s\u0103 plec.<\/p>\n Elvira: Ce?! Cum?! Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?!<\/p>\n Ignat: Ne\u00eent\u00e2rziat trebuie s\u0103 umblu prin ploaie. Cu sau f\u0103r\u0103 umbrel\u0103, trebuie s\u0103 umblu prin ploaie.<\/p>\n Elvira: \u015ei cu corabia cum r\u0103m\u00e2ne?<\/p>\n Ignat: Care corabie ?!\u2026<\/p>\n Elvira: Cea pe care v-a\u0163i apucat s-o construi\u0163i!<\/p>\n Ignat (privind uimit spre Gavril): Care corabie, domnule?!<\/p>\n Elvira (accentu\u00e2nd silabele): Co-ra-bi-a ! \u015eti\u0163i ? Destinul\u2026 Cuiul\u2026 Noe\u2026<\/p>\n Ignat (figur\u0103 stupefiat\u0103): Ce cui, ce destin, ce corabie?!…<\/p>\n Gavril: A\u015fa crede ea, c\u0103 v-a\u0163i apucat s\u0103 construi\u0163i o corabie. S-a g\u00e2ndit c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o s\u0103 ne \u00eenghit\u0103 apele. Cu ploaia asta, nu mai \u015ftii la ce s\u0103 te a\u015ftep\u0163i\u2026<\/p>\n Ignat: Nu construiesc nicio corabie!<\/p>\n Elvira (afectat\u0103): \u00censeamn\u0103 c\u0103 o s\u0103 murim cu to\u0163ii!<\/p>\n <\/p>\n -sf\u00e2r\u015fit scena 1-<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n Scena 2<\/p>\n <\/p>\n \u00cen parc. Ignat st\u0103 a\u015fezat pe o banc\u0103. Este \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un pardesiu. Bine\u00een\u0163eles, plou\u0103. Are p\u0103l\u0103rie pe cap \u015fi o umbrel\u0103 nedesf\u0103cut\u0103, sprijinit\u0103 de banc\u0103. \u00cen fa\u0163a b\u0103ncii se afl\u0103 o alee pe care se plimb\u0103 o domni\u015foar\u0103 necunoscut\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un pardesiu viu colorat. Aceasta este urmat\u0103 \u00eendeaproape de un c\u0103\u0163el (eventual \u00eel \u0163ine \u00een les\u0103), pe care \u00eel cheam\u0103 Karl. Domni\u015foara necunoscut\u0103 arunc\u0103 priviri spre Ignat, din ce \u00een ce mai insistente. \u00centr-un final se a\u015faz\u0103 pe banc\u0103, ini\u0163ial la cel\u0103lalt cap\u0103t al ei. Ignat nu \u00eei acord\u0103 aten\u0163ie. Prive\u015fte ploaia, dus pe g\u00e2nduri. Domni\u015foara Necunoscut\u0103 se apropie de Ignat \u00eencet-\u00eencet \u015fi \u00een trepte, p\u00e2n\u0103 ajunge l\u00e2ng\u0103 el.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Bag seama, domnule, c\u0103 dumneavoastr\u0103 v\u0103 place ploaia!<\/p>\n Ignat: (prive\u015fte \u00een continuare \u00een gol, f\u0103r\u0103 a-i r\u0103spunde).<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: De mult v\u0103 urm\u0103resc. V-am v\u0103zut aici \u015fi-asear\u0103, \u015fi alalt\u0103ieri sear\u0103. Ce mai \u00eencolo \u015fi \u00eencoace, parc\u0103 a\u0163i fi aici dintotdeauna. Face\u0163i parte din peisaj, domnule! V\u0103 identifica\u0163i cu banca asta, parc\u0103 a\u0163i fi unul \u015fi acela\u015fi lucru. (se apleac\u0103 \u015fi studiaz\u0103 cu aten\u0163ie picioarele lui Ignat): M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 a\u0163i prins r\u0103d\u0103cini. I-am zis \u015fi lui Karl: Karl drag\u0103, s\u0103 \u015ftii tu c\u0103 omul \u0103sta nu mai pleac\u0103 de-aici! Nu mai poate. O fi prins r\u0103d\u0103cini. Ai grij\u0103, s\u0103 nu care cumva s\u0103 urinezi pe el. Auzi tu, Karl? C-ai mai f\u0103cut tu de-astea, neru\u015finat mic ce e\u015fti. Pramatie! (Se ridic\u0103 de pe banc\u0103, cuprins\u0103 brusc de entuziasm, \u015fi peroreaz\u0103 \u00eensufle\u0163it\u0103): Domnule, dar dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i un adev\u0103rat erou!… Uita\u0163i-v\u0103 \u00een jur!… Nimeni nu mai are curajul s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, \u00een afar\u0103 de dvs\u2026. S-au ascuns cu to\u0163ii, s-au b\u0103gat care pe unde a apucat\u2026 Nu mai vezi \u0163ipenie de om. Doar dumneavoastr\u0103 mai sunte\u0163i afar\u0103, singur singurel\u2026 \u015ei cu mine. Dac\u0103 e s\u0103 murim, o s\u0103 murim \u00eempreun\u0103, domnule! Eu sunt o romantic\u0103, s\u0103 \u015fti\u0163i. Mie \u00eemi place s\u0103 m\u0103 plimb prin ploaie. Chiar \u015fi acum \u00eemi place s\u0103 m\u0103 plimb prin ploaie. Vreau s\u0103 mor frumos, domnule! \u00centr-un cadru romantic. I-am zis \u015fi lui Karl: Karl drag\u0103, \u0103\u015ftia deja au murit. S-au b\u0103gat \u00een v\u0103g\u0103unile lor \u015fi nici m\u0103car nu \u00ee\u015fi dau seama c\u0103 au murit. Nu le mai place via\u0163a, Karl, nu mai \u015ftiu s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. (se a\u015faz\u0103 extenuat\u0103 pe banc\u0103 \u015fi conchide): Nici chiar a\u015fa!<\/p>\n (Urmeaz\u0103 un dialog cu voce egal\u0103, \u00een care Domni\u015foara Necunoscut\u0103 r\u0103spunde sec si apatic la \u00eentreb\u0103rile lui Ignat):<\/p>\n Ignat: Zice\u0163i c\u0103 v\u0103 place ploaia?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da!<\/p>\n Ignat: Chiar \u015fi acum, c\u00e2nd plou\u0103 de at\u00e2ta timp?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da!<\/p>\n Ignat: C\u0103 sunte\u0163i romantic\u0103?…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da!<\/p>\n Ignat: \u015ei c\u0103 vre\u0163i s\u0103 muri\u0163i frumos?…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da!<\/p>\n Ignat: \u2026 \u00eentr-un cadru romantic?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da!<\/p>\n Ignat: Dar eu nu vreau s\u0103 mor! Cine v-a spus dumneavoastr\u0103 c\u0103 vreau s\u0103 mor! Fie \u015fi \u00eentr-un cadru romantic. Eu vreau s\u0103 tr\u0103iesc, doamn\u0103! Mie \u00eemi place via\u0163a!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Domnule drag\u0103, domnule drag\u0103!… Dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i ud, domnule drag\u0103!… Tare ud mai sunte\u0163i!\u2026 (\u00eel \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103). S\u0103r\u0103cu\u0163u\u2018 de dumneavoastr\u0103\u2026 \u015ei eu vreau s\u0103 tr\u0103iesc, domnule! \u015ei mie \u00eemi place via\u0163a! Nu-i a\u015fa, Karl? Ia arat\u0103\u00a0 tu la domnu\u2018 cum \u015ftim noi s\u0103 ne juc\u0103m (\u00eencepe s\u0103 se joace cu Karl). Vede\u0163i, domnule?<\/p>\n (dup\u0103 ce se joac\u0103 cu Karl, se a\u015faz\u0103 din nou pe banc\u0103. \u00ce\u015fi duce m\u00e2inile la fa\u0163\u0103 \u015fi \u00eencepe s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Apoi \u00ee\u015fi scoate o batist\u0103 din po\u015fet\u0103 \u2013 sau i-o ofer\u0103 Ignat \u2013 \u015fi urmeaz\u0103):<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Dar dac\u0103 \u2026<\/p>\n Ignat: Dac\u0103?! \u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o s\u0103 ne astupe apele? Ia spune\u0163i dumneavoastr\u0103, ce ne facem noi atunci?! Ce ne facem, Karl c\u0103\u0163elule?!<\/p>\n (urmeaz\u0103 un moment de t\u0103cere, \u00een care fiecare este incapabil s\u0103 dea un r\u0103spuns. Dup\u0103 care, plin\u0103 de verv\u0103, spune):<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015eti\u0163i\u00a0 ce-o s\u0103 facem? O s\u0103 dans\u0103m, domnule! Da, da, nu v\u0103 mai uita\u0163i a\u015fa uimit la mine!… O s\u0103 dans\u0103m p\u00e2n\u0103 ne astup\u0103 apele! A\u015fa, ca s\u0103 le facem \u00een ciud\u0103! V\u0103 place valsul? S\u0103 nu-mi spune\u0163i c\u0103 nu v\u0103 place! Nu vreau s\u0103 m\u0103 dezam\u0103gi\u0163i tocmai acum, c\u00e2nd am g\u0103sit solu\u0163ia. Ia s\u0103 vedem\u00a0 cum \u015fti\u0163i dumneavoastr\u0103 s\u0103 dansa\u0163i…<\/p>\n ( se ridic\u0103, \u00eei \u00eentinde m\u00e2na lui Ignat \u015fi am\u00e2ndoi \u00eencep s\u0103 danseze \u00een ritm de vals, f\u0103r\u0103 a se auzi efectiv muzica; Domni\u015foara Necunoscut\u0103 fredoneaz\u0103 o melodie \u00een timp ce danseaz\u0103, care pare a fi \u201cDun\u0103rea Albastr\u0103\u201c. Dup\u0103 ce danseaz\u0103 se rea\u015faz\u0103 pe banc\u0103 f\u0103r\u0103 a mai spune nimic o vreme, dup\u0103 care ): Ignat: A\u0163i fredonat \u201c Dun\u0103rea Albastr\u0103.\u201d!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: N-a fost Dun\u0103rea Albastr\u0103!<\/p>\n Ignat: Ba da, ba da, Dun\u0103rea Albastr\u0103 era!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu!<\/p>\n Ignat: Ba da \u2013 ba da \u2013 ba da \u2013 ba da!\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ba nu \u2013ba nu \u2013 ba nu \u2013 ba nu!<\/p>\n Ignat: (f\u0103c\u00e2nd o figur\u0103 \u00eembufanat\u0103): Nici nu mai vorbesc cu dumneavostr\u0103! ( Se retrage c\u00e2t mai la marginea b\u0103ncii, cu un cot sprijinit de speteaza b\u0103ncii, cu spatele \u00eentors pe jum\u0103tate c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103; la r\u00e2ndul ei, Domni\u015foara Necunoscut\u0103 se retrage c\u0103tre cel\u0103lalt cap\u0103t al b\u0103ncii, lu\u00e2nd o pozi\u0163ie asem\u0103n\u0103toare cu a lui Ignat. O perioad\u0103 de timp se ignor\u0103 reciproc, g\u0103sindu\u2013\u015fi alte ocupa\u0163ii, dup\u0103 care Domni\u015foara Necunoscut\u0103 \u00eencepe):<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei dac\u0103 ar fi fost \u201eDun\u0103rea Albastr\u0103 \u201c, ce?!<\/p>\n Ignat: Nu ar fi fost nimic!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Uite c\u0103 era chiar \u201c Dun\u0103rea Albastr\u0103 \u201c!<\/p>\n Ignat: Nu era \u201c Dun\u0103rea Albastr\u0103 \u201c! Nu vreau s\u0103 spune\u0163i asta doar ca s\u0103-mi face\u0163i mie pe voie!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu, domnule, nu a\u015fa!… A fost \u201eDun\u0103rea Albastr\u0103\u201c!<\/p>\n Ignat: Bine, dac\u0103 spune\u0163i dumneavoastr\u0103, a fost \u201eDun\u0103rea Albastr\u0103\u201d!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: V\u0103 spun eu, domnule: v\u0103 e fric\u0103! Sunte\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103 tot ca ceilal\u0163i! Cum auzi\u0163i ceva legat de ap\u0103, cum incepe\u0163i s\u0103 tremura\u0163i… Muri\u0163i de fric\u0103, domnilor! Nu mai sunte\u0163i \u00een stare nici s\u0103 asculta\u0163i un c\u00e2ntec f\u0103r\u0103 s\u0103 v\u0103 g\u00e2ndi\u0163i la moarte! Dac\u0103 fredonezi acum \u201c Dun\u0103rea Albastr\u0103\u201c, e ca \u015fi cum ai c\u00e2nta prohodul! C\u00e2ntec de \u00eenmorm\u00e2ntare! Doamne, \u015fi ce melodie frumoas\u0103… Unde v\u0103 este speran\u0163a, domnilor! Unde vi s-au dus c\u00e2ntecul, dansul?! De ce v\u0103 e fric\u0103, de ce nu ave\u0163i curajul s\u0103 spera\u0163i \u00een continuare?<\/p>\n (Urmez\u0103 o perioad\u0103 de t\u0103cere \u00een care Ignat o prive\u015fte \u00eencurcat, dup\u0103 care se apropie de ea \u00eencet-\u00eencet \u015fi treptat, a\u015fa cum a f\u0103cut Domni\u015foara Necunoscut\u0103 la \u00eenceput. C\u00e2nd ajunge l\u00e2ng\u0103 ea, \u00eei spune):<\/p>\n Ignat: \u015eti\u0163i ce? O s\u0103 ne plimb\u0103m cu barca! Dac\u0103 ne astup\u0103 apele, o s\u0103 ne plimb\u0103m cu barca! O s\u0103 v\u00e2slim p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu o s\u0103 mai putem! \u015ei o s\u0103 c\u00e2nt\u0103m \u201c Dun\u0103rea Albastr\u0103 \u201c sau \u201c Barca pe valuri\u201c, dac\u0103 v\u0103 place. (fredoneaz\u0103 \u201ebarca pe valuri \u201c ). Vede\u0163i c\u0103 nu \u00eemi este fric\u0103? C\u0103 pot s\u0103 c\u00e2nt f\u0103r\u0103 a-mi fi team\u0103?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (se ridic\u0103, se duce la Karl pe care \u00eencepe s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie.): Lui Karl nu \u00eei place s\u0103 se plimbe cu barca.<\/p>\n Ignat: Atunci o hidrobiciclet\u0103. Vom \u00eenfrunta apele cu hidrobicicleta. Eu si cu dumneavoastr\u0103, pedal\u00e2nd prin \u015fuvoaie, str\u0103pung\u00e2nd temerari Potopul cu hidrobicicleta\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Domnule drag\u0103!\u2026 Domnule !\u2026 Dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i un vis\u0103tor, domnule!… Vai,\u00a0 ce amintiri \u00eemi st\u00e2rni\u0163i!\u2026 \u015etiti ce? Eram odat\u0103 sup\u0103rat\u0103\u2026 tare sup\u0103rat\u0103 eram. Nici nu v\u0103 pot spune c\u00e2t de sup\u0103rat\u0103. \u00cemi revenea \u00een minte obsesiv o imagine. M\u0103 g\u00e2ndeam la un c\u00e2mp imens, plin de z\u0103pad\u0103. Vedeam un cal alerg\u00e2nd prin acel pustiu. Cred c\u0103 pe atunci citeam mult literatura rus\u0103. Mi se p\u0103rea sf\u00e2\u015fietor de trist. \u015ei m\u0103 g\u00e2ndeam: Cum a\u015f putea s\u0103 scap? Cum s\u0103 fac s\u0103 dispar\u0103 aceast\u0103 imagine obsesiv\u0103? \u015ei \u015fti\u0163i la ce m-am g\u00e2ndit? Trebuie s\u0103-l schimb. Pe el, pe cal. Ca s\u0103 distrug triste\u0163ea, trebuie s\u0103 pun un alt animal \u00een loc. S\u0103 \u00eenveseleasc\u0103 pu\u0163in atmosfera. S\u0103 alerge el prin pustiu, pe c\u00e2mpul nesf\u00e2r\u015fit de z\u0103pad\u0103\u2026 \u015ei \u015fti\u0163i ce-am g\u0103sit?<\/p>\n Ignat: Un iepure!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu!<\/p>\n Ignat: Un hipopotam!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nici at\u00e2t!<\/p>\n Ignat: Un m\u0103gar!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Sunte\u0163i pe-aproape! (z\u00e2mbind gale\u015f): Dar unul a\u015fa, care s\u0103 v\u0103 semene!<\/p>\n Ignat: Un cangur!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (aplaud\u00e2nd entuziasmat\u0103): Da, domnule, un cangur!…<\/p>\n Ignat: Nu pot s\u0103 cred! Un cangur? Chiar un cangur? \u00cen plin\u0103 literatur\u0103 rus\u0103?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (privind victorioas\u0103, demonstrativ la Ignat): Un cangur!…<\/p>\n Ignat: Oho! Trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 ave\u0163i imagina\u0163ie! Parc\u0103-i \u015fi v\u0103d urechile flutur\u00e2nd \u00een v\u00e2nt…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (\u00eencepe s\u0103 \u0163op\u0103ie ca un cangur): Un cangur un cangur un cangur un cangur! (lui Ignat, \u00een timp c\u00e2nd trece pe l\u00e2ng\u0103 Ignat): P\u0103zea, c\u0103 v\u0103 \u00eempro\u015fc cu z\u0103pad\u0103! Un cangur vesel \u0163op\u0103ie prin z\u0103pezi. (se opre\u015fte, pierz\u00e2nd brusc din entuziasm): Dar nu mi-a ie\u015fit. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot trist\u0103 am fost …<\/p>\n Ignat: Nu se poate \u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Dac\u0103 v\u0103 spun!… Z\u0103u c\u0103 nu v\u0103 mint.<\/p>\n Ignat: \u015ei ce-a\u0163i p\u0103\u0163it, dac\u0103 nu v\u0103 este cu sup\u0103rare? Cum de v-a\u0163i r\u0103t\u0103cit taman prin stepele ruse\u015fti?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ei, cum! Simplu. Cum altfel?<\/p>\n Ignat: M-a\u0163i l\u0103murit tun.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: P\u0103i vede\u0163i?<\/p>\n Ignat(ab\u0103tut): Deci nu vre\u0163i s\u0103-mi spune\u0163i…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A-a! (Dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103): M-a p\u0103r\u0103sit iubita, domnule!…<\/p>\n Ignat: Cum a\u015fa?!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Uite-a\u015fa, bine! Ce v\u0103 mira\u0163i at\u00e2t…<\/p>\n Ignat: Adic\u0103 a\u0163i fost \u00eendr\u0103gostit\u0103 de o femeie?!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da. Exact asta am spus.<\/p>\n Ignat (stupefiat, dezumfl\u00e2ndu-se): M\u0103i s\u0103 fie…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103, \u00een care se uit\u0103 curioas\u0103 la figura lui Ignat): Asta la sf\u00e2r\u015fit, domnule! C\u0103 la-nceput era b\u0103rbat. \u015ei, parole d\u2019 honeur, sunt o fire \u00een\u0163eleg\u0103toare, cel pu\u0163in a\u015fa \u00eemi place s\u0103 cred. M-am g\u00e2ndit eu c\u0103 ce at\u00e2ta caz, acum, c\u00e2nd nu mai conteaz\u0103 sexul… Chestiune de psihologie. Trebuie s\u0103-i \u00een\u0163elegem, cum spun \u0103\u015ftia la televizor. Dar a \u00eenceput s\u0103-mi ia rochiile. Una c\u00e2te una, tot c\u0103r\u0103b\u0103nea la ele. Ptu, drace, mi-am zis, o fi Necuratul prin cas\u0103, de nu le mai g\u0103sesc unde le-am pus.<\/p>\n Ignat: \u015ei? Ce s-a-nt\u00e2mplat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: P\u0103i, ce s\u0103 se-nt\u00e2mple\u2026 L-am surprins c\u00e2nd se ruja cu rujurile mele. \u015ei z\u0103u, domnule, dac\u0103 m-am sup\u0103rat c\u0103 mi le-a \u015fterpelit. Dar nu-i st\u0103teau bine, nu i se potriveau deloc.<\/p>\n Ignat: Chestiune de gust.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Da, de gust! Adev\u0103rul e c\u0103 se farda prea strident pentru gustul meu… (dup\u0103 un moment de t\u0103cere): \u015ei-apoi, ce-mi mai r\u0103m\u00e2nea de f\u0103cut, ar fi trebuit s\u0103 m\u0103 \u00eembrac eu cu costumele lui, adic\u0103 ale ei, \u015fi una peste alta mie-mi place s\u0103 r\u0103m\u00e2n femeie, chit c\u0103 acum s\u0103 r\u0103m\u00e2i ceea ce e\u015fti a devenit demodat.<\/p>\n Ignat: De-aia ne-o fi \u015fi \u00eentors spatele…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Cine s\u0103 ne \u00eentoarc\u0103 spatele?<\/p>\n Ignat (ar\u0103t\u00e2nd cu degetul \u00een sus): Ei, cine! Dumnealui…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A… Doamne-Doamne… Dac\u0103 o mai fi pe-acolo \u015fi n-o fi plecat \u00eentre timp. C\u0103 ce s\u0103 mai fac\u0103 a\u015fa, singurel. S-o fi dus s\u0103 \u00eens\u0103ileze al\u0163ii mai ac\u0103t\u0103rii dec\u00e2t noi.\u00a0 Dar dumneavoastr\u0103? Cu dumneavoastr\u0103 ce este, domnule?…<\/p>\n Ignat: Ignat. Am uitat s\u0103 m\u0103 prezint: Ignat!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: L\u0103sa\u0163i numele… ce sens are s\u0103 ni-l spunem…\u00a0 Nu facem dec\u00e2t ne \u00eenc\u0103rc\u0103m inutil memoria. M\u00e2ine-poim\u00e2ine nici nu vom mai \u015fti c\u0103 ne-am \u00eent\u00e2lnit \u00een acest parc… pe aceast\u0103 banc\u0103… Poate nu vom mai \u015fti nimic… Nici m\u0103car c\u0103 am fost pe aceast\u0103 lume… c\u0103 am sim\u0163it… c\u0103 am iubit…<\/p>\n Ignat: Ce apocaliptic\u0103 a\u0163i devenit dintr-o dat\u0103!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u015fa o fi, dar nu mai \u015ftiu nici eu ce s\u0103 cred… Uneori mi se pare c\u0103 nu mai g\u0103sesc rostul… C\u0103 nu mai \u00een\u0163eleg nimic…\u00a0 Mai bine vorbi\u0163i-mi despre dumneavoastr\u0103.\u00a0 P\u0103re\u0163i a fi singur \u015fi nu pricep de ce.<\/p>\n Ignat: Eu? Singur? Da\u2019 de unde… De unde-a\u0163i mai scos-o \u015fi p\u2019asta\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (uit\u00e2ndu-se cu aten\u0163ie \u00een jurul lui Ignat): Nu v\u0103d pe nimeni pe l\u00e2ng\u0103 dumneavoastr\u0103\u2026 Nici m\u0103car un c\u0103\u0163el.<\/p>\n Ignat: Am avut unul. Dar a plecat.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Uf, domnule!.. Ce cumplit!… Auzi tu, s\u0103-\u0163i plece c\u0103\u0163elul. C\u00e2t\u0103 lips\u0103 de recuno\u015ftin\u0163\u0103\u2026 Nu mi-am \u00eenchipuit c\u0103 a\u0163i trecut printr-o asemenea tragedie. Prin ceva at\u00e2t de devastator\u2026 Nici m\u0103car c\u0103\u0163eii nu mai sunt ce-au fost odat\u0103\u2026 Rar mai \u00eent\u00e2lne\u015fti ast\u0103zi unul cu adev\u0103rat serios\u2026 cu adev\u0103rat stabil\u2026<\/p>\n Ignat: C\u00e2nd \u00eencep s\u0103 creasc\u0103 apele, e greu s\u0103 mai fi stabil. Chiar \u015fi pentru un c\u0103\u0163el\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Pe Karl s\u0103 nu-l pune\u0163i la socoteal\u0103\u2026<\/p>\n Ignat: A\u2026, nicidecum, nu Karl. Cu el este alceva\u2026 Alt\u0103 socoteal\u0103\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ia uita\u0163i ce ur\u00e2t se uit\u0103 la dumneavoastr\u0103\u2026 C\u00e2t repro\u015f are \u00een priviri\u2026<\/p>\n Ignat: Da\u2019 po\u0163i s\u0103 \u015ftii acum peste ce dai? Zici \u015fi tu c\u0103 te-ai \u00eensurat cu frumuse\u0163e de femeie \u015fi, c\u00e2nd s\u0103 te pui pe treab\u0103, afli c\u0103 e transsexual. \u015ei fereasc\u0103 sf\u00e2ntul s\u0103 faci vreo obiec\u0163ie, c\u0103 imediat te ia la pumni\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: P\u0103i vede\u0163i, domnule? Ce v-am spus eu\u2026<\/p>\n Ignat: \u015ei asta \u00eenc\u0103 nu e nimic, s\u0103 vezi dup-aceea ce moral\u0103 \u00ee\u0163i fac. Parc\u0103-\u0163i \u015fi pare r\u0103u c\u0103 nu e\u015fti \u015fi tu a\u015fa\u2026 aranjat. S\u0103 fii \u015fi tu \u00een pas cu lumea\u2026<\/p>\n Domni\u015foara necunoscut\u0103: M\u0103car un silicon mititel acolo\u2026<\/p>\n Ignat: Nu, dar \u00een rest e totul bine, la ce s\u0103 coment\u0103m\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (teatral, \u00eengro\u015f\u00e2ndu-\u015fi vocea): Evideman!<\/p>\n Ignat: \u2026dar asta numai la televizor\u2026<\/p>\n (dup\u0103 c\u00e2teva momente de t\u0103cere, \u00een care am\u00e2ndoi r\u0103m\u00e2n du\u015fi pe g\u00e2nduri) :<\/p>\n Ignat: Era o glum\u0103\u2026 Realitatea e c\u0103 n-am avut niciodat\u0103, pe nimeni. Nici m\u0103car un c\u0103\u0163el\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Cum adic\u0103 n-a\u0163i avut pe nimeni?! Ce vorb\u0103 e asta?!\u2026<\/p>\n Ignat: A\u015fa cum a\u0163i auzit. Pe nimeni!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Tare trist sun\u0103. S\u0103 nu ai pe nimeni\u2026\u00a0 Nici m\u0103car un prieten? Cineva, acolo, cu care s\u0103 mai vorbi\u0163i din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd? S\u0103 v\u0103 spune\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103 p\u0103surile?<\/p>\n Ignat: Nici m\u0103car!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: O\u0163i fi vreun pustnic!<\/p>\n Ignat: N-a\u015f zice!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ceva ceva trebuie s\u0103 fie cu dumneavoastr\u0103. Nu st\u0103 omul singur a\u015fa,\u00a0 degeaba\u2026 E ceva acolo\u2026 Gata, m-am prins! Cred c\u0103 sunte\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103 de-\u0103ia de stau \u00eenchi\u015fi \u00een ei \u00een\u015fi\u015fi ca \u00eentr-o conserv\u0103, cum li se\u00a0 spune?<\/p>\n Ignat: Auti\u015fti?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Sunte\u0163i prea vorb\u0103re\u0163 pentru un autist. \u0102lora nu le smulgi nici cu cle\u015ftele o vorbuli\u0163\u0103, c\u00e2t de mic\u0103. Nu sunte\u0163i dumneavoastr\u0103 dintr-\u0103\u015ftia\u2026 Fir-ar s\u0103 fie, cred c\u0103 am un lapsus\u2026 Ceva care \u00eencepe cu i. (lungind vocalele) In\u2026 in\u2026 (repede): Introvertit!<\/p>\n Ignat (lungind cuvintle, ca atunci c\u00e2nd tragic de timp pentru a g\u0103si un r\u0103spuns): A\u2026 introvertit\u2026 Asta vre\u0163i s\u0103 spune\u0163i\u2026 intovertit\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u015fa, a\u015fa,\u00a0 introvertit. Se pare c\u0103 v-am ghicit, nu?<\/p>\n Ignat: Ei, n-a\u015f putea zice c\u0103 nu. C\u00e2nd nu prea ai ce s\u0103 vezi pe-afar\u0103, stai mai mult prin-n\u0103untru\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Vede\u0163i s\u0103 nu r\u0103m\u00e2ne\u0163i blocat pe-acolo. Bine e s\u0103 mai ie\u015fi totu\u015fi. M\u0103car a\u015fa, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, s\u0103 te mai salu\u0163i cu lumea. C\u0103 dac\u0103 stai \u00eenchis \u00een tine \u00eencepe s\u0103 \u0163i se n\u0103zar\u0103 \u015fi nu-i tocmai bine.<\/p>\n Ignat : Asta de unde-a\u0163i mai scos-o?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 : \u015etiu eu, v-o spun din proprie experien\u0163\u0103.<\/p>\n Ignat: Aha!\u2026 Deci \u015fi dumneavoastr\u0103\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu?… Nicidecum! Asta a fost odat\u0103, nu mai e valabil acum. Am schimbat macazul, gata cu stepele ruse\u015fti. Am trecut la canguri acum, doar v-am spus.\u00a0 Nu de alta, dar \u0103\u015ftia sunt ceva mai simpatici cu urechile alea lor flutur\u00e2ndu-le \u00een v\u00e2nt.<\/p>\n (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103)<\/p>\n Ignat: Da\u2019 chiar a\u015fa de singur nu sunt, s\u0103 \u015fti\u0163i. Am ni\u015fte vecini cu care<\/p>\n m\u0103-n\u0163eleg tare bine.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Vecinii, domnule? \u0102\u015ftia sunt prietenii dumneata?<\/p>\n Ignat: Oho! S\u0103 vede\u0163i ce calumea sunt. Oameni adev\u0103ra\u0163i.<\/p>\n Domi\u015foara Necunoscut\u0103: O mai fi r\u0103mas pe lumea asta vreun om \u00eentreg, domnule?\u2026 Om adev\u0103rat, cum spune\u0163i dumneavoastr\u0103? Adic\u0103 s\u0103 aib\u0103 ce trebuie pe unde trebuie\u2026 \u015fti\u0163i dumneavoastr\u0103\u2026<\/p>\n Ignat : \u015etiu, \u015ftiu\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 : Vecinii \u0103\u015ftia ai dumneavoastr\u0103 au urechile acolo unde trebuie s\u0103 le stea urechile?<\/p>\n Ignat: N-am observat s\u0103 le fi c\u0103zut\u00a0 \u00eentre timp.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei nasurile\u2026 nasurile tot la locul lor sunt? Nu \u015fi le-au b\u0103gat \u00een alt\u0103 parte?<\/p>\n Ignat: Tot la locul lor!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Sunte\u0163i sigur, domnule?<\/p>\n Ignat: Sigur, sigur\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: S\u0103 nu-mi spune\u0163i c\u0103 au \u015fi cinci degete la m\u00e2n\u0103. Asta nu pot s-o mai cred\u2026<\/p>\n Ignat: Dac\u0103 vre\u0163i, pute\u0163i s\u0103 le \u015fi num\u0103ra\u0163i.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Incredibil\u2026<\/p>\n Ignat: \u015ei inima\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Inima? A\u0163i spus inima? Am auzit bine?<\/p>\n Ignat: Da, inima. Cred c\u0103 \u015fi ea e unde trebuie\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Vai, domnule\u2026 De c\u00e2nd n-am mai auzit pe cineva vorbind de inim\u0103\u2026 Pe-asta de unde a\u0163i scos-o?<\/p>\n Ignat: Am s\u0103pat ad\u00e2nc!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei? A\u0163i g\u0103sit ceva acolo? N-a\u0163i ajuns \u00een partea cealalt\u0103? N-a\u0163i dat de gol?<\/p>\n Ignat: N-am terminat de s\u0103pat.\u00a0 \u00cenc\u0103 n-am dat de fund\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (se duce la Ignat): A dumneavoastr\u0103? De inima dumneavoastr\u0103-mi spune\u0163i? Ia s\u0103 vedem cum e\u2026 Ia da\u0163i-mi voie s\u0103 v\u0103d\u2026 (\u00ee\u015fi pune urechea la pieptul lui Ignat \u015fi ascult\u0103 pre\u0163 de c\u00e2teva clipe): H\u00e2m! Sun\u0103 cam \u00eenfundat.<\/p>\n Ignat : S\u0103-mi fac griji ?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu, domnule! Z\u0103u c\u0103 nu. R\u0103u ar fi fost s\u0103 sune a gol.<\/p>\n Ignat (r\u0103sufl\u0103 u\u015furat): \u00censeamn\u0103 c\u0103 e \u00eenc\u0103 acolo. N-am pierdut-o pe drum.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu, \u00een locul dumneavoastr\u0103, a\u015f \u0163ine bine de ea. Nu \u015ftii\u00a0 pe unde zboar\u0103.<\/p>\n Ignat (fix\u00e2nd-o pe D. N. atent cu privirea): Cu o domni\u015foar\u0103 a\u015fa ca dumneavoastr\u0103, m\u0103 simt deja \u00een pericol.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Serios, domnule? A\u015fa sperios sunte\u0163i? N-a\u015f zice.<\/p>\n Ignat (ridic\u00e2nd o m\u00e2n\u0103, ca la jur\u0103m\u00e2nt): Pe cuv\u00e2ntul meu\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u2026de b\u0103rbat?<\/p>\n (dup\u0103 un moment de t\u0103cere \u00een care \u015fi unul, \u015fi altul r\u0103m\u00e2n du\u015fi pe g\u00e2nduri):<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Stau \u015fi m\u0103 \u00eentreb, domnule, \u015fi de ce stau m\u0103 tot g\u00e2ndesc \u015fi la cap tot nu o scot. Tare a\u015f vrea s\u0103 mai v\u0103d \u015fi eu un om adev\u0103rat\u2026 Dintr-aceia de se \u0163in bine pe picioare \u015fi nu-i iau apele cu una, cu dou\u0103, indiferent c\u00e2t de \u00eenvolburate ar fi\u2026 Poate mai exist\u0103 vreunul, n-or fi disp\u0103rut cu totul. N-am prea avut parte de ei \u00een ultimul timp\u2026\u00a0\u00a0 Nu-mi face\u0163i \u015fi mie cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu vecinii \u0103\u015ftia ai dumneavoastr\u0103 de spune\u0163i c\u0103 sunt oameni adev\u0103ra\u0163i? Cine \u015ftie de unde sare norocul\u2026<\/p>\n Ignat: Cum nu! De-abia se bucur\u0103\u00a0 c\u0103 mai vine cineva \u015fi pe la ei. N-au mai ie\u015fit din cas\u0103 de c\u00e2nd cu ploile.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: P\u0103i \u015fi ei stau ascun\u015fi \u00een cas\u0103? \u015ei lor le e fric\u0103 s\u0103 nu-i umfle apele? Spunea\u0163i c\u0103 sunt oameni adev\u0103ra\u0163i\u2026<\/p>\n Ignat: Mergem la ei \u015fi v\u0103 ve\u0163i convinge. Eu, unul, a\u015fa zic.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Hai s-o mai vedem \u015fi pe-asta. S\u0103 nu zic c\u0103 n-am \u00eencercat…<\/p>\n Ignat: (\u00een timp ce se ridic\u0103 s\u0103 plece):\u00a0 Sta\u0163i, sta\u0163i pu\u0163in. Numai o clip\u0103.\u00a0 S\u0103 nu crede\u0163i c\u0103 am uitat…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ce anume, domnule, ce s\u0103 uita\u0163i?…<\/p>\n Ignat: Hidrobicicleta…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ce hidrobiciclet\u0103?!…<\/p>\n Ignat: Hidrobicicleta… Potopul… Pedal\u0103m prin \u015fuvoaie…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A!… hidrobicicleta!… De ce nu spune\u0163i a\u015fa? (l\u0103s\u00e2ndu-se pe vine \u015fi m\u00e2ng\u00e2indu-l pe cap pe Karl):\u00a0 Ia spune tu, Karl… Domnul ne-a invitat pe hidrobicicleta lui… Ia spune-mi tu mie, cum vezi problema asta? \u0162i-ar place s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m Potopul cu hidrobicicleta? ( r\u0103m\u00e2ne pu\u0163in pe g\u00e2nduri). Cel pu\u0163in, nu o s\u0103 ne \u00eenece triste\u0163ea! Ar fi distractiv, nu \u0163i se pare? (c\u0103tre Ignat)\u00a0 Doar dac\u0103\u2026Ce culoare va avea ?<\/p>\n Ignat: Galben\u0103!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Galben\u0103?!<\/p>\n Ignat: Galben\u0103!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: O hidrobiciclet\u0103 galben\u0103 i-ar place \u015fi lui Karl.<\/p>\n <\/p>\n – sf\u00e2r\u015fit scena 2 \u2013<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n Scena 3<\/p>\n <\/p>\n Aceea\u015fi \u00eenc\u0103pere (camera lui Gavril \u015fi a Elvirei). Gavril \u015fi Elvira stau a\u015feza\u0163i \u00een fotoliu, g\u0103sindu-\u015fi felurite ocupa\u0163ii. Se aud cioc\u0103nituri \u00een u\u015f\u0103.<\/p>\n Elvira: Ai auzit?<\/p>\n Gavril: Am auzit.<\/p>\n Elvira: Nu te duci s\u0103 deschizi?<\/p>\n Gavril (r\u0103m\u00e2n\u00e2nd impasibil \u00een fotoliu): Sigur c\u0103 da!<\/p>\n Elvira (se ridic\u0103 \u015fi se duce s\u0103 deschid\u0103 u\u015fa. Intr\u0103 Ignat, Domni\u015foara Necunoscut\u0103 \u015fi Karl. Prive\u015fte uimit\u0103 la Karl): Un c\u00e2ine?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (la fel de uimit\u0103): Un c\u00e2ine?!<\/p>\n Ignat:\u00a0 Un c\u00e2ine!…<\/p>\n Elvira (privindu-l atent \u015fi \u00eendeaproape pe Karl): Nu, dar \u0103sta chiar e un c\u00e2ine!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: (privindu-l, de asemenea, cu aten\u0163ie pe Karl). Da, domnule, un c\u00e2ine! Chiar este un c\u00e2ine! Formidabil!…Un c\u00e2ine!… La ora asta…<\/p>\n Elvira: A\u015fadar, un c\u00e2ine!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Indubitabil! Z\u0103u c\u0103 nu poate fi altceva!<\/p>\n Ignat: Dac\u0103 te ui\u0163i mai cu aten\u0163ie, ai zice c\u0103-i Karl! (c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103): Nu-i a\u015fa c\u0103 seam\u0103n\u0103 cu Karl? (privind atent printre gene, ca un adevarat specialist): Parc\u0103 aduce cu el, ce zice\u0163i? Seam\u0103n\u0103 pu\u0163in…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A!… Karl!… Am uitat s\u0103 v\u0103 spun: el este Karl. Se \u0163ine dup\u0103 mine de c\u00e2nd cu ploile. Karl i-am spus. Nu-i a\u015fa, Karl? Este un c\u00e2ine foarte devotat: nu pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 tine nici mort. Orice ai face, tot nu pleac\u0103 de l\u00e2ng\u0103 tine. Nu-i a\u015fa, Karl b\u0103iatule? Credeam c\u0103 ai \u015fters-o \u00eentre timp. (arat\u0103 spre Ignat): iar dumnealui\u00a0 este Ignat. Este un om foarte curajos, s\u0103 \u015fti\u0163i: umbl\u0103 f\u0103r\u0103 umbrel\u0103 prin ploaie. Un act de mare curaj, dup\u0103 cum singuri v\u0103 pute\u0163i da seama. Nici n-am v\u0103zut om a\u015fa de curajos.<\/p>\n Elvira: Vai, ce bine… \u00cen sf\u00e2r\u015fit ne mai trece \u015fi nou\u0103 cineva pragul. Ce bucurie mi-a\u0163i f\u0103cut… (\u00eel strig\u0103 pe Gavril) Gavril, avem oaspe\u0163i! Avem oaspe\u0163i, Gavril!… Vino mai repede, nu te mai mo\u015fmondi at\u00e2t! E \u015fi un c\u0103\u0163el \u00een vizit\u0103!…<\/p>\n Gavril: Un c\u0103\u0163el? La noi? \u00cen vizit\u0103?…<\/p>\n Elvira: Da, dr\u0103gu\u0163ule , un c\u0103\u0163el. Uite ce simpatic e!<\/p>\n Gavril (uit\u00e2ndu-se chior\u00e2\u015f la Karl): Un c\u00e2ine…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Karl. El e Karl.<\/p>\n Gavril (cu condescenden\u0163\u0103, s\u0103rut\u00e2ndu-i m\u00e2na Domni\u015foarei Necunoscute): Permite\u0163i-mi s\u0103 m\u0103 prezint: Gavril. (ar\u0103t\u00e2nd spre Elvira):\u00a0 Locuim \u00eempreun\u0103!<\/p>\n Ignat: Adic\u0103 so\u0163ul doamnei…<\/p>\n Elvira (\u00eei \u00eentinde m\u00e2na Domni\u015foarei Necunoscute \u015fi \u00eei str\u00e2nge m\u00e2na):\u00a0 Eu mi-s Elvira!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Doamn\u0103, domnule, m\u0103 bucur! Tare mult m\u0103 bucur! Tare, tare mult! Sunte\u0163i exact a\u015fa cum mi-am \u00eenchipuit!<\/p>\n Gavril: S\u0103-n\u0163eleg c\u0103\u00a0 vi s-a povestit c\u00e2te ceva despre noi! (c\u0103tre Ignat): Sper c\u0103 nu ne-a\u0163i descris \u00een culori prea sumbre.<\/p>\n Ignat: O, cum a\u015f putea face a\u015fa ceva c\u00e2nd am ni\u015fte vecini at\u00e2t de dr\u0103gu\u0163i!<\/p>\n Elvira: Vecini?! Eu v\u0103 socotesc deja un prieten. \u015ei \u00eenc\u0103 unul bun, dac\u0103 e s\u0103 socotesc c\u00e2t ne-a\u0163i ajutat \u00een ultimul timp! (c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103): Dar dumneavostr\u0103?\u00a0 Pe\u00a0 cine am onoarea s\u0103 cunosc?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103(z\u00e2mbe\u015fte \u00eencurcat\u0103): C\u00e2t despre mine…<\/p>\n Ignat: (c\u0103tre Elvira \u015fi Gavril): Nu vrea cu niciun chip s\u0103-\u015fi spun\u0103 numele! Cred c\u0103 vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 misterioas\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t!…<\/p>\n Gavril: Cochet\u0103rii potrivite unei domni\u015foare. Nu putem s\u0103 ne punem \u00eempotriv\u0103, mai cu seam\u0103 c\u00e2nd avem \u00een fa\u0163\u0103 o domni\u015foar\u0103 at\u00e2t de frumoas\u0103… Nu se cade. Misterul \u00eei vine \u00een sprijin frumuse\u0163ii. (c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103, cu condescenden\u0163\u0103): Pl\u0103cerea e de partea noastr\u0103!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Vai, c\u00e2t sunte\u0163i de galant, domnule!… Ca \u00een vremurile de demult. Un adev\u0103rat cavaler…<\/p>\n Gavril (f\u0103c\u00e2nd cu ochiul lui Ignat): Cred c\u0103 altcineva este cavalerul. \u015ei trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 \u00eel invidiez pu\u0163in.<\/p>\n Elvira: Ia uite la el!… Nici n-a\u0163i intrat bine pe u\u015f\u0103 \u015fi dumnealui i s-au \u015fi aprins c\u0103lc\u00e2iele. P\u00e2n\u2019 acu\u2019 f\u0103cea pe mor\u0103c\u0103nosul \u015fi uite-l c\u00e2t s-a f\u0103cut de vioi. Ce \u0163i-e \u015fi cu b\u0103rba\u0163ii \u0103\u015ftia. Poate s\u0103 se\u00a0 d\u0103r\u00e2me lumea asta \u015fi ei r\u0103m\u00e2n tot la vechile n\u0103ravuri…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (Elvirei): So\u0163ul dumneavoastr\u0103 nu a f\u0103cut nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 arate c\u00e2t de amabil este. Aproape c\u0103 m\u0103 face \u015fi pe mine s\u0103 cred c\u0103 sunt frumoas\u0103. (lui Gavril): Mul\u0163umesc mult, domnule! V\u0103 tare mul\u0163umesc! Sunte\u0163i foarte dr\u0103gu\u0163!<\/p>\n Elvira (grijulie, precipitat\u0103): Dar lua\u0163i loc, v\u0103 rog! V\u0103d c\u0103 de-abia v\u0103 trage\u0163i sufletul. (lui Ignat) Iar s-a stricat liftul? S\u0103 nu-mi spune\u0163i c\u0103 a\u0163i urcat pe jos p\u00e2n\u0103-aici. (\u00een timp ce-i ajut\u0103 s\u0103-\u015fi dea jos pardesiele): Vai, ce zgribuli\u0163i sunte\u0163i! Veni\u0163i\u00a0 de-afar\u0103? V-o fi fost frig! Gavril, dumnealor sunt uzi leoarc\u0103! Ceva fierbinte? Un ceai? O cafea? Vezi, Gavril? Dumnealor au fost afar\u0103! Dumnealor chiar vin de-afar\u0103…<\/p>\n Gavril : V\u0103d!<\/p>\n Elvira (din ce \u00een ce mai afectat\u0103): Iar noi st\u0103m aici, singuri-singurei. N-am mai ie\u015fit din v\u0103g\u0103una asta nici un minu\u0163el. Dac\u0103 n-ar fi fost dumnealui (arat\u0103 spre Ignat), am fi murit de foame. Mi s-au atrofiat mu\u015fchii de la picioare. M\u0103 ia cu junghi. Uit\u0103-te \u015fi tu cum merg… (face c\u00e2\u0163iva pa\u015fi exagerat de greoi, demonstrativ). M\u0103 doare spatele. \u00cemi \u0163iuie urechile. \u015ei ce frumos era \u00eenainte… Cum ne plimbam am\u00e2ndoi, \u0163in\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103, pe str\u0103zi… Mai \u0163ii minte? Ore \u00een \u015fir… ca doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i. Auzi tu, Gavril? Cred c\u0103 numai noi am ramas \u00een\u0163epeni\u0163i. Numai noi suntem speria\u0163i de ce este afar\u0103. Oamenii au ie\u015fit de mult, se plimb\u0103 pe str\u0103zi f\u0103r\u0103 s\u0103 le pese de ploaia asta, f\u0103r\u0103 s\u0103 le pese de nimic.<\/p>\n Gavril: Nu mai e nimeni pe-afar\u0103. (ar\u0103t\u00e2nd spre Ignat \u015fi Domni\u015foara Necunoscut\u0103): Afar\u0103 de dumnealor…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A… cum pute\u0163i s\u0103 spune\u0163i a\u015fa ceva! Sunt la oameni pe-afar\u0103 c\u0103 nici n-ai pe unde s\u0103 mergi! N-ai pe unde s\u0103 calci de ei, domnule!… Eu nici nu \u015ftiu de unde au ap\u0103rut at\u00e2\u0163ia!… Parc\u0103 erau mai pu\u0163ini \u00eenainte, z\u0103u! (spre Ignat): Spune dumneata cum ne-am cunoscut!… C\u00e2t am a\u015fteptat ca s\u0103 g\u0103sesc o banc\u0103!… ( c\u0103tre Elvira \u015fi Ignat ): Dac\u0103 nu era dumnealui, nici nu \u015ftiu ce m\u0103 f\u0103ceam! Ore \u00een \u015fir n-am g\u0103sit o banc\u0103 liber\u0103. Nici m\u0103car una mititic\u0103. (f\u0103c\u00e2nd un gest de recuno\u015ftin\u0163\u0103 c\u0103tre Ignat): Iar dumnealui… dumnealui m-a primit pe banca lui! Dac\u0103 v\u0103 vine s\u0103 crede\u0163i! Nici nu \u015fti\u0163i c\u00e2t \u00eei sunt de recunosc\u0103toare! Un adev\u0103rat domn, ce mai.<\/p>\n Elvira: Vezi, Gavril? Vezi ?<\/p>\n Gavril (pu\u0163in ironic): Sigur c\u0103 da! N-am nici cel mai mic dubiu. B\u0103nuiesc c\u0103 sunt buni \u00eenot\u0103tori…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (lui Ignat): Spune\u0163i-i dumneavoastr\u0103, domnule, c\u0103 pe mine nu vrea s\u0103 m\u0103 cread\u0103!<\/p>\n Ignat: O, bine\u00een\u0163eles c\u0103 a\u015fa e! Poate nu chiar at\u00e2t de mul\u0163i, dar… ceva, ceva tot s-au adunat!<\/p>\n Gavril (simul\u00e2nd uimirea): Cum, mai e cineva pe str\u0103zi \u00een afar\u0103 de voi?…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc pu\u0163in mai bine, a\u015fa, ca s\u0103 l\u0103s\u0103m la o parte exager\u0103rile, s\u0103 nu fim, care-va-s\u0103-zic\u0103, prea exagera\u0163i, c\u00e2\u0163iva tot sunt. Chiar singuri-singuri nu am fost.<\/p>\n Gavril: Nu-l uita\u0163i pe… Karl.<\/p>\n Elvira (patetic): Chiar nimeni? Nimeni \u00een afar\u0103 de dumneavoastr\u0103?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103\u00a0 (resemnat\u0103): Nimeni!<\/p>\n Elvira: Poate erau \u015fi nu i-a\u0163i v\u0103zut…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: S\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 asta a fost… Cum de nu m-am g\u00e2ndit.<\/p>\n Elvira (pr\u0103bu\u015fit\u0103 psihic): Nimeni…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu parc\u0103 am z\u0103rit pe cineva. Serios. Parc\u0103-parc\u0103…<\/p>\n Elvira (pierit\u0103): Vi s-a p\u0103rut…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Avea o umbrel\u0103 ro\u015fie…<\/p>\n Ignat : Umbrel\u0103 era? Mie mi s-a p\u0103rut c\u0103 aduce mai mult cu o…<\/p>\n Elvira: \u015etiu c\u0103 vre\u0163i s\u0103 m\u0103 \u00eencuraja\u0163i! Dar nu mai are sens…<\/p>\n Ignat: Cum s\u0103 nu aib\u0103 sens, doamn\u0103! Toate au un sens!<\/p>\n Gavril: Un sens?… E bine c\u0103 mai e cineva care chiar crede c\u0103 exist\u0103 un sens. \u015ei eu a\u015f vrea s\u0103…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103:\u00a0 Adev\u0103rat? \u015ei dumneavoastr\u0103?<\/p>\n Elvira: Eu nu mai cred…<\/p>\n Ignat (c\u0103tre Elvira): Cum a\u015fa! \u015ei corabia?!…Cu ea, cum r\u0103m\u00e2ne?<\/p>\n Elvira: Care corabie?!<\/p>\n Ignat: Noe…<\/p>\n Elvira: Nu construie\u015fte nimeni nicio corabie!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: De unde \u015fti\u0163i dumneavoastr\u0103 c\u0103 nu construie\u015fte! Toat\u0103 lumea construie\u015fte! Eu chiar am citit despre asta, s\u0103 \u015fti\u0163i! Cic\u0103 niciodat\u0103 nu s-au construit at\u00e2tea cor\u0103bii ca acum. Da, da, a\u015fa scria! P\u0103i crede\u0163i c\u0103 autorit\u0103\u0163ile ne las\u0103 a\u015fa, de izbeli\u015fte? Ia s\u0103 vede\u0163i! \u015ei ce vapoare, Doamne! Nici nu v\u0103 imagina\u0163i c\u00e2t sunt de mari. Imense. Titanicul e b\u0103rcu\u0163\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ele. P\u2019astea nimic nu le mai scufund\u0103. Vai de ghe\u0163arul care le-ar ie\u015fi \u00een cale, atunci s\u0103 te \u0163ii! Nimic nu se mai alege de el! \u015ei ce confort, nu v\u0103 mai spun! Te roag\u0103 s\u0103 ie\u015fi de-acolo \u015fi nu vrei! Nici mort nu mai ie\u015fi!…<\/p>\n Elvira: Au \u015fi gr\u0103dini?…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ce nu au! Ora\u015fe plutitoare, ce mai! Cu str\u0103zi \u015fi parcuri \u00een toat\u0103 regula.<\/p>\n Elvira: Auzi, Gavril?! Au \u015fi parcuri \u00een care s\u0103 ne plimb\u0103m \u0163in\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103…<\/p>\n Gavril: Nu despre astfel de cor\u0103bii este vorba!<\/p>\n Elvira (patetic, cu o voce afectat\u0103, iritat\u0103): Dar despre ce, Gavril, despre ce\u00a0 este vorba?!…<\/p>\n Ignat: Cred c\u0103 se g\u00e2nde\u015fte la o anumit\u0103 corabie…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu v\u0103 mai g\u00e2ndi\u0163i la nimic! Cel mai bine e s\u0103 nu te g\u00e2nde\u015fti la nimic!<\/p>\n Elvira(afectat\u0103): Eu m\u0103 g\u00e2ndesc la o gr\u0103mad\u0103 de lucruri!… (duc\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile la cap) \u00cemi v\u00e2j\u00e2ie capul de c\u00e2te \u00eemi trec prin c\u0103p\u0103\u0163\u00e2na asta. Am \u00eenceput s\u0103 v\u0103d numai moarte \u00een jurul meu. Odat\u0103 am visat cum blocul\u00a0 \u0103sta \u00een care locuim noi \u00eencepuse s\u0103 plutesc\u0103, c\u00e2t vedeai cu ochii erau numai ape, iar noi ne scufundam \u00eencet, \u00eencet, de la un etaj la altul, apa ajunsese deja \u00een dreptul ferestrelor noastre, \u015fi deodat\u0103 am v\u0103zut o gr\u0103mad\u0103 de lucruri plutind, tot soiul de obiecte de nici nu po\u0163i \u00eenchipui de unde s-au str\u00e2ns at\u00e2tea, conserve, tricouri, copaci plini de m\u00e2l, \u015fi printre ele o sumedenie de cadavre, am v\u0103zut \u015fi un t\u00e2n\u0103r frumos de ai fi zis c\u0103 e manechin, doamne, ce z\u00e2mbet avea, ar\u0103ta de parc\u0103 ar fi a\u015fteptat moartea ca pe o iubit\u0103, \u015fi atunci am \u00eenceput s\u0103 tremur \u015fi m-am trezit \u0163ip\u00e2nd, oare unde se duc toate acestea, pentru o clip\u0103 am sim\u0163it c\u0103 vreau s\u0103 plutesc \u015fi eu l\u00e2ng\u0103 t\u00e2n\u0103rul acela frumos, s\u0103-l pot \u00eentreba cum de poate z\u00e2mbi a\u015fa, de unde a putut g\u0103si at\u00e2ta lini\u015fte…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (ner\u0103bd\u0103toare, curioas\u0103): \u015ei?…<\/p>\n Ignat: \u015ei?…<\/p>\n Gavril: \u015ei?<\/p>\n Elvira (revenind la tonul obi\u015fnuit): Ce \u015fi! Niciun \u015fi! M-am frecat la ochi \u015fi gata. C\u0103 doar n-o\u0163i fi vr\u00e2nd s\u0103 m\u0103 fi dus dup\u0103 mortul \u0103la din vis. Chiar dac\u0103 avea un z\u00e2mbet a\u015fa de frumos.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103, revenindu-\u015fi din uimire, pe alt ton): Mai bine dansa\u0163i! V\u0103 spun eu!<\/p>\n Ignat: A\u015fa e!<\/p>\n Elvira: S\u0103 dansez?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Sigur c\u0103 da! Face bine la s\u0103n\u0103tate! \u015ei nici nu v\u0103 mai ia cu junghi! Ca s\u0103 nu mai vorbim de visele astea cu mor\u0163i frumo\u015fi…<\/p>\n Elvira: Nu m\u0103 mai ia cu junghi? Nu pot s\u0103 cred! Adev\u0103rat? Pot s\u0103 scap \u015fi de durerea de spate?<\/p>\n Ignat: Parol! V-o spun din proprie experien\u0163\u0103! Sc\u0103pa\u0163i chiar \u015fi de \u0163iuitul din urechi!…<\/p>\n Elvira: Incredibil!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (b\u0103t\u00e2nd din palme, ca un copil): Vede\u0163i? Vede\u0163i ce simplu e?<\/p>\n Gavril: Foarte simplu! Cum de nu mi-am dat seama p\u00e2n\u0103 acum! Guvernul caut\u0103 solu\u0163ii de ie\u015fire prin dezvoltarea re\u0163elelor de canalizare, iar dumneavoastr\u0103, prin dans! O ploaie tot o ploaie r\u0103m\u00e2ne, ce at\u00e2ta b\u0103taie de cap!\u00a0 N-are importan\u0163\u0103 c\u0103 plou\u0103 de at\u00e2ta timp, nu conteaz\u0103 c\u0103 nimic nu anun\u0163\u0103 un final al acestei situa\u0163ii. Nu conteaz\u0103 de ce. Nu conteaz\u0103 nici m\u0103car faptul c\u0103 tot acest fenomen nu are nicio explica\u0163ie logic\u0103. Totul e redus la un accident meteo. Asta, deocamdat\u0103, c\u0103 \u00eencet-\u00eencet vom afla c\u00e2t de normal este c\u0103 se petrece acest lucru \u015fi cum c\u0103 de fapt suntem amfibii. P\u00e2n\u0103 mai ieri ne tr\u0103geam din maimu\u0163e, de-acum \u00eencolo o s\u0103 ne tragem din rechini, rudele noastre din ocean. \u015ei, uite-a\u015fa, din aproape \u00een aproape, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 vom uita cine suntem.<\/p>\n Ignat: Sau de-abia acum vom afla cu adev\u0103rat.<\/p>\n Elvira: Eu cred c\u0103 tu te tragi din suricate. Nu-i a\u015fa c\u0103 aduce a suricat\u0103? Ia uita\u0163i-v\u0103 atent \u00een ochii lui. Are el figur\u0103 de maimu\u0163ic\u0103 sau de rechin?! Ce zice\u0163i?!…<\/p>\n Gavril: Mai \u015ftii? Orice e posibil. Nu m-ar mira s\u0103 aflu cum c\u0103 de fapt ne tragem dintr-o preafericit\u0103 suricat\u0103, fie-i binecuv\u00e2ntat numele…<\/p>\n Ignat: \u015ei cine crede\u0163i dumneavoastr\u0103 c\u0103 suntem de fapt?<\/p>\n Gavril: Asta m\u0103 \u00eentreb \u0219i eu, de\u0219i nu cred c\u0103 v-om putea g\u0103si vreodat\u0103 r\u0103spunsul.<\/p>\n Elvira(aparte\/c\u0103tre spectatori): Uf, a\u0219a fac tot timpul. \u00ce\u021bi vine s\u0103-\u021bi iei c\u00e2mpii, nu alta.\u00a0 Tr\u0103nc\u0103neal\u0103 \u015fi iar tr\u0103nc\u0103neal\u0103. Acum sigur o s-o bage p-aia cu deriva. Acu\u0219ica o s\u0103 ne avarieze pe to\u021bi. O s\u0103 vede\u021bi c\u0103 a\u015fa va fi.<\/p>\n Gavril: Ceea ce \u015ftiu e c\u0103 plutim din ce \u00een ce mai mult \u00een deriv\u0103. \u015ei nu e nevoie s\u0103 vin\u0103 apele ca s\u0103 ne scufund\u0103m de tot.<\/p>\n Ignat: Din c\u00e2te observ, nici nu par a se gr\u0103bi prea mult. Deocamdat\u0103, doar ne amenin\u0163\u0103. Ne \u0163in \u00een \u015fah, cum s-ar spune.<\/p>\n Gavril: \u00cen \u015fah pot fi \u0163inu\u0163i numai regii! Nu \u015fi nebunii…<\/p>\n Ignat(lui Gavril): Nebuni? \u0102sta s\u0103 fie r\u0103spunsul? C\u0103 am \u00eennebunit cu to\u0163i?<\/p>\n Gavril: Tot ce se poate. Doar tr\u0103im \u00eentr-un teatru al absurdului, nu? \u00cen definitiv, asta ne exprim\u0103 cel mai bine. Ne reducem la ni\u015fte roluri pe care le \u00een\u0163elegem din ce \u00een ce mai pu\u0163in. \u015ei, dac\u0103 tot nu \u00een\u0163elegem nimic, m\u0103car ne prefacem c\u0103 avem ceva de spus. Am aflat \u00eentre timp o gr\u0103mad\u0103 de lucruri, am ajuns chiar \u015fi \u00een spa\u0163iu, dar, de fapt, cu ce ne-am \u00eembog\u0103\u0163it? \u00cen ce m\u0103sur\u0103 am devenit mai umani? \u00cen ce m\u0103sur\u0103 tot acest progres a avut \u00een vedere \u015fi sufletul, nu doar o via\u0163\u0103 mai comod\u0103, mai u\u015foar\u0103? Uita\u0163i-v\u0103 \u015fi dumneavoastr\u0103 \u00een jur: oamenii au devenit din ce \u00een ce mai singuri, mai \u00eenstr\u0103ina\u0163i. Iar, dac\u0103 nu am \u00eennebunit, \u00eentr-adev\u0103r, cum v\u0103 explica\u0163i c\u0103 au ap\u0103rut at\u00e2\u0163ia psihologi, psihoterapeu\u0163i, psihiatri \u015fi alte asemenea ar\u0103t\u0103ri?<\/p>\n Elvira: Ei, iac\u0103t\u0103 o idee bun\u0103… Gavril, ce-ar fi s\u0103 m\u0103 duci \u015fi pe mine la\u00a0 psiholog cu mortul meu din vis? Ne mai dezmor\u0163im \u015fi noi oleac\u0103, mai vedem ce e pe-afar\u0103… Mai afl\u0103m una, alta… \u00cem? Ce zici?<\/p>\n Gavril: Asta c\u0103 tot vorbeam de teatrul absurdului\u2026<\/p>\n Elvira: P\u0103i despre ce s\u0103 vorbim \u0219i noi, Gavril?! Despre ce s\u0103 vorbim?!… C\u0103 doar n-om dezlega noi tainele universului\u2026<\/p>\n Domni\u0219oara Necunoscut\u0103: Mie, una, mi se pare c\u0103 mai mult le \u00eencurc\u0103.<\/p>\n Gavril: \u00cen realitate, ne-am pierdut greutatea. M\u00e2ine-poim\u00e2ine o s\u0103 ne trezim merg\u00e2nd pe str\u0103zi ca astronau\u0163ii, pe lun\u0103. A\u015fa, plutind \u00een imponderabil, cu z\u00e2mbetul pe buze, de la un nic\u0103ieri c\u0103tre alt nic\u0103ieri. Asta, bine\u00een\u0163eles,\u00a0 dac\u0103 \u00eentre timp nu ne transform\u0103m \u00een locuitori ai unui vast \u015fi nesf\u00e2r\u015fit ocean.\u00a0 Sau \u00een lunatici, c\u0103 tot am ajuns \u015fi pe lun\u0103.<\/p>\n Elvira: M-a luat cu frig. Cred c-ar trebui s\u0103 pun ceva pe mine. Am \u00eenceput s\u0103 tremur.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: N-ave\u0163i cumva s\u0103-mi da\u0163i \u015fi mie un flanel? Ave\u0163i dreptate, e cam frig aici, la dumneavoastr\u0103.<\/p>\n Ignat (sco\u0163\u00e2ndu-\u015fi sacoul): V\u0103 dau eu sacoul meu!<\/p>\n Elvira (se duce \u015fi aduce dou\u0103 flanele): L\u0103sa\u0163i, nu cred c-a apucat s\u0103 se usuce.\u00a0 Am g\u0103sit eu ceva s\u0103-i \u0163in\u0103 de cald. (Domni\u015foarei Necunoscute): Sper s\u0103 vi se potriveasc\u0103.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (\u00een timp ce se \u00eembrac\u0103 cu el): Perfect… Exact cum \u00eemi place mie.<\/p>\n Elvira: Ia s\u0103 v\u0103 v\u0103d! (m\u0103sur\u00e2nd-o din cap p\u00e2n\u0103-n picioare, admirativ): O, da… Cred c\u0103 orice ai pune pe tine tot bine \u00ee\u0163i vine. Ce n-a\u015f da s\u0103 mai am \u015fi eu v\u00e2rsta dumnitale… S\u0103\u00a0 fiu sub\u0163iric\u0103 a\u015fa cum eram \u00een tinere\u0163e. Ia spune tu, Gavril, cum eram c\u00e2nd te-ai \u00eendr\u0103gostit de mine…<\/p>\n Gavril: Din c\u00e2te \u00eemi amintesc, mult mai\u00a0 t\u0103cut\u0103. Dar asta a fost odat\u0103, demult…<\/p>\n Elvira: I-auzi cine vorbe\u015fte! Tu, cu filozofiile tale, c\u0103 nici nu mai are loc omul de tine…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u015fa v\u0103 ciond\u0103ni\u0163i tot timpul?<\/p>\n Elvira (conciliant\u0103): Ei, ce s\u0103 facem \u015fi noi. A\u015fa e la v\u00e2rsta asta. Ce s\u0103 fac\u0103 doi b\u0103tr\u00e2nei singuri ca noi c\u00e2t \u00eei ziulica de lung\u0103?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: B\u0103tr\u00e2nei? Nu sunte\u0163i nici pe departe a\u015fa \u201eb\u0103tr\u00e2nei\u201d cum pretinde\u0163i…<\/p>\n Elvira: Eu a\u015fa m\u0103 simt… b\u0103tr\u00e2n\u0103… Barem dac\u0103 am fi avut \u015fi noi un copil. Altfel ar fi stat lucrurile… Altcumva ar fi fost…<\/p>\n Gavril: Desigur. \u00cengro\u0219am \u0219i noi cu \u00eenc\u0103 o ar\u0103tare popula\u021bia acestei lumi.<\/p>\n Elvira: Vede\u0163i? Cu cine s\u0103 te \u00een\u0163elegi?!… Dumnealui c\u0103 nu \u015fi nu, c\u0103 ce rost are, c\u0103 a\u0219a \u0219i pe dincolo, c\u0103 mai mult a\u0219a dec\u00e2t pe dincolo, c\u0103 \u015fi-a\u015fa suntem prea mul\u0163i. De parc\u0103 m-ar interesa pe mine c\u0103 suntem prea mul\u0163i.<\/p>\n Gavril:\u00a0 \u015ei pu\u021bin cam zgomoto\u015fi\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu tot nu m\u0103 dumiresc cum ducem noi comedia asta la bun sf\u00e2r\u015fit. Ce e de f\u0103cut s\u0103 ne \u00een\u0163elegem mai bine rolurile.<\/p>\n Ignat: Nu m\u0103-ntreba\u0163i pe mine. Eu nu sunt un bun actor.<\/p>\n Elvira: V\u0103 spun eu cum!… Av\u00e2nd viziune sau… (lui Gavril) Cum spuneai?\u00a0 \u201eIntui\u0163ia \u00eentregului\u201d!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Asta ce groz\u0103vie mai e?!…<\/p>\n Elvira: Adic\u0103 s\u0103 g\u0103se\u015fti cheia universului \u00een coaja unui m\u0103r.<\/p>\n Gavril (Elvirei): Nu cred c\u0103 e cazul s\u0103 facem pe ironicii. Astea sunt lucruri care nu se cade a fi terfelite…<\/p>\n Elvira: C\u0103 repede te mai aprinzi \u015fi tu… Am glumit, ce at\u00e2ta sup\u0103rare!… Asta se nume\u015fte a face haz de necaz.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Unii dintre noi, nu spun cine, prefer\u0103 s\u0103 vad\u0103 doar necazul!<\/p>\n Elvira (lui Ignat \u015fi Domni\u015foarei Necunoscute): Gavril al meu mi-a povestit cum cineva a descoperit c\u0103 lucrurile cad pe p\u0103m\u00e2nt pornind de la un am\u0103r\u00e2t de m\u0103r. N-am prea \u00een\u0163eles eu cum devine treaba, dar mi s-a p\u0103rut tare amuzant. I-a c\u0103zut omului un m\u0103r \u00een cap, iar el a v\u0103zut numai stele. Cic\u0103 planetele se \u00eenv\u00eert \u00een jurul soarelui din aceea\u015fi pricin\u0103. Mi le \u015fi \u00eenchipui cum stau ag\u0103\u0163ate de firmament, ca ni\u015fte gutui.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Domnilor, feri\u0163i-v\u0103 capetele! Acum ne trezim cu ditamai Jupiter \u00een cap pe post de m\u0103r.<\/p>\n Gavril: Omul de care tocmai a\u0163i vorbit a descoperit Legea atrac\u0163iei universale. \u015ei a mai descoperit c\u0103 universul \u0103sta este guvernat totu\u015fi de ni\u015fte legi, acelea\u015fi peste tot. Vreau s\u0103 spun, ni\u015fte legi valabile chiar \u015fi pentru noi. \u015ei c\u0103 \u00een spatele acestor legi se afl\u0103 ceva mult mai vast pe care…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (intervine intempestiv \u015fi teatral\u0103 peste Gavril): Vai, c\u00e2t de fascinant mi se pare… S\u0103 descoperi\u00a0 atrac\u0163ia universal\u0103…\u00a0 \u0102sta da b\u0103rbat!<\/p>\n Gavril: Nu vre\u0163i s\u0103 v\u0103 fac cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu el? Poate c\u0103 nu v-ar strica…<\/p>\n Ignat(Domni\u015foarei Necunoscute): De c\u00e2nd v-am cunoscut, sunt pe cale s\u0103 descop\u0103r \u015fi eu aceast\u0103 lege. Chit c\u0103 nu mi-a c\u0103zut niciun m\u0103r \u00een cap…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Atunci, mare aten\u0163ie la picioare! S\u0103 nu v\u0103 \u00eempiedica\u0163i c\u00e2nd v\u0103 e lumea mai drag\u0103.<\/p>\n Elvira: Eu mai m-am dezmor\u0163it oleac\u0103. Mai c\u0103-mi vine s\u0103 \u015fi \u0163op\u0103i.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u015fa da, mai zic \u015fi eu… Cred c\u0103 domnul so\u0163 de-abia a\u015fteapt\u0103 s\u0103 v\u0103 invite la dans, s\u0103 se mai dezmor\u0163easc\u0103 \u015fi el…<\/p>\n Elvira: N-a\u0163i prea nimerit-o. Gavril al meu nu gust\u0103 prea mult dansul.<\/p>\n Gavril: Nu sunt un bun dansator…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ei, da… Acum \u00eencep s\u0103 mi se l\u0103mureasc\u0103 mie lucrurile…<\/p>\n Ignat:\u00a0 Eu \u015fi uitasem cum e s\u0103 dansezi.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Noroc cu mine. De\u015fi am ie\u015fit cam \u015fifonat\u0103 din afacerea asta. M-a\u0163i c\u0103lcat de c\u00e2teva ori pe picioare.<\/p>\n Elvira: Bine c\u0103 nu v-a c\u0103lcat pe b\u0103t\u0103turi.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Asta \u00eemi mai trebuia! S\u0103 vezi atunci angoase.<\/p>\n Gavril: \u015ei care sunt lucrurile alea pentru care merit\u0103 s\u0103 tr\u0103im? A\u021bi cam omis s\u0103 le spune\u021bi sau n-am fost eu prea atent?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u0163i clocit-o p\u00e2n\u0103 la urm\u0103! Nu ne rata\u0163i niciun pic! Cu dumneavoastr\u0103 chiar c\u0103 ajunge omul la balamuc!…<\/p>\n Elvira(intervine brusc, cu aplomb): Mie \u00eemi plac mandarinele! V-am spus c\u0103-mi plac mandarinele?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei dumneavoastr\u0103? Mult-mult de tot?<\/p>\n Elvira: Foarte mult.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (\u00een timp ce \u0163op\u0103ie fericit\u0103, cu entuziasm): \u015ei mie!<\/p>\n Elvira: Dar pepenii… pepenii v\u0103 plac?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Sunt delicio\u015fi. Mai ales \u0103ia ro\u015fii. C\u00e2nd m\u0103n\u00e2nc o felie\u00a0 m\u0103 mozolesc din cap p\u00e2n\u0103-n picioare, at\u00e2t de mult \u00eemi plac.<\/p>\n Elvira(\u00eenghi\u0163ind \u00een sec):\u00a0 Mai bine nu mai vorbea\u0163i, c\u0103 mi-a\u0163i f\u0103cut o poft\u0103 teribil\u0103.\u00a0 Acum numai pepeni v\u0103d \u00een fa\u0163a ochilor.<\/p>\n Ignat (sec, mim\u00e2nd indiferen\u0163a): Mie-mi plac pufule\u0163ii.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 \u015fi Elvira (\u00een cor): Oooo!<\/p>\n Elvira (lui Ignat): Ce apuc\u0103turi mai ai \u015fi dumneata! Ce preferin\u0163e…<\/p>\n Ignat (mim\u00e2nd indiferen\u0163a): Fiecare cu gustul lui.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (cu teatralitate): C\u00e2t rafinament, domnule…<\/p>\n Gavril (ironic): Pentru o pung\u0103 de pufule\u0163i, chiar c\u0103 merit\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u015fti…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (lui Gavril, teatral, duc\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2na la inim\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd o reveren\u0163\u0103): Ah, domnule! Pentru o pung\u0103 cu pufule\u0163i eu mi-a\u015f da chiar \u015fi via\u0163a.<\/p>\n Elvira (lui Gavril, ar\u0103t\u00e2nd cu degetul spre Domni\u015foara Necunoscut\u0103): Vezi, Gavril? Dumneaei \u00eei plac mandarinele. \u015ei s\u0103 danseze… \u015ei…<\/p>\n Ignat(lu\u00e2nd-o de m\u00e2n\u0103 pe Domni\u015foara Necunoscut\u0103, cu condescenden\u0163\u0103): \u015ei s\u0103 se plimbe prin ploaie!<\/p>\n Elvira (c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103, uimit\u0103): Chiar \u015fi acum? \u00cenc\u0103 v\u0103 mai place s\u0103 v\u0103 plimba\u0163i prin ploaie?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei \u00eenc\u0103 cum! Parc\u0103 niciodat\u0103 nu a fost a\u015fa de frumos…<\/p>\n Gavril (ironic): Cre\u015fte adrenalina!<\/p>\n Elvira: Vai, ce frumos! S\u0103 te plimbi \u015fi acum prin ploaie… Ca \u00een vremurile de demult. Ce romantic…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (prinz\u00e2nd curaj, din ce \u00een ce mai entuziasmat\u0103): Nu veni\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103?<\/p>\n Elvira (mirat\u0103): S\u0103 venim?!… Unde?!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Cu noi!… Afar\u0103!… S\u0103 dans\u0103m!… \u015ei s\u0103 v\u0103 plimba\u0163i prin parc!… \u0163in\u00e2ndu-v\u0103 de m\u00e2n\u0103!…<\/p>\n Elvira (accentu\u00e2nd gradual cuvintele): Cu voi? Afar\u0103?!… \u00cen ploaie?!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (\u00een culmea entuziasmului): Da! Cu noi! Afar\u0103! \u00cen ploaie!…<\/p>\n Elvira (sec): Nici g\u00e2nd!<\/p>\n <\/p>\n – sf\u00eer\u015fit scena 3 \u2013<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n Scena 4.<\/p>\n <\/p>\n Aceea\u015fi \u00eenc\u0103pere. Aparatul de radio este deschis. Se aude buletinul informativ, referitor la cotele apelor. To\u0163i ascult\u0103 du\u015fi pe g\u00e2nduri. Se va simula un buletin informativ autentic, cu cre\u015fteri de debite aproape imperceptibile, iar la unul dintre r\u00e2uri, se va spune: \u201esta\u0163ioneaz\u0103.\u201d. Ceva de genul: \u201eDebitele r\u00e2urilor \u015fi debitul Dun\u0103rii au fost \u00een cre\u015ftere u\u015foar\u0103, informeaz\u0103 un raport al MMGA. De asemenea, cursurile inferioare ale r\u00e2urilor Bac\u0103u \u015fi Timi\u015f au fost \u00een cre\u015ftere u\u015foar\u0103 prin propagare. Potrivit raportului, forma\u0163iunile de ghea\u0163\u0103 (ghea\u0163a la maluri \u015fi izolat pod de ghea\u0163\u0103) din zona montan\u0103 s-au men\u0163inut f\u0103r\u0103 modific\u0103ri importante. \u00cen ceea ce prive\u015fte debitul Dun\u0103rii, acesta a fost \u00een u\u015foar\u0103 cre\u015ftere (5500mc\/s) la intrarea \u00een \u0163ara, pe sec\u0163iunea Buzia\u015f, \u00een intervalul 1-2 noiembrie, situ\u00e2ndu-se cu pu\u0163in peste media multianual\u0103 a lunii septembrie, informeaz\u0103 Rompres.<\/p>\n Isaccea azi 228 cm cre\u015fte 1mm. Bechet azi 368 cm cre\u015fte un cm. Bratislava, azi 374 cm sta\u0163ioneaz\u0103. Novisad azi 297 cm cre\u015fte 1 mm, Bazia\u015f azi 590cm cre\u015fte 1mm, Drobeta Turnu Severin azi 740 cm, cre\u015fte 1mm, Cernavod\u0103 azi 358 cm, cre\u015fte 1mm, Tulcea azi 189 cm, cre\u015fte 1 mm Etc., etc.\u201d<\/p>\n \u00cen momentul \u00een care buletinul informativ se va da \u015fi \u00een francez\u0103, bulgar\u0103, rus\u0103, e.t.c., Gavril va da radioul mai \u00eencet, astfel \u00eenc\u00e2t se va auzi \u00een surdin\u0103 ).<\/p>\n Ignat: Ati auzit?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ce s\u0103 auzim?!…<\/p>\n Ignat: Nimic. Cred c\u0103 mi s-a p\u0103rut.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ce s\u0103 vi se par\u0103, domnule?!<\/p>\n Elvira: \u015ei mie. \u015ei mie mi s-a p\u0103rut. A spus cumva \u201esta\u0163ioneaz\u0103\u201d?<\/p>\n Ignat: Cred c\u0103 da. Cred c\u0103 asta au spus.<\/p>\n Elvira: (catre Gavril): Este posibil? Chiar este posibil s\u0103 fi spus acest lucru?<\/p>\n Gavril: Tot ce se poate.<\/p>\n Elvira: Bine, dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103…<\/p>\n Gavril: Nu \u00eenseamn\u0103 nimic.<\/p>\n Elvira : Cum s\u0103 nu \u00eensemne nimic? Sta\u0163ioneaz\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 nimic altceva dec\u00e2t c\u0103 sta\u0163ioneaz\u0103. Adic\u0103 nu mai cre\u015fte, st\u0103 pe loc. N-are cum s\u0103 sta\u0163ioneze \u015fi s\u0103 creasc\u0103. (plin\u0103 de speran\u0163\u0103): Nu-i a\u015fa? Nu-i a\u015fa c\u0103 n-are cum?<\/p>\n Gavril: Sta\u0163ioneaz\u0103, nu mai cre\u015fte, dar plou\u0103 \u00een continuare. Se pare c\u0103 are cum.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Unde era?<\/p>\n Ignat: Parc\u0103 Bratislava au spus.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Bratislava?<\/p>\n Gavril: Bratislava!<\/p>\n Elvira: Doamne, ce oameni ferici\u0163i. Ce fericire pe capul lor. Parc\u0103-i \u015fi v\u0103d cum s-au adunat cu to\u0163i pe l\u00e2ng\u0103 r\u00e2u \u015fi \u00eel privesc a\u015fa, \u00eendelung. Cred c\u0103 nici nu mai pleac\u0103 de-acolo. Tot ora\u015ful s-a str\u00e2ns. Stau cu to\u0163ii, p\u0103rin\u0163i, bunici, copii \u015fi \u00eel privesc. Nu se mai satur\u0103 de-at\u00e2ta privit.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u0102sta da r\u00e2u, mai zic \u015fi eu! Cum a \u00een\u0163eles el c\u0103 trebuie s\u0103 stea \u00een matca lui, s\u0103 nu mai ias\u0103 de-acolo… Mai sunt \u015fi ape \u00een\u0163eleg\u0103toare pe lumea asta. \u00cei doresc numai ape limpezi, c\u0103 mare bucurie ne-a f\u0103cut. Ce r\u00e2u? Ce r\u00e2u zice\u0163i c\u0103 trece pe-acolo, s\u0103-i pomenesc \u00een veci numele?<\/p>\n Ignat: Dun\u0103rea!<\/p>\n Elvira: Cum adic\u0103… Dun\u0103rea!… Ce, la ei sta\u0163ioneaz\u0103, iar la noi, cre\u015fte? Cum vine asta?!…<\/p>\n Ignat: O fi tot o chestiune de canalizare. Pe-acolo stau bine cu drenajul. Slovacii \u0103\u015ftia sunt da\u0163i dracu\u2019. \u015ei nici nu au obiceiul s\u0103 umfle lucrurile\u2026<\/p>\n Elvira (indignat\u0103): Cum s\u0103 fie o chestiune de canalizare? Eu, una, nu v\u0103 permit! Cine v-a b\u0103gat a\u015fa ceva \u00een cap? (c\u0103tre D.N.) Spune dumneata dac\u0103 e posibil… Nici n-apuc\u0103m bine s\u0103 ne bucur\u0103m, c\u0103 dumnealui \u00eei d\u0103 \u00eenainte cu canalizarea… ( c\u0103tre Ignat ): Ca \u015fi cum n-ar putea exista o alt\u0103 cale ca toate aceste lucruri s\u0103 se opreasc\u0103… \u015etiam eu c\u0103 sunte\u0163i lipsit de suflet… \u015ftiam eu… Ru\u015fine s\u0103 v\u0103 fie! Numai canaliz\u0103ri ave\u0163i \u00een cap…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (\u00eemp\u0103ciutoare): \u015ei chiar dac\u0103 ar fi canalizarea la mijloc, tot e ceva, nu? Tot e un pas \u00eenainte.<\/p>\n Ignat : \u201eUn pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire\u201d.<\/p>\n Gavril: Cred c\u0103 mai degrab\u0103 s-ar potrivi: \u201eUn pas mare pentru om, un pas mic pentru omenire\u201d.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: De ce, domnule, de ce s\u0103 fie a\u015fa?! Z\u0103u c\u0103 nu v\u0103 pot \u00een\u0163elege! \u00cen ruptul capului nu v\u0103 pot \u00een\u0163elege! Dumneavoastr\u0103 vre\u0163i s\u0103 ne ucide\u0163i speran\u0163a. \u0162ine\u0163i cu tot dinadinsul s\u0103 ne-o ucide\u0163i…<\/p>\n Gavril: Speran\u0163a \u00een ce, domni\u015foar\u0103?!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Speran\u0163a \u00een via\u0163\u0103, domnule! \u00cen via\u0163\u0103!<\/p>\n Gavril: \u00cen via\u0163\u0103?! Care via\u0163\u0103?!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Asta! \u00cen care tr\u0103im! \u015ei \u00een care putem visa!… \u00cen care putem s\u0103 dans\u0103m \u015fi s\u0103 ne plimb\u0103m \u0163in\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103. Da, domnule, \u0163in\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103… \u015ei, mai ales, \u00een care putem iubi. Asta! Care alta?!…<\/p>\n Gavril: Ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu noi acum numi\u0163i dumneavoastr\u0103 via\u0163\u0103? N-a\u0163i observat c\u0103 nimeni nu mai crede \u00een nimic? N-a\u0163i observat asta p\u00e2n\u0103 acum? Care via\u0163\u0103?! Asta \u00een care am ajuns s\u0103 ne ascundem chiar \u015fi de noi \u00een\u015fine? Asta numi\u0163i dumneavoastr\u0103 via\u0163\u0103?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i cel care se ascunde, domnule… C\u0103 doar nu eu stau pitit\u0103 \u00eentre patru pere\u0163i…<\/p>\n Elvira: Ho, c\u0103 m\u0103 doare capul. Lua\u0163i-o mai u\u015furel, c\u0103 uite-a\u015fa simt cum \u00eemi zv\u00e2cnesc t\u00e2mplele. (Domni\u015foarei Necunoscute): Ce s\u0103 caute, domni\u015foar\u0103, afar\u0103 pe ploaia asta, nu vezi ce ur\u00e2t e? (lui Gavril): Gavril, s\u0103 nu care cumva s\u0103 te iei dup\u0103 dumnealor, c-ai terminat-o cu mine. S\u0103-\u0163i fac\u0103 frec\u0163ie cine-o vrea, la mine s\u0103 nu vii s\u0103 te pl\u00e2ngi c-ai r\u0103cit.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Bag seam\u0103 c\u0103 dumneavoastr\u0103 v\u0103 arde de glume.<\/p>\n Elvira (Domni\u015foarei Necunoscute): P\u0103i ce altceva a\u015f putea s\u0103 fac\u2026 Cu el n-o scoate nimeni la cap\u0103t, n-a\u0163i v\u0103zut c\u00e2t e de c\u0103pos? Dac-ar fi s\u0103 te iei dup\u0103 el, tot ce se petrece \u00een ziua de azi este iremediabil r\u0103u. Eu cred c\u0103 pe undeva s-au \u00eencurcat socotelile: Gavril al meu trebuia s\u0103 se nasc\u0103 h\u0103t… cu mult timp \u00een urm\u0103. Dac\u0103 s-ar putea, chiar \u015fi \u00eenainte de Adam.<\/p>\n Gavril: Ce-i drept, nu mi-ar p\u0103rea r\u0103u s\u0103 m\u0103 fi n\u0103scut ceva mai \u00eenainte. Nu chiar pe vremea lui Adam, dar nici acum. Se putea \u015fi mai bine…<\/p>\n Elvira: \u00cemi pare c\u0103 pentru tine, Gavril, oric\u00e2nd alc\u00e2ndva ar fi fost mai bine. Tu e\u015fti din aceia pentru care fericirea e \u00een alt\u0103 parte. Trece\u0163i unul pe l\u00e2ng\u0103 altul f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103ga\u0163i de seam\u0103.<\/p>\n Ignat (lui Gavril): \u00cen fond, \u00een toate timpurile a fost la fel. Crede\u0163i c\u0103 \u00eenainte vreme oamenii erau mai buni? Crede\u0163i c\u0103 aveau mai mult\u0103 credin\u0163\u0103?<\/p>\n Gavril: Cred c\u0103 erau ceva mai simpli. \u015ei, de ce nu, erau ceva mai aproape de Dumnezeu. Cel pu\u0163in, aveau puterea s\u0103 cread\u0103.<\/p>\n Ignat: Tot ce se poate! Dar ce v\u0103 face s\u0103 fi\u0163i a\u015fa de convins?<\/p>\n Gavril: Sunt at\u00e2tea exemple, c\u0103 mi se pare inutil s\u0103 mai discut\u0103m…<\/p>\n Ignat: \u015ei totu\u015fi!<\/p>\n Gavril: Vre\u0163i neap\u0103rat un exemplu? De pild\u0103, cineva care \u00ee\u015fi dorea cu ardoare s\u0103 aib\u0103 un copil, de\u015fi era prea b\u0103tr\u00e2n ca s\u0103 mai fie posibil un asemenea lucru. Dumnezeu i-a promis c\u0103 \u00eel va avea \u015fi chiar l-a avut. \u015ei asta pentru c\u0103 a crezut cu toat\u0103 puterea c\u0103 Dumnezeu va putea \u00eenf\u0103ptui aceast\u0103 minune. Iar credin\u0163a lui a fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t…<\/p>\n Elvira: …\u00eenc\u00e2t a vrut s\u0103-\u015fi pun\u0103 pe rug propriul copil. \u015ei asta pentru c\u0103 i s-a n\u0103z\u0103rit c\u0103 a\u015fa i-ar fi cerut \u0102l de Sus… (c\u0103tre Ignat \u015fi Domni\u015foara Necunoscut\u0103): M\u0103 cutremur de c\u00e2te ori \u00eemi spune aceast\u0103 poveste. Cum po\u0163i s\u0103-\u0163i ucizi propriul copil pentru c\u0103 a\u015fa \u0163i-ar fi cerut Dumnezeu? Ce credin\u0163\u0103 poate fi aia care \u00eendeamn\u0103 la moarte? Mie, una, \u00eemi aduce mai degrab\u0103 a nebunie… (lui Gavril): Cu at\u00e2\u0163ia g\u0103rg\u0103uni \u00een cap, mai bine c\u0103 n-ai vrut s\u0103 avem un copil, c\u0103 cine \u015ftie ce-\u0163i mai trecea prin cap…<\/p>\n Gavril (Elvirei): Nebunie este \u00een capul t\u0103u! Cum po\u0163i spune asemenea lucruri f\u0103r\u0103 m\u0103car s\u0103 \u015ftii cu adev\u0103rat despre ce este vorba?!…<\/p>\n Elvira: Da\u2019 ce, Doamne iart\u0103-m\u0103, e at\u00e2t de greu de \u015ftiut? Eu, una, s\u0103 fi avut un copil, l-a\u015f fi \u0163inut \u00een palme ca pe puii \u0103ia mici, de g\u0103in\u0103. Mai cu seam\u0103 dup\u0103 ce l-am a\u015fteptat at\u00e2t s\u0103 se nasc\u0103… Nici prin g\u00e2nd nu mi-ar fi trecut s\u0103-l ucid, \u015fi asta chiar cu m\u00e2inile mele.Te-ai g\u00e2ndit vreun moment ce trebuie s\u0103 fi fost \u00een sufle\u0163elul \u0103la al lui c\u00e2nd s-a trezit pus pe rug ca un ied? Te-ai uitat \u00een ochii lui s\u0103 vezi ce spun v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi propriul tat\u0103 cum ridic\u0103 m\u00e2na asupra lui s\u0103-l ucid\u0103? I-ai citit durerea din priviri?<\/p>\n Gavril: \u015ei ce te face s\u0103 crezi c\u0103 pentru tat\u0103l lui a fost mai u\u015for? \u00cen fond, toat\u0103 via\u0163a l-a a\u015fteptat s\u0103 se nasc\u0103… Ce putea fi mai r\u0103u pentru el dec\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 sprijin la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, dup\u0103 ce at\u00e2t de mult \u015fi-a dorit un fiu?<\/p>\n Elvira: M\u0103car m\u00e2inile, m\u00e2inile alea cu care voia s\u0103-l ucid\u0103, au tremurat pu\u0163in? Li se putea sim\u0163i tremurul? Sau \u00ee\u015fi \u00eempietrise inima de at\u00e2ta groaz\u0103? \u015ei pentru ce toate astea, pentru ce? La ce bun acest sacrificiu?<\/p>\n Gavril: C\u00e2nd credin\u0163a este puternic\u0103, nu mai sim\u0163i tremurul m\u00e2inilor. S\u0103 \u015ftii asta de la mine. Adev\u0103rata credin\u0163\u0103 poate trece \u015fi prin foc f\u0103r\u0103 s\u0103 fie atins\u0103.<\/p>\n Elvira (afectat\u0103): Adev\u0103rata credin\u0163\u0103, spui? De unde \u015ftii tu ce e adev\u0103rata credin\u0163\u0103… ai putea s\u0103-mi spui \u015fi mie? \u00cemi tot vorbe\u015fti \u00een pilde, aminte\u015fti mereu de oamenii care au fost odat\u0103 pe acest p\u0103m\u00e2nt. Dar cu tine ce e, Gavril? \u00cen ce crezi tu, de fapt, de nici tremurul m\u00e2inilor nu-l mai po\u0163i sim\u0163i?…<\/p>\n Ignat: Eu, unul, nu \u015ftiu la ce bune at\u00e2tea discu\u0163ii. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, totul s-a terminat cu bine. Tocmai c\u00e2nd era pe cale s\u0103-\u015fi sacrifice copilul, Dumnezeu l-a \u00eempiedicat, pun\u00e2nd \u00een loc un berbec. La mijloc n-a fost altceva dec\u00e2t un truc menit s\u0103 pun\u0103 la \u00eencercare c\u00e2t de departe poate merge\u00a0 puterea credin\u0163ei.<\/p>\n Elvira (lui Ignat): Dar pe el, pe copil, l-a\u0163i \u00eentrebat dac\u0103 vrea s\u0103 intre \u00een acest joc? A fost pus cumva \u00een tem\u0103 cum c\u0103 de fapt este o mic\u0103 diversiune \u015fi c\u0103 totul sa va sf\u00e2r\u015fi cu bine? Sau \u00een c\u0103r\u0163ile astea ale voastre nu se vorbe\u015fte de asemenea lucruri… De bun\u0103 seam\u0103, prea m\u0103runte pentru scene at\u00e2t de m\u0103re\u0163e… \u015ei, ca s\u0103 m\u0103 pot dumiri eu mai bine, cu toate c\u0103 sunt mai grea de cap, chiar Dumnezeu a pus la cale toate aceste lucruri? Chiar a\u015fa s\u0103 fi fost? Sau la mijloc sunt tot viziuni de-alea de-ale voastre, de le pricep eu mai greu…<\/p>\n Gavril: Aici ai dreptate, nu zic nu. Ce s\u0103 priceap\u0103 din toate astea o minte de femeie. \u00cei spui de principii \u015fi ei tot la scutece \u00eei st\u0103 capul…<\/p>\n Elvira: Voi, b\u0103rba\u0163ii!… V\u0103 place s\u0103 privi\u0163i h\u0103t, departe, dar pe cei de l\u00e2ng\u0103 voi nu-i vede\u0163i. Sunte\u0163i \u00een stare s\u0103 c\u0103lca\u0163i \u015fi pe cadavrul unui copil ca s\u0103 ajunge\u0163i la principiile voastre \u00eenalte…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (Elvirei): Eu zic c\u0103 ave\u0163i perfect\u0103 dreptate. Indiferent ce justific\u0103ri cau\u0163i, nu Dumnezeu\u00a0 poate \u00eendemna la moarte… Eu, una, cred c\u0103 altcineva \u015fi-a b\u0103gat coada…<\/p>\n Elvira: Gavril, cum ziceai c\u0103-l cheam\u0103 pe domnul care a vrut s\u0103-\u015fi pun\u0103 copilul pe foc? C\u0103 tot \u00eemi muncesc mintea \u015fi nu reu\u015fesc defel s\u0103-mi aduc aminte\u2026<\/p>\n Gavril: \u0162i se pare c\u0103 astea sunt lucruri de luat \u00een r\u00e2s, nu-i a\u015fa? Asta e tot ce-\u0163i trece prin minte\u2026<\/p>\n Elvira: Z\u0103u, Gavril, nu te mai sup\u0103ra \u015fi tu dintr-at\u00e2t! Am \u00eentrebat \u015fi eu, n-am dat cu parul. Ce s\u0103 fac dac\u0103 nu pot s\u0103-mi aduc aminte? Spune-mi \u015fi mie cine era domnul acela at\u00e2t de credincios \u00eenc\u00e2t a vrut s\u0103-\u015fi pun\u0103 copilul pe foc?<\/p>\n Ignat: Nimeni altul dec\u00e2t Avraam.<\/p>\n Gavril: Evident, de Avraam este vorba. \u015ei nu este singurul exemplu \u00een ceea ce prive\u015fte credin\u0163a\u2026<\/p>\n Ignat: Bine, dar Avraam mai \u00eenainte de toate credea \u00een oameni! Nu este el cel care le ia ap\u0103rarea celor din Sodoma chiar \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu c\u00e2nd acesta \u00eel anun\u0163\u0103 c\u0103 vrea s\u0103 distrug\u0103 cetatea ? Nu este el cel care spune c\u0103 nu poate fi ucis cel drept al\u0103turi de cel nedrept?<\/p>\n Gavril: \u015ei care este \u00een cele din urm\u0103 finalul? Dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, Sodoma tot a fost distrus\u0103.<\/p>\n Ignat: Sodoma, da. Nu \u015fi Omul. Exista cineva \u00een cetate care nu putea fi distrus al\u0103turi de cel nedrept.<\/p>\n Gavril: Numai c\u0103 acel cineva era tot s\u00e2nge din s\u00e2ngele lui Avraam. Poate c\u0103 nu este nimic altceva dec\u00e2t o justificare. Justificarea unui neam, a unei semin\u0163ii. \u00cen fond, \u015fi Biblia este scris\u0103 tot de oameni.<\/p>\n Ignat: De oameni care au crezut, nu uita\u0163i\u2026<\/p>\n Gavril: De oameni care au crezut \u00een oameni ca \u015fi Iona?…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Iona? Cel pe care l-a \u00eenghi\u0163it un pe\u015fte uria\u015f pentru c\u0103 s-a luat la har\u0163\u0103 cu Cel de Sus ca un copil \u0163\u00e2fnos repro\u015f\u00e2ndu-i c\u0103 e prea milostiv? N-am putut s\u0103 nu z\u00e2mbesc citind aceast\u0103 poveste. Aici, Dumnezeu pare mai degrab\u0103 pus pe joac\u0103…<\/p>\n Gavril: Iona, care a preferat s\u0103 fie aruncat \u00een mare de marinarii cu care se afla pe corabie chiar \u00een mijlocul unei furtuni dec\u00e2t s\u0103 \u00eei avertizeze pe oameni faptul c\u0103 le va veni sf\u00e2r\u015fitul! Mai precis, Iona care prefer\u0103 s\u0103 se ascund\u0103 de Dumnezeu dec\u00e2t s\u0103 mai cread\u0103 \u00een oameni! Din c\u00e2te \u00eemi dau eu seama, nu este chiar o joac\u0103.<\/p>\n Elvira: Brrr… Chiar c\u0103 nu mi-ar pl\u0103cea s-ajung \u00een burta unui pe\u015fte \u015fi, culmea, s\u0103 mai \u015fi r\u0103m\u00e2n \u00een via\u0163\u0103… Ce-o fi fost \u00een sufletul lui, s\u0103r\u0103cu\u0163ul de el, s\u0103 se trezeasc\u0103 de pe puntea corabiei taman pe fundul m\u0103rii, numai el \u015ftie. Dar astea sunt, de bun\u0103 seam\u0103, pove\u015fti numai bune de adormit copiii.<\/p>\n Ignat: Ce ciudat! Spune\u0163i c\u0103 nu v-ar pl\u0103cea s\u0103 v\u0103 trezi\u0163i \u00eentr-o burt\u0103 de pe\u015fte, dar am sentimentul straniu c\u0103 aici chiar ne afl\u0103m \u00eentr-o burt\u0103 de pe\u015fte.<\/p>\n Elvira: Hai nu z\u0103u! Adic\u0103 vre\u0163i s\u0103 spune\u0163i c\u0103 masa asta tot \u00een burta pe\u015ftelui e? \u015ei canapeaua pe care stau eu \u015fi covorul \u0103sta din l\u00e2n\u0103 de cea mai bun\u0103 calitate pe care mi l-a dat mie mama c\u00e2nd m-am m\u0103ritat?<\/p>\n Gavril (Elvirei): B\u0103nuiesc c\u0103 la noi doi se refer\u0103 de fapt. Noi am fi cei care am ajuns \u00een burta pe\u015ftelui…<\/p>\n Elvira(c\u0103tre Ignat, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi cruce \u015fi fluier\u00e2nd cu m\u00e2na dus\u0103 la t\u00e2mpl\u0103, cum facem atunci c\u00e2nd vrem s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 o persoan\u0103 e dus\u0103): Halal, domnule! Dumneata chiar c\u0103 trebuie s\u0103 te-\u00eensori. Acult\u0103 la mine, c\u0103 n-o s\u0103-\u0163i par\u0103 r\u0103u. Cu o cre\u015ftin\u0103 ca lumea, o s\u0103-\u0163i ias\u0103 pe\u015fti\u015forii \u0103\u015ftia din cap c\u00e2t ai clipi. Unul c\u00e2te unul o s\u0103-\u0163i ias\u0103… P\u0103i cum ar putea s\u0103 cread\u0103 una ca mine c\u0103 ar putea s\u0103-ncap\u0103 \u00eentr-o burt\u0103 de pe\u015fte o ditamai hardughia ca, bun\u0103oar\u0103, so\u0163ul \u0103sta al meu? Care, pe de-asupra, mai \u015fi bomb\u0103ne tot timpul… Ca s\u0103 nu mai spun c\u0103 nu v\u0103d eu pe\u015ftele \u0103la \u00eentr-at\u00e2t de prost \u00eenc\u00e2t s\u0103 se-ncurce cu unii ca noi.<\/p>\n Gavril (sub\u0163iindu-\u015fi vocea \u015fi imit\u00e2nd-o pe Elvira): Unde mai pui c\u0103 l-ar durea \u015fi burta.<\/p>\n Elvira: Gavril! Ce-ar fi s\u0103 ie\u015fi tu frumu\u015fel pe u\u015fa aia \u015fi s\u0103 te-ncui pe dinafar\u0103? Poate \u00eent\u00e2lne\u015fti o siren\u0103, chiar \u015fi una mic\u0103, \u015fi v\u0103 holba\u0163i am\u00e2ndoi cum plou\u0103. Sau poate g\u0103se\u015fti un melcu\u0163\u0103 amabil\u0103 cu care s\u0103 te-nchizi pe din\u0103untru \u00een cochilia ei. A\u015fa, ca s\u0103 p\u0103l\u0103vr\u0103gi\u0163i filozofie dup\u0103 pofta inimii.<\/p>\n Ignat (lui Gavril): C\u0103 tot a venit vorba, v-a\u0163i \u00eentrebat de ce Dumnezeu l-a pedepsit pe Iona pun\u00e2nd un pe\u015fte uria\u015f s\u0103-l \u00eenghit\u0103?<\/p>\n Gavril: Pentru c\u0103 nu i-a dat ascultare poruncii, fire\u015fte. Refuz\u00e2nd s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 oamenilor, s-a opus voin\u0163ei divine.<\/p>\n Ignat: \u00censeamn\u0103 c\u0103 Dumnezeu \u0163inea tare mult la acea porunc\u0103… Chiar voia ca oamenii s\u0103 aud\u0103 ce are de spus. Nu prea \u00eei lua \u00een serios lament\u0103rile\u2026<\/p>\n Gavril: \u015ei unde vre\u0163i s\u0103 ajunge\u0163i cu asta?<\/p>\n Ignat: \u015etiu \u015fi eu? S-ar putea ca temerea lui Iona s\u0103 fi fost alta dec\u00e2t c\u0103 oamenii sunt incapabili s\u0103 devin\u0103 mai buni. Dac\u0103 lucrurile ar fi stat a\u015fa, nu l-ar fi \u00eempiedicat nimeni s\u0103 le spun\u0103 ce avea de spus, c\u0103 ei oricum ar fi f\u0103cut tot ce \u015ftiu.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Aha, domnule!… Eu m-am prins. Vre\u0163i s\u0103 spune\u0163i c\u0103 oamenii erau cei \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 aleag\u0103 ce vor face cu destinul lor; nu Iona avea dreptul s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 pentru ei…<\/p>\n Gavril: P\u0103i, vede\u0163i, tocmai aici e problema… Marea sup\u0103rare a lui Iona este c\u0103, indiferent ce ar face oamenii, Dumnezeu va sf\u00e2r\u015fi prin a-i ierta. De-aia se \u015fi ascunde din calea Lui, fugind p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului. Cum a\u015f putea s\u0103 m\u0103-ndrept c\u00e2nd \u015ftiu c\u0103 oricum voi fi iertat? Asta e \u00eentrebarea pe care \u015fi-o pune. Iertarea nu virtute na\u015fte, ci sl\u0103biciune. \u015ei nu putem s\u0103 nu-i d\u0103m dreptate c\u00e2nd vedem unde s-a ajuns.<\/p>\n Ignat: Bun, dar \u00een situa\u0163ia asta, ce nevoie ar mai fi fost de Iona? C\u00e2nd e\u015fti hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ier\u0163i pe cineva, nu ai nevoie de mesageri… \u015ei-apoi, poate c\u0103 iertarea asta nu era chiar a\u015fa, b\u0103tut\u0103 \u00een cuie… Mai era necesar un mic am\u0103nunt. Nu vi se pare c\u0103 \u00een ecua\u0163ia asta ar mai intra cineva?<\/p>\n Gavril: \u00cen\u0163eleg unde vre\u0163i s\u0103 bate\u0163i, dar…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (dup\u0103 ce st\u0103 c\u00e2teva momente pe g\u00e2nduri): \u015eti\u0163i ce? Eu cred c\u0103 tocmai Iona este cel care trebuia s\u0103 fie salvat. La asta trebuie s\u0103 se fi g\u00e2ndit Dumnezeu… Altfel, de ce ar fi \u0163inut cu tot dinadinsul s\u0103-l trimit\u0103 \u00een mijlocul oamenilor tocmai pe el, care cu nici un chip n-ar fi f\u0103cut acest lucru? Parc\u0103-l \u015fi v\u0103d, s\u0103r\u0103cu\u0163ul, cum st\u0103 \u00eembufnat prin mul\u0163imea de lume, uit\u00e2ndu-se chior\u00e2\u015f \u00een st\u00e2nga \u015fi \u00een dreapta, f\u0103r\u0103 a-i mai intra nimic la suflet…<\/p>\n I s-o fi f\u0103cut mil\u0103 de sufle\u0163elul \u0103la al lui acru ca o mur\u0103tur\u0103.<\/p>\n Elvira: \u00cemi vine s\u0103 \u015fi r\u00e2d c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc. Caraghiosul \u0103sta al vostru trebuie s\u0103 fi fost de-o potriv\u0103 cu tine, Gavril. Mie, una, a\u015fa mi se-arat\u0103. Aduce cu suricatele alea r\u0103zle\u0163ite de suratele lor. Nici de plecat nu le d\u0103 ghes inima, nici s\u0103 se-ntoarc\u0103 nu mai pot. Se tot \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul cozii a\u015fa, f\u0103r\u0103 niciun rost.<\/p>\n Gavril (brusc, cu voce puternic\u0103): \u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi cetatea va fi distrus\u0103! \u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi cetatea va fi distrus\u0103!<\/p>\n Elvira (nevenindu-i s\u0103-\u015fi cread\u0103 ochilor): Ce-ai, mam\u0103, te-ai \u0163icnit? Nu \u0163i-e bine? Ce te-a apucat de-ai \u00eenceput s\u0103 strigi a\u015fa?!<\/p>\n Gavril (pe acela\u015fi ton): \u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi cetatea va fi distrus\u0103!…<\/p>\n Elvira: Gavril, scoli vecinii! Potole\u015fte-te odat\u0103, n-auzi?<\/p>\n Gavril: \u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi cetatea va fi distrus\u0103!.. Parc\u0103-l \u015fi v\u0103d cum trece prin mul\u0163imea de lume… Oamenii fac roat\u0103 \u00een jurul lui, \u00eel privesc ca pe un nebun. Copiii arunc\u0103 \u00een el cu pietre, din toate p\u0103r\u0163ile se aud hohote de r\u00e2s.<\/p>\n Elvira (uit\u00e2ndu-se cu uimire la Domni\u015foara Necunoscut\u0103): Ce tot b\u0103lm\u0103je\u015fte acolo?!… Dumneata pricepi ceva? (f\u0103c\u00e2ndu-i cu m\u00e2na, ca pentru a-l scoate dintr-o stare de hipnoz\u0103): Gavri! Sunt aici, Gavriil!… M\u0103 mai \u0163ii minte? Locuim \u00eempreun\u0103.<\/p>\n Gavril (duc\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile p\u00e2lnie la gur\u0103): Ioonaaa! Nu mai ie\u015fi din p\u00e2ntecul pe\u015ftelui, Ioonaaa! Stai bine unde e\u015fti, n-are sens s\u0103 le vorbe\u015fti oamenilor \u00een zadar. Nu vor face dec\u00e2t s\u0103 te batjocoreasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi r\u00e2d\u0103 de tine \u015fi s\u0103 te arunce de colo-colo ca pe ni\u015fte haine uzate.<\/p>\n Elvira (f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi cruce): Doamne iart\u0103-m\u0103 \u015fi p\u0103ze\u015fte-m\u0103. C\u00e2t pe ce s\u0103 sar\u0103 sufletul din mine, nu alta. Tu ar trebui s\u0103 te cau\u0163i, b\u0103iatule… Uite, dac\u0103 vrei, te \u00eenscriu \u015fi pe tine la psihologul meu.<\/p>\n Gavril (pierdut \u00een reverie, ca pentru sine, cu puternice accente de triste\u0163e): Iar Dumnezeu… Dumnezeu are s\u0103-i ierte pe cei care te lovesc…<\/p>\n Ignat (ridic\u00e2nd din umeri, surprins): Sta\u0163i, sta\u0163i pu\u0163in, c\u0103 eu nu mai \u00een\u0163eleg nimic! Cine pe cine s\u0103 loveasc\u0103?<\/p>\n Elvira (afectat\u0103): Nu despre Iona \u0103sta e vorba… Nu la el se refer\u0103… De fapt, vorbe\u015fte despre…<\/p>\n Gavril (ap\u0103sat, t\u0103indu-i vorba pentru a-i \u00eenchide gura): Despre?<\/p>\n Elvira (s\u0103lt\u00e2nd din umeri): Mai bine tac.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu nu m\u0103 pot ab\u0163ine s\u0103 nu vorbesc! Domnule, nu \u015ftiu ce vi s-a \u00eent\u00e2mplat, cine v-a lovit… atunci c\u00e2nd era\u0163i mic…, dar eu vreau s\u0103 \u015fti\u0163i un lucru:c\u0103 noi v\u0103 iubim! Clar? (duc\u00e2nd un deget la t\u00e2mpl\u0103): Asta trebuie b\u0103gat la mansard\u0103, nu altceva…<\/p>\n Gavril (r\u0103bufnind): Eu nu iubesc pe nimeni! Pe nimeni!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (f\u0103c\u00e2nd cu ochiul aluziv spre Elvira): Ei, chiar pe nimeni, nu-mi prea vine mie a crede…<\/p>\n Gavril: A\u015fa cum a\u0163i auzit: pe nimeni!<\/p>\n Elvira(uimit\u0103, nevenindu-i s\u0103-\u015fi cread\u0103 ochilor): Vai, Gavril, cum po\u0163i s\u0103 spui a\u015fa ceva? Domni\u015foara aici de fa\u0163\u0103 a zis c\u0103 te iube\u015fte, \u015fi tu ce faci? A\u015fa te por\u0163i cu musafirii? Nu e frumos din partea ta… Nu-i a\u015fa, domni\u015foar\u0103? (aparte, c\u0103tre aceasta din urm\u0103):Vorbim noi mai t\u00e2rziu(scurt\u0103 pauz\u0103) Uite, dac\u0103 vrei am s\u0103-\u0163i dau \u0163ie m\u0103rul \u0103la mare \u015fi ro\u015fu pe care l-am p\u0103strat pentru mine. Dar poate a venit timpul s\u0103-mi zici \u015fi mie: te iubesc! C\u0103 n-o fi foc. O dat\u0103 \u015fi at\u00e2t. Sunt sigur\u0103 c\u0103 po\u0163i.<\/p>\n Gavril: Nu vreau niciun m\u0103r.<\/p>\n Elvira: Nu, c\u0103 eu am r\u0103bdare, s\u0103 \u015ftii. Nu trebuie s\u0103 te gr\u0103be\u015fti. Ia uite ce cuminte stau… (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103) N-am auzit nimic, Gavril\u2026 Nimic n-am auzit\u2026<\/p>\n Elvira(afectat\u0103): Chiar a\u015fa de greu \u00ee\u0163i vine?… (pauz\u0103) Te-am \u00eentrebat ceva, Gavril. Tu chiar nu po\u0163i s\u0103-mi dai un r\u0103spuns?\u00a0 (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103) Uite, dac\u0103 te rog frumos,a\u015fa, cum m\u0103 pricep eu mai bine, po\u0163i s\u0103-mi spui acum te iubesc? Tu \u015ftii c\u0103 eu niciodat\u0103 nu \u0163i-am cerut nimic\u2026 O singur\u0103 dat\u0103 \u015fi gata. Dup-aia, n-o s\u0103-\u0163i mai cer nimic.<\/p>\n Gavril (evit\u0103 privirile Elvirei \u015fi s\u0103 dea un r\u0103spuns):<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Haide\u0163i, domnule, odat\u0103. Spune\u0163i-i doamnei\u00a0 \u201cte iubesc\u201d\u00a0 din toat\u0103 inima, ce-o fi at\u00e2t de greu. Uite-a\u015fa: te iubesc!<\/p>\n Ignat (c\u0103tre spectatori):Asta mie mi-a spus, nu?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (lui Ignat): Domnule\u2026 Tu, s\u0103 taci!(se adreseaz\u0103 publicului): Poate ne ajut\u0103 careva din sal\u0103. Dumneata, de-acolo, po\u0163i s\u0103 spui cu voce tare \u201cte iubesc\u201d? Pu\u0163in\u0103 \u00eencurajare nu stric\u0103 nim\u0103nui. Ia s\u0103 vedem cum v\u0103 descurca\u0163i\u2026 Mai tare, mai tare, c\u0103 n-o fi foc. Vreau s\u0103 v-aud strig\u00e2nd \u00een gura mare \u201cte iubesc\u201d!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (\u00eentorc\u00e2ndu-se la Gavril): Nu prea v\u0103 vine la \u00eendem\u00e2n\u0103, nu-i a\u015fa? V\u0103d eu c\u0103 nu-i u\u015for s-o scoatem la cap\u0103t\u2026 Da\u2019 p\u00e2n\u2019 la urm\u0103 tot o s\u0103 v\u0103 venim de hac. O s\u0103 vede\u0163i.<\/p>\n Elvira (duc\u00e2ndu-se \u015fi venind cu un m\u0103r mare \u015fi frumos, pe care i-l ofer\u0103 lui Gavril; afectat\u0103): De fapt… de fapt l-am p\u0103strat pentru tine. Po\u0163i \u00een\u0163elege asta? Pentru tine l-am p\u0103strat. (accentuat, afectat) Din partea mea, pentru tine.<\/p>\n (c\u00e2teva momente \u00een care nimeni nu mai spune nimic; Elvira r\u0103m\u00e2ne c\u00e2teva momente cu m\u00e2na \u00eentins\u0103, a\u015ftept\u00e2nd ca Gavril s\u0103 ia m\u0103rul, iar acesta nu poate spune\/face nimic)<\/p>\n Ignat (lu\u00e2nd repede m\u0103rul din m\u00e2na Elvirei \u015fi mu\u015fc\u00e2nd cu poft\u0103 din el): Bun m\u0103r!Mai ave\u0163i?<\/p>\n Elvira (afectat, rostind cuvintele cu greutate): Fii sincer, Gavril! M\u0103car acum recunoa\u015fte\u2026 M\u0103car acum\u2026 Nu era nicio ploaie, nici vorb\u0103 de potop c\u00e2nd ne-am \u00eenchis aici\u2026 Numai fabrica aia blestemat\u0103 \u00een care \u0163i-ai pr\u0103p\u0103dit zilele, numai ea e de vin\u0103… Te rugam \u00een fiecare moment, \u00een fiecare zi \u00ee\u0163i spuneam, doar c\u0103 nu \u0163i-am c\u0103zut \u00een genunchi, opre\u015fte-te, tr\u0103ie\u015fte-\u0163i\u00a0 via\u0163a asta, c\u0103 alta nimeni nu o s\u0103-\u0163i mai dea\u2026\u00a0 Nu mai sta tot timpul acolo ca un nebun, cu ce-o s\u0103 te alegi la sf\u00e2r\u015fit? Iar tu, \u00een loc s\u0103 m\u0103 vezi, \u00eei tot d\u0103deai \u00eenainte cu oamenii t\u0103i, c\u0103 nu-\u015fi vor mai lua salariile, c\u0103 dracu \u015ftie ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu ei dac\u0103 nu e\u015fti tu acolo s\u0103-i aju\u0163i, c\u0103 au familii de \u00eentre\u0163inut, c\u0103 au copii. Dar familia ta, unde era, Gavril? Copiii t\u0103i, unde sunt? (Domni\u015foarei Necunoscute \u015fi lui Ignat) \u015ei, c\u00e2nd a fost dat afar\u0103,\u00a0 nimeni n-a zis nimic, nici o o vorbuli\u0163\u0103 n-au scos. L-au l\u0103sat s\u0103 se sufere ca pe un c\u00e2ine de pripas, a\u015fa l-au l\u0103sat; Cu toate c\u0103 \u015ftiau c\u0103 n-are nicio vin\u0103, c\u0103 n-a gre\u015fit cu nimic.\u00a0 Oamenii \u0103ia pentru care se zb\u0103tuse at\u00e2t. Au urmat zile \u015fi nop\u0163i \u00eentunecate, reci, f\u0103r\u0103 de speran\u0163\u0103. Pentru c\u0103 boala pe care o avea\u00a0 era f\u0103r\u0103 leac, a\u015fa cum numai inima se poate \u00eemboln\u0103vi. Inima atunci c\u00e2nd se stinge f\u0103r\u0103 s\u0103 o mai sim\u0163i. \u00a0Ardea \u00eencet, ca o lum\u00e2nare, ne\u015ftiut de nimeni. Dup\u0103 care s-a \u00eenchis \u00eentre zidurile astea blestemate, a \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 citesc\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd toat\u0103 casa asta s-a umplut cu fantome\u2026 Spirite ale trecutului, cic\u0103, oameni din alte vremi\u2026 Uite, \u00eemi spunea, \u0103\u015ftia au fost oamenii adev\u0103ra\u0163i… Fantomele astea care ne b\u00e2ntuie \u015fi acum\u2026 \u015ei ploaia\u00a0 s-a pornit s\u0103 cad\u0103, era de parc\u0103 s-ar fi vorbit, ploaia asta m\u0103runt\u0103 \u015fi rece c\u0103dea \u015fi iar\u0103\u015fi c\u0103dea, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am sim\u0163it cum \u00eenghea\u0163\u0103 \u015fi sufletul din mine\u2026\u00a0 da\u2026 \u015ei \u015fti\u0163i ce e mai ciudat? Uneori \u00eemi pare c\u0103 el este cel\u00a0 pentru care toate aceste lucruri se \u00eent\u00e2mpl\u0103\u2026 E ca \u015fi cum cineva l-a auzit \u015fi i-ar face pe voie\u2026 Pentru c\u0103 de fapt\u00a0 \u00ee\u0163i dore\u015fti s\u0103 vin\u0103 sf\u00e2r\u015fitul, Gavril, nu? Asta e ceea vrei tu\u00a0 cu adev\u0103rat\u2026<\/p>\n Gavril: Ce-i drept, n-ar fi deloc r\u0103u s\u0103 fie a\u015fa. Odat\u0103 \u015fi odat\u0103 trebuie s\u0103 \u00eencheiem socotelile, nu? La ce bun s\u0103 ne mai pitim at\u00e2t dup\u0103 deget?!\u00a0 Tare mi-e team\u0103 \u00eens\u0103 ca ploaia asta s\u0103 nu fie la fel de lipsit\u0103 de sens ca \u015fi noi…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: P\u0103cat, domnule, s\u0103 vorbi\u0163i a\u015fa. Mare p\u0103cat\u2026\u00a0M\u0103 doare sufletul c\u00e2nd v-aud.\u00a0Chiar vorbi\u0163i ca cineva care nu mai poate iubi…<\/p>\n Elvira: \u015ei cu mine cum r\u0103m\u00e2ne, Gavril?… Cum r\u0103m\u00e2ne cu noi?!… Ce se alege de amintirile, de a\u015ftept\u0103rile noastre?!… De at\u00e2\u0163ia ani petrecu\u0163i \u00eempreun\u0103? La asta… te-ai g\u00e2ndit vreun pic?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nici m\u0103car Karl?! Nici m\u0103car el nu are dreptul s\u0103 mai tr\u0103iasc\u0103? La urma \u015fi la urma urmei e doar un c\u0103\u0163el. Ce treab\u0103 are cu p\u0103catele noastre… E el cam pramatie, dar e un c\u0103\u0163el tare bun…<\/p>\n Ignat: Karl s-ar putea s\u0103 aib\u0103 mai mult noroc. Cu oamenii e mai complicat… (se adreseaz\u0103 lui Gavril): Nu-i a\u015fa? \u201eO corabie f\u0103r\u0103 nici un om la bordul ei\u201d, a\u015fa cum suna \u015ftirea din ziar… Cam \u0103sta ar fi finalul pe care vi l-a\u0163i dori…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: C\u00e2nd v\u0103 aud spun\u00e2nd aceste lucruri m-apuc\u0103 a\u015fa, o triste\u0163e f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit…<\/p>\n Elvira (\u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte, la \u00eenceput \u00eeng\u00e2nat, apoi din ce \u00een ce mai tare, cu o voce mecanic\u0103, trist\u0103, sacadat\u0103):<\/p>\n \u201ePo-dul de pia-tr\u0103 s-a d\u0103-r\u00e2-mat<\/p>\n A venit a-pa \u015fi l-a lu-at<\/p>\n Vom face al-tul pe mal \u00een jos<\/p>\n Al-tul mai trai-nic \u015fi mai fru-mos!\u201d<\/p>\n (repet\u0103 acest c\u00e2ntec, din ce \u00een ce mai tare, mai sigur, mai determinat)<\/p>\n Gavril (face un pas c\u0103tre Elvira \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 o str\u00e2ng\u0103 \u00een bra\u0163e): Lini\u015fte\u015fte-te!<\/p>\n Elvira (se smulge din bra\u0163ele lui Gavril): Eu nu mai suport. Trebuie s\u0103 plec de-aici. Am s\u0103 m\u0103 urc \u00een corabie \u015fi am s\u0103 m\u0103 duc. Poate am s\u0103 ajung \u00een Bratislava. Acolo unde apele sta\u0163ioneaz\u0103. Am s\u0103 plutesc la nesf\u00e2r\u015fit \u015fi voi privi apele \u00eendelung.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (uimit\u0103): Ce? Care corabie?<\/p>\n Elvira: Nu o vede\u0163i? Uita\u0163i-v\u0103 la fereastr\u0103, deja a ajuns la noi. A\u015fteapt\u0103 s\u0103 ne \u00eembarc\u0103m. (privesc to\u0163i cu uimire c\u00e2nd la fereastr\u0103, c\u00e2nd la Elvira. Aceasta \u00eencepe s\u0103 adune toate p\u0103pu\u015file, timp \u00een care delireaz\u0103 cu voce tare): Are \u015fi parcuri, \u015fi str\u0103zi pe care s\u0103 te plimbi \u0163in\u00e2ndu-te de m\u00e2n\u0103. \u015ei ce gr\u0103dini… cu trandafiri \u015fi br\u00e2ndu\u015fe. Mai ales br\u00e2ndu\u015fe. \u015eti\u0163i c\u0103 sunt \u015fi br\u00e2ndu\u015fe? Acolo tot timpul r\u0103m\u00e2n \u00eenflorite. Tot ce exist\u0103 pe lumea asta g\u0103se\u015fti. Chiar \u015fi mandarini. (Se adreseaz\u0103 unui ursule\u0163 pe care \u00eel are \u00een m\u00e2n\u0103): Pe toate am s\u0103 v\u0103 iau cu mine: \u015fi pe tine, \u015fi pe tine, \u015fi pe tine… chiar \u015fi pe Karl, dac\u0103 vrea s\u0103 vin\u0103 cu noi. Cu voi nu \u00eemi mai este team\u0103. Deloc nu \u00eemi mai este team\u0103. Nici de ploaie, nici de Potop. Nu o s\u0103-mi mai fie team\u0103 de nimeni. Absolut de nimeni.<\/p>\n Gavril: (\u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o opreasc\u0103 pe Elvira): Lini\u015fte\u015fte-te!<\/p>\n Elvira: Nu ai \u00een\u0163eles asta p\u00e2n\u0103 acum?! Eu chiar am crezut \u00een tine!… Chiar am crezut! Speram… Am sperat ca tu s\u0103 construie\u015fti noua corabie… C\u0103 acea corabie suntem noi… Asta am crezut… Abia acum \u00een\u0163eleg de ce te-ai \u00eencuiat \u00eentre patru ziduri… De ce n-ai mai vrut s\u0103 ie\u015fim…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (duc\u00e2ndu-se la Elvira \u015fi prinz\u00e2ndu-i m\u00e2inile \u00een m\u00e2inile ei): Eu, una, v\u0103 \u00een\u0163eleg. Nu \u015ftiu c\u00e2t conteaz\u0103, dar v\u0103 \u00een\u0163eleg. \u015ei vreau s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 v\u0103 sunt aproape…<\/p>\n Ignat (Domni\u015foarei Necunoscute): Ar cam fi timpul s\u0103 plec\u0103m. Pare c\u0103 s-a f\u0103cut destul de t\u00e2rziu.<\/p>\n Elvira (afectat\u0103): V\u0103 rog, v\u0103 implor, r\u0103m\u00e2ne\u0163i aici. Simt a\u015fa un pustiu… Pute\u0163i s\u0103 dormi\u0163i la noi.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103(Elvirei). Cum s\u0103 nu, doamn\u0103, mai \u00eencape vorb\u0103?<\/p>\n Mie, una, chiar mi-ar prinde bine pu\u0163in somn. (ca pentru sine) Mai cu seam\u0103 c\u0103 somnul te ajut\u0103 s\u0103 ui\u0163i…<\/p>\n Elvira (\u00een acela\u015fi registru ca \u015fi p\u00e2n\u0103 acum): S\u0103 ui\u0163i… da… s\u0103 ui\u0163i…<\/p>\n Gavril ( str\u00e2ng\u00e2nd-o pe Elvira puternic \u00een bra\u0163e ): Te rog din tot sufletul, iart\u0103-m\u0103. Nu o s\u0103 fie nici un Potop. Poate nu o s\u0103 fie.<\/p>\n <\/p>\n – sf\u00e2r\u015fit scena 4-<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n SCENA 5<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n Monolog al lui Gavril. Se adreseaz\u0103 publicului, put\u00e2nd fi \u015fi teatru interactiv. Posibil actori plasa\u0163i \u00een sal\u0103 pentru sus\u0163inerea discu\u0163iilor. Karl se manifest\u0103 cum \u00eei trece unui c\u00e2ine prin cap. De preferat s\u0103 se uite cu aten\u0163ie la Gavril, pe tot parcursul monologului, ca \u015fi cum ar \u00een\u0163elege tot. Decorul se constituie din scena obi\u015fnuit\u0103 a fiec\u0103rui teatru pe care sunt amplasate c\u00e2teva fotolii, o m\u0103su\u0163\u0103 cu scrumier\u0103, un dulap. Caracteristica de baz\u0103 ar fi organizarea simpl\u0103 a spa\u0163iului \u00een sensul de a ie\u015fi \u00een eviden\u0163\u0103 c\u0103 nu avem de-a face cu un decor anume creat pentru sus\u0163inerea unei fic\u0163iuni teatrale, Gavril av\u00e2nd o dubl\u0103 calitate: de personaj \u015fi de actor. Monologul este sus\u0163inut din ambele ipostaze: ca personaj, evoc\u0103 elementele de sus\u0163inere a piesei; ca actor, \u015ftie c\u0103 joac\u0103 rolul unui personaj, c\u0103 ne afl\u0103m \u00eentr-o pies\u0103 de teatru pe care o pune \u00een discu\u0163ie, raport\u00e2ndu-se efectiv la lumea real\u0103, cea \u00een care tr\u0103im \u00een via\u0163a de zi cu zi. Cele dou\u0103 ipostaze se confund\u0103 pe parcurs, astfel \u00eenc\u00e2t la r\u00e2ndul s\u0103u autorul devine personaj \u015fi inoculeaz\u0103 ideea c\u0103 to\u0163i spectatorii, toat\u0103 lumea, sunt personaje. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe scen\u0103 pot ap\u0103rea ma\u015fini\u015ftii care \u00ee\u015fi g\u0103sesc de lucru \u00een sensul de a se ocupa de detaliile scenei \u015fi preg\u0103tirea decorului urm\u0103torului act, anume, piesele de mobilier din care se constituie camera lui Gavril \u015fi a Elvirei. Pe fotoliile, canapeaua \u015fi patul aduse de ma\u015fini\u015fti se afl\u0103 Elvira, Ignat \u015fi Domni\u015foara Necunoscut\u0103, care dorm pe tot cuprinsul scenei. ( aceste piese de mobilier pot fi de la bun \u00eenceput pe scen\u0103, f\u0103r\u0103 a da \u00eens\u0103 senza\u0163ia c\u0103 ne afl\u0103m \u00een camera lui Gavril \u015fi a Elvirei, ma\u015fini\u015ftii ocup\u00e2ndu-se \u00een acest caz de punerea lor \u00een eviden\u0163\u0103 \u015fi amenajarea lor \u00een sensul reconstituirii scenografice a camerei lui Gavril \u015fi a Elvirei; joc de lumini, \u00een sensul \u00een care Gavril este luminat de un reflector spot, iar restul scenei este mai slab luminat\u0103 ). Posibile discu\u0163ii \u00eentre Gavril ( actor ) \u015fi ma\u015fini\u015fti. Practic, ceea ce este \u00een culisele unei piese apare la scen\u0103 deschis\u0103.<\/p>\n <\/p>\n Gavril: Cum a\u015f putea s\u0103 explic? A trecut at\u00e2ta vreme \u00eenc\u00e2t aproape am \u015fi uitat cum a \u00eenceput. Sau poate este o pur\u0103 impresie. Poate aceste lucruri au \u00eenceput asear\u0103, c\u00e2nd priveam pe fereastr\u0103 cum plou\u0103. Am avut sentimentul ciudat c\u0103 nu se mai termin\u0103. O ploaie m\u0103runt\u0103, de toamn\u0103, din acelea care te fac s\u0103 te sim\u0163i \u00eenfrigurat fie \u015fi numai privindu-le. Am avut sentimentul c\u0103 sunt suspendat \u00een timp, c\u0103 acea clip\u0103 devine eternitate, c\u0103 ploaia asta m\u0103runt\u0103 se repet\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit. M-am sim\u0163it \u00een acel moment singur, o singur\u0103tate cumplit\u0103 \u00een care nu mai po\u0163i vorbi nici m\u0103car cu tine \u00eensu\u0163i.\/ Sim\u0163eam c\u0103 lipse\u015fte ceva, c\u0103 nu am nici un reper, nimic solid de care s\u0103 m\u0103 mai sprijin. \u015ei, \u00een acel moment, am avut brusc o revela\u0163ie. Mi-am dat seama c\u0103 ceea ce lipse\u015fte este un lucru foarte pre\u0163ios pe care l-am pierdut. C\u0103 acel ceva \u00eensemna c\u0103ldura, micul am\u0103nunt care \u00ee\u0163i umple sufletul. M-am trezit spun\u00e2nd sfios, a\u015fa cum f\u0103ceam \u00een copil\u0103rie, aproape imperceptibil: dar unde e\u015fti Tu, Doamne?!<\/p>\n Mi-am dat seama c\u0103 ploaia mi-a amintit de El, m-am transpus \u00een acel \u00eenceput de lume \u00een care \u015ftiam c\u0103 El este cu noi, un \u00eenceput de lume \u00een care \u00ceL \u015ftiam aproape. F\u0103cea parte din via\u0163a de zi cu zi, era \u00eentr-un fel ca pove\u015ftile bunicii. Mi-am amintit de Potop, de acel moment \u00een care vroia s\u0103 distrug\u0103 lumea, pentru a ne face s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 trebuie s\u0103 devenim mai buni. Atunci \u00eenc\u0103 Se g\u00e2ndea la noi. Impropriu spus Se g\u00e2ndea la noi, \u00een definitiv nu putem \u015fti dac\u0103 El exist\u0103 sau nu, mai potrivit e s\u0103 spun c\u0103 noi ne g\u00e2ndeam la El. C\u0103, \u00eentr-un anume sens, credin\u0163a noastr\u0103 \u00cel f\u0103cea s\u0103 existe.\/<\/p>\n M-am g\u00e2ndit apoi c\u0103 poate vrea s\u0103 ne spun\u0103 ceva, c\u0103 ploaia nu poate fi altceva dec\u00e2t un mod de a ne spune c\u0103 \u015fi-a amintit de noi, o \u00eencercare de a ne face s\u0103 lu\u0103m din nou leg\u0103tura. Sau, mai precis, c\u0103 trebuie s\u0103 ne amintim de El, c\u0103 ar putea fi re\u00eennodarea unei frumoase prietenii.<\/p>\n Dar dac\u0103 nu este a\u015fa? Dac\u0103 \u00een realitate a disp\u0103rut cu totul din via\u0163a noastr\u0103? Dac\u0103 ploaia asta este m\u0103runt\u0103 \u015fi nesf\u00e2r\u015fit\u0103 tocmai pentru a \u00een\u0163elege c\u0103 murim \u00eencetul cu \u00eencetul, c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o balt\u0103 universal\u0103 a lipsei de sens?<\/p>\n \/M-am g\u00e2ndit c\u0103 trebuie s\u0103 facem ceva pentru a ne salva, c\u0103 este momentul ca \u00een sf\u00e2r\u015fit s\u0103 ne d\u0103m seama unde suntem. C\u0103 trebuie s\u0103 construim o nou\u0103 corabie.<\/p>\n Dar cine? Cine ar putea face asta?!… Care dintre noi ar mai putea avea at\u00e2ta credin\u0163\u0103?<\/p>\n (se adreseaz\u0103 unor ma\u015fini\u015fti care \u00ee\u015fi fac momentan de lucru prin scena, dup\u0103 care c\u00e2torva spectatori, lua\u0163i la \u00eent\u00e2mplare):<\/p>\n Poate dumneavoastr\u0103. (ma\u015finistul face un semn de deta\u015fare, ca \u015fi cum i-ar fi team\u0103 de un asemenea lucru):<\/p>\n Ma\u015finistul 1: Nu, eu nu! Am mult de lucru, sunt ocupat.<\/p>\n (se adreseaz\u0103 spectatorilor, dac\u0103 regizorul consider\u0103 oportun sau nu)<\/p>\n Ma\u015finistul 1: \u015eti\u0163i foarte bine, sunt at\u00e2tea lucruri de f\u0103cut… Toat\u0103 via\u0163a asta noastr\u0103 e o continu\u0103 alerg\u0103tur\u0103. Te treze\u015fti de diminea\u0163\u0103, dai fuga la serviciu… Acolo te a\u015fteapt\u0103 o gr\u0103mad\u0103 de lucruri pe care trebuie s\u0103 le rezolvi de grab\u0103. Apoi trebuie s\u0103 ajungi c\u00e2t po\u0163i de repede acas\u0103 unde te a\u015fteapt\u0103 so\u0163ia, copiii \u015fi o gr\u0103mad\u0103 de alte lucruri\u00a0 care a\u015fteapt\u0103 a fi rezolvate. Aproape c\u0103 nu mai ai c\u00e2nd nici s\u0103 s\u0103 r\u0103sufli.\u00a0\u00a0 De-abia a\u015ftep\u0163i s\u0103 te \u00eentinzi \u00eentr-un pat \u015fi s\u0103 dormi… C\u00e2nd s\u0103 mai ai timp \u015fi pentru tine?! Spune\u0163i-mi dumneavoastr\u0103, c\u00e2nd?!…\u00a0 ( ma\u015finistul 1 mai st\u0103 pu\u0163in pe scen\u0103, dup\u0103 care pleac\u0103 ).<\/p>\n (se adreseaz\u0103 celuilalt ma\u015finist, care de asemenea \u00ee\u015fi face de lucru cu decorurile):<\/p>\n Gavril: Sau dumneavoastr\u0103.<\/p>\n Ma\u015finistul 2 (evit\u00e2ndu-l pe Gavril): Nu, nu pot! \u00cen niciun caz! Eu nu! M-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu mai vorbesc cu nimeni, gata, am terminat! E imposibil ca p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 nu fii tras pe sfoar\u0103. \u015etiu asta mai bine ca oricine altcineva. Mai bine r\u0103m\u00e2i de unul singur, de\u015fi eu cred c\u0103 nici \u00een tine\u00a0 nu mai po\u0163i s\u0103 ai \u00eencredere… ( iese de pe scen\u0103 ).<\/p>\n (Gavril se adreseaz\u0103 unui spectator): Sau dumneavoastr\u0103.<\/p>\n (se adreseaz\u0103 altui spectator): Sau dumneavoastr\u0103.<\/p>\n (se adreseaz\u0103 altui spectator): Sau dumneavoastr\u0103.<\/p>\n (\u00eentr-un final, se adreseaz\u0103 \u00eentregii s\u0103li):<\/p>\n Sau careva dintre dumneavoastr\u0103. Sunt sigur c\u0103 \u00een aceast\u0103 sal\u0103 este cineva care poate face aceste lucruri. Care st\u0103 \u015fi ascult\u0103 \u00een t\u0103cere toate acestea. \u015ei poate deja s-a apucat s\u0103 construiasc\u0103 acea corabie.<\/p>\n Sau poate v-a\u0163i g\u00e2ndit c\u0103 eu sunt acela. \u00centr-un fel, a\u015ftepta\u0163i asta de la mine.<\/p>\n C\u00e2nd mi s-a dat acest rol, mi-am spus: cine ar putea fi Gavril?! Ce vrea s\u0103 spun\u0103?! \u015ei de ce tocmai eu?!<\/p>\n Pentru c\u0103, \u00eentr-un anume sens, m\u0103 g\u00e2ndisem la toate astea. Erau \u00een mine. Ascunse bine \u00eentr-un ungher al sufletului \u00een care cu greu ajungi.<\/p>\n Mi-am dat seama c\u0103 Gavril sunt eu, suntem fiecare dintre noi. Suntem to\u0163i cei care am fost la un pas de a ne pierde credin\u0163a.<\/p>\n Am \u00eencercat s\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eenchid, s\u0103 fug de mine \u00eensumi. M-am blocat \u00eentre aceste ziduri sub care toate apele s-au str\u00e2ns. Am refuzat s\u0103 mai ies afar\u0103, fie \u015fi pentru a m\u0103 duce la cump\u0103r\u0103turi. Prefer\u00e2nd s\u0103 stau \u015fi s\u0103 privesc lumea la televizor. Cufundat \u00een fotoliu, cu fesul tras bine pe cap. A\u015ftept\u00e2nd ca apele s\u0103 ne \u00eenghit\u0103.<\/p>\n Merit\u0103, m-am \u00eentrebat, chiar merit\u0103 s\u0103 mai tr\u0103im? Oare Dumnezeu nu a gre\u015fit atunci c\u00e2nd ne-a l\u0103sat s\u0103 supravie\u0163uim Potopului? Nu este timpul ca acum s\u0103 \u00eencheiem socotelile definitiv?\/<\/p>\n (Se \u00eendrept\u0103 spre Elvira, se apleac\u0103 asupra ei pe care o prive\u015fte pre\u0163 de c\u00e2teva momente, spun\u00e2nd aproape ca pentru sine): \u015ei totu\u015fi…<\/p>\n (se ridic\u0103, revine \u00een fa\u0163a publicului): \u015ei totu\u015fi, v\u0103 spun, \u015fi totu\u015fi! Poate c\u0103 \u00een noi mai exist\u0103 ceva care merit\u0103 s\u0103 fie salvat. Poate c\u0103 acea corabie este \u00een noi. Este sufletul nostru. Iar ploaia nu este altceva dec\u00e2t modul de a ne reaminti c\u0103 este timpul s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m din nou s\u0103 plutim.<\/p>\n Trebuie s\u0103 existe o ie\u015fire. Trebuie. Iar ie\u015firea nu poate fi dec\u00e2t re\u00eent\u00e2lnirea cu noi \u00een\u015fine, cu ce este ad\u00e2nc \u00een noi.<\/p>\n (se \u00eembrac\u0103 f\u0103r\u0103 grab\u0103, \u00ee\u015fi pune p\u0103l\u0103ria, paltonul. Ia o umbrel\u0103, o prive\u015fte cu aten\u0163ie, dup\u0103 care o pune la loc, ca \u015fi cum nu i-ar fi de niciun folos).<\/p>\n Gavril: Ie\u015firea ar putea fi…<\/p>\n Gavril: (adaug\u0103, ca pentru sine): Trebuie s\u0103 ies!<\/p>\n (\u00eenainte de a ie\u015fi ezit\u0103 c\u00e2teva momente, \u00een fa\u0163a u\u015fii; \u00eentr-un final, iese afar\u0103; Karl \u00eel urmeaz\u0103).<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n – sf\u00e2r\u015fitul scenei 5 –<\/p>\n <\/p>\n \u00a0<\/b><\/p>\n * <\/b>Not\u0103: <\/b><\/p>\n <\/p>\n O variant\u0103 posibil\u0103 este aceea de a \u00eemp\u0103r\u0163i monologul \u00een cinci p\u0103r\u0163i, corespunz\u0103toare fiec\u0103rei scene, ca o poveste pe care o spune Gavril, un mic prolog al fiec\u0103rei scene. \u00cen acest caz, episodul cu ma\u015fini\u015ftii nu-\u015fi mai g\u0103se\u015fte utilitatea, iar \u201ededublarea\u201d Gavril personaj-Gavril dispare. Ceva \u00een genul relat\u0103rilor lui Tom din \u201eMenajeria de sticl\u0103.\u201d.<\/p>\n \u00cen principiu, delimitarea fragmentelor este cea indicat\u0103 prin bare oblice, \u00eens\u0103 regizorul va avea libertatea de apreciere.<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n SCENA 6<\/p>\n <\/p>\n Elvira, Gavril \u015fi Domni\u015foara Necunoscut\u0103 continu\u0103 s\u0103 doarm\u0103. Afar\u0103 s-au ivit zorile. Se aude o voce, f\u0103r\u0103 a \u015fti cui \u00eei apar\u0163ine, Elvirei sau Domni\u015foarei Necunoscute:<\/p>\n Trezirea!!!<\/p>\n Trezirea!!!!<\/p>\n Trezirea!!!!!<\/p>\n Trezirea!!!!!!<\/p>\n (Dup\u0103 care adaug\u0103, brusc dezinteresat\u0103 \u015fi resemnat\u0103): Da\u2019 de ce ?!<\/p>\n Elvira: (frec\u00e2ndu-se la ochi): Ce? Poftim?<\/p>\n Ignat (s\u0103rind brusc \u00een picioare): Ce-a\u0163i spus?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (sare \u00een picioare, \u00eengrijorat\u0103): S-a \u00eent\u00e2mplat ceva?<\/p>\n Ignat (c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103): P\u0103i dumneavoastr\u0103! Dumneavoastr\u0103 s\u0103 ne spune\u0163i!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu, c\u0103 asta e bun\u0103. Cum s\u0103 v\u0103 spun eu! Ce s\u0103 v\u0103 spun! N-am visat nimic. N-am ce s\u0103 v\u0103 spun! Nici n-am visat nimic!<\/p>\n Ignat (c\u0103tre Domni\u015foara Necunoscut\u0103): Dar v-am auzit! A\u0163i \u00eenceput s\u0103 striga\u0163i: \u201eTrezirea, Trezirea, Trezirea!\u201d. Ne-a\u0163i trezit din somn! Dormeam! Dumneavoastr\u0103 ne-a\u0163i trezit!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscuta: Z\u0103u c\u0103 nu!<\/p>\n Ignat (se adreseaz\u0103 Elvirei, pu\u0163in ezitant): Atunci… dumneavoastr\u0103.<\/p>\n Elvira (apatic\u0103, dus\u0103 pe g\u00e2nduri): Nu eu…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ba da! Dumneavoastr\u0103 a\u0163i spus!<\/p>\n Elvira (din ce \u00een ce mai pierit\u0103, de parc\u0103 ar fi hipnotizat\u0103): Nu…<\/p>\n Ignat (cu amuzament): Doar n-oi fi fost eu! Dar, mai \u015ftii? Chiar c\u0103 totul e posibil \u00een ziua de azi. (continu\u0103, \u00eemp\u0103ciuitor): La urma urmelor, care e problema?! Odat\u0103 \u015fi odat\u0103 tot trebuia s\u0103 ne trezim!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu-i a\u015fa? Nu-i a\u015fa c\u0103 trebuia s\u0103 ne trezim?<\/p>\n Elvira (aiureaz\u0103): Ce folos… Eu, una, prefer s\u0103 dorm. \u00cen definitiv, c\u00e2nd dormi, visezi… \u00een vis este mult mai bine. Eu dorm mult… \u015ei visez mult… \u015eti\u0163i c\u0103 visez mult?..( se las\u0103 o clip\u0103 t\u0103cerea, dat fiind faptul c\u0103 Elvira pare c\u0103 vrea s\u0103 continue, dar s-a oprit pe moment, furat\u0103 de reverii; redevine prezent\u0103 \u015fi continu\u0103 \u00een acela\u015fi ton, de parc\u0103 ar aiura\/vorbi \u00een dodii ): …acum a devenit albastru. Albastru ca un safir\u2026<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Cine a devenit albastru ca o un safir?!<\/p>\n Elvira (aiureaz\u0103 \u00een continuare): P\u0103m\u00e2ntul… e numai ape. Neclintite, ad\u00e2nci… \u00cempietrite. Str\u0103lucesc \u00een soare… Nu ca acum… Dar s\u0103 l\u0103s\u0103m asta… S\u0103 l\u0103s\u0103m… Nu mai vreau s\u0103 vorbesc. A\u015f vrea s\u0103 \u015ftiu c\u00e2t este ceasul… Ave\u0163i un ceas s\u0103-mi spune\u0163i c\u00e2t e? Al meu s-a oprit demult… Nu \u00eemi mai e de niciun folos…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (mirat\u0103): Ce importan\u0163\u0103 are?! Dumneavoastr\u0103 oricum sta\u0163i numai \u00een cas\u0103… La ce v-ar folosi?<\/p>\n Elvira (\u00een acela\u015fi ton): Nu \u015ftiu… Dar a\u015f vrea s\u0103-mi spune\u0163i… Nu mai \u015ftiu…<\/p>\n Ignat (merg\u00e2nd \u00een \u00eent\u00e2mpinarea Elvirei): V\u0103 sim\u0163i\u0163i bine, doamn\u0103?… Pot s\u0103 v\u0103 fiu cu ceva de folos?<\/p>\n Elvira (\u00een acela\u015fi ton): (a\u015fez\u00e2ndu-se \u00een fotoliu) \u015eti\u0163i? M\u0103 simt obosit\u0103, din ce \u00een ce mai obosit\u0103… Poate c\u0103 de fapt nici nu este a\u015fa r\u0103u. Poate ploaia asta a venit s\u0103 ne aduc\u0103 lini\u015ftea. Lini\u015ftea de care avem at\u00e2ta nevoie, lini\u015ftea \u00een care nimic nu se mai clinte\u015fte… Poate a venit \u00een sf\u00e2r\u015fit timpul s\u0103 ne odihnim… Dumneavoastr\u0103 nu v\u0103 sim\u0163i\u0163i obosi\u0163i?<\/p>\n Domi\u015foara Necunoscut\u0103 (f\u0103c\u00e2nd un pas c\u0103tre Elvira): Doamn\u0103!…<\/p>\n Elvira (ca pentru sine): Cor\u0103bii… Cor\u0103biile fo\u015fnesc… Nu vreau s\u0103 le mai aud… Vreau lini\u015fte, mult\u0103 mult\u0103 lini\u015fte. Ape… ape albastre… neclintite… A\u0163i v\u0103zut vreodat\u0103 valurile m\u0103rii \u00eenghe\u0163ate? Valuri \u00eenghe\u0163ate…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (accentueaz\u0103 cuvintele, speriat\u0103): DOAMN\u0102!…<\/p>\n Elvira: (\u00eencet, ca pentru sine): …lini\u015ftea… lini\u015ftea nu o po\u0163i g\u0103si dec\u00e2t \u00een morm\u00e2nt…<\/p>\n Elvira (se ridic\u0103 de pe fotoliu, merg\u00e2nd greoi pe scen\u0103) : De fapt… De fapt ce-am f\u0103cut eu p\u00e2n\u0103 acum… Cum mi-am tr\u0103it via\u0163a asta… Copii nu am reu\u015fit s\u0103 fac, vreun serviciu mai ac\u0103t\u0103ri nu am avut. E ca \u015fi cum a\u015f fi tr\u0103it degeaba. Toat\u0103 via\u0163a mi-am petrecut-o a\u015ftept\u00e2nd… Ce anume, nici eu nu pot s\u0103 spun. Am crezut c\u0103 e suficient s\u0103-l sluje\u015fti cu credin\u0163\u0103 pe cel\u0103lalt, \u015fi asta st\u00e2ndu-i al\u0103turi zi de zi, ceas cu ceas, s\u0103 cer\u015fe\u015fti iubirea exact cum a\u015fteapt\u0103 c\u00e2inele un os. (duc\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile la g\u00e2t \u015fi str\u00e2ng\u00e2ndu-se cu putere) M\u0103 mir c\u0103 nu mi-a crescut uite-a\u015fa o zgard\u0103… Poate c\u0103 de fapt… Poate c\u0103 de fapt mi-a fost team\u0103 s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n singur\u0103. Poate c\u0103 asta a fost… Ca \u015fi cum nu tot singuri am r\u0103m\u00e2ne \u00eentr-un final. De parc\u0103 st\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu cineva singur\u0103tatea s-ar sim\u0163i deranjat\u0103 \u015fi s-ar face mai mic\u0103… Iar pentru acest lucru ar merita s\u0103 l\u0103s\u0103m via\u0163a asta a noastr\u0103 s\u0103 ne fie tr\u0103it\u0103 de altcineva. A\u015fa, ca un fel de \u00eemprumut… \u00cenchipuindu-ne c\u0103 pentru asta am putea fi recompensa\u0163i cu un pic de… cu pu\u0163in\u0103 iubire. Am crezut c\u0103… Am crezut…<\/p>\n (Brusc, se duce pe avanscen\u0103 \u015fi se adreseaz\u0103 publicului):<\/p>\n Elvira: Dumneavoastr\u0103 nu v-a\u0163i s\u0103turat? Nu v-a\u0163i s\u0103turat de at\u00e2tea speran\u0163e, de at\u00e2tea doruri ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite? De at\u00e2ta a\u015fteptare? Nu v-a\u0163i s\u0103turat s\u0103 tr\u0103i\u0163i? Nu vede\u0163i c\u0103 totul se repet\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit, c\u0103 ceea ce este azi a fost \u015fi ieri, va fi \u015fi m\u00e2ine \u015fi va fi tot timpul la fel? Nu v-a obosit propria via\u0163\u0103? N-a\u0163i observat c\u0103 oricum am face, tot singuri r\u0103m\u00e2nem? Nu vede\u0163i cum ne macin\u0103 at\u00e2tea \u00eendoieli, at\u00e2ta nelini\u015fte, at\u00e2ta triste\u0163e? La ce toate astea?! \u015ei pentru ce?!… \u015ei \u00eencotro, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103?! \u00cencotro! Ce ne r\u0103m\u00e2ne, de fapt, la sf\u00e2r\u015fit?…<\/p>\n (se duce la fereastr\u0103, o deschide larg, inspir\u0103 ad\u00e2nc aer \u00een piept de c\u00e2teva ori, cu ochii \u00eenchi\u015fi, dup\u0103 care se re\u00eentoarce la Ignat \u015fi la Domni\u015foara Necunoscut\u0103 \u015fi exclam\u0103 uimit\u0103, revenindu-\u015fi brusc din starea de trans\u0103 la tonusul obi\u015fnuit, ca \u015fi cum s-a petrecut ceva incredibil):<\/p>\n Elvira: S-au ivit zorile!!!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (uimit\u0103): Zorile???!!!<\/p>\n Ignat (la fel de uimit): Nu se poate!…<\/p>\n Elvira: Nu, dar chiar c\u0103 e imposibil.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu cred c\u0103 nici nu e adevarat. Cred c\u0103 de fapt ni se pare. Nu aveau de ce s\u0103 se iveasc\u0103. Puteau s\u0103 stea lini\u015ftite la locul lor. Ce nevoie avem noi de ele. Nu le-a cerut nimeni s\u0103 vin\u0103. La ce s\u0103 vin\u0103…<\/p>\n Ignat (imit\u00e2nd tonalitatea vocii Domni\u015foarei Necunoscute): Pu\u0163in\u0103 disciplin\u0103, zorilor!<\/p>\n Elvira (energic\u0103, \u00een modul obi\u015fnuit de a i se adresa lui Gavril): Spune tu, Gavril, dac\u0103 e posibil a\u015fa ceva!<\/p>\n (ram\u00e2ne blocat\u0103,constat\u00e2nd lipsa lui Gavril):<\/p>\n Elvira: Da\u2019 unde e Gavril?<\/p>\n (se uit\u0103 cu aten\u0163ie prin toat\u0103 \u00eenc\u0103perea. \u00cel strig\u0103):<\/p>\n Elvira: \u201dGavril,Gavriil\u201d!…<\/p>\n (din ce \u00een ce mai precipitat\u0103, ca \u015fi cum ar fi posibil s\u0103 se afle pe-acolo \u015fi s\u0103 n-o aud\u0103. \u00cel c\u0103uta inclusiv printre spectatori):<\/p>\n Elvira: L-a v\u0103zut careva dintre voi? Spune\u0163i-mi unde e, nu v\u0103 mai preface\u0163i c\u0103 nu \u015fti\u0163i…<\/p>\n (c\u0103tre Ignat \u015fi Domni\u015foara Necunoscut\u0103, care, la r\u00e2ndul lor, se uit\u0103 pe toata scena):<\/p>\n Elvira: \u015eti\u0163i voi? \u015eti\u0163i ceva despre el?<\/p>\n (ace\u015ftia salt\u0103 din umeri \u00een sens c\u0103 nu l-au v\u0103zut ).<\/p>\n Elvira (scruteaz\u0103 toata sala de spectacol): Gavril? Unde e\u015fti? Unde te-ai ascuns?… Hai , vino aici, la mama ta, nu te mai piti… Unde e\u015fti? Mama se sup\u0103r\u0103 pe tine. Suricata mea mititica…<\/p>\n (strig\u0103 cu to\u0163ii dup\u0103 Gavril)<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Domnule!… Unde sunte\u0163i, domnule! Unde v-a\u0163i ascuns?!…<\/p>\n Ignat: Spune\u0163i ceva dac\u0103 ne auzi\u0163i!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: (constat\u00e2nd, la r\u00e2ndul ei, dispari\u0163ia lui Gavril): \u0102sta a plecat!<\/p>\n Ignat (dup\u0103 ce l-a c\u0103utat prin toat\u0103 \u00eenc\u0103perea, inclusiv \u00een locurile \u00een care ar fi fost imposibil s\u0103 \u00eencap\u0103 cineva, spre exemplu sub radio): S-a dus!<\/p>\n Elvira: Unde s\u0103 se duc\u0103, oameni buni???!!! N-a mai ie\u015fit din cas\u0103 de c\u00e2nd cu ploaia asta. Unde s\u0103 plece?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: S-o fi dus la cump\u0103r\u0103turi…<\/p>\n Ignat: Sau s\u0103 se plimbe prin ploaie…<\/p>\n Elvira: Gavril nu merge la cump\u0103r\u0103turi. \u015ei nici nu se plimb\u0103 prin ploaie…<\/p>\n Ignat: V\u0103 spun eu c\u0103 s-a dus!<\/p>\n Elvira (exasperat\u0103): Unde s\u0103 se duc\u0103, domnule?!…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Uite-a\u015fa, aiurea. Mai pleac\u0103 omul, se mai duce \u015fi el. Ce, e musai s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe-aici?<\/p>\n Ignat: Se duce, se duce…<\/p>\n Elvira: Voi \u015fti\u0163i ceva! Acum \u00een\u0163eleg. Sunte\u0163i vorbi\u0163i! A\u0163i \u015ftiut de la bun \u00eenceput! De-aia a\u0163i venit aici! Sti\u0163i ceva \u015fi nu vre\u0163i s\u0103-mi spune\u0163i!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu \u015ftim nimic!<\/p>\n Elvira: Dumneata s\u0103 taci! Auzi? S\u0103 taci! Tu ne-ai trezit! Ai auzit? Tu ne-ai trezit! \u015ei nu trebuia s\u0103 faci asta pentru nimic \u00een lume! Din cauza ta s-au \u00eent\u00e2mplat toate astea!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic! V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 crede\u0163i, nimic nu s-a-nt\u00e2mplat!…<\/p>\n Ignat: Am adormit cu totul! Nu \u015ftiu c\u00e2nd ne-a furat somnul! Se pare c\u0103 vremea asta trage la somn…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu v\u0103 mai face\u0163i at\u00e2tea griji. Sigur se va \u00eentoarce… O fi ie\u015fit s\u0103 ia pu\u0163in aer…<\/p>\n Ignat (pe fondul unui vuiet cresc\u00e2nd, care c\u00e2nd dispare c\u00e2nd reapare): Sau poate pur \u015fi simplu a ie\u015fit…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Cum? Ce-a\u0163i spus?<\/p>\n Ignat: Spuneam c\u0103…<\/p>\n Elvira: vorbi\u0163i mai tare, c\u0103 nu se-aude nimic…<\/p>\n Ignat (Elvirei) Vre\u0163i s\u0103 \u00eenchid ferestrele?<\/p>\n Elvira: Da, v\u0103 rog. (prinz\u00e2ndu-\u015fi capul \u00eentre m\u00e2ini): Zgomotul \u0103sta …\u00a0 Nu vreau s\u0103-l mai aud\u2026<\/p>\n Ignat (Elvirei, dup\u0103 ce a \u00eenchis ferestrele): Sper c\u0103 acum e mai bine…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Ce-a\u0163i vrut, domnule, s\u0103 spune\u0163i. A\u0163i \u00eenceput s\u0103 spune\u0163i ceva \u015fi brusc v-a\u0163i \u00eentrerupt.<\/p>\n Ignat: Am spus c\u0103 \u201epoate pur \u015fi simplu a ie\u015fit\u201d. Nu are importan\u0163\u0103 unde s-a dus. Nu cred c\u0103 asta are vreo importan\u0163\u0103…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Eu cred c\u0103 am priceput. Da, da, cred c\u0103 am priceput… A ie\u015fit din p\u00e2ntecul pe\u015ftelui uria\u015f. Asta vre\u0163i s\u0103 spune\u0163i, nu? Asta a\u0163i vrut s\u0103 spune\u0163i…<\/p>\n Ignat: Iona, cel din p\u00e2ntecul chitului. Am putea formula a\u015fa: Iona, cel n\u0103scut a doua oar\u0103. Cel n\u0103scut dintr-un pe\u015fte…<\/p>\n Elvira: Pe\u015ftii nu nasc! Pe\u015ftii depun icre! Icre, domnule, icre! Adic\u0103 ni\u015fte ou\u015foare multe-multe-multe \u015fi mici, mici de tot! \u00cen\u0163eles? Numai dumneata i-ai b\u0103gat toate bazaconiile asta \u00een cap!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Este un simbol, doamn\u0103, \u00eenc\u0103 n-a\u0163i priceput? O parabol\u0103. Vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 a ren\u0103scut. So\u0163ul dumneavoastr\u0103 a \u00eenceput din nou s\u0103 cread\u0103 \u00een oameni, s\u0103-i iubeasc\u0103. Asta vrea s\u0103 spun\u0103. A ie\u015fit dintre aceste ziduri \u00eentre care singur s-a \u00eenchis. A ie\u015fit afar\u0103… din sine \u00eensu\u015fi.<\/p>\n Elvira: Pe\u015ftii \u00eenoat\u0103 \u00een ap\u0103, domni\u015foar\u0103! Pe\u015ftii nu umbl\u0103 pe-afar\u0103! \u015ei, mai ales, nu nasc oameni! Ce e at\u00e2t de greu de \u015ftiut! E ceva simplu, simplu de tot!<\/p>\n Ignat: \u015ei totu\u015fi…<\/p>\n Elvira: Ce totu\u015fi! Niciun totu\u015fi! Gata, ajunge, nu v\u0103 mai las s\u0103 spune\u0163i nimic! A\u0163i f\u0103cut suficient de mult r\u0103u p\u00e2n\u0103 acum!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Chiar nu pute\u0163i? Sau refuza\u0163i s\u0103 pricepe\u0163i?…<\/p>\n Elvira: S\u0103 pricep… ce? C\u0103 a ie\u015fit f\u0103r\u0103 mine? C\u0103 m-a l\u0103sat singur\u0103? Gavril nu ar face un asemenea lucru… Numai dumneavostr\u0103 cu parabolele, cu simbolurile, cu n\u0103scocirile astea l-a\u0163i f\u0103cut s\u0103 plece…<\/p>\n Ignat: Iubirea nu este o n\u0103scocire. So\u0163ul dumneavoastr\u0103 a priceput lucrul \u0103sta…<\/p>\n Elvira: Dumneata \u00eemi vorbe\u015fti mie de iubire? De unde \u015fi p\u00e2n\u0103 unde crezi c\u0103 ai c\u0103derea? Nu te vedeam dec\u00e2t singur \u015fi mi-era mil\u0103 \u2013 auzi? \u2013 mil\u0103 de tine. De-aia te-am \u015fi invitat de at\u00e2tea ori pe la noi. Chiar ai crezut c\u0103 aveam nevoie de comisioanele tale? C\u0103 am fi murit de foame dac\u0103 nu ne treceai pragul? Ca s\u0103 nu mai fii at\u00e2t de singur, de-aia te invitam pe la noi! S\u0103 ai \u015fi tu ni\u015fte suflete aproape. Tu aveai nevoie s\u0103-\u0163i construie\u015fti o corabie, nu noi! Pentru c\u0103 \u0163ie \u00ee\u0163i lipse\u015fte iubirea, \u0163ie! De-aia stau oamenii singuri cum stai dumneata! Pentru c\u0103 nu au \u00eencredere \u00een ceilal\u0163i, pricepi? Le e fric\u0103 s\u0103 ias\u0103 din propria g\u0103oace. Ce-i at\u00e2t de greu de priceput…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Bine, dar asta s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu so\u0163ul dumneavoastr\u0103, chiar nu v\u0103 da\u0163i seama de acest lucru?<\/p>\n Elvira: Cel pu\u0163in el a \u00eencercat. N-a r\u0103mas de unul singur ca… dumnealui. S\u0103 stea \u015fi s\u0103 judece lumea f\u0103r\u0103 s\u0103 se fi ciocnit vreun pic de ea. Lui Gavril nu i-a fost team\u0103 de oameni. Doar c\u0103 l-au dezam\u0103git pu\u0163in, ce s\u0103-i faci? A\u015fa e el, mai sensibil. (lui Ignat): Sensibil, nu singur! \u00cen\u0163eles?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (duc\u00e2ndu-se c\u00e2t mai aproape de Ignat): Acum nu mai este singur… Nu-i a\u015fa c\u0103 nu v\u0103 mai sim\u0163i\u0163i singur?<\/p>\n Elvira: Ce s\u0103 spun, v-a\u0163i g\u0103sit! Ce mi-e unul, ce mi-e cel\u0103lalt…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (lui Ignat, afectiv\u0103): Inima dumneavoastr\u0103, domnule, e acolo unde trebuie. Se simte. O po\u0163i atinge cu m\u00e2na\u2026<\/p>\n Elvira: Unde naiba s\u0103 fie, dac\u0103 nu la locul ei. C\u0103 doar nu i-o fi c\u0103zut \u00een buzunar.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u00cen buzunarul de la pieptul st\u00e2ng….<\/p>\n Elvira: Ba bine c\u0103 nu! \u00cen buzunarul de la pantaloni…<\/p>\n Ignat: Nu mai fi\u0163i sup\u0103rat\u0103 pe noi. Eu cred c\u0103 ave\u0163i dreptate. Nu are rost s\u0103 ne tot cior\u0103v\u0103im. E ca \u00een povestea cu cei doi care se ceart\u0103 iar judec\u0103torul le d\u0103 la am\u00e2ndoi dreptate…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u015fa e, a\u015fa e… De fapt, to\u0163i suntem \u00een aceea\u015fi barc\u0103. Tuturor ne lipse\u015fte iubirea… \u015fi \u00eencrederea… \u015fi speran\u0163a… To\u0163i avem nevoie de ele ca de aer…<\/p>\n Elvira (aiureaz\u0103, pierdut\u0103 \u00een reverii): Ne \u0163ineam de m\u00e2n\u0103, ca doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Atunci de ce nu-l c\u0103uta\u0163i? Ce v\u0103 \u00eempiedic\u0103 s\u0103 ie\u015fi\u0163i afar\u0103 \u015fi s\u0103-i \u00eentinde\u0163i m\u00e2na… Eu sunt convins\u0103 c\u0103 v\u0103 a\u015fteapt\u0103. Trebuie doar s\u0103 ie\u015fi\u0163i.<\/p>\n Elvira: Nu pot…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu pute\u0163i?! Cum de v\u0103 vine at\u00e2t de greu s\u0103 ie\u015fi\u0163i? Solu\u0163ia este simpl\u0103, doamn\u0103! Trebuie doar s\u0103 c\u0103uta\u0163i pu\u0163in! Vreau s\u0103 spun, s\u0103 c\u0103uta\u0163i cu inima!…<\/p>\n Ignat: Adev\u0103rat! Numai a\u015fa putem g\u0103si ie\u015firea. Deschiz\u00e2ndu-ne sufletul… C\u0103ut\u00e2nd drumul unul c\u0103tre cel\u0103lalt…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: A\u015fa e, a\u015fa e…<\/p>\n Elvira: Eu nu mai pot…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: De ce?! Pot s\u0103 \u015ftiu \u015fi eu de ce?<\/p>\n Elvira: Nu mai am puterea…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Cum a\u015fa?!…<\/p>\n Elvira: Pentru voi e altceva, sunte\u0163i tineri… Mai ave\u0163i \u00eenc\u0103 timp s\u0103 o lua\u0163i de la \u00eenceput… (dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103, \u00een care este dus\u0103 pe g\u00e2nduri) Gavril al meu… L-au luat apele…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Nu l-a luat nicio ap\u0103, doamn\u0103, cum de v\u0103 trece a\u015fa ceva prin cap?<\/p>\n Elvira: Nu auzi\u0163i? Au \u00eenceput s\u0103 se reverse, iar noi am r\u0103mas \u00eenchi\u015fi aici…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Apele? Au \u00eenceput s\u0103 se reverse?<\/p>\n Elvira: Asta am visat… Doar v-am spus, asta am visat…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei eu am visat, doamn\u0103, c\u0103 apele s-au rev\u0103rsat. \u015ei eu am visat c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul a devenit albastru. Dar \u00een visul meu nimic nu e \u00eenghe\u0163at \u015fi pustiu. Nimic nu a \u00eencremenit. \u00cen visul meu totul a \u00eenceput s\u0103 pluteasc\u0103. \u015ei parcul, \u015fi casele din jur… Chiar \u015fi blocul care se vede de la fereastr\u0103 plutea leg\u0103n\u00e2ndu-se ca o corabie. Numai c\u0103 \u00een visul meu oamenii st\u0103teau la fereste \u015fi z\u00e2mbeau, da, z\u00e2mbeau ferici\u0163i. Asta am visat eu… Nu mor\u0163i cu z\u00e2mbetul frumos. Ne f\u0103ceam unii la al\u0163ii cu m\u00e2na ca o urare de drum bun. \u00cen\u0163elege\u0163i, doamn\u0103? Ur\u0103ri de bun drum. Nu lacrimi, nu suferin\u0163\u0103, nu moarte. Asta am visat eu… Asta visez \u015fi acum…<\/p>\n Ignat: Ce ciudat! \u00cen visul meu se f\u0103cea c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul \u00eentreg a devenit o corabie… O uria\u015f\u0103 corabie cu p\u00e2nze…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (duc\u00e2ndu-\u015fi, la r\u00e2ndul s\u0103u, m\u00e2inile la urechi pe fondul vuietului cresc\u00e2nd): Doamne, ce vuiet e afar\u0103. Parc\u0103 ar mugi marea. Ca atunci c\u00e2nd se isc\u0103 din senin o furtun\u0103…<\/p>\n Ignat (ascult\u00e2nd \u015fi el, \u00eencordat): Da, parc\u0103 ar fi marea c\u00e2nd se dezl\u0103n\u0163uie. \u015ei nu e nicio mare aici…<\/p>\n Elvira (\u00ee\u015fi prinde capul \u00eentre m\u00e2ini, ca \u015fi cum ar auzi un zgomot infernal): Nu vreau s\u0103 mai aud nimic… E at\u00e2ta zgomot…<\/p>\n Ignat (constat\u00e2nd dispari\u0163ia c\u0103\u0163elului): Dar Karl unde e?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: (nevenindu-i s\u0103-\u015fi cread\u0103 ochilor): Karl? A\u0163i spus cumva Karl?…<\/p>\n Elvira (cu satisfac\u0163ie): Kar, dr\u0103gu\u0163o, Karl!<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (n\u0103ucit\u0103, caut\u0103 prin toat\u0103 \u00eenc\u0103perea): \u201dKarl-b\u0103iatule, cu\u0163u-cu\u0163u, vino aici, unde e\u015fti?\u201d.<\/p>\n Ignat: Or fi plecat \u00eempreun\u0103…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Karl nu pleac\u0103 cu nimeni! Cu nimeni!(se n\u0103puste\u015fte brusc afar\u0103 din \u00eenc\u0103pere, timp \u00een care \u00eel strig\u0103 pe Karl) Karl! E\u015fti acolo? Unde te-ai dus? Vino \u00eencoace, Karl. Hai, Karl c\u0103\u0163elule, vino, sunt aici, n-am plecat…<\/p>\n (revine \u00een \u00eenc\u0103pere, \u00eempreun\u0103 cu Gavril \u015fi cu Karl)<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Domnule!… Unde a\u0163i disp\u0103rut, domnule!… Ne-a\u0163i speriat. Unde a\u0163i disp\u0103rut a\u015fa f\u0103r\u0103 s\u0103 spune\u0163i nimic…<\/p>\n Elvira (face c\u00e2\u0163iva pa\u015fi c\u0103tre Gavril, parc\u0103 nevenindu-i s\u0103-\u015fi cread\u0103 ochilor): Gavril… Te-ai \u00eentors… Suricata mea mititic\u0103. Mi-a fost team\u0103, mi-a fost \u00eengrozitor de team\u0103…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: (m\u00e2ng\u00e2indu-l pe Karl pe cap): Tr\u0103d\u0103torule!<\/p>\n Elvira: Cred c\u0103 altcineva e aici tr\u0103d\u0103torul!<\/p>\n Ignat (lui Gavril): Veni\u0163i de-afar\u0103?!<\/p>\n Elvira (privindu-l mai atent pe Gavril): Dar ce-i cu tine?! Parc\u0103 e\u015fti tu \u015fi n-ai mai fi tu.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: (lui Gavril): P\u0103re\u0163i schimbat, domnule! Ar\u0103ta\u0163i de parc\u0103 v-ar fi tr\u0103znit.<\/p>\n Elvira: E\u015fti bine? S\u0103n\u0103tos?<\/p>\n Ignat: L\u0103sa\u0163i-l s\u0103-\u015fi trag\u0103 sufletul, nu mai t\u0103b\u0103r\u00e2\u0163i a\u015fa pe bietul om. (lui Gavril): V\u0103 rog, lua\u0163i loc pe scaunul \u0103sta, p\u0103re\u0163i a fi obosit.<\/p>\n Elvira: Au \u00eenceput s\u0103 creasc\u0103 apele, nu-i a\u015fa?<\/p>\n Gavril: Nu \u015ftiu… Nici eu nu \u015ftiu cum s\u0103 o iau…<\/p>\n Elvira: E de r\u0103u? E grav\u0103 situa\u0163ia?<\/p>\n Gavril (Elvirei) : Un pahar cu ap\u0103, rogu-te. Sunt a\u015fa \u00eensetat…<\/p>\n Elvira(ie\u015find \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eentr-o fug\u0103): Se face, se face, vine imediat.<\/p>\n Gavril(\u00een timp ce bea toat\u0103 apa): Uf, c\u0103 bun\u0103 e. Mai po\u0163i s\u0103-mi aduci unul?<\/p>\n Elvira: Da, da, sigur c\u0103 da.<\/p>\n Gavril (\u00een timp ce bea din pahar): La un moment dat s-a auzit o bubuitur\u0103 puternic\u0103, de parc\u0103 tot v\u0103zduhul ar fi explodat.<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Bubuitur\u0103 puternic\u0103?!… Cum adic\u0103?<\/p>\n Ignat: L\u0103sa\u0163i-l s\u0103 spun\u0103, nu-l mai \u00eentrerupe\u0163i at\u00e2t.<\/p>\n Gavril: Au urmat ni\u015fte rafale de v\u00e2nt, dar ce v\u00e2nt… Venea din toate p\u0103r\u0163ile, mai s\u0103 m\u0103 ia pe sus. Acum e acum, mi-am zis, sigur o s\u0103 \u00eenceap\u0103. \u0162ine-te bine pe picioare, acum e acum. \u015ei o ploaie, Doamne, nu cred c\u0103 s-a mai v\u0103zut p\u00e2n\u0103 acum. \u0162\u00e2\u015fnea apa din toate p\u0103r\u0163ile, \u00een torente. Ape \u00eenvolburate, ner\u0103bd\u0103toare s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 f\u0103ga\u015ful…<\/p>\n Elvira: Dumnezeule Mare!… A\u0163i v\u0103zut? V-am spus eu c\u0103 asta se va \u00eent\u00e2mpla?<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: \u015ei? Ce-a mai urmat, spune\u0163i-ne…<\/p>\n Ignat: …Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acum?!…<\/p>\n Gavril: Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acum? Greu de \u00een\u0163eles. Dintr-o dat\u0103, ca prin minune, tot iure\u015ful s-a oprit. Ca la un semn, totul a \u00eencremenit, de parc\u0103 niciun lucru nu \u015fi-ar mai fi g\u0103sit f\u0103ga\u015ful. Chiar \u015fi pic\u0103turile de ploaie au r\u0103mas suspendate \u00een aer, prinse acolo ca \u00eentr-un cle\u015fte…<\/p>\n Elvira: … lini\u015ftea de dinaintea furtunii …<\/p>\n Ignat: Cum adic\u0103 au r\u0103mas suspendate \u00een aer?! F\u0103ce\u0163i-m\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleg! E o figur\u0103 de stil?<\/p>\n Gavril: … \u015ei \u2013 \u00een acel moment \u2013 l-am v\u0103zut…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (uimit\u0103): L-a\u0163i v\u0103zut?! Pe cine?!…<\/p>\n Gavril (dup\u0103 c\u00e2teva momente de ezitare, venindu-i greu s\u0103 se decid\u0103): Ora\u015ful… Mi s-a ar\u0103tat \u00een toat\u0103 splendoarea lui. Cu str\u0103zi, cu parcuri, cu case… \u015ei -mai ales- cu o mul\u0163ime de oameni… plimb\u00e2ndu-se pe str\u0103zi, sporov\u0103ind sau… (o prive\u015fte complice pe Elvira) \u0163in\u00e2ndu-se pur \u015fi simplu de m\u00e2n\u0103…<\/p>\n Elvira (mi\u015fcat\u0103, \u00een timp ce face c\u00e2\u0163iva pa\u015fi spre Gavril): Gavril…<\/p>\n Gavril (\u00een acela\u015fi registru): \u015ei \u2013 imediat \u2013 am sim\u0163it un fel de durere aici (arat\u0103 zona inimii), \u00een acest loc, ca atunci c\u00e2nd e\u015fti \u00eenghe\u0163at \u015fi \u00eencepi s\u0103 te dezmor\u0163e\u015fti. Am sim\u0163it c\u0103 \u00eemi pare r\u0103u pentru ora\u015f, pentru cetatea asta, pentru noi… C\u0103 mi-ar p\u0103rea r\u0103u ca toate acestea s\u0103 se duc\u0103… (Elvirei): Te-am v\u0103zut pe tine a\u015ftept\u00e2ndu-m\u0103, am rev\u0103zut clipele c\u00e2nd ne plimbam \u00eempreun\u0103 prin parc, ca doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i… V-am v\u0103zut pe voi to\u0163i, st\u00e2nd aici \u015fi sper\u00e2nd…<\/p>\n Elvira (afectuoas\u0103): Suricata mea mititic\u0103 \u015fi dezmor\u0163it\u0103…<\/p>\n Gavril (\u00een acela\u015fi registru): … \u015ei-atunci am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 rog. Pentru tine (indic\u0103 spre Elvira), pentru mine, pentru noi, (indic\u0103 spre un spectator) \u015fi pentru dumneavoastr\u0103 m-am rugat, (indic\u0103 spre un alt spectator) \u015fi pentru dumneavoastr\u0103… m-am rugat pentru noi to\u0163i, pentru lumea asta… pentru c\u0103\u0163elul \u0103sta… pentru ce-a fost, pentru ce va fi… M\u0103rturisesc c\u0103 a trecut mult timp de c\u00e2nd nu am mai putut s\u0103 m\u0103 rog, nici nu mai \u015ftiu cum se spune o rug\u0103ciune, cuvintele mi-au venit a\u015fa, pur \u015fi simplu, la \u00eenceput \u00eempleticit, apoi din ce \u00een ce mai clar, \u00eemi veneau direct de-aici (\u00ee\u015fi duce m\u00e2na la piept), din inim\u0103, simplu, firesc, din tot sufletul, ca atunci c\u00e2nd eram copil…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (lui Gavril): M-a\u0163i l\u0103sat perplex, domnule!… La asta chiar nu m\u0103 a\u015fteptam…. Tocmai dumneavoastr\u0103… s\u0103 v\u0103 ruga\u0163i pentru noi… Asta da groz\u0103vie. Dar cum de v-a trecut a\u015fa ceva prin cap?<\/p>\n Gavril(g\u0103sindu-\u015fi greu cuvintele): Nu prin cap. Prin inim\u0103… \u00cen momentul \u00een care totul a \u00eencremenit, c\u00e2nd nimic nu p\u0103rea s\u0103-\u015fi mai g\u0103seasc\u0103 f\u0103ga\u015ful, s-a mai \u00eent\u00e2mplat ceva… Nu-mi g\u0103sesc cuvintele s\u0103 spun… Poate c\u0103 nu numai pic\u0103turile de ploaie, ci \u015fi eu m-am trezit suspendat. Vreau s\u0103 spun, suspendat \u00eentre dou\u0103 lumi. Pentru o clip\u0103, mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d trecutul \u015fi viitorul coexist\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp. Ceea ce a fost \u015fi ceea ce ar fi putut s\u0103 fie… Sau ce ar putea s\u0103 fie… M-am v\u0103zut pe mine de undeva, de departe, ca \u015fi cum ar fi fost altcineva \u00een locul meu, cum merg f\u0103r\u0103 \u0163int\u0103 pe str\u0103zi… (pare incapabil s\u0103 continue)<\/p>\n Elvira: S\u0103-\u0163i mai aduc un pahar cu ap\u0103, Gavril?<\/p>\n Gavril: Nu, mul\u0163umesc frumos, nu… \u015ei-apoi… \u015fi-apoi am v\u0103zut c\u0103\u0163elul \u0103sta cum m\u0103 urmeaz\u0103 \u00eendeaproape, ca \u015fi cum ar fi \u015ftiut ceva ce mie \u00eemi scap\u0103… Nu \u015ftiu de ce, dar mi s-a p\u0103rut tare straniu faptul c\u0103 se \u0163inea dup\u0103 mine de parc\u0103 \u00eentre noi ar exista o leg\u0103tur\u0103, un fir nev\u0103zut… \u015ei, privindu-l a\u015fa, am avut o str\u0103fulgerare… mi-am imaginat cum ar fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n singur, absolut singur, \u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 vreun alt supravie\u0163uitor\u2026 M-am g\u00e2ndit cum ar fi fost ca Dumnezeu s\u0103-\u015fi fi respectat promisiunea fa\u0163\u0103 de Iona. Cum ar fi fost s\u0103 distrug\u0103 cetatea \u015fi s\u0103-l lase singur \u00eentr-o lume lipsit\u0103 de oameni… Poate c\u0103 s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat acest lucru. Cert e c\u0103 i-am v\u0103zut chipul \u015fi mi s-a p\u0103rut de o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 triste\u0163e. \u201eE\u015fti mul\u0163umit acum, Iona?\u201d, \u00eei spunea Dumnezeu. \u201e Uit\u0103-te \u00een jur \u015fi spune-Mi\u201d. Dar \u00een jurul lui nu mai era nimic. \u201eCe s\u0103-\u0163i r\u0103spund, Doamne. Chiar nu \u015ftiu ce s\u0103-\u0162i zic\u201d, se auzea glasul lui r\u0103sun\u00e2nd ca un vaier. \u201eUit\u0103-te bine \u00een jurul t\u0103u. Am f\u0103cut exact precum ai vrut. Acum, am r\u0103mas doar noi doi. Tu \u015fi cu Mine. Dar \u015fi Eu trebuie s\u0103 plec. Ce-a\u015f mai avea de f\u0103cut pe-aici?\u201d. \u015ei, \u00een acel moment, mi-am dat seama c\u00e2t de singur trebuie s\u0103 fi fost Iona f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u015ftie…<\/p>\n Am privit \u00eenc\u0103 o dat\u0103 la c\u0103\u0163elul \u0103sta, l-am v\u0103zut cum se \u0163ine dup\u0103 mine \u015fi mi s-a f\u0103cut mil\u0103 de el, m-am g\u00e2ndit c\u00e2t de mult \u00eensemn pentru el, eu, care nu \u015ftiu pe ce drum s-o apuc… Apoi mi-am amintit de tine (arat\u0103 spre Elvira), \u0163i-am rev\u0103zut chipul, mi-am dat seama c\u0103 tot timpul mi-ai fost aproape, f\u0103r\u0103 ca eu s\u0103 te v\u0103d. \u015ei m-am \u00eentrebat: Doamne, dar unde am fost? Unde am fost eu \u00een to\u0163i ace\u015fti ani, cine a tr\u0103it \u00een locul meu? Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu inima mea de s-a l\u0103sat \u00eempresurat\u0103 de noianul de ape?<\/p>\n Elvira (cu vocea tremur\u00e2nd\u0103): \u015ei?! \u0162i-a auzit cineva ruga, Gavril?! A avut urechi pentru tine?!<\/p>\n Ignat: Plou\u0103 sau nu mai plou\u0103?!… Asta e \u00eentrebarea!<\/p>\n Gavril: Dup\u0103 care…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103: Dup\u0103 care?!…<\/p>\n Elvira: Dup\u0103 care?!…<\/p>\n Gavril: …a \u00eenceput din nou s\u0103 cad\u0103 ploaia…<\/p>\n Domni\u015foara Necunoscut\u0103 (stupefiat\u0103): I-auzi, domnule!…<\/p>\n (c\u00e2teva momente de t\u0103cere, \u00een care Gavril se uit\u0103 cu aten\u0163ie c\u00e2nd la unul, c\u00e2nd la altul)<\/p>\n Gavril: O ploaie lini\u015ftit\u0103, frumoas\u0103, nici nu \u015ftiu cum a\u015f putea s\u0103 spun… Eu, cel pu\u0163in, a\u015fa o g\u0103sesc. Mai c\u0103-\u0163i vine s\u0103 ie\u015fi \u015fi s\u0103 te plimbi pe-afar\u0103…<\/p>\n (Elvirei, \u00eentinz\u00e2ndu-i bra\u0163ul): Doamn\u0103, sunte\u0163i invitata mea! Cred c\u0103 nu ne-ar strica o plimbare prin ploaie…<\/p>\n <\/p>\n -sf\u00e2r\u015fit –<\/p>\n <\/p>\n (din momentul termin\u0103rii piesei \u015fi p\u00e2n\u0103 la ie\u015firea spectatorilor din sal\u0103 se va auzi \u00een difuzoare zgomot produs de ploaie).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Florentin Sorescu Motto: \u201eTe iubesc \u015fi nu \u00eemi este team\u0103 pentru via\u0163a ta, ci pentru destinul t\u0103u, fiindc\u0103 destinul e \u00eentotdeauna mai scurt dec\u00e2t via\u0163a, \u015fi moartea \u00eenseamn\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u015fti mai departe, dup\u0103 ce destinul s-a \u00eemplinit.\u201d [Carlos Fuentes \u2013 Toate pisicile sunt negre] Personaje: \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Gavril \u2013 so\u0163ul Elvirei Elvira \u2013 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[969,83],"tags":[970,1124,974,590],"class_list":["post-9485","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia37","category-experiment","tag-egophobia-37","tag-experiment","tag-florentin-sorescu","tag-teatru"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2sZ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9485","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9485"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9485\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9524,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9485\/revisions\/9524"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9485"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9485"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9485"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nMotto:
\n\u201eTe iubesc \u015fi nu \u00eemi este team\u0103 pentru via\u0163a ta, ci pentru destinul t\u0103u, fiindc\u0103 destinul e \u00eentotdeauna mai scurt dec\u00e2t via\u0163a, \u015fi moartea \u00eenseamn\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u015fti mai departe, dup\u0103 ce destinul s-a \u00eemplinit.\u201d
\n[Carlos Fuentes \u2013 Toate pisicile sunt negre<\/em>]<\/p>\n
\n <\/p>\n