{"id":9506,"date":"2013-02-14T13:50:01","date_gmt":"2013-02-14T11:50:01","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9506"},"modified":"2013-04-11T13:31:02","modified_gmt":"2013-04-11T11:31:02","slug":"batrana-canapea-albastra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9506","title":{"rendered":"B\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103"},"content":{"rendered":"

de Seymour Mayne
\ntraducere &\u00a0prezentare: Raluca Tanasescu
\nclick here<\/a> for the English version<\/p>\n<\/p>\n

 <\/p>\n

\nSeymour Mayne<\/b> este unul dintre cei mai importan\u021bi scriitori canadieni contemporani, autor a numeroase volume de poezie si proz\u0103. Cel mai recent volum de proz\u0103 scurt\u0103 este B\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103 \u0219i alte povestiri [The Old Blue Couch and Other Stories]<\/i>, publicat \u00een 2012, o colec\u021bie de povestiri comice, inteligente \u0219i pline de haz, care valorific\u0103, \u00een marea lor majoritate, teme \u0219i motive legate de originea evreiasc\u0103 a autorului.<\/p>\n

\n 
\nUNII OAMENI DEVIN FOARTE posesivi cu mobila lor. Eu nu. Dac\u0103 vii pe pe la mine, o s\u0103 vezi. Tot ce am e o colec\u021bie de lucruri de c\u0103p\u0103tat, chestii la m\u00e2na a doua \u0219i b\u0103tr\u00e2na mea canapea albastr\u0103.
\n 
\nIntri \u00een cas\u0103 \u0219i prive\u0219ti de jur \u00eemprejur, probabil a\u0219tept\u00e2ndu-te s\u0103 dai de ultimele tendin\u021be \u00een design scandinav. Dac\u0103 te ui\u021bi la dreapta, ai grij\u0103 \u2013 este \u201ccalul\u201d fiicei mele, (da, a\u021bi ghicit!) luat la m\u00e2na a doua. Ei bine, nu e chiar un cal. Arat\u0103 a cal, iar dup\u0103 ce fiic\u0103-mea se a\u0219az\u0103 \u00een scaun sau in \u0219a, poate s\u0103 \u00eel mi\u0219te \u00eencoace \u0219i-ncolo cu picioru\u0219ele. Canapeaua bej de l\u00e2ng\u0103 el este \u00een mod clar o nou\u0103 achizi\u021bie, veche de vreo cinci ani. Minunat\u0103 inven\u021bie. \u00cei d\u0103m la o parte pernele mari \u0219i e loc s\u0103 doarm\u0103 o persoan\u0103, c\u00e2t de c\u00e2t comfortabil. Dac\u0103 o desfaci, pot s\u0103 doarm\u0103 dou\u0103. Nu putem g\u0103zdui mai mult de doi musafiri, dec\u00e2t dac\u0103 cel de-al treilea vrea s\u0103 doarm\u0103 sub canapeaua desfacut\u0103. Scaunele din camera de zi sunt ieftine, de genul celor pe care le montezi singur. Pui piesele cap la cap, folose\u0219ti o \u0219urubelni\u021b\u0103 imbus \u0219i gata, ai ni\u0219te adaosuri folositoare. Covorul este mo\u0219tenire de familie, f\u0103cut \u00een Belgia acum vreo optzeci de ani. Este una dintre cele mai fine piese de genul lui \u2013 o imita\u021bie de covor persan, care m\u0103 face s\u0103 m\u0103 simt pe deplin acas\u0103, ca \u0219i cum am a\u0219 fi din nou \u00een salona\u0219ul bunicilor mei, delect\u00e2ndu-m\u0103 cu un nosh[1]<\/a> \u0219i cu un pahar de ceai \u00een stil rusesc, \u021bin\u00e2nd \u00eentre din\u021bi un cub de zah\u0103r \u00een timp ce \u00eenghit lichidul fierbinte, de culoarea ambrei.<\/p>\n

\n 
\n\u00cen sufrageria de l\u00e2ng\u0103 camera de zi, avem un set de mobil\u0103 veche, primit prin bun\u0103voin\u021ba m\u0103tu\u0219ii mele, care a murit acum dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani. Aceast\u0103 p\u0103rticic\u0103 din casa ei ne-a parvenit nou\u0103, iar noi suntem recunosc\u0103tori pentru scaunele cu perne din piele, pentru masa scorojit\u0103, dar robust\u0103, pentru comoda care a venit odat\u0103 cu ea. Impresionant\u0103. Solid\u0103. Probabil c\u0103 o vom l\u0103sa mo\u0219tenire vreunui nepot, care \u00ee\u0219i va aminti cu drag de noi c\u00e2nd se va ridica de la ea, dup\u0103 o mas\u0103 lung\u0103, cu multe feluri de m\u00e2ncare. Am avut noroc, masa a ap\u0103rut \u00eentr-un an \u00een care noi eram \u00een str\u0103in\u0103tate. Nu a ap\u0103rut chiar pe nea\u0219teptate, dar a fost expediat\u0103 de la mo\u0219ie \u0219i a ajuns la noi acas\u0103, spre surpriza chiria\u0219ului nostru. Adio, mese pliante din placaj. Cu bine, mese \u0219ubrede.<\/p>\n

\n 
\nDar b\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103 \u2013 abia \u0103sta este bunul meu cel mai de pre\u021b. Este un vechi exemplar al speciei sale, iar pernele \u0219i t\u0103blia din spate scap\u0103 nisip \u00een continuu. Da, nisip. \u00centotdeauna mi-am imaginat c\u0103 a fost scoas\u0103 la lumin\u0103 dintr-un hotel din Mun\u021bii Lauren\u021bieni[2]<\/a>, ars din temelii. \u00a0La \u00eenceputul toamnei, c\u00e2nd e lun\u0103 plin\u0103, \u00eemi imaginez chiar \u0219i c\u0103, \u00eentr-o via\u021b\u0103 anterioar\u0103, a fost divanul sau canapeaua de zi a vreunui sus-pus al de\u0219ertului. \u00centr-un fel sau altul, trebuie c\u0103 a fost ridicat\u0103 \u00een timpul r\u0103zboaielor napoleoniene, legat\u0103 bine de cea mai mare \u0219i mai puternic\u0103 dintre c\u0103mile \u0219i dus\u0103 la Alexandria, unde, mai t\u00e2rziu, un poet greco-egiptean a luat-o \u00een grij\u0103 pre\u021b de c\u00e2teva zeci de ani. Dup\u0103 un timp, un imigrant libanez \u00een Canada a adus-o aici, pe un vas de linie canadian care traversa Pacificul, iar canapeaua a ajuns p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 la Ottawa, \u00een Gatineau, pe calea ocolit\u0103 pe care o iau de obicei lucrurile m\u0103runte.<\/p>\n

\n 
\nA\u0219a a ajuns la mine. Era \u00een 1973, spre sf\u00e2r\u0219itul verii; \u00eemi ajutam un prieten s\u0103 care \u00eenapoi mobila pe care o \u00eemprumutase. Am c\u0103rat gr\u0103mada enorm\u0103 de mobil\u0103 p\u00e2n\u0103 la Wakefield. Pe vremea aceea, acolo era un pod acoperit. Iar eu eram sigur c\u0103 o s\u0103 sc\u0103p\u0103m toat\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tura \u00een ap\u0103. CAMION \u00ceNCHIRIAT FOR\u021aEAZ\u0102 TRECEREA PE POD, MOBILIERUL PR\u0102BU\u0218IT PLUTE\u0218TE SPRE ST. LAWRENCE \u0218I SPRE GOLF \u2013 a\u0219a \u00eemi imaginam titlurile din ziarele de scandal, \u00een timp ce camionul supra\u00eenc\u0103rcat se mi\u0219ca greoi peste dulapii \u0219ubrezi din lemn. Nu, nu s-a \u00eent\u00e2mplat chiar a\u0219a, slav\u0103 Domnului. Am desc\u0103rcat mobila la casa prietenului, profesorul lui de economie \u2013 oare a\u0219a reu\u0219ea s\u0103 se \u00eentre\u021bin\u0103? m-am \u00eentrebat. \u00cenchiriind sau \u00eemprumut\u00e2nd mobil\u0103 fo\u0219tilor lui studen\u021bi? Nu p\u0103rea un tip foarte \u00eentreprinz\u0103tor, profesorul, m\u0103 refer. Dar la ce te puteai a\u0219tepta? Preda la universitate, avea o cas\u0103 de vacan\u021b\u0103 \u00een Gatineau \u0219i prea mult\u0103 mobil\u0103, pentru c\u0103 so\u021bia \u00eel p\u0103r\u0103sise, apoi mai avea \u00eenc\u0103 o cas\u0103 \u00een Glebe etc. \u0218i vroia s\u0103 scape de o canapea veche. \u00cen schimb, ne-a z\u00e2mbit mul\u021bumit pentru c\u0103 \u00eei \u00eenapoiasem restul mobilierului.<\/p>\n

\n 
\nEi bine, \u00eenainte s\u0103-mi dau seama de ce f\u0103ceam, m\u0103 trezesc c\u0103 ridic aceast\u0103 uria\u0219\u0103 – \u0219i, cum o vedeam eu atunci,\u00a0 groaznic de colorat\u0103 \u2013 canapea albastr\u0103 \u0219i o a\u0219ez \u00een camionul \u00eenchiriat. Sau cel pu\u021bin a\u0219a credeam, c\u00e2nd am sim\u021bit un fel de tensiune ciudat\u0103, sf\u00e2\u0219ietoare, \u00een partea dreapt\u0103.<\/p>\n

\n 
\n– Au! \u021bip eu \u0219i scap cap\u0103tul dinspre mine al canapelei troiene.<\/p>\n

\n 
\n\u00centr-adev\u0103r, ceva din mine cedase. Nu mai puteam s\u0103 ridic nimic. A\u0219a c\u0103 au ridicat-o ceilal\u021bi, iar eu abia m-am t\u00e2r\u00e2t p\u00e2n\u0103 la cabina camionului. Nu pot s\u0103 uit frunzi\u0219ul str\u0103lucitor de toamn\u0103 din Wakefield; \u00eemi prinsese privirea c\u00e2nd m\u0103 chircisem \u0219i \u00eemi r\u0103m\u0103sese imprimat pe retin\u0103 \u00een timp ce st\u0103team contorsionat pe locul meu, pe drumul de \u00eentoarcere.<\/p>\n

\n 
\n– E\u0219ti bine? m-a \u00eentrebat George, \u00eendrept\u00e2nd camionul hodorogit c\u0103tre podul acoperit, aparent \u0219ubred, \u0219i lu\u00e2nd-o c\u0103tre Hull.<\/p>\n

\n 
\n\u00cen spate, se auzea canapeaua alunec\u00e2nd greoi \u00eencoace \u0219i-ncolo, ca un mastodont prins \u00een capcan\u0103.<\/p>\n

\n 
\n– Hm, cred c\u0103 o s\u0103 stau pe tu\u0219\u0103 luni de zile, am morm\u0103it eu.
\n 
\nDoctorul Gorman avea darul s\u0103 te frece \u0219i s\u0103 te iscodeasc\u0103 \u00eentr-un fel foarte nepl\u0103cut.<\/p>\n

\n 
\n– Da, de data asta chiar ai pus-o, domnule, zise el, cu vocea aceea a lui de fanfaron. Cine \u021bi-a f\u0103cut chestia asta?<\/p>\n

– Chiar vre\u021bi s\u0103 \u0219ti\u021bi?<\/p>\n

– Trebuie s\u0103 \u0219tiu. Face parte din diagnostic.<\/p>\n

– O canapea albastr\u0103. O b\u0103tr\u00e2n\u0103 canapea albastr\u0103. O uria\u0219\u0103, imens\u0103 (\u0219i m-am re\u021binut s\u0103 mai adaug \u0219i vreun alt adjective mai lumesc \u0219i mai emfatic) canapea albastr\u0103.<\/p>\n

Apoi i-am spus \u0219i restul pove\u0219tii. De-abia putea s\u0103-\u0219i ascund\u0103 bucuria hipocratic\u0103.<\/p>\n

– Te program\u0103m pentru joia viitoare. Vorbe\u0219te cu recep\u021bionera pentru am\u0103nunte. O s\u0103-mi ia patruzeci de minute s\u0103 te cos frumos, iar dup\u0103 aceea vei fi iar ca nou, \u0219i f\u0103cu o pauz\u0103, pentru canapeaua ta cea mare \u0219i albastr\u0103. Pe ea sau sub ea.<\/p>\n

\u0218i r\u00e2nji din nou.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

La dou\u0103 zile dup\u0103 ce am ie\u0219it din spital, st\u0103team chircit\u2026 m\u0103 rog, nu chiar\u2026 dar, oricum, z\u0103ceam, cu dureri, acas\u0103, pe canapeaua albastr\u0103, cauza dezastrului meu. \u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2na aceea, \u0219ont\u00e2c\u0103ind \u0219i v\u0103it\u00e2ndu-m\u0103 prin cas\u0103, a ajuns s\u0103-mi plac\u0103 acea creatur\u0103 lung\u0103 \u0219i albastr\u0103. Cu patru perne mari, plate, \u0219i cu o speteaz\u0103 de n\u0103dejde \u2013 era destul de \u00eenc\u0103p\u0103toare chiar \u0219i pentru doi convalescen\u021bi v\u0103ic\u0103ri\u021bi. Dar eram \u0219i gelos. Nu d\u0103deam voie nim\u0103nui s\u0103 se suie, s\u0103 stea sau s\u0103 se sprijine de ceea ce devenise canapeaua convalescen\u021bei mele. Dac\u0103 tot trebuia s\u0103 pl\u0103tesc un pre\u021b, p\u0103i aveam de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 bucur de ea \u0219i s\u0103 nu o \u00eempart cu nimeni. Asta era dezlegarea mea. Aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 de durere ne-a unit \u00eentr-o nou\u0103 prietenie. Omul \u0219i canapeaua \u2013 cel mai bun viitor prieten al lui.<\/p>\n

 <\/p>\n

O \u0219tergeam de praf s\u0103pt\u0103m\u00e2nal; aspiram \u00eentre perne; i-am pus roti\u021be la picioare \u0219i am privit cum se decoloreaz\u0103, se \u0219ubreze\u0219te \u0219i arunc\u0103 \u2013 nu, vars\u0103 din ce \u00een ce mai mult nisip prin nenum\u0103ra\u021bii ei pori.<\/p>\n

– De ce nu arunci? mi se pl\u00e2ngea adesea Irena, menajera, ori de c\u00e2te ori eram at\u00e2t de nes\u0103buit \u00eenc\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2n acas\u0103 \u00een vreuna dintre cele dou\u0103 vineri pe lun\u0103 c\u00e2nd venea pentru cur\u0103\u021benie.<\/p>\n

– E o canapea frumoas\u0103, Irena. Iar una nou\u0103 cost\u0103 prea mult. N-am nevoie. Asta e pentru bugetul meu.<\/p>\n

– Nu place. Nu place aspir. Nu place perne. Cump\u0103r\u0103 canapea nou, bun. Citesc \u00een ziar. Poate reducere cur\u00e2nd.<\/p>\n

\u00cens\u0103 Irena nu s-a gr\u0103bit s\u0103 m\u0103 anun\u021be de vreun ghe\u0219eft. \u00centr-o prim\u0103var\u0103, \u0219i-a anun\u021bat programul pentru vara urm\u0103toare. Vroia s\u0103 se duc\u0103 la casa ei de la \u021bar\u0103 \u00een iulie, a\u0219a c\u0103 mi-a propus un t\u00e2rg.<\/p>\n

– Cumperi canapea nou, eu iau canapea vechi la \u021bar\u0103. Nimeni nu ia canapea, prea mare pentru ma\u0219ina de gunoi. Eu iau cu camion la fratele meu.<\/p>\n

Dar de-acum deja m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nam. Niciuna dintre stratagemele, jalbele \u0219i conspira\u021biile ei nu m\u0103 mi\u0219cau. Eu \u0219i canapeaua eram lega\u021bi prin chinuri \u0219i durere. \u0218i oricum, cine avea nevoie de mobil\u0103 la mod\u0103 \u00een casa mea boem\u0103? M\u0103 pricopsisem cu ea pentru mul\u021bi ani de-atunci \u00eenainte, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ceva serios avea s\u0103 ne despart\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

– C\u00e2t mai trebuie s\u0103 suport\u0103m vechitura asta? exclam\u0103 so\u021bia mea.<\/p>\n

Din nou, o enervase nisipul. De vreme ce Irena era un nume care apar\u021binea trecutului meu \u00eendep\u0103rtat de burlac, nu trebuia s\u0103 \u00eei spun despre campania de cinci ani a menajerei \u00eempotriva b\u0103tr\u00e2nei canapele albastre.<\/p>\n

– Hai s\u0103 o mai p\u0103str\u0103m o vreme. S\u0103 cump\u0103r\u0103m o canapea care s\u0103 se potriveasc\u0103 \u0219i, a\u0219a, nu o s\u0103 \u00ee\u021bi mai sar\u0103 \u00een ochi, m-am oferit eu.<\/p>\n

\u0218i a\u0219a a ap\u0103rut extensibila. Modern\u0103, bine capitonat\u0103, aproape elegant\u0103 cu fa\u021ba ei de bumbac impermeabil \u0219i gata pentru orice fel de accident umed. Am crezut c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, gelozia so\u021biei mele se va ostoi \u00eentruc\u00e2tva. Ultima amintire a burl\u0103ciei mele rezista pe baricade \u00een sufragerie. Am\u00e2ndoi \u0219tiam c\u0103 nu aveam s\u0103 ne urnim nic\u0103ieri. Iar noua-venit\u0103 primea toat\u0103 aten\u021bia.<\/p>\n

\u00cens\u0103 albastrul \u0219i bejul nu se asorteaz\u0103 \u0219i nici nu se completeaz\u0103. La fiecare petrecere, a\u0219teptam ca vreun cretin s\u0103 tr\u00e2mbi\u021beze:<\/p>\n

– Da\u2019 de ce nu te descotorose\u0219ti de ur\u00e2\u021benia asta?<\/p>\n

De fiecare dat\u0103, loialitatea mea cre\u0219tea \u0219i mai mult. Dac\u0103 doi sau trei dintre invita\u021bi f\u0103ceau mi\u0219to de vechea mea canapea, luam atitudine \u0219i o ap\u0103ram. P\u00e2n\u0103 la urma urmei, fusese adus\u0103 din Egipt; mul\u021bi poe\u021bi recitaser\u0103 pe pernele ei, al c\u0103ror nisip fusese f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 adus din sfintele de\u0219erturi ale Orientului Mijlociu.<\/p>\n

A \u00eenceput s\u0103 \u00eemi fie \u0219i mai drag tot ce era vechi, simplu \u0219i demodat. Am \u00eenceput s\u0103 cutreier str\u0103zile \u00een zilele de colectare a gunoiului, mai ales prim\u0103vara \u0219i toamna. M\u0103 g\u0103seai la garage sales<\/i>[3]<\/b><\/i><\/a>, examin\u00e2nd cu grij\u0103 mobil\u0103 uzat\u0103 \u0219i-abuzat\u0103. \u0218i am \u00eenceput s\u0103 adun. C\u00e2teva scaune de restaurant din anii \u201930; o comod\u0103 mutilat\u0103, cu un sertar; taburete de provenien\u021b\u0103 dubioas\u0103; p\u00e2n\u0103 \u0219i umera\u0219e din lemn \u0219i vase de scuipat tutun, din vremuri de mult apuse. Garajul \u00eentunecos \u00eencepu s\u0103 se umple.<\/p>\n

 <\/p>\n

Vezi tu, de multe ori Ziua Reginei Victoria[4]<\/a> coincide cu ziua mea de na\u0219tere. \u00cenc\u0103 din tinere\u021be, mi-am dat seama de coinciden\u021ba unic\u0103 a zilei mele de na\u0219tere. Dac\u0103 Regina prezida festivit\u0103\u021bile din weekendul respectiv, mai mult ca sigur eram colegi \u00eentru s\u0103rb\u0103torire, chiar dac\u0103 ea doar respecta data oficial\u0103, iar eu \u00eemi s\u0103rb\u0103toream bucuros ziua de na\u0219tere. \u00cens\u0103 Ziua Reginei \u00eencepu s\u0103 fie asociat\u0103 cu o alt\u0103 tradi\u021bie important\u0103. N-am apucat s\u0103 zic, dar a trebuit s\u0103 cedez \u0219i s\u0103 m\u0103 retrag strategic acum doi ani. So\u021bia mea \u0219i-a impus punctul de vedere, iar canapeaua albastr\u0103 a fost alungat\u0103 \u2013 \u00eens\u0103 numai p\u00e2n\u0103 \u00een garaj. \u0218i acolo a r\u0103mas de la Ziua Recuno\u0219tin\u021bei, toat\u0103 luna capricioas\u0103 a lui noiembrie, prin indispusul decembrie, apoi a continuat s\u0103 treac\u0103 discret prin \u00eenghe\u021batul ianuarie, glacialul februarie, p\u00e2n\u0103 \u00een umedul aprilie \u0219i aproape-umedul mai. Ziua Reginei avea s\u0103 fie ziua punerii ei \u00een libertate anuale. Ca un gardian vesel, \u00een\u021beleg\u0103tor fa\u021b\u0103 de chinul pre\u021biosului s\u0103u prizonier, deschideam u\u0219ile garajului \u0219i rugam un vecin s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 trag canapeaua p\u00e2n\u0103 pe veranda din fa\u021b\u0103, unde urma s\u0103 stea nederanjat\u0103 luni la r\u00e2nd. Asta fusese \u00een\u021belegerea. Diminea\u021ba st\u0103team pe ea \u0219i citeam ziarul, \u00een timp ce strada se trezea la via\u021b\u0103. Dup\u0103-amiaza, \u00een plin\u0103 lumin\u0103 orbitoare a soarelui, citeam iar, tol\u0103nit comod pe m\u00e2ndra canapea. Iar seara, a\u0219ezat \u00een umbr\u0103, ca un cameleon modelat pe un fundal de un albastru nocturn, urm\u0103ream s\u0103 v\u0103d cine vine \u0219i cine pleac\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u0218i atunci s-a \u00eent\u00e2mplat ceva surprinz\u0103tor, de necrezut. Acea zi infam\u0103 a intrat pentru totdeauna \u00een calendarul meu de catastrofe. \u00centr-o sear\u0103 de vineri, pe 6 iunie 1986, am stat pe canapea p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu. Era o sear\u0103 bl\u00e2nd\u0103; c\u00e2teva insecte enervante zumz\u0103iau \u00eemprejur, vecinii erau foarte t\u0103cu\u021bi \u2013 deci nimic nu ar\u0103ta ceva ie\u0219it din comun \u0219i nu prevestea ceva r\u0103u.<\/p>\n

M-am trezit a doua zi diminea\u021b\u0103, la o or\u0103 sau dou\u0103 dup\u0103 r\u0103s\u0103ritul soarelui. C\u00e2nd am ie\u0219it pe veranda din fa\u021ba casei, spa\u021biul gol din st\u00e2nga mea m-a asaltat prin surpriza absen\u021bei. Disp\u0103ruse canapeaua! Fusese furat\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, c\u0103ci o roti\u021b\u0103 z\u0103cea pe verand\u0103, iar alta pe cea de-a doua treapt\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 \u00eei iau urma, ca un ogar, de-a lungul aleii, apoi pe strad\u0103, spre sud, am mai g\u0103sit o roti\u021b\u0103. Ho\u021bii se \u00eendreptaser\u0103 c\u0103tre cel mai apropiat col\u021b. Dar c\u00e2nd am ajuns acolo, nu se vedea nici urm\u0103 de canapea. Era oare posibil s\u0103 fi petrecut jum\u0103tate din noapte ascunz\u00e2ndu-\u0219i prada? Jum\u0103tate de strad\u0103 la st\u00e2nga am observat un camion deschis, cu mobilier. Am alergat spre el. Doi studen\u021bi ie\u0219eau din cas\u0103, s\u0103 mai descarce din lucruri.<\/p>\n

– Nu cumva a\u021bi v\u0103zut o canapea veche, albastr\u0103? i-am \u00eentrebat eu, suspicios.<\/p>\n

Oare la ce m\u0103 a\u0219teptam? S\u0103 recunoasc\u0103, s\u0103 m\u0103 conduc\u0103 \u00een cas\u0103 \u0219i s\u0103-mi arate noua lor achizi\u021bie, a\u0219ezat\u0103 l\u00e2ng\u0103 un televizor color cu ecran mare?<\/p>\n

Le-am povestit ce p\u0103\u021bisem. P\u0103reau a fi destul de nevinova\u021bi dup\u0103 cum ascultau. Nu se putea s\u0103 o fi luat ei, mi-am zis eu.<\/p>\n

– Ne pare r\u0103u pentru canapeaua dumneavoastr\u0103, domnule. Probabil au furat-o noaptea t\u00e2rziu. Noi suntem aici de la 7 diminea\u021ba \u0219i nu am v\u0103zut pe nimeni altcineva c\u0103r\u00e2nd mobil\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

M-am \u00eentors pe acela\u0219i drum, c\u0103ut\u00e2nd \u0219i alte semne, alte indicii\u2026 ceva. Erau multe case de \u00eenchiriat \u00een zon\u0103. Dar, c\u00e2nd am raportat furtul, dispecera de la poli\u021bie nu p\u0103rea s\u0103 trag\u0103 prea mari speran\u021be.<\/p>\n

– Nu putem s\u0103 scotocim a\u0219a, pur \u0219i simplu, fiecare cas\u0103 din zona dumneavoastr\u0103, \u00eemi spuse ea la telefon.<\/p>\n

Consolarea ei degajat\u0103 m-a sup\u0103rat \u0219i mai mult. Eram aproape pe punctul de a-i striga: De ce nu?<\/i>, dar, \u00een loc s\u0103 fac asta, mi-am notat num\u0103rul de dosar ca un cet\u0103\u021bean \u00eendatoritor \u2013 computerul \u00eenregistrase tot – \u0219i am luat \u00een considerare sfatul de a-mi suna agentul de asigur\u0103ri.<\/p>\n

Dar ce puteam s\u0103 \u00eei spun domnului Mappin? O canapea albastr\u0103 veche. Adev\u0103rata valoare comercial\u0103 \u2013 imposibil de determinat. Valoarea \u00een stare depreciat\u0103 \u2013 probabil neglijabil\u0103. Pre\u021bul de \u00eenlocuire \u2013 super-zero, ar fi trebuit s\u0103 admit \u00een fa\u021ba b\u0103g\u0103ciosului agent constatator pe care avea s\u0103 \u00eel trimit\u0103. Cu toate acestea, valoarea sentimental\u0103 era nepre\u021buit\u0103.<\/p>\n

– De bun\u0103 seam\u0103, zise Mappin, ager ca de obicei. Nepre\u021buit\u0103! Pur \u0219i simplu, ne\u2026pre\u021buit\u0103. M\u0103car dac\u0103 Prim-Ministrul ar fi fost conceput pe canapeaua asta, poate a\u021bi fi putut cere vreunui muzeu s\u0103 o evalueze ca pe un important bun cultural. Mda, \u00eemi pare r\u0103u. A\u0219 vrea s\u0103 v\u0103 ajut. Duce\u021bi-v\u0103 \u0219i vorbi\u021bi cu vecinii. Anun\u021ba\u021bi-i pe to\u021bi. Scoate\u021bi-l la iveal\u0103 pe micul infractor!<\/p>\n

 <\/p>\n

Am uitat s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 era o diminea\u021b\u0103 minunat\u0103 de prim\u0103var\u0103 t\u00e2rzie. Parada anual\u0103 a cartierului urma s\u0103 apar\u0103 cur\u00e2nd, pe drumul ei spre Parcul Strathcona. Poate c\u0103 cineva luase canapeaua \u00een glum\u0103, iar acum ea avea s\u0103 apar\u0103 pe o platform\u0103 mobil\u0103 \u2013 ca un fel de fest\u0103? I-am suspectat imediat pe Frank sau pe James \u2013 dou\u0103 cuno\u0219tin\u021be de pe strad\u0103. Frank lucra \u00eentr-un magazin de electronice; dup\u0103 ce i-am b\u0103tut la u\u0219a apartamentului, mi-am dat seama c\u0103 deja plecase la lucru. James \u0219i familia lui probabil c\u0103 \u00eenc\u0103 dormeau. Iar James, m-am g\u00e2ndit eu, era prea letargic \u0219i prea flegmatic ca s\u0103 aib\u0103 o asemenea ini\u021biativ\u0103. M-am \u00eentors pe veranda mea goal\u0103, am intrat \u00een cas\u0103, mi-am f\u0103cut ni\u0219te cafea \u0219i am ie\u0219it din nou cu un scaun din plastic, de gr\u0103din\u0103, ca s\u0103 pot s\u0103 analizez mai departe locul crimei. Undeva prin apropiere, probabil c\u0103 un ho\u021b se bucura de prada lui sau poate c\u0103 adormise pe ea, cu o urm\u0103 de triumf penal lipit pe buzele comatoase.<\/p>\n

Dup\u0103 cum se anun\u021base, peste o or\u0103 trecu \u0219i parada. C\u0103ru\u021ba lui Fred Cundell era ticist\u0103 cu \u0219trengarii din cartier, \u00eens\u0103 nu \u0219i cu canapeaua mea. M-am al\u0103turat mul\u021bimii \u0219i am \u00eenceput s\u0103 \u00eentreb de canapea; am vorbit cu James \u0219i cu so\u021bia lui, care ap\u0103ruser\u0103 \u00een cele din urm\u0103 la coada procesiunii. Deci \u0219i ei se treziser\u0103 devreme. Mi l-am imaginat din nou pe ho\u021b dormind, cu un z\u00e2mbet nep\u0103s\u0103tor pe fa\u021b\u0103. Probabil c\u0103 \u00eenc\u0103 era ad\u00e2ncit \u00een vise penale \u0219i viciate, dar pe punctul de a \u00eencepe s\u0103 se mi\u0219te \u0219i s\u0103 se trezeasc\u0103. Speram \u00een tain\u0103 ca zgomotul paradei s\u0103 \u00eel deranjeze. Se \u00eentinde \u0219i se ridic\u0103. Dar nu, se \u00eentinde la loc pe b\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103, foarte mul\u021bumit de sine. Mai st\u0103 un pic \u00een pat.
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S\u0103 stai pe ea <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 cu groaznice dureri de cap<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

am intonat ca pentru mine, \u00een timp ce mi-l imaginam l\u0103s\u00e2ndu-se pe spate pe bunul ob\u021binut pe c\u0103i ilegale, pe iubita mea canapea. Apoi, dup\u0103 primul blestem, \u00eemi veni \u00een minte un altul, c\u0103ci Muza Furiei m\u0103 tot \u00eenghiontea:<\/p>\n

S\u0103 gemi pe ea<\/i><\/p>\n

cu o migren\u0103 ce zv\u00e2cne\u0219te<\/i><\/p>\n

cu toat\u0103 for\u021ba<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

Las\u0103 s\u0103 stea acolo \u0219i s\u0103 sufere, m\u0103 g\u00e2ndeam. Iar dac\u0103 urma s\u0103 aib\u0103 o durere de cap, atunci s\u0103 fie una pe cinste:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S\u0103 \u021bi se umfle venele<\/i><\/p>\n

s\u0103 \u021bi se bulbuce vasele<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 din fruntea ta de ho\u021b <\/i><\/p>\n

\u00a0<\/i><\/p>\n

Asta e; asta e, am murmurat:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S\u0103 te \u00eentorci \u0219i s\u0103 te zv\u00e2rcole\u0219ti <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00een chinuri sf\u00e2\u0219ietoare<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

A\u0219a, \u0219i tot \u00eenv\u00e2rtindu-se \u00een chinuri, se va rostogoli pe o parte, foarte aproape de margine:<\/p>\n

 <\/p>\n

S\u0103 cazi, <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 s\u0103-\u021bi rupi m\u00e2inile<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/i>\u0219i picioarele \u00een zece locuri <\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

A\u0219a-i trebuie. S\u0103-l aduc\u0103 acas\u0103 \u0219i apoi:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S\u0103 gemi pe b\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103, <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 cu r\u0103ni dureroase, <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 cu v\u00e2n\u0103t\u0103i, cu toate-n ghips <\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

M\u0103 luase valul \u2013 cam ca pe canapeaua mea:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/i>\u0218i la final s\u0103 mori pe ea,<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/i>S\u0103 fii \u00eentins<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 a\u0219a cum \u021bi-ai \u00eentins tu pe ea berea.<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S\u0103 fii \u00eengropat cu ea – <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2013 cu canapeaua albastr\u0103 deasupra \u2013<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ca s\u0103 nu mai po\u021bi s\u0103 ie\u0219i <\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u0219i s\u0103 furi alt\u0103 comoar\u0103 <\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

M-am g\u00e2ndit imediat la cea mai bun\u0103 strategie. O s\u0103 \u00eemi scriu impreca\u021biile cu litere gotice, apoi fac c\u00f3pii mari, pe care s\u0103 le prind cu capse de st\u00e2lpii de telefon din cartier\u00a0:<\/p>\n

 <\/p>\n

Blesteme asupra ho\u021bului sau ho\u021bilor care au furat b\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103<\/i><\/p>\n

de pe veranda din fa\u021ba casei mele, \u00een diminea\u021ba zilei de 7 iunie 1986<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 ho\u021bul sau ho\u021bii vor da cu ochii de afi\u0219; \u0219i poate o s\u0103 \u00eei \u0219ocheze sau o s\u0103 \u00eei cuprind\u0103 remu\u0219carea? Poate c\u0103 blestemele vor at\u00e2rna deasupra lor ca ni\u0219te s\u0103bii proverbiale, ag\u0103\u021bate periculos cu fire f\u0103cute ferfeni\u021b\u0103?<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cens\u0103 am am\u00e2nat. P\u00e2n\u0103 duminic\u0103, am fost a\u0219a de prins cu blestemele mele delicioase, \u00eenc\u00e2t m-am apucat s\u0103 le recit tuturor celor care au venit pe la noi. Luni m-am \u00eentors la lucru. \u0218i, pentru c\u0103 aveam dup\u0103-amiaza de mar\u021bi liber\u0103, am pl\u0103nuit s\u0103 le scriu cu litere mari, groase \u0219i s\u0103 le imprim pe coli mari, albastru-deschis.<\/p>\n

Imi terminasem pr\u00e2nzul \u0219i m\u0103 preg\u0103team s\u0103 sun la un punct xerox, c\u00e2nd am auzit o bufnitur\u0103 slab\u0103 pe veranda din fa\u021b\u0103. Nu puteam s\u0103-mi cred ochilor. Era chiar \u00een fa\u021ba mea! B\u0103tr\u00e2na mea canapea albastr\u0103! Preferata mea era t\u00e2r\u00e2t\u0103 pe sc\u0103ri \u00een sus de doi tineri str\u0103ini.<\/p>\n

– Hei, hei, ce-i asta? Deci a\u021bi adus-o \u00eenapoi, tic\u0103lo\u0219ilor!<\/p>\n

Cel cu p\u0103rul mai lung r\u0103spunse ezitant:<\/p>\n

– D\u2026 da, am adus-o \u00eenapoi.<\/p>\n

– De ce a\u021bi luat-o?<\/p>\n

– Am v\u0103zut-o aici s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la r\u00e2nd. Nu p\u0103rea mare lucru.<\/p>\n

– Cum adic\u0103 nu p\u0103rea mare lucru?<\/p>\n

– Aveam nevoie de ni\u0219te mobil\u0103, domnule, \u0219i nu ni s-a p\u0103rut c\u0103 cineva i-ar duce lipsa.<\/p>\n

– Cum adic\u0103 nu i-ar fi dus nimeni lipsa\u00a0? \u0218i de ce a\u021bi adus-o \u00eenapoi?<\/p>\n

– Ca s\u0103 v\u0103 zicem adev\u0103rul, domnule, c\u00e2nd ne-am trezit s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021ba, am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 simt ciudat. Apoi, c\u00e2nd m-am a\u0219ezat pe ea, m-am sim\u021bit \u0219i mai ciudat; ca \u0219i cum urma s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva r\u0103u, ceva \u00eengrozitor. Noi nu vrem niciun necaz, a\u0219a c\u0103\u2026<\/p>\n

\u0218i \u00eencepu s\u0103 se retrag\u0103 cu spatele pe sc\u0103ri. Iar eu nici m\u0103car nu apucasem s\u0103 pun poemul pe st\u00e2lpii de telefon.<\/p>\n

 <\/p>\n

Acum nu mai risc. Nu \u00eemi mai scot canapeaua din ad\u0103post de Ziua Reginei. E mai \u00een siguran\u021b\u0103 \u00een umbra protectoare a garajului, \u00eencuiat\u0103 de dou\u0103 ori \u0219i ferit\u0103 vederii. Iar \u00een serile de var\u0103, din locul meu privilegiat \u2013 scaunul de plastic \u2013 supraveghez strada cu siguran\u021ba c\u0103 b\u0103tr\u00e2na mea canapea albastr\u0103 e teaf\u0103r\u0103 \u0219i nev\u0103t\u0103mat\u0103, c\u0103 trece cu bine prin toate anotimpurile, departe de ochii ho\u021bilor pofticio\u0219i \u0219i de razele de soare care ar vrea s\u0103 o decoloreze.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/i><\/p>\n

\n

 <\/p>\n


<\/p>\n
\n
\n

[1]<\/a> Gustare u\u0219oar\u0103 (din idi\u0219) (n. trad.);<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> The Laurentians \u2013 lan\u021b muntos \u00een sudul provinciei Quebec, Canada (n. trad.);<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> V\u00e2nzare, la pre\u021b redus, a bunurilor unei persoane particulare \u00eentr-un cadru informal, de multe ori \u00een garajul propriu (n. trad.);<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a> Victoria Day<\/i>, <\/i>s\u0103rb\u0103toare oficial\u0103 canadian\u0103, care are loc \u00een ultima zi de luni \u00eenainte de data de 25 mai a fiec\u0103rui an, \u00een cinstea Reginei Victoria (n. trad.);<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Seymour Mayne traducere &\u00a0prezentare: Raluca Tanasescu click here for the English version   Seymour Mayne este unul dintre cei mai importan\u021bi scriitori canadieni contemporani, autor a numeroase volume de poezie si proz\u0103. Cel mai recent volum de proz\u0103 scurt\u0103 este B\u0103tr\u00e2na canapea albastr\u0103 \u0219i alte povestiri [The Old Blue Couch and Other Stories], publicat […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[969,393],"tags":[970,54,799,871,72],"class_list":["post-9506","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia37","category-prozascurta","tag-egophobia-37","tag-proza-scurta","tag-raluca-tanasescu","tag-seymour-mayne","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2tk","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9506","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9506"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9506\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9705,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9506\/revisions\/9705"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9506"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9506"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9506"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}