{"id":9553,"date":"2013-02-28T22:12:57","date_gmt":"2013-02-28T20:12:57","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9553"},"modified":"2013-03-21T23:55:28","modified_gmt":"2013-03-21T21:55:28","slug":"teatrul-fara-secrete-al-lui-peter-brook","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9553","title":{"rendered":"Teatrul f\u0103r\u0103 secrete al lui Peter Brook"},"content":{"rendered":"<p><strong>[Peter Brook, <i>F\u0103r\u0103 secrete \u2013 g\u00e2nduri despre actorie \u015fi teatru<\/i>, Editura Nemira, prefa\u0163\u0103 de Andrei \u015eerban,  traducere din limba englez\u0103 de Monica Andronescu, Bucure\u015fti, 2012]<\/strong><br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=\"right\">de Petri\u015for Militaru<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nConsiderat cel mai inovator regizor din teatrul occidental contemporan, <img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/37\/Fara-secrete_zps071c01ec.jpg?w=200\"  align=right> Peter Brook porne\u015fte de la conceptul de \u201espa\u0163iul gol\u201d din prima sa carte (1968) \u015fi exploreaz\u0103 cu ajutorul acestuia diferite <i>mijloace de a \u00eensufle\u0163i un spectacol de teatru<\/i>. \u00cen mare, se poate spune c\u0103 g\u00e2ndirea teatral\u0103 a lui Brook vine \u00een continuarea ideilor lui Antonin Artaud (1896-1948) despre <i>teatrul cruzimii<\/i> (\u201eth\u00e9\u00e2tre de la cruaut\u00e9\u201d) expuse \u00een <i>Teatrul \u015fi dublul s\u0103u<\/i> (<i>Le th\u00e9\u00e2tre et son double<\/i>, 1938): \u201eF\u0103r\u0103 un element de cruzime la r\u0103d\u0103cina fiec\u0103rui spectacol, subliniaz\u0103 Artaud, teatrul nu este posibil. \u00cen starea actual\u0103 de decaden\u0163\u0103, metafizica se va face prin piele pentru a reveni \u00een min\u0163ile noastre.\u201d Astfel prin cruzime el nu viza ceva asem\u0103n\u0103tor sadismului sau care s\u0103 genereze durere, ci mai degrab\u0103 o determinare fizic\u0103 de natur\u0103 auster\u0103 \u015fi violent\u0103, \u015focant\u0103 \u015fi capabil\u0103 s\u0103 scutere falsa realitate ce \u201ene acoper\u0103 ca un v\u0103l percep\u0163iile noastre\u201d. \u00cen acela\u015fi timp, Peter Brook a fost influen\u0163at de Joan Littlewood (1914-2002), pe care o descrie ca fiind \u201eregizorul britanic cel mai electrizant de la mijlocul secolului al XX-lea\u201d.<!--more--><br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nVolumul de fa\u0163\u0103 este un triptic ce cuprinde dou\u0103 conferin\u0163e pe care le-a \u0163inut la Kyoto (<i>Viclenia plictisului<\/i> \u015fi <i>Pe\u015fti\u015forul de aur<\/i>) \u015fi transcrierea unui workshop \u0163inut pentru studen\u0163i la Paris (<i>F\u0103r\u0103 secrete<\/i>). \u00cen toate cele trei texte domin\u0103 sentimentul de c\u0103utare ne\u00eencetat\u0103, de cercetare pentru a scoate la iveal\u0103 acele elemente care fac spectacolul s\u0103 fie <i>viu<\/i>, dinamic, autentic \u015fi percutant. \u00centrebarea \u00een jurul c\u0103reia se focalizeaz\u0103 ideile lui Peter Brook din aceast\u0103 carte este: <i>cum poate<\/i> o trup\u0103 de teatru s\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103seasc\u0103 propriul \u201espa\u0163iu gol\u201d, un loc care s\u0103 devin\u0103 \u00een acela\u015fi timp un loc de retragere (pentru a crea spectacolul) \u015fi de <i>performance<\/i> (pentru prezentarea spectacolului), un mediu care s\u0103 \u00eei \u00eencurajeze pe actori s\u0103 renun\u0163e la obi\u015fnuin\u0163e \u015fi s\u0103 \u00ee\u015fi trezeasc\u0103 energia creatoare? \u00cen teatru, ca \u015fi \u00een art\u0103 \u00een general, secretul \u2013 de altfel la vedere \u2013 const\u0103 \u00een capacitatea de a valorifica adev\u0103ruri general valabile (le-am putea numi \u201elegi ale artei\u201d), dar \u00eentr-un mod \u00een care aceste adev\u0103ruri redevin dinamice, vii, prezente astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi transmise mai departe c\u0103tre public. Dac\u0103 ne propunem s\u0103 privim prin prisma transdisciplinarit\u0103\u0163ii aceast\u0103 rela\u0163ie poate fi formulat\u0103 astfel: spectacolul teatral este un nivel de realitate secund la care se ajunge cu ajutorul unui regizor (elementul neutru sau median, 0) cu ajutorul actorilor (elementul activ, +) pentru a face accesibil publicului (elementul pasiv, -) urm\u0103torul nivel de realitate.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nNu trebuie sc\u0103pat din vedere nici faptul c\u0103 eseurile lui Brook sunt rezultatul unui deceniu de experien\u0163e \u015fi experimente artistice din cadrul Rozal Shakespeare Company \u015fi a celebrei puneri \u00een scen\u0103 a piesei <i>A Midsummer Night\u2019s Dream<\/i> ce a urmat a la Stratford, devenind un punct de cotitur\u0103 \u00een istoria contemporan\u0103 a teatrului \u015fi vestind un nou \u00eenceput marcat de schimb\u0103ri radicale la nivelul expresiei teatrale. Cu alte cuvinte, Peter Brook pune accentul mai degrab\u0103 pe procesul de facere al spectacolului mai degrab\u0103 dec\u00e2t pe rezultatul ob\u0163inut la final, proces pe care \u00eel vede ca pe o c\u0103utare esen\u0163ial uman\u0103 \u00een care manifestarea \u201esacrului\u201d \u015fi \u201ebrutului\u201d se armonizeaz\u0103 reciproc, d\u00e2nd na\u015ftere unei expresii artistice directe, concrete, dar \u015fi profunde \u015fi sensibile, \u00een acela\u015fi timp. Acesta este \u201eteatrul imediat\u201d, un teatru al prezentului \u015fi al prezen\u0163ei, un joc \u201eaici \u015fi acum\u201d al actorilor \u015fi o prezen\u0163\u0103 con\u015ftient\u0103 a publicului.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nBrook \u00eei \u00eencurajeaz\u0103 pe tinerii regizori s\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103seasc\u0103 propriilor lor forme de libertate folosindu-se de limbajul artistic: studiourile sau cutiu\u0163ele negre, orice loc poate deveni scen\u0103 (\u201espa\u0163iu gol\u201d) oriunde \u00een lume, indiferent de \u0163ar\u0103, f\u0103c\u00e2nd un teatru de natur\u0103 s\u0103 \u00eei apropie pe oameni de autorii clasici, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u00een care \u00eei poate apropia \u015fi de scriitorii \u015fi dramaturgii contemporani. Prin urmare, textele regizorului stabilit la Paris sunt un instrument menit s\u0103 stimuleze creativitatea artistic\u0103, oferindu-ne simultan cheia spre viziunea sa despre teatru, mai exact despre munca cu actorii \u015fi despre ochiul publicului ca participant activ la facerea spectacolului teatral. Dar pe l\u00e2ng\u0103 importan\u0163a expresiv\u0103 a corpului unui actor, Peter Brook se opre\u015fte \u015fi asupra unor subiecte ce l-ar putea surprinde pe cititor, cum ar fi de pild\u0103 pericolele sponsoriz\u0103rii unui teatru, designul scenei sau chiar arhitectura institu\u0163iei unde se desf\u0103\u015foar\u0103 spectacolul.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nProblemele pe care le atac\u0103 Brook sunt simple \u00een sensul br\u00e2ncu\u015fian al cuv\u00e2ntului \u015fi de aceea nu pot fi dec\u00e2t esen\u0163iale din perspectiva artei teatrale contemporane. Lu\u00e2ndu-l ca exemplu pe Shakespeare, el \u00ee\u015fi pune \u00eentrebarea \u2013 ce ni se pare extrem de fireasc\u0103 atunci c\u00e2nd citim cartea, cu toate c\u0103 altfel nu cred ca ne-am g\u00e2ndi vreodat\u0103 la asta \u2013 care este rostul versului \u015fi ce func\u0163ie absolut necesar\u0103 are el \u00een interpretarea actorilor pe scen\u0103. Din perspectiva sa, Shakespeare era un om practic \u015fi fiind for\u0163at de constr\u00e2ngerea versifica\u0163iei a surprins simultan cele mai ascunse mecanisme psihice \u015fi spirituale ale personajelor sale f\u0103r\u0103 s\u0103 piard\u0103 contactul cu realitatea concret\u0103, imediat\u0103. Cum ar spune Gabriel Liiceanu \u00een lucrarea sa despre ideea de limit\u0103, tocmai asumarea acesteia limite, a unui hotar autoimpus, \u00eel face s\u0103 fie pe Shakespeare simplu, \u201chot\u0103r\u00e2t\u201d, expresiv. Niciunde comprimarea de idei \u015fi emo\u0163ii nu este at\u00e2t de mare ca la dramaturgul englez, ne atrage aten\u0163ia Brook. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor cel mai bun exemplu al aplic\u0103rii viziunii sale despre teatru este descrierea modului \u00een care a conceput spectacolul <i>The Tempest<\/i>: pe de o parte, el ne poveste\u015fte cum ajunge la \u00een\u0163elesul cel mai intim al piesei, iar, pe de cealalt\u0103 parte, are grij\u0103 s\u0103 nu uite s\u0103 ne dezv\u0103luie \u015fi cum s-a luptat cu propria nehot\u0103r\u00e2re, cu propriile \u00eendoieli, descriind tot haosul \u015fi frustrarea care au precedat spectacolul. Ambele tr\u0103iri, at\u00e2t entuziasmul, c\u00e2t \u015fi anxietatea, particip\u0103 din plin la procesul de construire a unui spectacol.<br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nUn alt aspect semnificativ este <i>universalitatea<\/i> viziunii despre teatru a lui Peter Brook. Complexitatea experien\u0163elor sale artistice se poate lesne observa \u015fi \u00een diversitatea c\u0103l\u0103toriilor \u015fi a locurilor unde a performat diferite spectacole \u2013 de la templul iranian, la un sat bengalez sau \u00eentr-unul din cele mai scumpe cartiere ale Londrei. Aceast\u0103 universalitate \u00eel fere\u015fte de c\u0103derea \u00eentr-un dogmatism redundant \u015fi plictisitor \u015fi \u00eei asigur\u0103 deschiderea spre valorile spirituale ce transgreseaz\u0103 na\u0163iunile, ideologiile, religiile: \u201eTeatrul este o necesitate uman\u0103 fundamental\u0103, concluzioneaz\u0103 Peter Brook, \u00een timp ce \u00abteatrele\u00bb \u015fi formele \u015fi stilurile lor sunt numai carcase temporare \u015fi schimb\u0103toare.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[Peter Brook, F\u0103r\u0103 secrete \u2013 g\u00e2nduri despre actorie \u015fi teatru, Editura Nemira, prefa\u0163\u0103 de Andrei \u015eerban, traducere din limba englez\u0103 de Monica Andronescu, Bucure\u015fti, 2012] &nbsp; de Petri\u015for Militaru &nbsp; Considerat cel mai inovator regizor din teatrul occidental contemporan, Peter Brook porne\u015fte de la conceptul de \u201espa\u0163iul gol\u201d din prima sa carte (1968) \u015fi exploreaz\u0103 [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,969],"tags":[1113,970,980,293],"class_list":["post-9553","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia37","tag-critica","tag-egophobia-37","tag-peter-brook","tag-petrisor-militaru"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2u5","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9553","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9553"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9553\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9578,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9553\/revisions\/9578"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9553"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9553"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9553"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}