{"id":9587,"date":"2013-03-05T11:41:29","date_gmt":"2013-03-05T09:41:29","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9587"},"modified":"2013-03-25T11:46:44","modified_gmt":"2013-03-25T09:46:44","slug":"fuga-din-sopo-sudul-puterii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9587","title":{"rendered":"Fuga din SoPo (Sudul Puterii)"},"content":{"rendered":"<p align=right>de Valery Oisteanu<br \/>\ntraducere de Simona S\u0103mulescu [masterand\u0103 MTTLC]<br \/>\n<a href=\"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9586\">click here<\/a> for the English version\n<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\n&nbsp;<\/p>\n<p>Furia lui Sandy \u00een Ora\u0219ul Lum\u00e2n\u0103rilor.<\/p>\n<p>Note din timpul deten\u021biei \u00een regim celular pe perioada inunda\u021biei.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Imediat dupa 20:30, luni, 29 octombrie 2012, eram la telefon cu unchiul Morris din Princeton, N.J; tocmai \u00eemi spunea cum s-a luat curentul din cauza superfurtunii Sandy, c\u00e2nd am auzit o explozie. Primul meu g\u00e2nd a fost ca s-a auzit de la centrala electric\u0103, Con Ed, de pe strada 14, nu departe de casa mea. O secund\u0103 mai t\u00e2rziu, nici eu nu mai aveam curent \u2013 televizorul, monitorul de la calculator, luminile, toate s-au stins.<br \/>\n<!--more--><br \/>\n&nbsp;<\/p>\n<p>Am spus lui Mo \u201ela revedere\u201d \u00een grab\u0103, am \u00eenchis \u0219i m-am uitat de-a lungul culoarului, unde se aprinseser\u0103 luminile de urgen\u021b\u0103. Un vecin a ie\u0219it \u0219i mi-a spus c\u0103 cele mai multe din luminile de urgen\u021b\u0103 de pe casa sc\u0103rii nu merg: \u201eE negru ca smoala acolo\u201d, mi-a spus. Mi-am g\u0103sit lanterna \u0219i, datorit\u0103 bateriilor vechi, cel mult flic\u0103rea. M-am uitat pe geam, dar am v\u0103zut doar \u00eentuneric, becurile de pe st\u00e2lpi erau stinse, str\u0103zile pustii. \u00cen labirintul orb al Gotham-ului, fantomele \u0219i spiritele conduceau Lower Manhattan.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Undeva \u00een zare, Empire State Building era \u00een continuare ca un far, cu coroana luminat\u0103, ca de obicei. Dar aici, un East Village, pe Second Avenue, de la Biserica Sf. Marcu, totul a r\u0103mas nemi\u0219cat timp de 96 de ore. M-am sim\u021bit ca-ntr-o capcan\u0103 \u00een acest Berlin de Est al Manhattan-ului, \u00een SoPo, prescurtare de la Sudul Puterii, la sud de strada 34. Pe c\u00e2nd privesc str\u0103zile, taxiuri ocazionale \u0219i biciclete parc\u0103 plutesc pe \u00eentuneric, absen\u021ba semafoarelor l\u0103s\u00e2nd impresia c\u0103 fiecare col\u021b e un t\u0103r\u00e2m al nim\u0103nui.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen zare am v\u0103zut o form\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een culori \u021bip\u0103tore, halucinogene, care-mi aduceau aminte de Omul Arz\u0103nd din de\u0219ertul Nevada, \u0219i nu eram sigur daca era vreun biciclist ame\u021bit de la vaporii spray-urilor de grafitti sau \u201evreun nebun care se preg\u0103tea de Halloween\u201d. CE?<\/p>\n<p>Deodat\u0103, SoPo a devenit cel mai recent ghetto: f\u0103r\u0103 c\u0103ldur\u0103, f\u0103r\u0103 curent, f\u0103r\u0103 telefoane, f\u0103r\u0103 internet, f\u0103r\u0103 autobuze, f\u0103r\u0103 metrou, f\u0103r\u0103 taxiuri.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Eram singur \u00een apartament; so\u021bia mea doar ce plecase din Manhattan duminic\u0103, chiar \u00eenaintea Frankenfurtunii, \u0219i a reu\u0219it sa ajung\u0103 \u00een Riverdale \u00een Bronx, unde mama ei de 94 de ani tr\u0103ia \u00eentr-un c\u0103min de b\u0103tr\u00e2ni. Soacr\u0103-mea a fost l\u0103sat\u0103 singur\u0103 pentru c\u0103 persoanele care aveau \u00een mod normal grij\u0103 de ea nu au mai putut ajunge din cauza unei lipse bru\u0219te de mijloace de transport.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Nu puteai s\u0103 scapi din New York; tunelurile erau \u00eenchise, la fel ca \u0219i podurile. Eram izolat de continent doar dac\u0103 nu-mi g\u0103seam bicicleta \u00een subsolul \u00eentunecat, apoi s\u0103 pedalez prin furtun\u0103 p\u00e2n\u0103 la East River, ferindu-m\u0103 de o cascad\u0103 de copaci ce c\u0103deau \u00een toate p\u0103r\u021bile, s\u0103 m\u0103 \u00eembarc \u00eentr-un caiac gonflabil sau o barc\u0103 cu v\u00e2sle \u0219i s\u0103 v\u00e2slesc prin uragan, care \u00eenc\u0103 avea puterea unui tsunami, p\u00e2n\u0103 a\u0219 fi putut ajunge pe t\u0103rmul din Queens sau Brooklyn. Dar mai mult ca sigur asta nu s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla, \u0219i \u00eentre timp, apa m\u0103rii cre\u0219tea de ambele p\u0103r\u021bi ale Manhattan-ului.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Apa a inundat Alphabet City, lu\u00e2nd cu ea at\u00e2t ma\u0219inile parcate c\u00e2t \u0219i piane, cu valuri puternice, manipul\u00e2ndu-le ca pe ni\u0219te cutii de carton \u0219i purt\u00e2ndu-le de-a lungul str\u0103zilor. La c\u00e2teva cvartale distan\u021b\u0103 era at\u00e2t de mult\u0103 ap\u0103, \u00eenc\u00e2t rechini au fost v\u0103zu\u021bi pe Avenue D. Apa s-a strecurat pe str\u0103zile din East Village \u0219i s-a scurs \u00een subsolurile apartamentelor din Avenue D, C \u0219i B. C\u00e2\u021biva oameni au raportat subsoluri inundate pe Avenue A \u0219i chiar First Avenue. \u00cen total, East River \u0219i-a dep\u0103\u0219it malul \u00eentre 4.50 m \u0219i 5 m.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Am avut gaz \u00een prima noapte \u0219i am putut s\u0103 \u00eenc\u0103lzesc apartamentul cu ap\u0103 cald\u0103 ce fierbea pe aragaz, a\u0219a cum f\u0103ceam \u00een Bucure\u0219ti, Rom\u00e2nia, \u00een timpul iernilor grele petrecute sub regimul comunist. La sfatul unui prieten din Hawaii, mi-am umplut \u0219i cada cu ap\u0103 filtrat\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Preg\u0103tit cu ap\u0103, pungi cu m\u00e2ncare \u0219i o lantern\u0103 \u00een care nu prea \u00eemi puneam baza, am urcat sc\u0103rile \u00eentr-o bezn\u0103 total\u0103, s\u0103 v\u0103d ce fac vecinii mei \u0219i animalele lor de companie. Am b\u0103tut la prima u\u0219\u0103 din st\u00e2nga dar nu am primit niciun r\u0103spuns. Aveam cheile de la apartament, am intrat \u0219i am \u00eenchis ferestrele. Ceilal\u021bi vecini de-a lungul culoarului au plecat \u00eenainte ca furtuna s\u0103 ajung\u0103 \u0219i am intrat s\u0103 \u00eenchid \u0219i ferestrele lor.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Asta era a treia pan\u0103 de curent prin care am trecut \u00een Loisaida de c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 locuiesc aici, de prin anii 1970, dar de data aceasta a fost cu totul altfel. A fost \u00eenfrico\u0219\u0103tor, \u0219i locuitorii nu aveau de ales dec\u00e2t s\u0103 a\u0219tepte ca furtuna s\u0103 plece din ora\u0219. Poate c\u0103 lumea se sf\u00e2r\u0219ea a\u0219a cum Maia\u0219i au prezis, de\u0219i data pe care ei au spus-o era 21 decembrie, ziua c\u00e2nd toate planurile existen\u021bei ar fi fost perfect aliniate.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Noaptea s-a dovedit a fi un calvar. Am f\u0103cut s\u0103 mearg\u0103 un vechi radio cu tranzistori cu bateriile luate de la chitara mea wa-wa pedal \u0219i am adormit ascult\u00e2nd \u0219tiri oribile despre str\u0103zi \u0219i tuneluri inundate. \u00centunericul a dat na\u0219tere la g\u00e2nduri existen\u021biale, \u0219i s\u0103 devin inspirat \u00een momentul cel mai acut de disperare \u00eemi p\u0103rea metoda perfect\u0103 de salvare \u0219i purificare.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen diminea\u021ba urm\u0103toare, cerul era plin cu nori negri gata s\u0103 verse \u00een orice clip\u0103 \u0219i mai mult\u0103 ap\u0103 peste ora\u0219. Puteam s\u0103 v\u0103d pe str\u0103zi triburi micu\u021be de Zombii ai Electricit\u0103\u021bii, care c\u0103utau prelungitoare, cabluri de extensie, generatoare, orice loc unde \u0219i-ar fi putut \u00eenc\u0103rca smartphonurile, iPad-urile, laptop-urile&#8230;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>C\u00e2teva femei mai \u00een v\u00e2rst\u0103 au fost v\u0103zute c\u0103r\u00e2nd carafe de ap\u0103 de la robinet dintr-un bar pe Bowery \u0219i urc\u00e2nd 19 etaje ca s\u0103 o foloseasc\u0103 s\u0103 trag\u0103 apa la toalet\u0103. Restaurantul corean de pe E. Strada 10 a dat pe gratis fidea \u0219i sup\u0103 miso. O b\u0103c\u0103nie indian\u0103 era deschis\u0103, servind clien\u021bii doar la lumina lum\u00e2n\u0103rii, semne cu \u201eDoar bani pe\u0219in\u201d \u0219i o coad\u0103 lung\u0103 p\u00e2n\u0103 la col\u021b de oameni sombrii \u0219i t\u0103cu\u021bi. Purtam o \u0219apc\u0103 cu inscrip\u021bia de \u201eZoo-York\u201d, numele unei linii de mod\u0103 defuncte.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>O b\u0103c\u0103nie corean\u0103 a urcat deodat\u0103 pre\u021bul la un bidon de 4l de ap\u0103 de la 2.50$ la 10$. Am g\u0103sit un restaurant deschis, luminat cu lum\u00e2n\u0103ri la bar \u0219i i-am \u00eentrebat dac\u0103 \u00eemi pot umple sticlele de plastic cu apa de la robinet; din fericire, au vrut. Deja, \u00een acele momente, multe magazine d\u0103deau m\u00e2ncare f\u0103r\u0103 niciun cost, am luat dou\u0103 pachete de tofu \u0219i ni\u0219te lapte de capr\u0103. Un om pe biciclet\u0103 care st\u0103tea la ie\u0219ire m-a \u00eentrebat \u201eDoar at\u00e2t?\u201d. I-am r\u0103spuns d\u00e2nd din cap \u0219i spun\u00e2nd \u201eSper ca nu va dura prea mult!\u201d<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>M-am \u00eentors la a confec\u021biona lucruri ca o pauz\u0103 de la g\u00e2ndurile legate de moarte \u0219i distrugere \u0219i am pus la punct o linie de telefon fix \u0219i am putut s\u0103 vorbesc cu diver\u0219i vecini \u0219i prieteni. C\u00e2teodat\u0103 stabileam contact cu poe\u021bi sau arti\u0219ti ce-mi erau vecini\u00a0 strig\u00e2nd din str\u0103da p\u00e2n\u0103 m\u0103 auzeau \u0219i veneau la fereastra, de unde imi aruncau o cheie de la u\u0219a de la intrarea lor de jos.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00centre timp, sta\u021biile de pompieri locale aveau generatoarea \u0219i unele le-au dat voie oamenilor s\u0103-\u0219i \u00eencarce telefoanele \u0219i alte obiecte electronice. Centre de ajutor au ap\u0103rut \u00een biserici \u0219i sinagogi, la 36 de ore de la \u00eenceperea furtunii, \u0219i \u00eenc\u0103 nu aveam curent, sau c\u0103ldur\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Am ie\u0219it \u0219i m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 merg spre nord, dup\u0103 noul zid al Berlinului de pe strada 34 s\u0103 v\u0103d daca era deschis\u0103 Biblioteca Morgan \u0219i expozi\u021bia cu desenele lui Michelangelo; dar aceast\u0103 \u00eencercare a e\u0219uat pe strada 23. M\u0103 aflam at\u00eet de aproape de civiliza\u021bia artistic\u0103, c\u00e2nd deodat\u0103 am fost \u00eentors din drum de foame \u0219i de un restaurant chinezesc care servea m\u00e2ncare fierbinte la lumina lum\u00e2n\u0103rilor. Dup\u0103 o mas\u0103 delicioas\u0103, m-am sim\u021bit obosit \u0219i m-am \u00eentors \u00een SoPo.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Urm\u0103toarea mea aventur\u0103 \u00een afara Zonei F\u0103r\u0103 Lumin\u0103 a avut loc la 49 de ore de la dezastru, c\u00e2nd am aflat c\u0103 celularul meu ar merge mai bine peste linia de demarca\u021bie de pe strada 34. Acolo am g\u0103sit cozi lungi de oameni \u00een fa\u021ba cabinelor de telefonie public\u0103 pe cale de dispari\u021bie, ce \u00eencercau s\u0103-\u0219i contacteze familiile \u0219i prietenii. Scena mi-a adus aminte de Matrix, unde oamenii erau teleporta\u021bi pe strada 42 form\u00e2nd un cod.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eentunericul se apropia din nou, m-am reg\u0103sit din nou \u00een ghetto-ul din SoPo. Deja de pe la ora 16:00 totul era o nuan\u021b\u0103 de gri spre negru. Am g\u0103sit un restaurant micu\u021b, unde, la lumina slab\u0103 a lum\u00e2n\u0103rilor am \u00eencercat s\u0103 \u00eemi g\u0103sesc drumul spre toaleta b\u0103rba\u021bilor. M-am \u00eempotmolit merg\u00e2nd \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 de pere\u021bi \u0219i am sim\u021bit un m\u00e2ner, pe care am ap\u0103sat \u0219i m-am g\u0103sit \u00een fa\u021ba unui tunel lung, negru, unde era o succesiune haotic\u0103 de galerii sordide, un grup de camere micu\u021be, o serie de pivni\u021be ce ap\u0103reau \u0219i disp\u0103reau \u00een alte pivni\u021be, totul \u00eenv\u0103luit de un current de aer ce mirosea vag a alcoolul contrabandi\u0219tilor din anii 1920.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00centr-un final am ajuns la un perete cu sc\u0103ri cioplite \u00een el, pe care le-am urcat sim\u021bindu-m\u0103 ne\u00eendem\u00e2natic \u0219i obosit. Pe m\u0103sur\u0103 ce urcam am \u00eenceput s\u0103 observ lumin\u0103 de neon, \u0219i c\u0103\u021b\u0103r\u00e2ndu-m\u0103 dintr-o gur\u0103 de ventila\u021bie am fost orbit de litere mari \u0219i electrice ale panourilor publicitare. M-am enervat \u2013 nu era \u0103sta un abuz de electricitate pre\u021bioas\u0103 \u00een condi\u021biile \u00een care aproape o treime din Insula Luminii era \u00een \u00eentuneric? Oamenii aici erau foarte ocupa\u021bi la cump\u0103r\u0103turi \u0219i b\u00e2nd ferici\u021bi ca \u0219i cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Cum de nimeni nu ne-a oferit un generator de rezerv\u0103 sau ni\u0219te ajutor cu ap\u0103 sau m\u00e2ncare cald\u0103 a\u0219a cum au f\u0103cut-o pentru refugia\u021bii unui uragan din Sri Lanka? Orice afurisit\u0103 de cl\u0103dire p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 generatoare industriale, mai pu\u021bin cele din SoPo. Oare c\u00e2\u021bi locuitori mai \u00een v\u00e2rst\u0103 erau f\u0103r\u0103 ap\u0103, f\u0103r\u0103 aten\u021bie, f\u0103r\u0103 lumin\u0103, f\u0103r\u0103 m\u00e2ncare, f\u0103r\u0103 o modalitate de a-\u0219i p\u0103r\u0103si apartamentele, f\u0103r\u0103 oxigen&#8230;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Mi-a sunat telefonul \u0219i am sim\u021bit o u\u0219urare instant\u0103. So\u021bia mea se-ntorcea acas\u0103 din Riverdale cu o ma\u0219in\u0103 plin\u0103 de mancare \u0219i cump\u0103r\u0103turi, cu rezervorul plin, \u0219i cu bani \u2013 bancomatele din East Village au \u00eencetat s\u0103 mai func\u021bioneze pe timpul furtunii. Deja prevedeam sf\u00e2r\u0219itul cer\u0219itului dup\u0103 ghea\u021b\u0103 carbonic\u0103 sau pungi cu ghea\u021b\u0103, am\u00e2ndoi g\u0103tind la lumina lum\u00e2n\u0103rilor, b\u00e2nd \u0219i ascult\u00e2nd \u0219tiri sumbre la radio&#8230; mai mult de 100 de oameni mor\u021bi din cauza furtunii.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u0218i totu\u0219i ne-am rugat s\u0103 avem din nou lumin\u0103, ca \u0219i cum electricitatea era vreun zeu antic sau autoritatea suprem\u0103, ca \u00een filmul \u201eBrazil\u201d. Nu o \u0219tiam, dar \u00een alte 48 de ore potopul se va fi terminat, \u0219i din momentul \u00een care a venit lumina, am uitat instant \u00eentunericul \u0219i ce impact a avut, luminile care clipeau \u0219i radioul care h\u00e2r\u00e2ia. Aveam din nou sev\u0103, \u0219i imediat ne-am logat online cu iPad-urile noastre, ne-am \u00eentors la CNN, ne-am conectat din nou cu realitatea, cu comunit\u0103\u021bile pe fir \u0219i wireless, cu cei peste 5000 de prieteni ai mei de pe facebook.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>SoPo a ie\u0219it repede din uz \u0219i a disp\u0103rut odat\u0103 cu \u00eentunericul.<\/p>\n<p>&nbsp;<br \/>\n#<br \/>\nversiunea englez\u0103 original\u0103 a fost publicat\u0103 pe <a href=\"http:\/\/ireport.cnn.com\/\" target=\"_blank\">i-report CNN<\/a> [super-storm Sandy-stories]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Valery Oisteanu traducere de Simona S\u0103mulescu [masterand\u0103 MTTLC] click here for the English version &nbsp; &nbsp; Furia lui Sandy \u00een Ora\u0219ul Lum\u00e2n\u0103rilor. Note din timpul deten\u021biei \u00een regim celular pe perioada inunda\u021biei. &nbsp; Imediat dupa 20:30, luni, 29 octombrie 2012, eram la telefon cu unchiul Morris din Princeton, N.J; tocmai \u00eemi spunea cum s-a [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[969,393],"tags":[970,403,54,926,72,477],"class_list":["post-9587","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia37","category-prozascurta","tag-egophobia-37","tag-mttlc","tag-proza-scurta","tag-simona-samulescu","tag-traducere","tag-valery-oisteanu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2uD","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9587"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9587\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9590,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9587\/revisions\/9590"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}