{"id":9622,"date":"2013-03-14T22:19:45","date_gmt":"2013-03-14T20:19:45","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9622"},"modified":"2013-03-30T22:29:40","modified_gmt":"2013-03-30T20:29:40","slug":"sarutul-poneiului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9622","title":{"rendered":"S\u0103rutul poneiului"},"content":{"rendered":"

de Carmen Firan
\nclick here<\/a> for the English version\n<\/p>\n

 <\/p>\n

\nÎn anumite azile de b\u0103tr\u00e2ni din America o dat\u0103 pe lun\u0103 este adus un ponei. B\u0103tr\u00e2nii sunt sco\u015fi \u00een curtea sau gr\u0103dina institu\u0163iei, unii \u00een c\u0103rucioare, al\u0163ii sus\u0163inu\u0163i de o asistent\u0103 social\u0103 cumsecade, curat \u00eembr\u0103ca\u0163i, bine hr\u0103ni\u0163i \u015fi cu medicamentele luate la ore fixe, de\u015fi pare c\u0103 nimic nu mai conteaz\u0103. B\u0103tr\u00e2ni cu m\u00e2ini noduroase, cu\u00a0 priviri din care s-a scurs toat\u0103 lumina, a\u015fteapt\u0103 la r\u00e2nd. Unul c\u00e2te unul vor avea privilegiul s\u0103 petreac\u0103 minute bune cu poneiul. Nu pentru a-l c\u0103l\u0103ri, fire\u015fte. Programul de asisten\u0163\u0103 social\u0103 pl\u0103te\u015fte o dat\u0103 pe lun\u0103\u00a0 o \u015fedin\u0163\u0103 de terapie prin atingere pentru b\u0103tr\u00e2nii abandona\u0163i \u00een c\u0103mine. Sau nu abandona\u0163i, \u00een sensul c\u0103 poate s\u0103 mai existe o rud\u0103-dou\u0103 care \u00eei viziteaz\u0103, poate chiar un vechi \u015fi la fel de b\u0103tr\u00e2n prieten, dar vizitele, mai mult sau mai pu\u0163in formale, nu le mai pot \u00eenc\u0103lzi nici m\u00e2inile reci, nici inima dat\u0103 cu \u00eencetinitorul. Poneiul \u00een schimb e cald, bl\u00e2nd, r\u0103bd\u0103tor, nu se gr\u0103be\u015fte niciunde \u015fi e \u015fi el dornic de atingere \u015fi c\u0103ldur\u0103. Am citit c\u0103 e dresat nu doar s\u0103 accepte m\u00e2ng\u00e2ierile \u015fi s\u0103rutul b\u0103tr\u00e2nilor, dar \u00eei s\u0103rut\u0103 \u015fi el la r\u00e2ndul lui. La \u00eenceput m-a cople\u015fit triste\u0163ea. Apoi duio\u015fia. Apoi revolta. C\u00e2t de singur po\u0163i s\u0103 ajungi \u00eenc\u00e2t un ponei s\u0103 fie singura ta m\u00e2ng\u00e2iere! Doar c\u0103 nu trebuie s\u0103 a\u015ftep\u0163i s\u0103 ajungi b\u0103tr\u00e2n ori \u00eentr-un azil pentru a fi lipsit de bucuria atingerii. Mai trist e c\u0103 pentru mul\u0163i, \u00eenc\u0103 tineri \u015fi competitivi, atingerea nu mai reprezint\u0103 azi o bucurie. Universul tactil din copil\u0103ria \u015fi tinere\u0163ea mea nu mai exist\u0103. Culorile au \u00eenghi\u0163it mirosul. Imaginea a \u00eenlocuit atingerea. Atingerea a devenit virtual\u0103. Comunicarea, un fel de exhibi\u0163ionism \u00een cyber-spa\u0163iu.<\/p>\n

Tr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care senza\u0163ia aceea tactil\u0103, amestec de catifea \u015fi m\u0103tase, cu gust de scor\u0163i\u015foar\u0103 \u015fi miros de lapte cald dintr-o copil\u0103rie \u00eencremenit\u0103 \u00een fotografii alb negru a fost \u00eenlocuit\u0103 cu atingerea tastelor de computer \u015fi a mouse-ului,<\/i> cu <\/i>celulare \u015fi multe alte aparate digitale care suplinesc pentru tot mai mul\u0163i copii s\u0103rutul tat\u0103lui, m\u00e2ng\u00e2ierea bunicii, atingerea ierbii cu t\u0103lpile goale ori mirosul florilor de c\u00e2mp. \u015ei pentru mul\u0163i adul\u0163i, suplinesc nevoia de a se dest\u0103nui unui prieten ori tandre\u0163ea unui partener. Atingerea poate \u00eendulci singur\u0103tatea, preveni anxiet\u0103\u0163ile \u015fi depresia, recomand\u0103 terapi\u015ftii. Iar canapelele lor confortabile pe care se \u00eentind tot mai mul\u0163i locuitori ai marilor ora\u015fe, suplinesc tocmai lipsa ei. Comunicarea exceleaz\u0103 prin simplitate, e direct\u0103 \u015fi pragmatic\u0103, redus\u0103 la formule \u015fi cli\u015fee care transmit mesajul sec \u015fi concis, f\u0103r\u0103 mult\u0103 vorb\u0103rie \u015fi metafor\u0103, se pliaz\u0103 bine pe austeritatea atingerii, pe vremuri \u015fi ea o form\u0103 de comunicare, tactil\u0103, senzual\u0103, care f\u0103cea ca rela\u0163iile dintre oameni s\u0103 fie autentice \u015fi emo\u0163ionale. Cum \u00eemi spunea o prieten\u0103 care condusese o companie \u00eenfloritoare \u00een New York: \u201dAtingerea e cel mai important lucru \u00eentr-o rela\u0163ie de afaceri, sau care poate crea o rela\u0163ie, poate aduce pe cineva de la o apropiere formal\u0103 la un anume tip intimitate, e un sistem pe care eu \u00eel utilizam cu clien\u0163ii noi pentru a crea o atmosfer\u0103 de familiaritate, s\u0103-i fac s\u0103 se simt\u0103 mai acas\u0103 \u00een compania mea, mai relaxa\u0163i, s\u0103 aib\u0103 sentimentul c\u0103 se afl\u0103 \u00eentre prieteni…\u201d Nu mai e timp pentru astea. \u015ei nici apeten\u0163\u0103 pentru virtu\u0163ile atingerii. Stresul \u015fi competi\u0163ia gonesc cu biciul din spate.<\/p>\n

Vecinul nostru are un program riguros de via\u0163\u0103; \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 pleac\u0103 spre cu\u015fca lui de la etajul 24 din Manhattan \u00een costum \u015fi cravat\u0103 \u015fi se \u00eentoarce pe sear\u0103 cu un carton de pizza; duminicile \u00ee\u015fi duce rufele la cur\u0103\u0163at, se duce la sal\u0103 unde trage de fiare fix o or\u0103, dup\u0103 care ia pr\u00e2nzul cu p\u0103rin\u0163ii care tr\u0103iesc \u00een New Jersey; nu am v\u0103zut s\u0103 vin\u0103 la el nici femei, nici b\u0103rba\u0163i, \u015fi nici c\u00e2ine sau pisic\u0103 nu are; merge sacadat, privindu-\u015fi v\u00e2rful pantofilor, iar dac\u0103 \u00eel \u00eentrebi ce mai face, ridic\u0103 pu\u0163in capul, \u00ee\u0163i evit\u0103 privirea r\u0103spunz\u00e2nd automat \u201ebine\u201d, \u015fi se \u00eentoarce imediat \u00een lumea lui. O lume \u00een care nu exist\u0103 nici m\u0103car atingerea unui ponei. \u00centr-o iarn\u0103 d\u0103dea z\u0103pada din fa\u0163a casei cu mi\u015fc\u0103ri regulate \u015fi bine calculate. Cum era \u00een ajun de s\u0103rb\u0103tori, m-am g\u00e2ndit c\u0103 ar fi fost un moment potrivit s\u0103-i ofer o sticl\u0103 de vin \u015fi s\u0103-i \u0163in pu\u0163in de ur\u00e2t, \u00eencerc\u00e2nd o conversa\u0163ie. Am ie\u015fit vesel\u0103, i-am \u00eentins m\u00e2n\u0103 s\u0103-i urez s\u0103rb\u0103tori fericite. S-a oprit, s-a uitat la mine surprins, apoi mi-a privit m\u00e2na de-a dreptul \u00eenfrico\u015fat, a renun\u0163at s\u0103 mai dea z\u0103pada, \u015fi a intrat \u00een cas\u0103 l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 \u015fi cu sticla, \u015fi cu m\u00e2na \u00eentins\u0103. E nebun, m-am g\u00e2ndit. \u201eNu e\u201d, mi-a explicat proprietarul casei, \u201ee cel mai bun chiria\u015f al meu,\u00a0 \u00ee\u015fi pl\u0103te\u015fte chiria exact \u00een prima zi a lunii de peste 20 de ani, \u015fi e un func\u0163ionar con\u015ftiincios. Un om lini\u015ftit\u201d. Singur\u0103tatea s\u0103 alieneze oamenii \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 le fie fric\u0103 fric\u0103 \u015fi de cuvinte, \u015fi de atingeri? Proprietarul a ridicat din umeri. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 imaginea acelor b\u0103tr\u00e2ni senili s\u0103rut\u00e2nd poneiul nici nu mai pare at\u00e2t de tragic\u0103.<\/p>\n

Atingerea \u015fi-a pierdut mult din semnifica\u0163ie \u015fi \u00een interiorul cuplului. O doamn\u0103 din \u00eenalta societate newyorkez\u0103 \u00eemi explica la rece c\u0103 o persoan\u0103 educat\u0103 \u00ee\u015fi reprim\u0103 afectivitatea, nu se las\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat\u0103 de str\u0103ini sau s\u0103rutat\u0103 de rude, nu atinge pe nimeni cu care vorbe\u015fte chiar dac\u0103 ar fi animat\u0103 de cine \u015ftie ce subiect pasionant, c\u0103 gestica \u015fi atingerea ar fi \u00een general indecente \u015fi trebuie drastic reduse. Atingerea e destinat\u0103 sexului, da. Dar atingerea ca tandre\u0163e?\u00a0 Manifestare siropoas\u0103, oricum pe cale de dispari\u0163ie.<\/p>\n

Codul bunelor maniere \u00een lumea puritan\u0103 anglo-saxon\u0103 presupune ca so\u0163ul \u015fi so\u0163ia\u00a0 s\u0103 nu se ating\u0103 \u00een public. \u015ei dac\u0103 totu\u015fi vreo emo\u0163ie de moment ar fi mai puternic\u0103 dec\u00e2t educa\u0163ia \u2013 pu\u0163in probabil, \u00een general \u2013 maximum acceptat este atingerea discret\u0103 a cotului partenerului.\u00a0 Amuzant sau nu, tocmai din cauza asta o prieten\u0103 italianc\u0103 a divor\u0163at de so\u0163ul ei englez. El era corect, responsabil, politicos, nimic de obiectat. Pentru ea erau vitale \u00eens\u0103 c\u0103ldura, atingerile \u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rile, nu doar c\u00e2nd aveau sex. (Iar faptul c\u0103 \u201ea avea sex\u201d \u00eenlocuie\u015fte pe scar\u0103 larg\u0103 \u201ea face dragoste\u201d, \u0163ine tot de dinamica rela\u0163iilor \u00een care pasiunea a fost \u00eenghi\u0163it\u0103 de parteneriatul domenstic, asta \u00een cel mai bun caz…) Iar prietena mea, cu temperamentul ei meridional expansiv, de\u015fi avea o carier\u0103 de succes, dup\u0103 ce a r\u0103mas singur\u0103 \u00een Manhattan \u015fi a trecut prin tot ritualul celor f\u0103r\u0103 b\u0103rbat \u015fi copii, de la yoga, pilate \u015fi centre de medita\u0163ie, la abonamente la concerte, alerg\u0103ri prin parc \u015fi vizion\u0103ri de filme cu duiumul, \u00eentr-o zi a decis s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een or\u0103\u015felul ei natal din Toscana unde pred\u0103 englez\u0103 pe bani mult mai pu\u0163ini, dar are casa plin\u0103 de nepo\u0163i, m\u0103tu\u015fi, vecini, r\u00e2sete \u015fi g\u0103l\u0103gie, unde la masa lung\u0103 din sufragerie \u00een jurul unei oale cu spaghete se str\u00e2nge tot neamul. Aici atingerea nu e nici ru\u015finoas\u0103, nici periculoas\u0103, mi-a scris. \u00cemi lipse\u015fte New Yorkul, dar mi-am salvat sufletul. Plus cele dou\u0103 pisici pe care le cresc de drag, nu de nevoie. Cu ea discutasem odat\u0103 despre rela\u0163ia omului de azi cu animalele. Pe vremea noastr\u0103 <\/i>\u2013 cli\u015feu nostalgic \u00een care c\u0103dem tot mai des, nu neap\u0103rat din cauza v\u00e2rstei – oamenii \u0163ineau un c\u00e2ine s\u0103 le p\u0103zeasc\u0103 gospod\u0103ria sau o pisic\u0103 s\u0103-i scape de \u015foareci…Acum singurul rol al animalelor e s\u0103 le \u00eendulceasc\u0103 oamenilor singur\u0103tatea \u015fi alienarea. Iar seara c\u00e2inii \u00ee\u015fi scot st\u0103p\u00e2nii la plimbare, chicotea prietena mea.<\/p>\n

Tot mai bine dec\u00e2t s\u0103 cre\u015fti un pet<\/i> pe computer, sau s\u0103 vizitezi o gr\u0103din\u0103 zoologic\u0103 electronic\u0103, sau s\u0103 ai ferma ta virtual\u0103 cu vaci, g\u0103ini, \u015fi oi virtuale pe care s\u0103 le \u00eengrije\u015fti la ore fixe \u00een pauza de la serviciu,\u00a0 retr\u0103ind mental atmosfera pierdut\u0103 a satului, acea form\u0103 ancestral\u0103 a r\u0103d\u0103cinilor noastre. \u00censtr\u0103inarea \u015fi alienarea s-ar datora, conform noilor curente spirituale ale shamanismului sau animismului, disloc\u0103rii fiin\u0163ei umane din universul ei genuin al armoniei cu natura \u015fi animalele. Lamenta\u0163ii inutile probabil. \u015ei totu\u015fi. Dup\u0103 ce zeci de ani m-am declarat de asfalt, de\u015fi \u00eenc\u0103 port \u00een mine virusul Manhattanului, redescop\u0103r \u00een mica noastr\u0103 gr\u0103din\u0103 din Rego Park mirosul p\u0103m\u00e2ntului dup\u0103 ploaie, al strugurilor strivi\u0163i, al crizantemelor care aduceau aer de toamn\u0103 \u00een copil\u0103rie. Un fel de tinere\u0163e t\u00e2rzie b\u00e2ntuie prin tufele de caprifoi. C\u00e2nd ating florile umede de rou\u0103 diminea\u0163\u0103, o pot chiar sim\u0163i cum se \u00eentoarce la mine.<\/p>\n

Recent, o distins\u0103 intelectual\u0103 a ap\u0103rut la noi cu un castron cu salat\u0103. Nu pentru cin\u0103. A scos capacul \u015fi ni l-a prezentat pe Raul, noul membru al familei, adus clandestin \u00een avion din or\u0103\u015felul ei natal din Polonia. Un emigrant ca \u015fi ea. Ca \u015fi noi, purt\u00e2ndu-\u015fi casa \u00een spate. Hai, arat\u0103 ce po\u0163i, l-a \u00eencurajat, iar noi ne-am a\u0163intit cu to\u0163ii privirile pe fundul castronului. Raul \u015fi-a strecurat \u00eencet capul afar\u0103 din cochilie, \u015fi-a scos coarnele boiere\u015fti \u015fi s-a ridicat de sub frunzele de salat\u0103 pe marginea castronului, a urcat apoi pe m\u00e2na st\u0103p\u00e2nei, ca un gimnast dat cu \u00eencetinitorul. Toat\u0103 seara st\u0103p\u00e2na l-a m\u00e2ng\u00eeiat pe g\u00e2tul pufos, i-a l\u0103udat talentele, inteligen\u0163a \u015fi discre\u0163ia.\u00a0 Nu am v\u0103zut-o niciodat\u0103 at\u00e2t de cald\u0103, de afectuoas\u0103 \u015fi de t\u00e2n\u0103r\u0103. Iar el se l\u0103sa atins, evident flatat de at\u00e2ta aten\u0163ie \u015fi tandre\u0163e. O poezie. Dac\u0103 ar fi s-o scriu, i-a\u015f pune probabil titlul \u201eS\u0103rutul melcului\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Carmen Firan click here for the English version   În anumite azile de b\u0103tr\u00e2ni din America o dat\u0103 pe lun\u0103 este adus un ponei. B\u0103tr\u00e2nii sunt sco\u015fi \u00een curtea sau gr\u0103dina institu\u0163iei, unii \u00een c\u0103rucioare, al\u0163ii sus\u0163inu\u0163i de o asistent\u0103 social\u0103 cumsecade, curat \u00eembr\u0103ca\u0163i, bine hr\u0103ni\u0163i \u015fi cu medicamentele luate la ore fixe, de\u015fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[969,393],"tags":[454,970,54],"class_list":["post-9622","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia37","category-prozascurta","tag-carmen-firan","tag-egophobia-37","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2vc","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9622","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9622"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9622\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9623,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9622\/revisions\/9623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9622"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9622"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9622"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}