{"id":9696,"date":"2012-11-25T16:17:37","date_gmt":"2012-11-25T14:17:37","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9696"},"modified":"2013-04-17T14:36:07","modified_gmt":"2013-04-17T12:36:07","slug":"potopul-lui-a-r-deleanu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9696","title":{"rendered":"Potopul lui A.R. Deleanu"},"content":{"rendered":"<p><b>[A.R. Deleanu, <em>\u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/em>, CDPL, Bucure\u015fti, 2012]<\/b><b><\/b><\/p>\n<p align=right>de Dorin Mure\u015fan<\/p>\n<p><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=justify>\nA.R. Deleanu, pseudonimul literar al lui Flavius Ardelean, este bra\u015fovean, fost baterist, absolvent de studii europene \u015fi masterand \u00een management cultural. Aceste pu\u0163ine detalii biografice ale debutantului le va g\u0103si cel interesat \u00een interviul pe care t\u00e2n\u0103rul scriitor l-a acordat editorului s\u0103u, Cristian Cosma, \u015fi care a fost publicat pe <a href=\"http:\/\/www.blog.cdpl.ro\" target=\"_blank\">blogul editurii<\/a> deodat\u0103 cu apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii sale, <b>\u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/b>. Cel interesat, de va fi citit deja cartea, va mai observa, parcurg\u00e2nd interviul, c\u0103 A.R. Deleanu, chiar \u015fi \u00een cadrul acesta colocvial, alunec\u0103 parc\u0103 epileptic \u00een poezie. Deprinderea aceasta este tehnic prezent\u0103 de-a lungul \u00eentregului volum, d\u00e2nd savoare textului \u015fi \u00eemplinindu-l literar prin autenticitate.<!--more--><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><b>\u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/b> nu este o poveste despre apocalips\u0103, ci este povestea unei apocalipse, nu este o poveste despre sf\u00e2r\u015fitul unei genera\u0163ii sau al unei specii (precum \u00een episoadele biblice), ci este povestea propriului sf\u00e2r\u015fit, repetabil \u015fi repetat, interpretabil \u015fi interpretat, sau, ca s\u0103 m\u0103 apropii de o \u00eencadrare <i>ism<\/i>-ic\u0103, este povestea (at\u00e2t de personal\u0103 \u015fi at\u00e2t de ubicu\u0103 a) unei mor\u0163i \u00een vis. C\u0103ci, da, <b>\u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/b> are ceva din fragilitatea \u015fi stranietatea onirismului. Nu cred c\u0103 autorul a c\u0103utat, prin aceast\u0103 carte, s\u0103-\u015fi surprind\u0103 cititorii, cum de altfel nu cred c\u0103 aceast\u0103 carte va rezona \u00een chiar to\u0163i cititorii ei. Cred, \u00een schimb, c\u0103 este o carte care cople\u015fe\u015fte, o carte care se reverbereaz\u0103 \u00een fiin\u0163a celor care o tr\u0103iesc, nicidecum \u00een a celor care o citesc, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 o \u00een\u0163eleag\u0103. Pe scurt, nu este o carte misterioas\u0103, ci una cople\u015fitoare, nu este o carte ce-\u015fi propune s\u0103 impresioneze, ci una care vrea (\u015fi reu\u015fe\u015fte) s\u0103 invadeze, insidios, toate cotloanele sensibilit\u0103\u0163ii cititorului.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Nara\u0163iunea este fragil\u0103, ca trupul melcului din cochilie. Personajele sunt fantomatice, nu au contururi, nu au nume, sunt aproape spectrale, singura dovad\u0103 a materialit\u0103\u0163ii lor fiind dialogul (foarte brutal, deseori). \u00cen descrierea lor, autorul nu face apel la mecanismele clasice ale percep\u0163iei, ci la un amestec bizar de imagini, stimuli, st\u0103ri (psihice \u015fi materiale), cre\u00e2nd o atmosfer\u0103 specific\u0103 narcozei ori visului: \u201e<i>Avea ochii at\u00e2t de mari \u015fi limpezi, c\u0103 puteam vedea mii, poate sute de mii, milioane de oameni \u00eenghesui\u0163i \u00een ochii ei<\/i>\\&#8221; (pag. 27), \u201e<i>Tu\u015fea f\u0103r\u0103 pauz\u0103 \u015fi mucozit\u0103\u0163ile se rupeau \u00een el, p\u0103rea c\u0103 se ad\u00e2nce\u015fte \u00eentr-o balt\u0103 de saliv\u0103 \u015fi tremura ca o gelatin\u0103 \u00eentr-un spectacol fluid<\/i>\\&#8221; (pag. 30), \u201e<i>Uneori <\/i><i>se opreau \u015f<\/i><i>i se priveau \u00een ochi [&#8230;<\/i><i>] de parc\u0103 se temeau ca nu cumva s\u0103 fi f\u0103cut o gre\u015feal\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi fi \u00eencurcat sufletele<\/i>\\&#8221; (pag. 35), \u201e<i>Nu clipeau, nu respirau. Priveau eterni<\/i>\\&#8221; (pag. 50). Aproape c\u0103 e un sacrilegiu s\u0103 dai \u00een vileag povestea acestei c\u0103r\u0163i, pur \u015fi simplu pentru c\u0103 e, la fel ca personajele, imaterial\u0103, evanescent\u0103. La prima vedere, pare s\u0103 fie vorba despre o recompunere, literar\u0103 \u015fi personal\u0103, a potopului biblic. Cu toate acestea, chiar dac\u0103 exist\u0103 unele detalii comune, cum ar fi bun\u0103oar\u0103 povestea porumbelului (aduc\u0103tor de ve\u015fti bune, \u00een Biblie, ucis \u015fi g\u0103tit, \u00een <b>\u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/b>), m\u0103rturisesc c\u0103 nu am putut face o paralel\u0103 legitim\u0103 \u00eentre potopul biblic \u015fi potopul lui Deleanu. Le lipse\u015fte acel termen de compara\u0163ie, acel numitor comun te(le)ologic care le-ar putea a\u015feza pe acela\u015fi calapod, pentru o posibil\u0103 confruntare. Povestea biblic\u0103 este moralizatoare, povestea \u00eembl\u00e2nzitorului nu are aceast\u0103 component\u0103 uman\u0103, fiind pasibil\u0103 de narcisismul gratuit\u0103\u0163ii estetice; povestea biblic\u0103 este salutar\u0103, cu trimitere \u00eenspre sacrificiul suprem al divinit\u0103\u0163ii (corabia fiind, prin interpretarea textelor pauline, trupul christic salvator), povestea \u00eembl\u00e2nzitorului este, din punctul acesta de vedere, \u00eenchis\u0103 \u00een sine. Fire\u015fte, nuan\u0163ele pare s\u0103 le apropie (casa \u00een loc de corabie, \u201e<i>musafirul nepoftit<\/i>\u201d \u00een locul lui Dumnezeu), dar scopul pentru care au fost scrise le separ\u0103 abisal.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Vorbeam mai sus despre o incontrolabil\u0103\/convulsiv\u0103\/repetat\u0103 alunecare \u00een poezie. Strategia aceasta, de a v\u0103rsa peste ariditatea nara\u0163iunii nectarul (dulce-amar, aici) poeziei, produce, la A.R. Deleanu, o atmosfer\u0103 hibrid\u0103, ap\u0103s\u0103toare, dizolvant\u0103 p\u00e2n\u0103 la patologic. Iat\u0103 \u015fi un exemplu \u00een perfect\u0103 concordan\u0163\u0103 cu latura ei pluvial\u0103: \u201e<i>Cuvintele curgeau de pe buzele ei \u00een paharul cu vin, e<\/i><i>l ridica paharul \u015fi sorbea cuvintele. Cuvintele lui curgeau \u00een pahar \u015fi se odihneau pe buzele ei. Cuvinte grele, altele u\u015foare, unele tr\u0103geau de haine, l\u0103s\u00e2ndu-i goi, altele le ridicau trupurile deasupra covorului, strecur\u00e2ndu-se primele \u00een col\u0163urile umbri<\/i><i>te ale corpurilor lor, cu mult \u00eenaintea m\u00e2inilor, ori a buzelor<\/i>\\&#8221; (pag. 59). C\u00e2t despre latura ei hibrid\u0103, autorul \u00eensu\u015fi o demasc\u0103, atunci c\u00e2nd scrie: \u201e<i>Se spal\u0103 p\u0103m\u00e2ntul peste o chiuvet\u0103 \u00eenfundat\u0103 cu prea mult\u0103 iubire<\/i>\\&#8221; (pag. 123). Aici, \u00een acest contrast, mizeaz\u0103 cartea lui A.R. Deleanu, \u015fi titlul pare s\u0103 \u00eemi confirme ideea. Dac\u0103 ar fi s\u0103 transpunem povestea potopului \u00een tiparul nou-testamentar, corabia ar corespunde trupului christic, iar apele ar corespunde mor\u0163ii. Cel care p\u0103\u015fe\u015fte pe ape (v\u0103 aminti\u0163i povestea) este, \u00een acest caz, cel care p\u0103\u015fe\u015fte pe moarte. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor unul dintre personaje, revoltat de rug\u0103ciunile fratelui s\u0103u, blameaz\u0103 t\u0103cerea divinit\u0103\u0163ii: \u201e<i>S\u0103 vin\u0103! S\u0103-l v\u0103d pe ape. Nu-l v\u0103d<\/i>\\&#8221; (pag. 71). \u015ei chiar dac\u0103 \u201e<i>Dumnezeu se ridicase f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama \u015fi plecase, [<\/i><i>&#8230;<\/i><i>] c\u0103lca valurile, mergea s\u0103 sufle peste ap\u0103&#8230;<\/i>\\&#8221; (pag. 168), barca salvatoare nu este de sorginte divin\u0103: \u201e<i>Ochii t\u0103i sunt barca, cu care\u2026<\/i>\\&#8221; (pag. 155).<i> <\/i>Prin urmare, contrastul nu se realizeaz\u0103 dup\u0103 tiparul biblic, \u00eentre divinitate \u015fi moarte, ci dup\u0103 un tipar specific, \u00eentre iubirea (eros) pentru o femeie (cu care personajul \u00eencearc\u0103, f\u0103r\u0103 succes, s\u0103 dialogheze prin intermediul scrisului) \u015fi moartea care ar putea \u201esp\u0103la\u201d aceast\u0103 iubire. Rezultatul? Un text ap\u0103s\u0103tor, \u00eenc\u0103rcat de \u00eentreb\u0103ri existen\u0163iale \u015fi axiologice, de sentimente \u015fi idei fragile, de reverii \u015fi desc\u00e2ntece halucinante.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><b>\u00cembl\u00e2nzitorul apelor<\/b> este cu adev\u0103rat un debut remarcabil, unul \u00een care poezia \u015fi proza se \u00eempletesc at\u00e2t de expresiv \u00eenc\u00e2t nu po\u0163i discerne \u00eentre ceea ce e, pentru t\u00e2n\u0103rul autor, vis \u015fi ceea ce e realitate. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, pe coperta a patra, Nora Iuga nume\u015fte cartea drept atipic\u0103 \u015fi atrage aten\u0163ia, pe bun\u0103 dreptate, asupra riscului la care se supune. C\u0103ci starea aceasta de reverie, care acoper\u0103 volumul \u201e<i>ca o plapum\u0103 peste ora\u015f<\/i>\u201d (pag. 41), nu poate fi dec\u00e2t extrem de personal\u0103, ceea ce duce automat la o separare tran\u015fant\u0103 \u00eentre cei care \u00eel vor iubi (volumul, desigur) \u015fi cei care, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie niciodat\u0103 de ce, \u00eel vor ur\u00ee.<\/p>\n<p>&nbsp;<br \/>\n#<br \/>\nacest text a ap\u0103rut \u0219i \u00een revista Luceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[A.R. Deleanu, \u00cembl\u00e2nzitorul apelor, CDPL, Bucure\u015fti, 2012] de Dorin Mure\u015fan &nbsp; A.R. Deleanu, pseudonimul literar al lui Flavius Ardelean, este bra\u015fovean, fost baterist, absolvent de studii europene \u015fi masterand \u00een management cultural. Aceste pu\u0163ine detalii biografice ale debutantului le va g\u0103si cel interesat \u00een interviul pe care t\u00e2n\u0103rul scriitor l-a acordat editorului s\u0103u, Cristian Cosma, [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[946,125],"tags":[961,727,1161,62,1129],"class_list":["post-9696","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-36","category-invitat","tag-a-r-deleanu","tag-dorin-muresan","tag-egophobia-36","tag-flavius-ardelean","tag-invitat"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2wo","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9696","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9696"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9696\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9724,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9696\/revisions\/9724"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}