{"id":9871,"date":"2013-06-30T12:23:22","date_gmt":"2013-06-30T10:23:22","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=9871"},"modified":"2013-08-08T17:22:09","modified_gmt":"2013-08-08T15:22:09","slug":"o-vizita-la-gradina-mitologica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=9871","title":{"rendered":"O vizit\u0103 la Gr\u0103dina Mitologic\u0103"},"content":{"rendered":"

de Bogdan Mure\u015fanu
\nfor the English version click here<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\nCred c\u0103 aveam vreo \u015fase ani \u015fi eram \u00een clasa \u00eent\u00e2i c\u00e2nd, \u00eentr-o duminic\u0103, tata m-a luat cu el s\u0103 vedem animalele la B\u0103neasa. Era o zi de prim\u0103var\u0103 timpurie \u015fi lumina se \u00eentindea ca o peltea sub\u0163ire peste case \u0219i \u015fosea \u015fi, prin parbriz, se prelingea \u00een firi\u015foare limpezi peste chipul tatei de pe fruntea \u00eenalt\u0103 p\u00e2n\u0103 pe barba neras\u0103. La volanul ma\u015finii, pe atunci avea un Volkswagen broscu\u021b\u0103 pe bordul c\u0103ruia era prins\u0103 o iconi\u021b\u0103 metalic\u0103 \u00een care Sf\u00e2ntul Gheorghe \u00ee\u0219i \u00eenfigea lancea \u00een botul balaurului, tata conducea cu ochii lipi\u021bi de \u0219osea, \u00eens\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u0103uta scrumiera cu privirea. Adev\u0103rul este c\u0103 mi-l amintesc mereu \u00eencununat de fumul de \u021bigar\u0103 ca de o aureol\u0103 a clipei. Era at\u00e2t de \u00eemp\u0103timit de fumat \u00eenc\u00e2t socotea totul \u00een \u0163ig\u0103ri. Un drum p\u00e2n\u0103 la mare \u00eensemna un sfert de pachet dac\u0103 nu era trafic sau chiar unul \u00eentreg dac\u0103 era agita\u021bie pe \u0219osele. P\u00e2n\u0103 la serviciu era cale de dou\u0103 \u021big\u0103ri, p\u00e2n\u0103 la p\u00e2ine de una. \u00cemi aduc aminte cu ce pl\u0103cere a observat odat\u0103 – asta s-a \u00eent\u00e2mplat peste c\u00e2\u0163iva ani – c\u0103 integrala Shakespeare fusese editat\u0103 pe foi\u0163e sub\u0163iri \u201cde \u0163igar\u0103\u201d. A spus-o cu at\u00e2ta bucurie de parc\u0103 acel fapt ar fi dublat valoarea edi\u0163iei bibliofile. Nu tr\u0103gea din \u0163igar\u0103; \u00eei sorbea fumul, c\u00e2nt\u0103rindu-l \u00eendelung \u00een gur\u0103, \u00eenainte de a-l sufla cu oarecare triste\u0163e.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Nu \u015ftiu dac\u0103 era o tr\u0103s\u0103tur\u0103 de familie sau un refugiu din fa\u0163a unei realit\u0103\u0163i mohor\u00e2te, lipsit\u0103 de tonurile de culoare de care avea nevoie sufletul s\u0103u eretic, \u00eens\u0103 tat\u0103l meu tr\u0103ia \u00eentr-o lume cu o mitologie proprie, capitalizat\u0103 cu inven\u0163ii, \u00eendestulat\u0103 cu fic\u0163iuni, \u00eembel\u015fugat\u0103 cu pl\u0103smuiri \u015fi \u00eenchipuiri. Tat\u0103l meu era un bancher al n\u0103lucirilor, care isi finanta din surse proprii iluziile, neincetand s\u0103 m\u0103 uimeasca cu felul sau de a privi lucrurile. Privirea lui p\u0103trundea prin pojghi\u0163a conven\u0163iilor \u015fi a obi\u015fnuin\u0163elor, ajung\u00e2nd la esen\u0163e \u015fi de acolo, s\u0103p\u00e2nd tot mai ad\u00e2nc, se oprea la chintesen\u0163e pentru a contempla elementele alchimice, subtile ale Universului. \u00cen laboratorul de biologie al Spitalului de boli mintale \u015fi nervoase studia prin microscop \u021besuturile bolnave ale unei lumi \u00een continu\u0103 descompunere adunat\u0103 \u00een acel alef iluminat pe dedesubt de un mic bec electric. Prin microscopul trinocular cerceta pe r\u00e2nd, cu ambii ochi, sputa unui zeu cu pl\u0103m\u00e2nii putrezi adunat\u0103 pe lamele sub\u021biri de sticl\u0103 pe a c\u0103ror suprafa\u021b\u0103 lucioas\u0103 se \u00een\u0103l\u021bau \u0219i se pr\u0103bu\u0219eau de-a pururi construc\u021bii lichide, catedrale str\u0103vezii de saliv\u0103 cu gargui de putregai pe la corni\u0219ele s\u00e2ngerii, ora\u0219e \u00eentregi de mucozit\u0103\u021bi \u00eemprejmuite de un gol imens. Mi-l \u00eenchipui pe tata \u00eenconjurat de negrul abisal din laborator \u00een timp ce fora pe nivele de profunzime din ce \u00een ce mai ad\u00e2nci \u00een straturile intime ale realit\u0103\u021bii cu fa\u021ba iluminat\u0103 de un soare la nadir. Raza de lumin\u0103 pornea din becul de sub lamelele de sticl\u0103, str\u0103pungea toat\u0103 aceast\u0103 lume apoas\u0103 \u0219i se focaliza pe fruntea tat\u0103lui meu desf\u0103c\u00e2ndu-se \u00eentr-o floare de lotus cu petale irizate \u00een mijlocul c\u0103reia se deschidea cel de-al treilea ochi, ochiul min\u021bii. Aplecat peste masa de lucru, asista la na\u0219terea \u0219i pieirea unor lumi microscopice care recreau am\u0103nun\u021bit \u0219i tot mai infinitezimal, tinz\u00e2nd c\u0103tre zero f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel ating\u0103 vreodat\u0103, lumea macroscopic\u0103 a tat\u0103lui meu \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t el se observa pe sine observ\u00e2nd un alt sine umoral \u0219i tot a\u0219a p\u00e2n\u0103 la un infinit c\u0103tre care t\u00e2njea f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00een stare s\u0103 \u00eel fixeze vreodat\u0103 pe lamelele de sticl\u0103. A\u0219a se explic\u0103, poate, \u00eenclina\u021bia sa pentru bizarerii, pentru ciud\u0103\u0163enii, pentru erorile gramaticale din scrierea lumii. De acolo, fervoarea prin care v\u00e2na b\u00e2lb\u00e2ielile Facerii prin care nu vroia dec\u00e2t s\u0103 evadeze din dogma paginilor \u00een care totul era scris \u0219i spaima cumplit\u0103 care \u00eel cuprindea \u00een fa\u0163a unei c\u0103r\u0163i oarecare. Tremura de fric\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 putea fi acea Carte. Detesta Creatorul ei omniscient. Ura Autorul acelor pagini despotice \u00eempotriva c\u0103ruia uneltea ca un veritabil conspirator. \u021aesea \u00een tain\u0103 tot soiul de urzeli \u00eempotriva vr\u0103jma\u015fului s\u0103u: Dumnezeul atoate\u015ftiutor care cerea supunere oarb\u0103 pentru poruncile firii. Nu se mai s\u0103tura s\u0103 calomnieze Universul prin toate mijloacele care \u00eei st\u0103teau la \u00eendem\u00e2n\u0103. Tat\u0103l meu chema prin toate faptele sale la revolta \u00eempotriva cauzalit\u0103\u0163ii tiranice. Voia miracole, voia s\u0103 \u00ee\u015fi exercite liberul arbitru, milita pentru anarhia \u00een fa\u0163a legilor samavolnice ale Universului. Nu-i pl\u0103cea s\u0103 moar\u0103 \u015fi de altfel nu avea de g\u00e2nd s-o fac\u0103 vreodat\u0103, fiind preocupat \u00een permanen\u0163\u0103 de o ie\u015fire din labirint. \u00cel umilea s\u0103 constate c\u0103 nu fusese consultat asupra circumstan\u0163elor na\u015fterii sale \u015fi considera c\u0103 actuala stare de lucruri trebuia reformulat\u0103 de urgen\u0163\u0103. Pe lista de revendic\u0103ri i se mai afla schimbarea cursului vie\u0163ii: de la moarte – trec\u00e2nd prin bolile senectu\u0163ii la pl\u0103cerile maturit\u0103\u0163ii, doar pentru a descoperi sexualitatea la pubertate \u015fi identitatea \u00een copil\u0103rie – c\u0103tre na\u015ftere \u015fi plutirea confortabil\u0103 \u00een lichidul amniotic. Ie\u015firea din lume s-ar fi f\u0103cut prin c\u0103ma\u015fa placentei \u00een loc de giulgiul putreziciunii. Orgasmul parental ar fi coincis cu retragerea onorabil\u0103 din via\u0163\u0103, \u00eens\u0103 ca o afirmare a vitalit\u0103\u0163ii \u015fi nu ca o negare a ei. Acum<\/i> nu pot dec\u00e2t s\u0103-i dau dreptate, \u015ftiind c\u0103 m\u0103 a\u015fteapt\u0103 umilin\u0163ele inutile ale b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii de la care el s-a sustras a\u015fa cum pl\u0103nuise toat\u0103 via\u0163a sa.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ajun\u015fi la Gr\u0103dina Zoologic\u0103, tr\u00e2nte\u0219te cu repeziciune portiera de la ma\u015fin\u0103 pentru a-\u015fi aprinde cu poft\u0103 \u0163igara, umezit\u0103 pu\u0163in cu saliv\u0103. Puf\u0103ie satisf\u0103cut de dou\u0103-trei ori la r\u00e2nd \u015fi ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre casa de bilete.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Unu adult \u015fi unu copil, zice c\u00eetre o v\u00e2nz\u0103toare gras\u0103 c\u00e2t o balen\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cemi \u00eenchipui c\u0103 vom primi un bilet-tat\u0103 \u015fi un bilet-fiu, dar vad c\u0103 ambele buc\u0103\u0163i de h\u00e2rtie au aceea\u015fi m\u0103rime. A\u015fa e \u00een lumea biletelor. Le \u00eentindem portarului care le rupe \u0219i intr\u0103m \u00een Gr\u0103dina Zoologic\u0103. Tata m\u0103 ia de m\u00e2n\u0103 prevenindu-m\u0103 c\u0103 am s\u0103 v\u0103d ce nu s-a mai v\u0103zut vreodat\u0103, doar dac\u0103 \u00eemi voi deschide \u015fi ochiul min\u0163ii – m\u0103 atinge u\u015for cu degetul pe frunte – cel de-al treilea ochi sau ochiul Ciclopic, pe care oamenii \u015fi-l \u0163in \u00eenchis din prostie, mai zice el. Sunt ascult\u0103tor \u015fi \u00eemi \u00eencre\u0163esc fruntea \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 dob\u00e2ndesc o nou\u0103 privire.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Fl\u0103c\u0103u, zice tata r\u00e2z\u00e2nd, e bine s\u0103 te str\u0103duie\u0219ti, ar\u0103\u0163i c\u0103 ai bun\u0103voin\u0163\u0103, dar nu e \u00eendeajuns.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cenchid ochii at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t dou\u0103 boabe de lumin\u0103 mi se adun\u0103 pe sub pleoape. \u00cei deschid \u015fi-i dau dreptate. Am trei ochi \u015fi-i ar\u0103t m\u00e2ndru tatii c\u0103 pot s\u0103 v\u0103d toate minun\u0103\u0163iile din \u021aara de Dincolo. O apuc\u0103m pe aleea central\u0103 din care se r\u0103sfir\u0103 altele mai mici. Chiar \u00een fa\u0163a noastr\u0103 se v\u0103d c\u00e2\u0163iva pelicani \u00eentr-o colivie gigantic\u0103 at\u00e2rnat\u0103 de tavanul cerului senin. P\u0103s\u0103rile astea au ceva caraghios, de parc\u0103 ar fi desprinse din desenele animate, cu ciocurile lor care seam\u0103n\u0103 cu ni\u015fte g\u0103le\u0163i cu capac. \u00cei calci pe lab\u0103, ei deschid ciocul, tu le arunci un pe\u015fte \u00een\u0103untru. P\u00e2n\u0103 \u015fi numele lor e caraghios. Pelicanus<\/i> cum scrie pe pl\u0103cu\u0163\u0103. Dar ce se vede \u00een cu\u015fca din spate? Ce-i cu p\u0103s\u0103rile alea cu picioroange uria\u015fe \u015fi penaj rozaliu? Flamingo sau Phoenicopterus ruber<\/i>, zice pl\u0103cu\u0163a, este o pas\u0103re acvatic\u0103 migratoare, de m\u0103rimea unei berze.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Iar barza e de m\u0103rimea unui cocor, iar cocorul de m\u0103rimea unui st\u00e2rc, iar st\u00e2rcul de m\u0103rimea unei egrete, iar egreta de m\u0103rimea unui b\u00e2tlan, care b\u00e2tlan poate de fi de m\u0103rime mare, mijlocie \u015fi mic\u0103, completeaz\u0103 tata \u015fi r\u00e2dem am\u00e2ndoi de st\u00e2ng\u0103cia descrierii de pe t\u0103bli\u0163a de fier.<\/p>\n

 <\/p>\n

Trecem pe l\u00e2ng\u0103 tot soiul de alte p\u0103s\u0103ri de ap\u0103 \u015fi ajungem \u00een fa\u0163a unui morman de cenu\u015f\u0103. M\u0103 uit c\u00e2nd la tata, c\u00e2nd la gr\u0103m\u0103joara de cenu\u0219\u0103 fumegand\u0103 \u0219i nedumerirea \u00eemi tot spore\u0219te. Nu fac nici un zgomot. Aproape c\u0103 nu respir presim\u021bind c\u0103 urma s\u0103 v\u0103d ceva nemaiv\u0103zut.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acum e acum, \u00eemi \u015fopte\u015fte tata, am ajuns la p\u0103s\u0103rile de foc.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cemi aduc aminte c\u0103 dintr-o dat\u0103 mii de sori incandescen\u0163i m-au orbit cu str\u0103lucirea lor p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nervul optic mi s-a \u00eenro\u0219it ca un filament \u00eencins. Era ca \u015fi cum o stea ar fi r\u0103s\u0103rit sub bolta \u0163estei mele for\u00e2ndu-\u0219i drumul prin lobul frontal p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-a deschis pe frunte \u00eentr-un al treilea ochi prin care am v\u0103zut cum din cenu\u0219\u0103 se formau oase sub\u021biri, pneumatice, acoperite \u00eencetul cu \u00eencetul de carne, puf si pene.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0 Ai mare noroc, zice tata, ce vezi aici se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar o dat\u0103 la cinci sute de ani!<\/p>\n

 <\/p>\n

Splendida pas\u0103re cu penaj auriu, zice pl\u0103cu\u0163a, este un simbol \u015fi o dovad\u0103 a nemuririi trupului. Coaja pisat\u0103 a oului p\u0103s\u0103rii Phoenix este recomandat\u0103 \u00een afec\u0163iunile cauzate de frica de moarte \u015fi \u00een depresiile provocate de mal di mondo<\/i>.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 R\u0103ul de lume, traduce tata savant, triste\u021bea de a tr\u0103i, dar nu \u015ftii tu ce-i aia deocamdat\u0103. O s\u0103 afli ceva mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ne dep\u0103rt\u0103m fluierand nepasator pentru c\u0103 nu vrem s\u0103 nu atragem aten\u0163ia asupra buzunarelor noastre burdu\u015fite cu coji de ou\u0103 \u00eencinse \u00een cenu\u015fa fierbinte. Pantalonii mi s-au \u00eenc\u0103lzit de-a binelea, dar tata \u00eemi \u015fopte\u015fte s\u0103 rabd \u015fi eu rabd gata s\u0103 \u00eendur orice chin.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cenaint\u0103m pe alee printre toate speciile de p\u0103s\u0103ri de care \u0219tia tata, de la cele precum pas\u0103rea paradisului, pas\u0103rea m\u0103iastr\u0103, pas\u0103rea ploii, pas\u0103rea musc\u0103, pas\u0103rea lir\u0103, pas\u0103rea mortului p\u00e2n\u0103 la banalele g\u0103ini. Tata se opre\u015fte \u00een fa\u0163a urm\u0103toarei cu\u015fti \u015fi o cerceteaz\u0103 pe \u00eendelete cu un aer de cunosc\u0103tor. Dintr-o dat\u0103, se \u00eencordeaz\u0103 tot, apoi st\u0103 nemi\u015fcat ca o coloan\u0103 de piatr\u0103, r\u0103sufl\u00e2nd \u00eentret\u0103iat de parc\u0103 nu-\u015fi crede ochilor, amu\u0163it de admira\u0163ie. M\u0103 apropii \u015fi eu \u015fi ceea ce ajung sa vad \u00eentrece orice \u00eenchipuire. \u00cenauntru este un animal nemaipomenit cu capul de vultur \u015fi trupul de leu. \u00cel \u00eentreb pe tata ce este, el se las\u0103 \u00een jos \u015fi-mi \u015fopte\u015fte:<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 E un Grifon.<\/p>\n

 <\/p>\n

Pe pl\u0103cu\u0163\u0103 scrie c\u0103 Grifonul face parte din clasa mon\u015ftrilor \u00eenaripa\u0163i \u015fi c\u0103 simbolizeaz\u0103 deopotriv\u0103 extazul mistic \u015fi for\u0163a credin\u0163ei. Cuvintele astea: “clasa mon\u0219trilor \u00eenaripa\u021bi” imi sun\u0103 ca promisiunea unei continuari. Tremur de ner\u0103bdare \u015fi-l trag pe tata de m\u00e2nec\u0103 dar el nu mai face nici o miscare de parca ar fi o statuie.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cemi amintesc c\u0103 se uita \u00een cu\u0219c\u0103 at\u00e2t de fericit de parc\u0103 ar fi descoperit binevenita eroare din \u015fpalturile Facerii. Imposibilitatea existen\u021bei Grifonului \u00eel f\u0103cea pe de-o parte s\u0103 spere \u015fi \u00een existen\u0163a altor erori \u00een textul Crea\u0163iei, iar pe de alt\u0103 parte \u00eel \u00eendemna s\u0103 spere \u00een existen\u0163a liberului arbitru. Lumina amiezii deveni atunci tot mai metalic\u0103, semn c\u0103 ploaia nu va \u00eent\u00e2rzia \u00eens\u0103 tata nu p\u0103rea s\u0103 ia aminte \u015fi continua s\u0103 contemple exemplarul magnific din mitologia sa personal\u0103. C\u0103zuse \u00eentr-un soi de extaz mistic pe care trebuie s\u0103-l fi cunoscut patriarhii din vechime atunci c\u00e2nd aveau viziuni angelice, doar c\u0103 tat\u0103l meu c\u0103uta erorile Crea\u0163iei si nu minunile ei, pentru c\u0103 prin erori se putea elibera de teroarea realit\u0103\u0163ii. Unde ceilal\u0163i p\u0103rin\u0163i le ar\u0103tau copiilor doar ni\u015fte \u015ferpi \u015fi crocodili, el vedea dragoni cu aripi irizate ori un basilisc cumplit la vedere. Unde vizitatorii se adunau \u00een jurul cu\u015ftii leului, tata p\u0103trundea adev\u0103rul \u015fi-mi ar\u0103ta sfinxul cu cap de femeie \u015fi trup leonin. Unde era un lup, el \u00eemi ar\u0103ta un v\u00e2rcolac sau un loup garou<\/i>. Unde un coiot \u00ee\u015fi dezvelea col\u0163ii ameni\u0163\u0103tor, noi admiram un cerber cu trei capete, dintre care doar unul \u00ee\u015fi \u0163inea cuminte botul pe labe. Era at\u00e2t de entuziast \u00een vedeniile lui \u00eenc\u00e2t copilului de atunci \u00eei era cu neputin\u021b\u0103 s\u0103 le reziste. M-a f\u0103cut s\u0103 vad \u015farpele Uroboros \u00eenghi\u0163indu-\u015fi ve\u015fnic v\u00e2rful cozii, elefantul care a prezis na\u015fterea lui Buddha, behemotul \u015fi satirul, centaurii \u015fi minotaurul, harpiile \u015fi hipogriful. Am v\u0103zut tot ce \u00eei trecea prin minte tat\u0103lui meu, cuprins de frenezia evoc\u0103rii celor mai imposibile creaturi. Se l\u0103sase \u00een voia unui elan demiurgic asemeni unui scrib care \u00eentr-un furor scribendi<\/i> a\u015fterne de-a valma cuvintele pe o foaie f\u0103r\u0103 s\u0103-i mai pese de \u00een\u021belesul sau potrivirea lor. Era cu neputin\u0163\u0103 de oprit.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ceva mai tarziu, am ajuns \u00een fa\u0163a unei cu\u015fti cu z\u0103brele at\u00e2t de rare \u00eenc\u00e2t orice bestie ar fi putut intra \u015fi ie\u015fi, dup\u0103 voie. De fapt, erau atat de rare c\u0103 p\u0103reau de-a dreptul inexistente. \u00cen\u0103untru se afla cel mai straniu monstru \u00eenchipuit de imagina\u0163ia tat\u0103lui meu: o himer\u0103 cu cap de leu, trup de capr\u0103 \u015fi coad\u0103 de \u015farpe. Pe gur\u0103, leul scuipa fl\u0103c\u0103ri de care tata s-a slujit ca s\u0103 \u00ee\u015fi aprind\u0103 \u00eenc\u0103 o \u0163igar\u0103. Eram at\u00e2t de \u00eensp\u0103im\u00e2ntat c\u0103 monstrul acela cumplit ar fi putut s\u0103 ias\u0103 din cu\u0219c\u0103, dar tata m-a asigurat c\u0103 nu e nici un pericol. Himera, spunea el, este singurul animal care se \u00eendoie\u0219te de propria sa existen\u021b\u0103. Din pricina asta nici nu trebuie \u00eengr\u0103dit\u0103 \u00eentr-o cu\u015fc\u0103 precum celelalte animale, pentru c\u0103, de\u015fi cumplit\u0103 la vedere, este cu totul \u015fi cu totul inofensiv\u0103. Himera este at\u00e2t de preocupat\u0103 de chestiunea existen\u0163ei sale, \u00eenc\u00e2t acest lucru \u00eei r\u0103pe\u0219te tot timpul, silind-o s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 mereu la grani\u0163a dintre fiin\u0163\u0103 \u015fi nefiin\u0163\u0103. Cuvintele sale mi-au r\u0103mas at\u00e2t de bine \u00eentip\u0103rite \u00een minte, c\u0103 deseori \u00een via\u021ba mea de adult m-am \u00eentrebat dac\u0103 nu am devenit la r\u00e2ndul meu un soi de himer\u0103. Pe atunci \u00eens\u0103 m\u0103 uitam la tat\u0103l meu ca la un veritabil om de \u015ftiin\u0163\u0103 dublat de un magician cu har. Tremuram de \u00eenc\u00e2ntare \u015fi a\u015f fi vrut s\u0103 nu mai ie\u015fim vreodat\u0103 din acel loc, chiar dac\u0103 pic\u0103turi reci de ploaie \u00eencepuser\u0103 s\u0103 cad\u0103 u\u015for. Tata a \u0163u\u015fit enervat de c\u00e2teva ori pentru c\u0103 nu-i pl\u0103cea s\u0103 fumeze \u00een aerul umed \u015fi m-a luat pe dup\u0103 umeri. Am gr\u0103bit pasul c\u0103tre padocul poneilor \u015fi al cailor \u00eenaripa\u0163i. Locul era \u00eemprejmuit cu un g\u0103rdule\u0163 din r\u0103chit\u0103 \u00eentrerupt de un mic chio\u015fc unde st\u0103tea cel care vindea biletele pentru c\u0103l\u0103rit. Chio\u015fcul era minuscul ca pentru un pitic, iar tata mi-a spus c\u0103 era pentru un jocheu \u015fi c\u0103 to\u0163i marii jocheii au fost mici de statur\u0103. Apoi a r\u00e2s singur ca de o glum\u0103 bun\u0103 \u015fi a tras din \u0163igar\u0103. Nu \u0219tiam ce ponei s\u0103 aleg…. ba pe cel negru, ba nu, pe cel alb cu stea \u00een frunte.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dar caii nu se aleg a\u015fa…. ia o m\u00e2r\u0163oag\u0103 scheletic\u0103, ia-l pe cel mai slab \u015fi pr\u0103padit pentru c\u0103 \u0103la e c\u0103lu\u0163ul fermecat, mi-a zis tata.<\/p>\n

 <\/p>\n

Avea dreptate. Am v\u0103zut cu ochii mei cum unui c\u0103lu\u0163 mai pric\u0103jit i se aducea o tipsie cu j\u0103ratic. Pe m\u0103sur\u0103 ce gloaba \u00eenfuleca la j\u0103ratic, pielea i se netezea, coama \u00eei cre\u015ftea \u00een valuri m\u0103t\u0103soase \u015fi muguri de aripi i se iveau pe spate \u00eenflorind \u00eentr-o pereche uria\u015f\u0103 din care a b\u0103tut nechez\u00e2nd de bucurie.<\/p>\n

– \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cum \u00eel cheam\u0103? strig catre \u00eengrijitor.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0 Burak, a venit raspunsul aceluia f\u0103r\u0103 prea mare chef pentru conversa\u021bie din pricina ploii care se pornise.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Burak e calul pe care a zburat Profetul Mahomed p\u00e2n\u0103 la cer de unde s-a \u00eentors cu Coranul, a zis tata. Dreptcredincio\u0219ii musulmani o mai numesc \u0219i Cartea, Al Kitab<\/i>, a ad\u0103ugat strivind chi\u015ftocul sub talp\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

A fost singura dat\u0103 \u00een acea zi cand am sim\u0163it c\u0103 tat\u0103l meu se \u00eentristase. Pe c\u00e2nd ne \u00eendreptam c\u0103tre ie\u0219ire vedeam \u00eenfrico\u0219at cum imagina\u021bia lui popula acel spa\u021biu, sub impresia unei st\u0103ri de spirit dintr-o dat\u0103 alterate de un g\u00e2nd nepl\u0103cut, cu creaturi mult mai pu\u021bin izbutite ca p\u00e2n\u0103 atunci, aproape hidoase dac\u0103 le-a\u0219 fi observat mai pe \u00eendelete. \u00cens\u0103 ne-am \u00eendreptat cu repeziciune spre poart\u0103 \u0219i, de acolo, \u00een st\u00e2nga, c\u0103tre p\u0103durea B\u0103neasa, p\u00e2n\u0103 ce am dat de ma\u0219ina noastr\u0103 care mi s-a p\u0103rut ca niciodat\u0103 un ad\u0103post sigur.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mi-e o foame de canis lupus<\/i>, a spus. \u021aie?<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mie de v\u00e2rcolac.<\/p>\n

 <\/p>\n

Tot drumul de \u00eentoarcere p\u00e2n\u0103 acas\u0103 nu a mai scos nici un singur cuv\u00e2nt. Ajuns \u00een fa\u0163a casei, \u015fi-a aprins invers \u0163igara. A \u00eencercat s\u0103 trag\u0103 un fum din ea, dar \u0219i-a dat seama la timp \u0219i a aruncat-o enervat, apoi a strivit-o sub talpa pantofului. Ne-am zg\u00e2it o vreme la toc\u0103tura de tutun \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103 \u00een b\u0103ltoac\u0103 p\u00e2n\u0103 ce mama ne-a strigat la mas\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Bogdan Mure\u015fanu for the English version click here     Cred c\u0103 aveam vreo \u015fase ani \u015fi eram \u00een clasa \u00eent\u00e2i c\u00e2nd, \u00eentr-o duminic\u0103, tata m-a luat cu el s\u0103 vedem animalele la B\u0103neasa. Era o zi de prim\u0103var\u0103 timpurie \u015fi lumina se \u00eentindea ca o peltea sub\u0163ire peste case \u0219i \u015fosea \u015fi, prin […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[986,393],"tags":[509,1164,54],"class_list":["post-9871","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-38","category-prozascurta","tag-bogdan-muresanu","tag-egophobia-38","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2zd","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9871","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9871"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9871\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9922,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9871\/revisions\/9922"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9871"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9871"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9871"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}