Surogat de hoinăreală

de Sorin-Mihai Grad

m-am jucat de-a dumnezeu aseară,
când am zis să fie lumină
s-au pornit să ardă toate becurile de pe străzi,
iar când am le-am poruncit apelor să stea
artezienele din parc n-au mai suflat,
am trecut apoi la oameni,
dar nu mă asculta nici unul
oricum încercam să comunic cu ei,
cu cuvântul, fapta sau gândul,
era să-ncasez şi-o bătaie,
deşi se presupune că io ar trebui să-i bat pe ei
chiar dacă nu cu bota,
trecând pe lângă biserici
populate
n-am auzit nici o rugăciune,
iar când am vrut să intru-ntr-una
m-a întâmpinat o doamnă cu mătura:
-azi nu mai avem program.