de Mugur Grosu
toţi vor fugi din oraş în aceeaşi zi.
te vei trezi singur
ca un cuvânt al unei limbi dispărute
săpat în piatră.
ori te-ai putea urca în cel mai înalt copac
să mai vezi vălătucii de praf, urma păsărilor stârnite,
să-ntinzi palma în zare, mirat câte poate cuprinde?
ori ai putea învăţa-o pe piatră
să te rostească?
voi învăţa să ascult.
[postată iniţial pe blogul autorului]
piatră
2 thoughts on “piatră”