Nu las scuzei de a mă naşte nimănui, sunt o claustrofobă înveninată în ultimul strigăt detaşat, în imprecizia oricărei concizii în absenţa oricărei prezenţe, m-am născut pentru a citi Ecleziastul ca pe o religie şi pentru a regreta simţul oricărui regret, rădăcinile sunt halucinaţia acestui drog numit viaţă, singur, vidul aminteşte de noi
stârneşte numai libertatea morţii. Pentru ce modestie? Pentru ce tragic? Pentru ce victime? Singura limită este noaptea ce naşte, singura libertate e limita ce omoară "Las nimănui mostenire nimicul", J.L.Borges
|
