* Roxana Eichel - frica
* Roxana Eichel - a �nceput să capete forma mea
* Roxana Eichel - drowsy
* Andrei Ruse - fast parents (fast food #1 )
* Andrei Ruse - fast sleep ( fast food #2 )
* Andrei Ruse - fast identity / fulga ( fast food #3 )
* Andrei Ruse - fast personal god ( fast food #4 )
* Andrei Ruse - fast beauty / popcorn ( fast food #5 )
* Olga Ştefan - anorexie
* Adrian Suciu - Oameni vii
* Adrian Suciu - Fals tratat despre suflet
* Adrian Suciu - O limbă aproape uitată
* Ionuţ Radu - ****
* Ionuţ Radu - Repetat primul strigăt devine lizibil
* Ionuţ Radu - Eva s-a născut �n interiorul unui vis de-al lui Dumnezeu
* Miki Vieru - Haiku'uri

frica

de Roxana Eichel

frica răm�ne mereu aici �n spatele uşii mărunţită alburie

ca bucăţelele de unghii care sar din foarfecă pe podea

�ncă o zi �n care ne �nfundăm gurile cu pansamentele tăcerii

cu delicatele batiste umede şi răcoroase care şterg urmele de celălalt

oric�t de �ncr�ncenate ar fi �n fiecare obraz

avem piele obosită şi pofte care nu mai trec de ea

doar atingerea ta grăbită ca un metrou care dispare �n tunel

doar m�na ta care str�nge �n acele momente c�nd avem ceva la fel

at�t de puţine lucruri mai �ntrerup durerea asta

ca o furculiţă pe care nu mai poţi s-o scoţi din carne

ca o uşă definitiv blocată

vorbim cu r�njete strălucitoare de lucrurile care �mi fac rău

ca şi cum am prezenta unui copil din orfelinat poze cu noi

şi părinţii noştri �n sute de ipostaze fericite

sute de imagini care r�d convulsiv şi mă arată cu degetul ca pe o boală caraghioasă

şi niciun sens care să poată �nveli toate astea

toate trenurile după care alergi toate tramvaiele �n care te urci fără bilet

toate cărţile abandonate toată goana de a ajunge undeva

�n spatele unei uşi să te ascunzi să te poţi �ngrozi �n voie de tot ce-i afară

să te pl�ngi de absenţele cu forme ca de ou pictat gol pe dinăuntru

să construieşti bariere �nalte din ceşti de cafea să-ţi �ngropi m�inile �n scrumieră

frica �şi ţese �nainte lenjeria de pat peste corpul meu

peste toate lucrurile acelea dintre noi care au ajuns at�t de sus

�nc�t nu le mai putem ţinti cu nimic privim cum se �ndepărtează

ca nişte baloane colorate la �nălţimi absurde

frica �mp�nzeşte tot de jos p�nă sus

vorbim mult iar ceea ce spunem desenează figuri geometrice perfecte

tu �ntotdeauna vei face linia care �nchide triunghiul

povestim cum să mergi �n voie pe l�ngă ordinea prestabilită ca o chiuvetă �nfundată

cum să faci obiectele să te asculte

cum să nu poţi explica de ce unii oameni intră liber

şi violent ca un parfum bărbătesc �n viaţa ta transpirată

şi efectiv nu mai există desprindere din asta

toate sticlele pe care le-am spart n-au reuşit s-o alunge

şi-mi trimite impasibilă şi nevătămată �n spatele uşii

toate cuvintele tale pentru celelalte femei

sunt aceleaşi cuvinte de pe coapsele mele sunt aceleaşi

p�lp�iri de brichetă către ţigările lor

e acelaşi z�mbet omniscient

frica e aici ca un poem �mpotmolit �ntr-o minte beată

ca o buruiană sufoc�nd florile noastre preferate

şi niciun sens care s-o poată st�rpi

a �nceput să capete forma mea

de Roxana Eichel

�ncepe aşa: �mi aşez sacul de dormit pe gresia albăstruie �n baie. pe �ntuneric.

�mi aprind un kent lung. �mi aşez telefonul pe un şerveţel

folosit. mă �ntreb cine va intra primul peste mine

de altfel dumnezeu e cel care vede �ntotdeauna pe gaura cheii dacă te masturbezi

pentru necunoscuţi mă pot prezenta alternativ

un morman de tăceri/gemete/fumuri dintr-un kent lung

de data asta cu ceafa puţin �ncordată pur şi simplu privesc �n sus

e acolo

o singurătate albicioasă care a căpătat forma mea

coboară lent �n cadă lasă aburul să-i dea ameţeli ca o infuzie

cu suflete de morţi

c�teodată are destul curaj

să intre �n camera mea să ia nişte pastile roz cu o gură de bere răsuflată

deschide fereastra z�mbeşte micilor păienjeni roşii de pe pervaz

şi totul �i spune welcome to ploieşti the city of manifold wonders

aici zilele săptăm�nii �şi �ntind pe tine trupurile vlăguite bătr�ne

ca nişte f�şii de ciorap de damă cu care leagă bunică-ta borcanele cu zacuscă

aici vitrinele cu lichidare de stoc �şi cască gurile fără dinţi să-ţi �nghită

s�nii picioarele �n ţoale cu sclipici

aici priveşti �n sus şi vezi I inimioară portocalie Ploieşti

ca o brichetă care-ţi p�rleşte genele

noaptea poţi umbla pe străzi cu ochi de căţea turbată nu vei găsi pe nimeni

deocamdată �nsă aici

totul are sfori şi curele la �ncheieturi

ca-n the lonely grave of paula schultz

ştiu că e cald prin oraş a �nceput să se răsp�ndească duhoarea de pisici moarte

dar eu stau aici ca un peşte fără solzi

ca o bibliotecă goală

mă obişnuiesc cu mine cu amorţeala cu aerul rece care intră pe sub uşă

vor desface fermoarul

va fi ca atunci c�nd descoperi o ciocolată cu alune uitată �n frigider

nu tocmai expirată doar acoperită de o peliculă albicioasă

drowsy

de Roxana Eichel

ca o idee cu care nu se �nt�mplă nimic

ca un animal bătr�n care are nevoie de

un roi de claxoane ca să se dea la o parte

alene din mijlocul drumului

ca un sărut �ntre fiinţe leşinate

ca toţi oamenii rostogoliţi dintr-o dată pe străzi la 7 dimineaţa

�nlemnind puţin la semafoare

trunchiuri str�mbe de copac care aşteaptă fremăt�nd

securea

număr�nd �n cor cu voci plate

secundele p�nă la verde

şi la fel cu toate astea suntem

�n zile ca un fier de călcat netezind cearşafurile boţite

din mintea noastră devers�nd �n continuare

peisaje cu linii drepte ca un bărăgan

acum e devreme acum e t�rziu ne comparăm

�n silă noţiunile proporţiile de răbdare de nervi

şi tot ce trăim devine cumva zemos-plutitor

ca gălbenuşul �ntr-un ou fiert moale

e �n aer ceva

ce ne absoarbe viaţa din toate �nt�mplările

le scufundă le surdinizează

la fel cum somnul din zori ignoră orice alarmă

te �mpiedică să te �ntinzi după ceasuri

şi ziua se scurge ca o �ngheţată care se topeşte �n paharul de plastic �n timp ce

te g�ndeşti la orice altceva te g�ndeşti cu ce seamănă harta bucureştiului lipită �n metrou

cu o frunză cu un fulg de zăpadă monstruos cu un peşte acoperit de ţepi

şi e bine să trăieşti dedesubt neatins

fiindcă nu cunoşti semnele de circulaţie

�ţi scapă sensul noţiunilor tehnice nici nu eşti de aici

din lumea asta plină de cariere de succes

e bine aici deşi fiecare din noi e căldicel nimeni

nu ne scuipă nu ne leapădă

suntem marfa dintr-un magazin de produse ieftine

ce par totuşi scumpe

şi orice apropiere poartă eticheta

„ar putea fi oricine altcineva”

ca o inimă diformă care bate de sub asfaltul de bucureşti

fast parents ( fast food #1 )

de Andrei Ruse

la �nmorm�ntări oamenii sunt bucăţi de carne
care apar şi dispar
m�inile prietenilor pe umeri
sunt bucăţi de carne pe alte bucăţi de carne

oamenii de fapt se g�ndesc la ai lor
se sperie
şi se prefac politicos că sunt trişti

ca atunci c�nd silviu a-ngropat-o pe maică-sa
şi eu
atent la detaliile poetice ale cimitirului
la respiraţiile groparilor
la privirile lor
studiind atent coroanele ornamentele
gropile
mă g�ndeam la mama

era acasă probabil atunci
făcea curat
sau se uita la seriale stupide pe axn
şi era bine asta

aveam nevoie să o ştiu aşa
acasă
�n ipostaze stupide

cum am nevoie să apuc să-i văd ridurile
să apuc să aud c�nd �mi poceşte numele
şi se chinuie să şi-l amintească

sunt simple necesităţi
la fel cum
trebuie să ştiu că odată se va certa cu vreun tembel �n tramvai
ca să-i lase locul
că va căuta pieţele cele mai ieftine
şi �n loc de genţi va avea sacoşe de rafie uzate

am nevoie ca ea să �mbătr�nească frumos
să fie la curent cu schimbările politice
cu zodiacul săptăm�nal de care mă va atenţiona

să nu-mi �nteleagă generaţia şi să mi-o acuze
de toate bolile

la fel cum am nevoie
de weekendurile �n care voi trece
să văd dacă e bine să văd dacă-i lipseşte ceva
weekendurile �n care să-i las nepoţii pe cap
şi să ştiu că sunt răsfăţaţi
plimb�ndu-se prin toate parcurile
�nfulec�nd din toate dulciurile

m-am g�ndit atunci
că ştiind toate astea
voi apuca să-l văd pe silviu z�mbind la o �nmorm�ntare
şi carnea lui caldă pe carnea mea caldă
mă va face să mă iert
de egoismul de a mă g�ndi la mama
c�nd se cobora �n păm�nt sicriul altei mame

fast sleep ( fast food #2 )

de Andrei Ruse

dorm mult prin maşinile ratb

�n orice traseu

�mi caut loc �ntr-un colţ mai ferit

sau mai aglomerat c�t să-mi fie cald

�mi las capul pe geamul jegos

şi mă g�ndesc

�n c�te feluri aş putea salva planeta literatura

număr staţiile cu ochii �nchişi

ştiu mereu unde sunt

ştiu şi ce fac oamenii

după zgomote

simt dacă se uită sau nu la mine

stau cuminte pe scaunul meu de plastic

tremur�nd de frica de a ajunge-acasă

de frica somnului de noapte

care a devenit un coşmar

�n patul meu mă trezesc tot mai des transpirat

crez�nd că n-am numărat bine staţiile

că am ratat drumul

şi nu mă mai pot �ntoarce

fast identity / fulga ( fast food #3 )

de Andrei Ruse

*

ştiu că voi ajunge �ntr-un paradis

plin de cereale amestecate cu fulga

eu nu cred �n păm�ntul lor

nu mă �ntorc �n noroiul ăla amestecat

cu s�nge cu flegme

cu rădăcini slăbite de e-uri

de plastic de suplimente cu ură cu foame cu frustrări

orgolii şi disperări sentimentale

eu nu vin de-acolo

pe mine m-a născut mama

�n spitalul pantelimon �n salonul unde

nimeni nu credea �n ipocrizia fericirii

nimeni nu avea dumnezei de plastelină sau de israel

şi nimeni nu credea că ceauşescu o să cadă

*

buletinul mi l-am făcut ca să-mi ţin minte numele

să am un fel de cod de bare

pentru care să plătesc

amenzi facturi regrete

*

de scris m-am apucat apoi

pentru insomnie

pentru o bursă nesperată �n irlanda

şi pentru femei frumoase

*

�n cartierul unde acadelele au trăgaci

şi binele umblă cu vestă antiglonţ

femeile sunt ca un biberon colorat

umplut cu lapte

de vacă

fast personal god ( fast food #4 )

de Andrei Ruse

sunt un bărbat ur�t

cu m�ini şi vise frumoase

ştiu asta

la fel cum ştiu că

nu am suportat niciodată ornamentele de plastic

coperţile de plastic

florile de plastic

la fel cum ştiu că

am satisfăcut şi am dezamăgit toate femeile

le-am iubit le-am scris versuri

le-am �njurat le-am lovit sau le-am lăsat baltă

�n aceeaşi măsură

am cicatrici şi coşmaruri care-mi spun

că uneori am greşit mult

dar ştiu şi asta

la fel cum ştiu că

niciodată nu l-am minţit pe dumnezeu

c�nd cu aceeaşi m�nă cu care mă rugam lui

mă masturbam

atingeam vagine pufoase

plantam vişini �n curte

sau loveam ţiganii care �ncercau să-mi fure demnitatea

seara �n cartier

c�nd mă �ntorceam �ndrăgostit

de la vreo �nt�lnire importantă

dumnezeu ştie că m-am arătat gol

cu aceeaşi m�nă murdară cu care am ucis

cu aceeaşi cu care scriu poezie

aceeaşi �n care am ţinut copii

testamente cuţite romane

şi nici el nu m-a minţit pe mine

lăs�nd concertele nirvana şi bombele nucleare

să stea �n aceeaşi ţară

dar ştiam şi asta

fast beauty / popcorn ( fast food #5 )

de Andrei Ruse

frumuseţea poate sta

sub s�nul unei ţigănci care alăptează

�ntr-un troleu

sufocat de oameni plictisitori

�ntorc�ndu-se goi acasă

idei mărunte

planuri

şi alte lucruri foarte importante pentru umanitate

m-am simţit vinovat

că m-am excitat din cauza ei

/ dar at�t am putut să fac

sf�rcul ei groaznic

brun

muls de un copil minunat

se mărea cu c�t �l priveam / obsedat

se umfla �n tot felul de forme ciudate

şi se-auzea ca floricelele de porumb

făcute acasă

pocnind �n tuci

de nerăbdare sau de durere

anorexie

de Olga Ştefan

singurele lucruri

care mai �mi plac sunt � manechinele din plastic şi armătură de fier

�mi muşc pieliţa dintre index şi degetul mare

ca să �nceteze să-ţi pese de tine

şi de instinctele tale primare trebuie să iubeşti foarte mult

iar loving yourself is like loving a dead.

***

�ncetul cu �ncetul

conturul mi se contractă şi spaţiul pe care-l ocup se restr�nge.

cred că şi �n mine curg robinete de spaimă.cred că şi

eu am dreptul să spun � somebody stop this.

acum străzile pe care te plimbi miros exact ca mine

a transpiraţie diluată cu spary şi a fată nedorită singură pentru totdeauna

�n mijlocul lumii o baltă de untură

***

e �ngrozitor să n-ai cu ce să scrii şi mai ales

pentru cine. te �ndeşi sub plapumă ca un pui congelat

�ntr-o pungă oranj te simţi apăsată de corpurile rubiconde ale

alimentelor interzise �ţi tai rondele de morcovi

modificaţi genetic. talia sf�rtecată de foame

şi stomacul ca o c�rpă de şters praful răm�n contururile

rigide ale timpurilor amare.

s�mbetele c�nd mama te plimbă prin piaţă

răm�n numai mici umflături �n pielea groasă şi umedă

a nefericirii cu care priveşti acele c�ntarurilor �ntr-un dans

din ce �n ce mai scurt. �naintezi p�nă spre cifrele monstruoase

ale ur�ţeniei şi refuzului.

cu plapuma pe cap compilezi nişte rugăciuni şi-ţi str�ngi ochii

VEI FI CEA MAI FRUMOASĂ FATĂ DIN ........................

***

alerg şi nu ştiu după cine. demian mi-a sărutat deja fiecare centimetru de piele aspră

găurită de pureci şi de singurătate. alerg şi nu ştiu după cine.

alerg pentru tendoanele mele �ngropate �n bucăţi groase de gelatină

alerg după frumuseţea actriţelor care-mi z�mbesc din posterele nopţii.

dragostea se gudură pe l�ngă mine ca un c�ine de restaurant. miros a plastic ars şi a mucegai

�n tine, ur�to, barbiebride

păpuşa dezmembrată loveşte din nou

***

these years love ain't in the list �mi inund timpanele

cu idei dospind de masochism

ştiu că tot ce-mi doresc e să ies cu Cineva

iar nu cu fetele astea şterse şi greu de �nţeles

ca nişte formule matematice

peste care elevul de seviciu �şi trece palma

stranietatea gesturilor mele venite ca pe bandă

cumva �n ciuda �ncercărilor eşuate de a-mi camufla

frica de a-mi �nălţa pomeţii �ntr-o grimasă convingătoare

se proiectează pe zidurile �n faţa cărora mă opresc să-mi trag răsuflarea şi

totul decurge ca �ntr-un film mut c�nd pe peretele alb

al cinematografului

se văd numai umbrele unor m�ini devenite brusc fluturi

sau capete de lupi.

***

cu m�inile �n jurul taliei mimez o �mbrăţişare bine-meritată

am slăbit destul �nc�t să-ncap �n jeansii dintr-a 5a

am �nt�lnire cu un băiat dintr-a 12a

o lamă gilette se plimbă de-alungul pulpelor

mă g�ndesc la bărbaţii masacraţi �n siberia

la toţi bărbaţii schilodiţi pe viaţă şi la feliile de p�ine

pe care o femeie destul de t�nără le �nghite ca pe pastilele

�mpotriva uitării. şi eu sunt o fiică a acestor războaie

le-am moştenit mirosul � sc�rţ�itul zăpezii.la fiecare z�mbet alburiu

ca un os pe care-l priveşti cu stupoare

ieşind dintre �nvelişurile de carne printr-o rană vindecată at�t c�t

nu mai poate să doară.

compostez cu dinţii biletele false ale fericirii

buzele tale g�tul tău �ncheieturile şi cartilagiile

sunt şi eu o fiică a acestor conflagraţii cu statistici neverosimile

�ntinsă pe pat �mi relaxez fiecare muşchi, da demian,

�ştiam � că adevăratele răni

�nu se vindecă sub pansamentele dragostei

***

mă g�ndesc la femeile care-şi promit degeaba dragostea eternă

la fetele care-şi iau o slujbă ca să poată hrăni stomacul atrins de ulcer

al acestei iubiri pline de mofturi. �mi palpez şoldurile şi coapsele

n-am cui să promit lucruri mari �mi golesc stomacul

p�nă ce leşinul e un altfel de a-mi comunica „g�durile şi sentimentele”

resturi ne�nghiţite �mi �ncadrează silueta

cred că sunt o singuratică şi

�at�t.

un om care-ar putea să urle la lună.

Oameni vii

de Adrian Suciu

cunosc un miliardar excentric din sighet
vinde cartoane şi caută oameni vii

el spune au murit mulţi pe-aici
ar fi echilibru dacă aş găsi unul viu de fiecare mort
numărat

el găteşte pentru poeţi
şi le sponsorizează cărţile

la firma lui m�ng�ie facturi femei cu degete subţiri
dulci ca poemele scrise �n apnee
ele s�nt supravegheate de doi moşi �nţelepţi
dintre care unul a fost securist

el spune e greu
s�nt puţini vii
el o spune
cu aerul �nduioşat cu care semnează contracte
şi acceptă felaţia secretarei

el e singurul �nger cu cont �n bancă
pe care �l ştiu

Fals tratat despre suflet

de Adrian Suciu

Trupul poartă boli �năuntru.

Dacă eram femeie, măcar �l scăpam
de singurătate şi-i dăruiam un fiu...

Dar dragostea n-acoperă trupul. (Din gura
mamelor plecate se preling umori neplăcute privirii. Ori
stau at�t de-ngheţate-ntre crini �nc�t fiii lor
detestă crinii pentru restul vieţii.)

Uneori, trupurile se ating �ntre ele
şi produc acea premoniţie a morţii
pe care ignoranţii o numesc sex.

Rareori, haina prea largă şi nemernică
e locuită de cineva. 

O limbă aproape uitată

de Adrian Suciu

De c�teva toamne,
scriu �ntr-o limbă aproape uitată,
la ţărmul mării căreia ei �i spun neagră.

Nu-mi regret neputinţa: mulţumită ei,
pot savura �n voie băile aspre
săv�rşite asupră-mi de tinere
ale căror sf�rcuri le sug doar pentru
gustul s�ngelui străin.

Mi-a �nţepenit �ncheietura. De-aceea
r�ndurile aşternute acum au solemnitatea soldaţilor beţi.
Dacă pl�ng, ei mă şterg de�ndată
cu p�nze mirosind a copil adormit.

Lumea s-a obişnuit cu plecarea mea
�ndelung am�nată. Nu am vreo durere
şi nu vreau să �nţeleg pe nimeni. C�ndva,
nu s-a �nt�mplat nimic - acela a fost
cel mai important eveniment
de la moartea zeilor �ncoace.

****

de Ionuţ Radu

Dacă aş fi fost mag

aş fi urmărit deplasarea stelei pe un cer �ntors cu faţa spre centru

aş fi sesizat valurile produse de trecerea prea aproape de eu

a cometei.

Ochiul meu �ncă nu a atins realitatea cu m�na

�n pelerinajele sale a �nt�lnit doar amintirile păstrate �n exterior.

Trecerea cometei prin apropierea numelui meu

sau al altuia

este egală cu o schimbare la faţă.

Repetat primul strigăt devine lizibil

de Ionuţ Radu

Văd zmeul pl�ng�nd cu lacrimile fiecărei victime

face penitenţă in faţa zilei a şaptea,

cea mai apropiată peşteră este sinele său

poate cumpăra non-stop de la intrare aur, smirnă şi tăm�ie...

nu avem loc �n afara propriului destin.

Nu s-a culcat

aşteaptă dedicaţia mea

din care să citească rugăciunea de seară,

plăteşte poeţii cu ziua

să construiască mari ziduri chinezeşti

pentru a nu fi nevoit să meargă mai departe.

Pe spatele cuvintelor

reeduc zmeul prizonier propriului suflet,

udat parţial de schimbarea la faţă a apei

�l �nvăţ să folosească sinele ca semn de carte.

Cu nuiaua de alun

f�nt�narii au detectat apă curgătoare �n interiorul poetului.

Eva s-a născut �n interiorul unui vis de-al lui Dumnezeu

de Ionuţ Radu

1 Muzei culcate pe spate �i dezgolesc un singur poem...

2 Cu inima ataşată fiecărui deget

poetul �i m�ng�ie sufletul, s�nul, g�ndurile...

după ce i-a dezgolit un poem

şi au făcut dragoste şi

a aflat că memoria raiului poate fi locuită.

După prima noapte de dragoste cu sufletul muzei

a descris interiorul visului lui Dumnezeu �n care s-a născut Eva.

„3 C�nd Dumnezeu s-a trezit

a umplut cu păm�nt conturul visului

şi visul a �nceput să se deplaseze (spre El).

( Dumnezeu a văzut-o primul pe Eva goală).

4 �n primele nopţi ale călătoriei

c�nd Adam �ncă mai visa unele din visele lui Dumnezeu (cu �nt�rzierile inerente datorate diferenţei de fus orar)

Eva făcea dragoste şi cu �ngerul ei.

�n patul conjugal

se �nt�lnesc două istorii,

se pierd unul pe celălalt �n acelaşi

pentru ca dimineaţa

fiecare (istorie) să-şi găsească noua inimă mai aproape de piele.”

Haiku'uri

de Miki Vieru

laleaua noastră albă

��������� un pumn de zăpadă �nflorit

pe depărtarea albastră st�ncoasă, prăvălită

�������� a atriilor

chiar la noi �n balcon

ştii, Cela, ce zbaturi ale v�nturilor s�nt norii

���� din deasupra t�rgului ploii

roţi de meduze, stranii deşirări...

zg�rii la uşă

������ plopul tremur�nd

�mi sabotează sc�ncetul

�şi comandă o cafea fierbinte

��������� nisipul

sub copitele unui trăpaş

mesteceni aurii

���������� umbra ermitului oriental

��������� hrană pentru cireş

bl�nd şi sur�zător apusul

���� �nghesuiam estuare �n suflet

le răsuflam spre ceruri

�nc�lcisem culori reci

� pe forma spontană

���������� a inimii

ea suspina mersul �ntre mesteceni

�mi e dor de o Ela a sunetului vital,

de cea a unui frumos r�s �n trepte

sinonim cu orogeneza

şi drumul se năruie

dar �ncă o respir!

plutesc pe undeva printre meduze

�� din al treilea cer

şi cred k te iubesc