~ �tefan Bolea - Hectic

Hectic

de �tefan Bolea

Iunie ar trebui s� fie o lun� deprimant de relaxant�. Natura intr� �n alt ritm, avem tiff, �ncepe finala nba, pe deasupra mai este �i euro. Ar trebui s� m� plictisesc de jucat baschet �i s� ating o imbecilizare bazat� pe excesul de endorfin�, care s� scoat� toate fi�ele intelectualiste din mine. De nu �tiu c��i ani iunie o echivalez, �n schimb, cu sesiunea. De parc� acum ar fi momentul pentru un push agresiv, pentru o accelerare, care s� „�ncoroneze” un alt an �colar. Mi-e dor de liceu – dup� teze nici nu mai treceam pe la �coal� �i aveam deja planul de lecturi finalizat pe vacan��. Ceva atmosfer� de genul Baskettball Diaries, mergeam cu jurnalul la sport �i unii credeau c� �mi fac temele. Bine, acum e ok c� nu sunt �n an terminal – atunci nici m�car S�nzienele nu �mi f�ceau vreo impresie, fiind prins cu ultimele corecturi la dizerta�ie. Calendarul e all fucked up, ritmul natural nu ��i d� posibilitatea s� accelerezi, c�nd totul e green, hot, filled with red sun. Iunie ar trebui s� pice �n noiembrie sau �n februarie, luni prin excelen�� abjecte – c�nd depresia din interior se reflect� �n monomania extern�. (Totu�i luni care n-ar trebui dispre�uite, �n ele se poate acumula la greu, dac� �tii s�-�i dozezi eforturile.)

A�a c� �nceputul verii, singurul care mi se pare suportabil, trece undeva �n fundal, �nc�t devine neobservabil. De�teptarea despotic� a prim�verii, recunosc, m� familiarizeaz� cu isteria. Tonurile expresioniste, muzica suprarealist�, trezirea ei feroce – �mi mut� pulsul pe un alt cadran. Dar prima lun� de var� are sonorul dat pe mute, pentru c� trebuie s� m� focalizez pe chestiuni de care s-ar putea achita �i un gr�jdar intelectual. �i cum sunt workaholic, fac �n plus, cer mai mult, ca pentru a m� izola �i mai tare de sfera tr�irii. Noaptea �mi apar�in dar asta nu este relevant – nop�ile vor fi �ntodeauna pl�smuite dup� chipul �i asem�narea mea. Ca s� nu m� erijez �ntr-un narcisist infatuat, trebuie spus c� dimine�ile nu �mi spun nimic, dec�t cele care vin dup� o noapte alb�. My point is that as a student, you are trained to June blindness. Vacan�a �ncepe �n luna urm�toare, care te poate scoate din min�i, dac� nu prin intenistate �i febrilitate (care corespund unei apatii cosmetizate), prin gargara despre global warming, care nu rezolv� nimic. Da, �mi amintesc veri din 1987, s� ziceam – c�nd supra�nc�lzirea nu era a�a brutal�. Dar asta nu-i scuz� pe cei din media s� dea �tiri exasperante cu „de�ertul Olteniei”, de pild�. La nivel mediatic, tr�im �ntr-o metonimie pur�, ca �n V for Vendetta. Sigur, suntem informa�i, dar mai degrab� �ntr-o manier� similar� �n care ni se indic� raftul de pe care trebuie s� cump�r�m �i asta at the best. Distan�a fa�� de circul politic + cel socio-consumerist o putem observa, dac� adopt�m c�teva zile de izolare intelectual� (sun� corny, are un fel de infatuarea de right-wing, dar nu g�sesc un termen mai relaxat). Parc� suntem arunca�i atunci din mansard� direct �n pu� – filmul creierului nostru nu are nimic �n comun cu regia sub-realit��ii.

Unul din profesorii mei favori�i spunea c� vacan�a este o perioad� de absenteism intelectual, care nu fixeaz� cuno�tiin�ele, ci ne ad�nce�te �ntr-o lene hedonist�. Poate c� exist� �i componenta asta – pentru c� trebuie s� sp�l�m cumva contingen�a �i arbitrarul sesiunii. Ideea mea este c� sesiunea de var�, cu toat� ambi�ia ei cumulativ� este traumatizant� prin confruntarea cu ordinea natural�. Cite�ti o gr�mad� de rezumate �i faci un sac de referate, care peste c�teva s�pt�m�ni se vor transforma �n maculatur�. Este ceva compulsiv �n toat� inautenticitatea asta. Still I make myself   busier, cum spuneam. Avem nevoie cumva de goana asta dup� referate pentru a ne deta�a de probleme stringente? Este sesiunea o c�utarea a incon�tien�ei? Pascal relata c� abandonul �n fa�a sferei divertismentului este util, pentru c� ne �ndep�rteaz� de reflec�ie, care poate fi necru��toare. Poate acesta este �i scopul sesiunii (�i, prin extensie, al muncii f�r� spirit): angrena�i �n proiecte duplicitare sau �n lecturi periferice, ne punem programatic tr�irea pe hold. Inc� o diplom�, �nc� un salariu, �nc� o afacere, �nc� cinci examene �n spate – �n creier, un gol lipsit de amintiri. You go ahead and do what it is expected – never questioning – because you know that why finds no answer (Nietzsche). Dac� am avea lecturi ideale �i slujbe dincolo de orice resentiment, am fi to�i ni�te sibari�i. Solu�ia aproximativ�? C�teva nop�i hipertr�ite �n saturnaliile hybris-ului �i o izolare voluntar� (chiar �i temporar�) de tic�itul mecanic al sesiunii, o via�� interioar� scoas� de pe hold �i pus� cu bun� �tiin�� pe play: instinctele noastre ne vor mul�umi, fie �i cu pre�ul unui examen ratat. We are fundamentally free, even if society wants to make robots and puppets from us.