~ Cezar Pricop - Dispari�ia
~ �tefania Co�ovei - M�nu�e generoase
~ Augustin Cup�a - �ntre ferestre [partea II]

Dispari�ia

de Cezar Pricop

„Dar tu ��i dai seama c� �sta-i dat pierdut la revolu�ie?! St� pe lista aia cu disp�ru�i, am v�zut eu, cu ochii mei i-am v�zut numele �nscris acolo. De fapt, eu m� uitam pe list� ca s�-l v�d pe Ardeleanu, disp�rut �i el, tot a�a, ca unul misterios. Mare mirare : Ardeleanu �sta era mili�ianul satului! C�nd a �nceput s� se trag� la Bucure�ti, s-a �mbr�cat omul �n civil, �i-a luat la revedere de la nevast� �i de la copii, c� are doi, �i-a plecat. �i plecat e �i-n ziua de azi! L-a c�utat nevast�-sa prin toate morgile spitalelor, tot anul nou�zeci a stat ea pe drumuri, prin �ar�, c�ut�ndu-l, dar, nimic, n-a dat de el �i pace. Acum, tot satul �tie c�, mai mult ca sigur, a fost vreun terorist din �la; unii zic c� a plecat �napoi la ru�i, dup� ce �i-a f�cut treaba pe-aici, dar �ntrebarea e : cum s� la�i doi copii mici �i s� pleci?! Terorist s� fii �i tot nu te las� inima! P�n� la urm� nevast�-sa s-a m�ritat. L-a c�utat ani buni, a s�r�cit de tot c�ut�ndu-l, st�nd pe drumuri; p�n� �i televizorul �i l-a v�ndut; �i-i �i trebuia un tat� la copii, �i s-a m�ritat tot cu un mili�ian, m� rog, cu un poli�ist, c� acum a�a le zice, acum, �n capitalism. Am vrut ca s-o ajut, de aia, �i-am c�utat chiar eu �n lista aia cu disp�ru�ii de la revolu�ie. ��i dai seama c-am citit-o cu mare aten�ie, mi-a r�mas �ntip�rit� �n minte, pentru c� am avut un sentiment din �la, de deja-vu, ca o revela�ie, aproape ca o minune. Eram �n comisia electoral�, erau primele alegeri de dup� revolu�ie, c�nd �mi atrage aten�ia un anumit nume : parc�-l mai v�zusem scris undeva! �tii cum e : �i se pune un fix care te tot fr�m�nt�, �i te fr�m�nt�; nu mai po�i sc�pa de el, a�a �i cu mine – mi s-a �nt�mplat; c� mie mi se p�rea c� omul �sta a votat de dou� ori, nu m� g�ndeam eu la alte ciud��enii; m� g�ndeam ca nu cumva s� fi fraudat alegerile. Dac� a� fi �tiut unde o s� m� duc� toat� treaba, poate c� n-a� fi vrut s� �tiu. Ei bine, a�ine-te : Andrie� e dat disp�rut la revolu�ie, e mort-mort, ce mai!, se zice c� ar fi fost �n grupul �la de la Timi�oara, incinerat la Bucure�ti, adic� ars, ca s� se �tearg� toate urmele. P�n� la urm� a�a s-a presupus, c� a fost ars la Bucure�ti. Declarat apoi erou al revolu�iei, nevasta �i copiii lui au primit toate onorurile �i beneficiile; �i ea, s�raca, �i face pomenile �n fiecare lun� decembrie c�nd se zice c-a fost omor�t, c�nd colo, el tr�ie�te aici, la Duda, la Br�nzoaia, �i e bine merci : are un copil mare aproape de-odat� cu revolu�ia, are c�ru�� �i cal, munce�te cu ziua! M�i, m�i! Ditamai omul, profesor, �i cibernetician, de-o inteligen�� pe care-a ar�tat-o, demonstrat-o, colabor�nd chiar la nu �tiu ce manuale de pe care elevii �nva�� �i-acum, un om ca �sta s� stea aici, la cap�tul lumii, precis c� e ceva nebulos la mijloc : nu cumva exact �sta e un terorist din �la, adev�rat? M� g�ndeam eu. Cum s� nu te g�nde�ti!?”

Toma Albini �i Ioan-Gheorghe. Primul, abia �ntors din America, ascult� cu mare interes povestea profesorului din Duda. Are mare nevoie de basme, s�tul de prea multe lucruri concrete. Dar, contrar aparen�elor, nu pune prea mare pre� pe ceea ce i se spune, altfel dec�t ca pe un fel de pl�smuire binevenit�, o inocent� ie�ire dintr-o realitate ap�s�toare care, la omul modern se transform� �ntr-o u�oar� alienare, cu timpul. Are �i o teorie : de aceea oamenii care tr�iesc la �ar� nu sufer� de depresie, pentru c� fabuleaz�, exact din cauza aceasta. Despre ce e vorba : �n timpul revolu�iei un om al satului dispare, mili�ianul, de el e vorba, dar, la o bucat� de vreme dup� aceea, parc� la un schimb, un altul, apare, mai precis, se stabile�te acolo �nsur�ndu-se cu fata Mitrei, nepoata Br�nzoaiei. Pe numele ei, Camelia, o t�n�r� f�r� v�rst� care-�i ascunde chipul ori de c�te ori se �nt�lne�te cu cineva pe drum �i care nu d� niciodat� bun� ziua la oameni.

„�tii cum sunt eu, politicos �i discret, nu puteam s� anun� autorit��ile, eu nu-s un turn�tor, dealtfel, nici nu eram sigur, nici acum nu sunt, tot ceea ce spun, poate, nu e dec�t o ipotez�; m� g�ndesc �i acum c� e o coinciden�� de nume �i nimic altceva, p�n� �i acum m� g�ndesc. C�, dac� vroia omul s�-�i piard� urma, poate c� trecea pe numele nevestei, de ce n-a f�cut-o, de nu �i-a schimbat pur �i simplu numele!? Au mai fost cazuri! Nu puteam �ns� s� m� duc la el �i s�-i zic, omule, b�nuiesc cam cine e�ti tu, ei bine : e�ti un disp�rut de la revolu�ie, dar, eu, �n schimb, am �nceput s� fac cercet�ri, s� �ntreb oamenii, cine e, de unde vine etcetera. Ce-am aflat? Ce se �tie printre oameni este c� vine din Valea Grecului, c� e dintr-o familie s�rac�, cu doisprezece copii, asta a spus el cons�tenilor, asta �tiu to�i. Ei bine, m-am dus �n Valea Grecului. Nu �n mod expres, pentru c� eram, acum c��iva ani, pre�edintele comisiei de control �n �nv���m�nt, de aceea am ajuns acolo, cu treab�. Am profitat �i m-am interesat de familia respectiv�. Chiar exist�! Adev�rat, ea exist�, dar, fii atent, te rog, la mine : exist� �i persoana respectiv�, exact la modul fizic, �n carne �i oase! N�scut �n aceea�i zi, acela�i an, cu acela�i nume cu b�rbatul Cameliei. E prea mult pentru o coinciden��, nu? Lucrurile sunt prea evidente pentru a spune c� e pur �i simplu o �nt�mplare. Nu, nu, n-ai �n�eles! Persoana exist� acolo la modul civil, adic� e un duplicat : dou� persoane cu aceea�i identitate.”

Dedublare de persoan�, asta a descoperit profesorul Ioan-Gheorghe. Furt de identitate, �n termeni juridici, modern spus. Simplu de interpretat : un terorist de la revolu�ie, din dorin�a de a se ascunde, �i schimb� identitatea, poate c� �i face �i buletin fals, apoi caut� o femeie l�ng� care s� se aciuiasc� mai u�or, pe l�ng� care se poate pierde �i de neg�sit, de aceea. Cum po�i face asta cel mai u�or dac� nu l�ng� o femeie!? �i unde se putea �nt�mpla una ca asta, mai cu profit �i mai cu u�urin��, dac� nu exact �n aceast� zon�, �n acest sat uitat de lume unde timpul s-a oprit �n loc, parc�. La asta se g�ndea Toma Albini, dar nu la modul profund; asta nu-l f�cea s� fie foarte, dar foarte atent, s� se arate interesat p�n� la uimire, poate din cauza patosului cu care Ioan-Gheorghe poveste�te. Mintea lui Albini traduce simultan fabula�ia profesorului, interpreteaz� cum f�cea cu miturile grece�ti, la �coal�, ca s� poat� �n�elege.

„Da! Exact cum �i-am zis : acela�i nume, aceea�i dat� de na�tere �i, ceea ce �tie lumea de prin Duda despre el se adevere�te �n am�nunt, exact a�a : O familie mare, doisprezece copii trecu�i prin �coal� ca g�sca prin ap�, o familie s�rac�; mam�-eroin� decorat� de Ceau�escu, iar tat-s�u, v�carul satului, nu �tia s� numere dec�t vaci, c� dac�-l puneai s� numere altceva uita ce vine dup� num�rul cinci, dup� �ase, �i tot a�a - s� �tii c� exist� asemenea oameni! Tu nu ai �nt�lnit? Am auzit c� indienii �ia din America sunt exact la fel. Nu mi-a venit s� cred. Cine era omul �sta al c�rui nume se afl� pe lista eroilor disp�ru�i ai revolu�iei?! Tu n-ai v�zut lista asta? E lung�! ��i spun eu c� e tare lung�! Nu-i anapoda?! �n acela�i timp – c� exist� o alt� persoan�, cu exact acelea�i date civile, tocmai la Valea Grecului? Nu e o enigm� demn� de scriitoarea aia, Sandra – englezoaica aia – Brown – cum �i zice!? C� tu e�ti cu Occidentul. �i uite a�a am ajuns �i eu detectiv, exact ca �n c�r�ile alea poli�iste. M-am dus la el, f�c�ndu-m� c� am o treab�, c� m� interesez de ceva, �i-am intrat �n vorb�, am �nceput s�-l descos, poate, poate aflu ceva. �tii c�nd mi-am dat seama c� e omul �sta este cu adev�rat dubios �i nu misterios?! M� fac eu o dat� c� m� interesez de p�m�nt, atunci c�nd s-au reconstituit propriet��ile, loturile de p�m�nt luate de c�tre comuni�ti. Cu toate c� �tiam c� alde Br�nzoaia n-au avut p�m�nt deloc, c� doar eu �tiam totul din documente, toate erau pe m�na mea – eu vorbesc din h�rtii! �i m� duc la ei acas�. �tii c� ei stau exact l�ng� biseric� – l�ng� biseric� stau. Am f�cut �n a�a fel ca s� fiu acolo seara, c�nd mai termin� cu treburile, ca s� pot sta mai mult de vorb� cu ei. Cum era de a�teptat, Br�nzoaia, baba, f�cea pl�cinte. De unde or avea oamenii �tia bani ca s� fac� �n fiece sear� pl�cinte eu nu m� pot pricepe, c�nd lumea nu-�i permite dec�t la s�rb�torile mari, pl�cinte. Nu are vac�, nu are oi, nici m�car c�teva perechi de hulughi nu are, m� rog. Dar, �n sf�r�it, s� nu divaghez : tocmai scotea b�tr�na pl�cintele din cuptor, erau cu to�ii pe prisp�, a�tept�nd, c�nd am strigat eu la poart�. Vorba vine, am strigat, m� v�zuser� c� vin de la o distan�� mare, apreciabil�. Camelia, c� doar am fost profesorul ei o vreme, cum m-a v�zut s-a �i pierdut cu firea. �tii c� ei nu stau tocmai bine, sunt chiar s�raci. Dorm �ntr-o singur� camer�, dar mai au o tind� de trei, nu mai mult de patru metri p�tra�i, cam a�a, la intrare, unde �i-a f�cut Br�nzoaia cea t�n�r�, Mitra, o lavi�� pe care �nnopteaz� ea, c� cea b�tr�n� st� noaptea sub un nuc, afar�, vara – iarna nu �tiu cum pup�za or dormi! Pofti�i, pofti�i, domnule profesor, v-a mirosit a pl�cinte? �tii c� Mitra vorbe�te numai �n dodii, sau, la mi�to, cum zic unii. Dar �i tu vorbe�ti cu vorbe din astea, nu-i a�a? C� doar po�i zice c� e�ti bucure�tean de-acum; nu se vorbe�te a�a pe la Bucure�ti? �tiu �i eu c� nu se potrive�te, �tiu asta pentru c� dodii e o alterare de la zodii, pe c�nd mi�to �nseamn� altceva, dar nu chiar cu totul altceva. Camelia se f�cuse stan� de piatr� de parc� �tia de ce eu eram acolo. Dar, s� spun ceva : acum, c� a trecut timpul, eu �mi dau seama c� ea chiar �tia – deci �tia!”

Ioan-Gheorghe, un �nsetat de enigme �i interpret�ri, dup� cum este �tiut, descoperise c� b�rbatul Cameliei era, �n fapt �i la concret, o alt� persoan� dec�t cea care pretindea c� el este. �n afara faptului c� descoperise numele lui, dar �nt�mplare, pe lista cu disp�ru�ii revolu�iei, mai afl�, dup� aceea, duc�ndu-se cu treburi la Valea Grecului, c� omul care pretinde a fi el exist� cu adev�rat, numai c� acesta nu plecase niciodat� de acolo. A�adar, chiar de cumva este pur �i simplu o coinciden�� de nume, tot mai r�m�ne o ciud��enie, anume faptul c� acesta ap�ruse tocmai �n ograda Br�nzoaiei.

„Pe b�rbat, a�a cum pretinde el, �l cheam�, Calistrat – dar nu Hoga�! – nu-i a�a c� la el te-ai g�ndit? Recunoa�te! Calistrat Ion, uite a�a �l cheam�. Mie �mi venea greu s�-i zic, Ion – �i zic Calistrat! Cred c� dintr-o deforma�ie profesional�, de asta. �i-l strig : m�i, Calistrate! Dar el, nimic! Calistraateee! Iar Br�nzoaia, �l cheam� �i ea repede : Ioaneee! �i Calistrat, uite a�a, se-ntoarce. Eu, gata; mie mi-a dat prin inim� – prin inim� mi-a dat! �i Camelia a �inut ea ca s� mai completeze : M�i, Calistrate Ion!, de parc� ar fi �inut neap�rat s�-i aminteasc� cum �l cheam� – de fapt, eu cred c� �sta-i adev�rul, �ntocmai. �i Calistrat e venit, a venit �n pas alerg�tor. Eu am r�mas surprins, gata s� m� dau de gol, s� spun adev�rul pentru care m� aflam acolo, m� pierdusem un pic, v�z�ndu-l cum alearg� spre mine, ca la o comand�. �i p�n� la urm�, un singur cuv�nt spun : P�m�nt! O dreg apoi : P�m�nt ave�i? Adic�, a�i avut p�m�nt confiscat de comuni�ti? Dar nu pe el trebuie s�-l �ntrebi asta, dom� profesor, pe mama trebuie, zice Camelia. Dar Mitra se repede de parc� un b�� de chibrit aprins ar fi �inut �ntre degete : Nu, nu, nu pe mine, pe mama �ntreba�i-o, dom� profesor. Nici n-am apucat, �i Br�nzoaia aia b�tr�n�, zice : C�ba-c�ba! Dar pofti�i de servi�i o pl�cint�!”

Br�nzoaia cea b�tr�n�, nu se poate spune c� este chiar b�lb�it�, dar, dac� nu �naintea fiec�rui cuv�nt pe care-l pronun��, cu siguran�� c� a fiec�rei propozi�ii, introduce o onomatopee, respectiv pe „C�ba!”. Astfel �nc�t �i de aceea, nu c� s-ar sup�ra, dar mul�i o poreclesc, C�ba-c�ba!, atunci c�nd nu se afl� ea de fa��. De fapt, nimeni nu mai �tie cum o cheam�, pentru c� �i Br�nzoaia tot o porecl� este. Cine s�-�i mai pun� �ntrebarea!? E mic�- mic� de statur�, nu mai mult de un metru jumate, un pic coco�at� �i fa�a ei e a�a de zb�rcit� �nc�t zici c� are o mie de ani. C�nd merge, nu merge cu m�inile pe l�ng� corp, a�a, ca toat� lumea, ci cu ele „�n s�n”. Chiar �i atunci c�nd se duce la ap�, cu o m�n� �ine c�ldarea, iar pe cealalt� o �ine b�gat�, tot a�a, „�n s�n”. Iar �n repaos, le �ine una �ntr-alta, dar nu ca la mor�i, Doamne fere�te!, cu m�inile pe piept, ci una �n palma celeilalte, adunate. �i e mereu vesel�, r�de �i c�nd e singur�, m� rog, z�mbe�te necontenit, �n contrast cu Mitra, fata ei, mereu posac� �i sup�rat�.

„Ehei! Ce s-o mai �ntrebi a�a de repede c�nd vezi pl�cinta aia pe care o face ea?! Nu puteam ca s-o refuz – imposibil a�a ceva! �tii cum e? Umflat� ca o! – gata ca s� dea peste margini afar� din tigaie, preg�tit� s� se lungeasc� pe-al�turi ca umbrela unei ciuperci la pubertate, din aia cu p�l�ria nedesf�cut� �nc�; rumen� cum e zah�rul cel ars, pres�rat pe o plit� �ncins�; cu o crust� aurie pe deasupra, dar cu mici exager�ri de culoare pe ici pe colo; iar din loc �n loc d� br�nza pe-afar� de mult� ce e �i-i �mbog��it�, ca un uraniu, cu ou� proaspete, abia luate din cuibar, cred c� chiar de sub g�in�, cotcod�cind; brobonelele mici de br�nz� sunt prinse unele de altele ca �ntr-un r�m�ag f�cut pe-o can� de vin negru, de buturug�, din strugurii unei vii de exact patru ani pus�… Tu putea-i s� refuzi? Eu n-am putut! �i-am stat jos pentru o bucat� de pl�cint�. Pe prisp�, direct pe lut, �tii c� scaune nu sunt.”

Ion-Gheorghe nu e un gurmand, absolut deloc nu este, doar c� �i place s� poetizeze, poet fiind. �i nu pl�cinta ca o delicates� gastronomic�, ci ceea ce provoac� ea, respectiv �ndemnul de-a sta jos, �l concerteaz�. Pentru c�, de ce se zice c� dac� st� popa jos, �n cazul de fa��, musafirul, o s� stea �i clo�tele pe ou�? De ce?

„Era c�t pe ce s� uit pentru ce venisem, pentru ce eram eu acolo. O perioad� lung�, scurt�, c� e greu s� cuantizezi �n asemenea momente – �mi uitasem p�n� �i numele. Chiar am uitat cum m� cheam�. St�team jos pe prisp� ca un amnezic. Eu �i cu Calistrat, unul l�ng� altul. Nici c�nd a trecut profesorul de matematic� pe drum, nu �tiu ce c�uta pe acolo, �i m-a strigat pe numele mic, Nic�, n-am schi�at nici un gest. De l-am f�cut pe om s� repete de c�teva ori, cu o surprindere crescut� : B�i, Nic�, b�i! Nic�! B�i, Gheorghe! Am avut noroc cu el, p�n� la urm� m-a chemat cu numele meu de botez, c�-l �tie, a�a mi-am revenit : cu numele de botez. Nu pot zice c� am tres�rit, nu-mi amintesc, dar i-am r�spuns omului ca la un bun� ziua : Uite, ce s� fac, sunt aici ca s� refac titlurile de proprietate, confiscate! A�a mi-am revenit! A�a! Doar �tii c�, �i z�mbetul, �i r�njetul, deci �i amenin�area se folosesc toate de aceea�i estetic�, respectiv dezvelirea din�ilor! Uite a�a mi-am dat seama c�, dac� i-a� fi �tiut acestui a�a zis Calistrat numele de botez a� fi reu�it ca s�-l trezesc �i pe el din adormire. Dar cine s� i-l �tie!? Eu nu!”

Nic� e numele profesorului de alint, pe care so�ia �i doar prietenii foarte apropia�i �l folosesc, ori rudele, dar numai cele de-o v�rst� cu el, asta cel pu�in, pentru c� nimeni �n afara acestui cerc nu-�i permite ca s�-l foloseasc�, nici m�car �n absen�a lui. Cu toate c� nu-i deloc o porecl�, alta dec�t asta av�nd. �n rest, numele lui oficial r�m�ne tot Ioan-Gheorghe. Foarte curios, un profesor de matematic� s� �i �tie numele de botez �i s�-l mai �i foloseasc� exact �ntr-o asemenea �mprejurare. Explica�ia ar putea s� stea �n faptul c� e un profesor de matematic� b�utor, deci cam be�iv, a�adar consumator de t�rii, c� nu bea dec�t vodc�. L�c�tu�, numele lui �i, din p�cate nu are copii.

„Am procedat �i altfel, adic� �n alt mod. �i ziceam oricum �i el r�spundea la orice nume pe care-l foloseam, except�nd pe al celor prezen�i, copilul lui – mai erau �i al�ii pe-acolo. �i atunci mi-am dat seama c� nu puteam s� m� folosesc de tertipuri, c� a� fi putut s-o iau prin eliminare. Adic�, o dat� s�-i zic Vasile, apoi, Ion, alt� dat� Mihai, sau Tudor, ori chiar �tefan, dar nu mergea a�a, asta pentru c� el r�spundea la ori�ice nume, oricum �i ziceam el zicea, da! – r�spundea! Deci nu �inea calea asta! Br�nzoaiele, o b�gaser� pe m�nec�, se fr�m�ntau, se foiau, vorbeau numai �n dodii, �i f�ceau semne �i se �ngheonteau. Iar atunci c�nd m-a strigat colegul meu, L�c�tu�, profesorul de matematic�, tocmai terminasem o bucat� mare de pl�cint� �i n-am mai luat alta, convins pe deplin c�-i ceva necurat. Nu-mi r�m�nea altceva dec�t ca s� prind un moment prielnic, s� nu m� aud� altcineva dec�t el, s�-i spun c� am fost �n Valea Grecului, iar persoana care pretinde el c� este – este! – dar n-a plecat niciodat� de-acolo, deci el e un intrus. �tii ce m� g�ndeam? Vroiam s� fac un pact cu el : nu anun� organele dac� �mi spune cine e, dac�-mi m�rturise�te povestea lui; ce secrete ascunde. M� g�ndeam la ce anume puteam scoate din asta. �tii cum e : �i se pare, uneori, c� mesajul unor �nt�mpl�ri ciudate ��i este destinat doar �ie �i numai �ie �i tot a�tep�i cu oarece r�bdare ca acesta s� �i se dezv�luie la un moment dat, exact ca un mesaj adresat la modul particular; iar dac�-l spui �i altora, �nainte de vreme, vraja se �mpr�tie, nu mai �n�elegi nimic, mesajul se ascunde, totul devine c�t se poate de normal, de te �ntrebi la momentul respectiv c�nd ai fost min�it, atunci sau acum.”

Mitra seam�n� la perfec�ie cu mama ei, cu Br�nzoaia. Exact aceea�i �n�l�ime, osatur�, culoarea ochilor, totul la fel. Numai c� fa�a ei este foarte neted�, nici o urm� de rid. A�a cum Br�nzoaia a f�cut-o de fat� mare �i ea a f�cut-o pe Camelia tot de fat� mare. Cic� femeile care sunt f�cute a�a, de fete mari, au leac, dac� desc�nt�. B�tr�na ar fi vrut s-o fac� pe Mitra o mare desc�nt�toare, una celebr�. Din p�cate planul nu i-a reu�it. Asta pentru c� Mitra nu reu�ea ca s� �in� minte nimic, deci nici desc�ntecele. Nu �inea minte �i pace. Unde s� mai pui c� trebuia s� fie �i un pic hoa��. Desc�ntecul trebuia furat ca s� aibe efect maxim. �i cum s� fii ho� dac� nu �ii minte?! Nu se poate! Pe Camelia a dat-o la �coal� mai mult sau mai pu�in obligat�. �n schimb, de bucurie c� se ducea �i-i mai pl�cea cartea, Br�nzoaia ce b�tr�n� �nv��ase „C��elu� cu p�rul cre�!”. �n secret spera c� o s� �nve�e ca s� �in� minte, Camelia. Ea nu �tie, despre �coal�, dec�t c� acolo se �nva�� unele lucruri pe de rost. To�i copiii care se duceau la �coal� �tiau poezii. Oamenii mari, cum v�d vreun prichindel, �i �i pune ca s� recite ceva : Ia zi-i, �tii vreo poezie – o poezie �tii? C��elu� cu p�rul cre�, fur� ra�a din cote�! Deci, fur�! Oamenii credeau altceva, c� vroia ca m�car fata, nepoata, s� fie �n r�ndul lumii. Ce nu �tia b�tr�na este c� se tr�ia �n alte vremuri, timpul c�nd desc�ntecele nu se mai prind de oameni, pentru c� oamenii nu mai cred �n ele. Baba tr�ie�te �n trecut. Dac� n-ar fi fost Mitra, nimeni n-ar fi �tiut c��i ani are, de fapt �i la concret. I se poate afla v�rsta doar f�c�nd o compara�ie pentru c� ea e b�tr�n� de c�nd lumea. Nu are buletin. �i cei mai �n v�rst� oameni din sat �i-o amintesc a fi tot b�tr�n�, ca o bab�, �nc� de la �nceputuri. O dat�, ni�te copii care se d�deau cu sania pe drum la vale au v�zut-o cum �ntindea ni�te rufe pe s�rm�, afar� : era descul�� �n z�pad�. Cu picioarele goale �n om�t! Mare mirare! Pentru c� lor le �nghe�aser� picioarele de tot, �nc�l�a�i fiind. Ger mare era. N-au r�s de ea. St�teau a�a �i se uitau, t�cu�i. Ei i s-a p�rut ceva anapoda, asta c� era obi�nuit� ca ei, copiii, s� r�d� de ea �i-a ie�it cu ni�te cenu�� �ntr-un lighean, �n drum, pe care a pres�rat-o, stric�ndu-le derdelu�ul, tot descul��. Abia atunci au �nceput copiii s-o strige aiurea �i ei i sa p�rut ceva normal. Asta p�n� ce unii mai r�i �i mai mari dintre copila�i au �nceput ca s-o bat� cu z�pad�, cu bulgari tot mai mari �i mai tari, de ghea��. Ei i s-a n�z�rit c� ar fi exact ca atunci c�nd e�ti b�tut cu pietre. �i s-a sup�rat r�u de tot. N-a blestemat. �tia c� daca-i blestemi pe copii se-ntoarce imediat �mpotriva ta. La fel cum �tia c� dac� e�ti b�tut cu pietre de c�tre ei, sf�r�itul e-aproape. A �nceput a pl�nge �i c�nd a terminat de pl�ns a vrut ca s� moar�, conform cu cele �nt�mplate. A ie�it prin fundul cur�ii, a s�rit gardul �n ograda bisericii, sub clopotni�� �i s-a lungit pe n�s�lie a�tept�nd a�a ca s� moar�, acolo. Noroc c-a v�zut-o Alisandru Darie, un alt vecin. C� el vedea tot ce se �nt�mpl� �n curtea bisericii. S-a dus la ea intr�nd pe poart�. „Dar�! Ce faci, babo?” Ea, nimic! T�cea m�lc, exact ca o moart�. Alisandru Darie, un om cam impertinent, nu contene�te, o �ng�n� : „C�ba-c�ba! Ce faci?” La o astfel de interpelare nu exist� dec�t un singur r�spuns din partea Br�nzoaei : „C�ba-c�ba! Ia mai du-te-n p… m�ti-ii!” �i s-a dat jos de pe n�s�lie, a f�cut doi pa�i �i-a c�zut, ca moart�, �n mod corect. Degeraser� picioarele. A luat-o �n bra�e, iar baba tare se tot v�ic�rea : „V�leu! V�leu! M-o omor�t! M-o omor�t!” Alisandru Darie, noroc c-o �tia : „C�ba-c�ba! Cini te-o omor�t?!” �i ea, invariabil, r�spundea : „C�ba-c�ba! Ia mai du-te-n p… m�ti-ii!” Atunci, a�a, �tia c�, deocamdat�, cel pu�in, e bine-merci. „C�ba-c�ba! Dar cum vorbe�ti �n ograda bisericii?!” „D�-mi pace! D�-mi pace! C�ba-c�ba!” �i-a dus-o �n drum �i-a prins a-i freca picioarele cu z�pad�. Se adunaser� to�i copiii, uimi�i. Dar cum a�a, tot cu z�pad�? Se mirau ei. Alisandru Darie f�cuse Cotul Donului, el sau tat�l lui, c� e acela�i lucru, de-acolo �tia c� trebuie s� faci masaj cu z�pad�. O or� a tot frec�ionat-o. Tot at�ta timp a strigat precum c� a omor�t-o, pe c�nd, exact invers, el tocmai o salva. �i c�nd a �nceput s� se �nro�easc� picioarele �i s� dea s�nge a dus-o acas� �n bra�e. Copiii, tr�g�nd s�niile, mul�i, dup� ei, �n urm�, exact ca la mort ar�tau. Nici unul n-a vrut ca s-o pun� pe sanie �i Alisandru Darie i-a �njurat de mai multe ori. C� ce, a�a v� �nva�� la �coal�?! Desigur c� nu �nv��au despre a�a ceva la �coal�! Alisandru Darie vorbea prostii! Ca un cortegiu funerar : s� vezi at��ia copii cumin�i �n urma unui b�rbat care duce o bab� �n bra�e! Ia �nt�mpinat Camelia, afabil� �i nep�s�toare, st�tea cu m�inile b�gate �n bund� (un fel de cojoc din piele de oaie, f�r� m�neci) de l-a f�cut pe Alisandru Darie s� exclame, �ntreb�nd-o : „M�i, fato, tu e�ti normal�!?” �tia c� nu are mu�e�el �n cas�, c�-i zice, ca o continuare : „Du-te repede �i caut� ni�te mu����l, c� trebuie, du-te la mam-Ioana!” �i s-a dus �i-a adus. Plante din astea medicinale, cum le zicem, se dau ca �i c�nd s-ar da de poman�, adic� cu drag �i pe degeaba. A r�mas b�tr�na, de la �nt�mplarea asta, cu degetele picioarelor str�mbe, �ncovrigate, boante, �nc�rligate ca ni�te buc��i de buturugi mai mici de vie. Iar asta se vede cel mai bine vara, pentru c� ea nu se �ncal�� niciodat�, acum, c� nu mai poate, dac� iarna a �nceput ca s-o mai fac�. Altceva, de atunci, s-a �nt�mplat o alt� minune : Br�nzoaia a prins drag de plantele medicinale, casa ei e plin� de fel �i fel de buruieni din care prepar� leacuri c�rora li s-a povestit ceva – pove�ti numai de ea �n�elese �i �tiute. �i femeile au �nceput ca s-o caute ca s� cear� ierburi din astea desc�ntate, cum zic ele, pentru nenum�rate neputin�e �i oblojeli cu care se luptau toate ca la un r�zboi femeiesc. Majoritatea nu aveau �ncredere �n medicamente, mai ales ele, iar b�rba�ii nici �n femei nu mai aveau, de aceea mul�i o d�duser� �n patima b�uturii. Beau noaptea �i diminea�a pe stomacul gol �i nu mai ascultau deloc de neveste. A�a c�, la modul firesc, cel mai mare succes �l are cu un preparat contra patimei be�ivanilor – un leac absolut revolu�ionar.

„�i la un moment dat m� �ntreab� b�tr�na dac� nu cumva vreau s�-mi dea vreun leac contra b�uturii. Atunci mi-a c�zut fisa : femeile astea mi-au pus ceva �n pl�cint� �i s� �tii c� �i am�r�tului �stuia i s-a �nt�mplat exact la fel, de aia �i-a pierdut omul memoria, de nu mai �tie cum �l chem� �i cine e, s�racul. N-am realizat c� exact asta era modul, adic� s�-l tratez cu bun�voin�� �i �n�elegere. T�rziu mi-am dat seama c� numai a�a puteam vorbi cu el. I-am spus, �ncerc�nd s� nu m� aud� nimeni, dec�t el : M�i, Calistrate, sau cum te-o mai chema, noi trebuie s� st�m odat� de vorb� la un pahar de vin! A f�cut ochii mari la mine, uit�ndu-se speriat �n jurul lui. Singuri! �n�elegi ce vreau s� zic? Numai noi doi, tu si cu mine, s� ne �mb�t�m. N-am putut ca s� ar�t cu degetul, a�a a� fi f�cut, s�-l �mpung cu degetul �n piept! Normal c� mi-a zis c� el nu s-a �mb�tat niciodat�. Te-ai �mb�tat, m�i, Calistrate, dar nu mai �ii tu minte, i-am r�spuns eu �ncerc�nd s�-i fac cu ochiul cu toate c� eu nu prea pot. Mitra, ea mai dihai, nu �tia cum s� se dea pe l�ng� noi ca s� vad� ce vorbim, iar eu nu mai puteam s� fac pe indiferentul, riscam s� stric totul, a�a c� am dat s� tran�ez situa�ia �i s� plec. Tu ��i dai seama c� a vrut s�-mi dea pl�cint� la pachet, pentru acas�?! Nu se poate a�a ceva! Am refuzat cu polite�e, ca s� nu-�i dea seama. C�ba-c�ba! Nu place la domn profesor pl�cinta noastr�, a pus b�tr�na verdictul! Era adev�rat!”

�n spatele casei are, Br�nzoaia, un fel de aplec�toare secret�, care nu se vede din drum, unde �i usuc� ea buruienile. Nimeni nu are voie s� intre acolo, e cel mai p�zit loc. A �ntins o �far� la un pas de intrare, la nivelul gleznei, legat� de un cui b�tut �n perete �i de o creang� de m�r aplecat� la p�m�nt de-un v�nt pe care a �n�iruit ni�te castane uscate. �i astea, castanele, c�nd sunt uscate, dac� sunt atinse unele de altele sun� exact ca �i castanietele din Spania. Se zvonesc tare, dar nu deranjeaz�, astfel c�, dac� cineva neini�iat le aude le interpreteaz� ca �i c�nd n-ar fi nimic. Nu de alta dar copiii sar deseori �n gr�din� dup� cuiburi de vr�bii �i-ar putea intra acolo.

„�i c�nd dau eu s� plec, nu �tiu din ce cauz�, dar baba Br�nzoaia sare �n sus speriat� nevoie mare. Din cauza asta �i mie mi-a cam s�rit inima din loc. S-o fi v�zut, sprinten� ca o fat� mare, speriat� ca cineva care vede pentru prima dat� un tren, bolborosind nu altceva dec�t C�ba-c�ba! Din c��iva pa�i a ajuns la �opronul ei. Eu m-am g�ndit c� poate arde. �i m-am dus dup� ea, s� v�d ce-i. D�duse celofanul la o parte �i nu �tiu cu cine vorbea ne�n�elese. M-am uitat �n�untru la buruienile ei puse la uscat �i nu mi s-a p�rut nimic neobi�nuit. Plante medicinale, normale. C�nd m-a v�zut a-nceput s� se bat� peste picioare �i s� m� �mping� – nebun�, nebun�! Ce puteam s� fac?! S� r�d �i s� m� retrag, altceva ce? I-am zis lui Calistrat bun� ziua �i-am ie�it. Nu �tiu de ce dar, �n drum, mi s-a p�rut c�-s u�or ca un fulg. Aveam senza�ia c� dac� fac un mic efort m�-nal� �n aer. Nu mai aveam nici o greutate. Mergeam dar nu sim�eam nimic sub t�lpi �i �tii c� numai pietroaie sunt. �tii ce mi-a trecut prin minte? C�-s drogat. M-a drogat baba cu buruienile ei, a pus s�m�n�� de mac �n pl�cint�, asta a f�cut.”

M�nuțe generoase

de �tefania Co�ovei

Un nor de praf de m�rimea unei ciuperci atomice trece pe deasupra cartierului. E o var� apocaliptic�, mereu nea�teptat�, plou� c�te trei-patru minute dup� care iese un soare bolnav, p�clos, otr�vitor.

Aurel traverseaz� strada care �l desparte de bodega lui Bibi �i �njur� gros �i degeaba. Asta dup� ce tocmai tr�sese o flegm� pe cel mai ur�t maidanez din Floreasca, g�sit de boschetarul Curc� �ntr-o lad� de carton, recuperat, resuscitat, hr�nit �i botezat Costic�. Costic� schel�l�ie �i fuge spre gardul de fier forjat al pie�ei pe care se pi�� lung.

Condus de norul de praf, ca de destin, Aurel salut� mu�terii de pe terasa de cartier, d� m�na cu patronul Bibi, ciupe�te de cur pe nevasta unuia, un dobitoc, ce nu merit� el a�a femeie bun� de futut, r�g�ie �i se a�eaz� cu greu pe unul din scaunele de plastic. Pentru c� Aurel e talie mare, matahal� r�u mirositoare, burtoas� �i p�roas� ca un mistre�, cu voce de rinocer �n c�lduri, cu barba sur�, ne�ngrijit� �i cu apuc�turi de fanariot dob�ndite pe vremea cruntei dictaturi pe care o regret� pe la toate mesele.

Dar e foarte cald, �i praful se lipe�te de fe�ele transpirate ale clien�ilor, le intr� �n halbe, �ntre din�i, sub gingii, sub unghii, �i transform� �n fantome – un cartier de fantome, un ora� de fantome, o �ar� de fantome m�hnite, resemnate. Peste toate, ca un cavaler al Apocalipsei, neobositul Aurel, fost marochiner, fost turn�tor la securitate cu numele de cod Claudiu, fost campion de polo, fost heptatlonist, fost recep�ioner, actualmente rentier, scuip� scurt printre mormintele din�ilor �i zice cu voce tun�toare:

-Ce? Cum? P�i cine mai cite�te Balzac �n ziua de azi? La anul 2008? Cui mai trebuie�te? Auzi, b�, Cristeo, tu mai cite�ti, m�, Homer? Hai, noroc, c� v� ia mama dracului....

Norocul lui Aurel e c� nevasta lui Bibi lipse�te de la teras�. κi plimb� c�inele, �i reface coafura sau garderoba �n vreun loc numai de ea �tiut, unde nu ajung zgomotele �i praful cartierului. Astfel c� Aurel poate scuipa �n lini�te peste capetele consumatorilor, se poate b�i ridic�nd pe r�nd c�te o buc� �i screm�ndu-se p�n� c�nd ma�ele lui puturoase arunc� gazul eliberator ce �i ia zborul ca o arm� de distrugere �n mas� �i se opre�te sub n�rile unor dobitoci ce halesc mititei cu mu�tar. De obicei, fenomenul numit s-a b�it Aurel se petrece pe la orele serii, c�nd cartierul e calm, fantomele sunt bete, iar Bibi patronul devine �ng�duitor din pricina unor �pri�uri trase pe blat, �n spatele barului.

Din c�nd �n c�nd, un moto-compresor trece prin fa�a c�rciumii. Zgomotul �i asurze�te pe to�i, c�inii cartierului �ncep s� latre, gospodinele scuip� cu n�duf �n urma lui, iar vecinul, domnul Crizantem�, abia sculat din somnul de dup� amiaz�, pune m�na pe telefon s�-i reclame p-�tia c� nu mai termin�, �n pizda m�-sii, de asfaltat o strad� de numai 150 de metri.

La radio e ora �tirilor. Se anun�� �nceperea celui de-al treilea r�zboi mondial, Israelul atac� Libanul, Siria se implic�, America nu se implic�... chestii de-astea �n care Aurel nu se bag�... Oricum, el va muri �ntr-un �an�, beat-mort, cu mu�te la bot, cu capul pe un �obolan... a�a i-a prezis m�-sa. Se cac� pe toat� omenirea, care s-a �nmul�it �ngrijor�tor... totu�i, o selec�ie e necesar�, statisticile ne arat� c� un r�zboi mondial e ca o igien� a lumii...

Norul de praf se �nc�p���neaz� deasupra cartierului. Pictorul Cristian apare pe terasa lui Bibi �ntotdeauna la orele 13. Salut� politicos, str�nge ori pup� m�ini �i se adreseaz� lui Aurel:

-Camarade Varlaame! Aici mi-erai? Dai �i tu ceva, sponsorizezi, ast�zi, cultura... arta?

-Aici, mon�erule! Take a sit!... Buc�tare! O bere cald� pentru amicul nostru, pictorul! – face Aurel c�tre Bibi bucuros de oaspetele s�u. Apoi, cu gesturi studiate, scoate din buzunar un snop de bancnote �i �ncepe s� numere: suspicios, privind �n jur, apoi la bani, apoi peste gard, la muncitorii care tocmai au spart o conduct� de gaz cu lama buldozerului.

Un zgomot puternic �i un miros ustur�tor pun st�p�nire pe cartier. Fantomele de la mese se �ngrijoreaz�, dar nu foarte mult. Pictorul Cristian, om prev�z�tor, calculeaz� �n g�nd perspectivele acelei zile, pericolele unei explozii care ar putea pune cap�t... m� rog... �i d�duse opera... gloria �i era asigurat�. Nu p�r�se�te terasa, dar, prudent, se �ndep�rteaz� c�t mai mult de gheizerul puturos.

Se dau telefoane la poli�ie, la pompieri, vecinul Crizantem� �njur� guvernul, Aurel �i bag� pula �n ei de politicieni, c�inele Costic� particip� �i el cum poate la �ngrijorarea general�, adic� miroase la cur o c��elu�� de ras� r�t�cit� pe-acolo...

Ora�ul e putred ca o bub� ce st� s� se sparg�, fantomele sunt anonime �i mute ca ni�te omizi uria�e; l�ncezesc bete ori lene�e, fricoase ori �n deriv�, f�r� idealuri, f�r� repere, f�r� nume, f�r� �nsu�iri...

Gazul metan gone�te pentru un timp norul de praf �i peste cartier se las� o lini�te unsuroas� prin care, de la un aparat de radio legat cu s�rm� deasupra aragazului lui Bibi se aude un glas femeiesc r�gu�it, obosit-senzual: „Dup� ce ai f�cut cuno�tin�� cu penisul lui, putem s� trecem mai departe... Este nevoie de ceva �ndem�nare �i experien�� pentru a deveni o expert� �n sex oral, pentru a-i oferi lui pl�cerea pe care o caut� �i pentru a te bucura �i tu �n acela�i timp de experien��. S� trecem la lec�ia �nt�i... Unde trebuie s� te g�se�ti c�nd �i faci sex oral? R�spunsul este: oriunde ��i vine �ie u�or s� o faci: �n pat, �n masin�, pe jos, �ntre picioarele lui, peste el...”

Aurel ciule�te urechile. Are o privire t�mp� �i un z�mbet senil-pofticios. Se ridic� cu mare greutate �i, pretext�nd c� gole�te scrumiera, se apropie �ncet – vr�nd s� aprofundeze �n�elesul acelor vorbe – de aragazul lui Bibi.

Postul de radio, finan�at de o comisie pentru cultur� a Comunit��ii Europene, �i continu� lec�ia de libertate de expresie: "Ce s� faci cu sperma? Exist� femei pentru care gustul spermei a devenit ceva obi�nuit, chiar pl�cut, dar exist� �i multe femei c�rora le displace profund ideea de a gusta sperm�. Dac� nu i�i place, nu te poate obliga nimeni s� �nghi�i sperm�... Ejacularea poate fi considerat� punctul culminant al actului sexual oral ce se desf�oar� pe buze, pe limb�, �n cerul gurii sau �n fundul g�tului; privind lucrurile din acest punct de vedere, �n cazul �n care gustul spermei te deranjeaz�, poate ar fi o idee bun� s� �ncerci s� �l cultivi �n timp. Pe de alta parte, ejacularea se poate produce �i afar�, printre avantajele oferite �n acest caz num�r�ndu-se spectacolul jeturilor de sperm� sau senza�ia cald� a lichidului seminal ce cade pe piept, pe s�ni �i... de ce nu... pe... fa��. Dac� e s� privim lucrurile despre care am vorbit mai sus numai din punctul de vedere al b�rba�ilor, este firesc ca ace�tia s� i�i doreasc� s� termine �n interior ci nu afar�... Acest lucru provine din dorin�a instinctual� a acestora de a penetra, f�r� a avea vreo importan�� prea mare pentru ei dac� partenera �nghite sau nu sperma..."

Consider�nd c� nu a ascultat �ndeajuns, cuprins de un fel de frison al crea�iei, sprijinit de zidul c�rciumii ca de propria-i memorie erotic�, Aurel se adreseaz� m�nios concitadinilor de la mese:

-Clan�a matinal�! �sta e viitorul sexului! Sf�nta clan�� matinal�! V-am spus eu!

-Las�, m�i, Aurele, mai bine poveste�te-ne pu�in cum era s� fii turn�tor? Aveai remu�c�ri? ��i turnai colegii, amicii de �pri�uri? Erai con�tiincios, punctual? Turnai la timp? – se aude provocator glasul pictorului Cristian.

-C�cat! – se desmetici brusc Aurel. Tu n-auzi, b�i, pictore, c� lucram �n comer�? Eram obligat s� fiu turn�tor! Prin fi�a postului! Dar nu de mine aveau ei nevoie... Numai de vreo dou� ori m-au deranjat... odat� c�nd trebuia expulzat un arab din �ar� �i alt�dat� c�nd am dat o referin�� despre unul ca s�-l bage �n partid... Trebuia s� aib� caracteriz�ri... m� rog, ceva de bine... Nici nu �l cuno�team pe cet��ean! Dar m-au rugat b�ie�ii, �n�elegi?

-�i ce ai scris acolo? De bine, vreau s� spun... dac� nici m�car nu �l cuno�teai? – se b�g� �i patronul.

-C� �tie limba francez�!

-Ce? P�i ce leg�tur� avea asta cu partidul, m�i Aurele?

-P�i avea, c� omul avea o misiune �n str�in�tate, �n�elegi? �i nu putea s� plece f�r� s� fie �i membru de partid! De-aia am scris c� �tie limba francez�! Ce era s� scriu acolo? Dac� nu cuno�team omul?!

-�i arabu’?

-Despre arab ce-ai scris?

-C� bea, c� umbl� cu curve... de unde s� mai �in eu minte, m�i? C� asta e de mult... din timpul cruntei dictaturi! Am turnat la Securitate! Ha, ha, ha! A�a erau vremurile, domnilor... lucram la hotel, recep�ioner �i vine un grup de polonezi... ni�te be�ivani care f�ceau bi�ni�� cu marf� cump�rat� din Turcia... o vindeau aici �i banii �i schimbau �n dolari... aveau voie cu valut� �n Polonia.

-�n ce an? – se r��oie�te pictorul.

-Ce importan�� are asta? Polonezii aveau voie s� de�in� valut�! Altceva doream eu s� relev... �i m� tot �ntrerupe�i cu metode securistice... Era o gagic� �n grupul de polonezi... minion�, blond� �i be�iv�... ne �n�elegeam de minune... �ampanie �i, pe urm�, limba gimnastic�!

-Ce limb�?

-Limba gimnastic�, adic�... sexul! A�a ne �n�elegeam, mon�er, c� ea nu �tia dec�t poloneza... a�a c� �n pat ne deslu�eam de minune!

- Bine, bine... dar ce leg�tur� are asta cu Securitatea? – se treze�te o fantom� care bea un vermut ieftin.

-Ce te bagi, b�i, �i tu �n seam� ca chilo�ii-n cur? Are leg�tur�, sigur c� are, c� trebuia s� scriu cum �mi petrec timpul cu poloneza, despre ce vorbim, ce subiecte abord�m... �n fiecare diminea�� m� vizita c�pitanul Ungureanu: „Ai scris, Aurele, ai scris ce-a�i f�cut asear� la Lido, la Ambasador...?”   Ce s� scriu, domnule, c� m� s�turasem! �n fiecare zi m� a�ezam la birou, luam o foaie alb� �i �ncepeam s� scriu: „Sursa informeaz� c�...” C� ce? C� mi-o tr�geam cu poloneza dup� ce beam �ampanie? Ha! Ha! Ha! Am turnat la securitate! P�i, dac� f�ceam poli�ie politic�, cum e de bon ton acum, eram cel pu�in milionar! Pe c�nd eu sunt un am�r�t... eram membru de sindicat, eram membru de partid... Aveam un statut social! P�i, eram pionier �i venea partidul s�-mi fac� vaccin antipoliomelit�, venea partidul, b�i n�t�r�ilor! Eram utecist �i partidul �mi f�cea antitetanos! �mi ducea grija, m� trimitea �n tabere pioniere�ti! Acu’ mi-a murit �i partidul... Sunt orfan, domnilor! Mi-a murit partidul!

Cuprins de o be�ie ostenit�, Aurel se �ndreapt� spre bar s� achite consuma�ia lui �i a pictorului Cristian. A�a era conven�ia. Pl�tea �i consuma�ia prietenului, �tiind c� �la n-are bani niciodat�. Pictorul �l botezase „Aurel- m�nu�e generoase” �i �i propusese s� fac� o funda�ie cu numele �sta, s�-i acorde un fel de burs�, trei-patru beri pe zi, nu mai mult... �i dou� pachete de �ig�ri... ar intra �n memoria iubitorilor de art�... ar fi trecut �i �n bibliografia artistului... Funda�ia M�nu�e Generoase…

Se las� seara �n ora�ul putred ca un �obolan mort de o s�pt�m�n�. Aurel-m�nu�e generoase �i mai num�r� odat� banii. „Il n’y a pas”, concluzioneaz� nedumerit mai comand�nd un �pri� pe care �l bea f�r� chef. Cu mare greutate se deplaseaz� p�n� �n pia�� �i �i cump�r� un trabuc. �l aprinde cu o brichet� de �mprumut, puf�ie fumul �nec�cios �n nasul lui Bibi �i se mai a�eaz� pentru �nc� un �pri�. Cu ochi tulburi �i apropia�i, cu gura amar� de la tutunul prost, morm�ie un c�ntec de demult: „Am jurat cu m�na pus� pe drapel... bravi osta�i cu piepturi de o�el”... Vocea i se stinge �ntr-un oftat: „Fac parte din genera�ia expirat�...”

Gazul metan continu� s� f�s�ie din ce �n ce mai amenin��tor deasupra ora�ului, semn c� lucr�rile la carosabil continu�. Pictorul Cristian se face nev�zut. O noapte neagr� ca o arip� de g�ndac pune st�p�nire pe enclav�. Doar muncitorii care ostenesc la gaura din conduct� nu se dau b�tu�i. La lumina farurilor unui camion, se z�resc st�nd apleca�i destul de con�tiincios deasupra racordului avariat. Sunt mul�i �i se mi�c� �ncet ca o turm� de rinoceri pitici. Unul din ei �nfige �n gaura conductei un lemn, o coad� de m�tur� sau de topor �i f�s�itul �nceteaz�. Se privesc �n t�cere. Dup� care altul trage c�teva ciocane �n ciotul de lemn. �n aer, mirosul de gaz-metan s-a amestecat cu mirosurile ora�ului.

Aurel se �ndep�rteaz� de gardul c�rciumii �ncerc�nd s� traverseze cu demnitate strada jupuit� de excavatoare. Se �mpiedic� de o s�rm� �i, �n c�dere, vr�nd s� se aga�e de ceva, s� �i recapete echilibrul destul de precar smulge bucata de lemn pe care muncitorii o �nfipseser� �n conducta de gaz. Prive�te t�mp la dopul improvizat, �njur�, se ridic� greu �i porne�te mai departe nu �nainte de a arunca chestia aia, coada de m�tur� sau de topor... „�n fond, b�ina, ce e ea? Tot gaz-metan!” – g�nde�te fostul turn�tor la Securitate �n timp ce se pierde �ncet �n noaptea ca un diavol mic.

Paznicul pie�ei se preg�te�te de culcare Adic� alung� de sub tarabe un boschetar, d� un �ut c�inelui Costic�, �ncuie toate u�ile, stinge neoanele, dar nu pe toate, mai las� unul de veghe �i deschide radioul cu baterii.
Vocea de pe ultra-scurte �i continu� sfaturile practice pentru gospodine, conform normelor �i directivelor Comunit��ii Europene: Dac� nu vrei s� �nghi�i, arunc-o afar� imediat dup� ce el a terminat. Apoi �i po�i z�mbi, lu�ndu-i penisul �n gur� din nou �i juc�ndu-te cu el pu�in. De data asta cu mare aten�ie, pentru c� acum este la fel de sensibil ca �i clitorisul dup� orgasm. Totu�i, �nghi�itul spermei poate fi un gest exprim�nd tandre�e, iubire, d�ruire. �n aceast� ordine de idei putem spune c� o partid� bun� de sex nu const� doar �n pl�cerea de a ajunge la orgasm, ci �i pl�cerea de a �mp�rt�i orgasmul cu celalalt. O alt� posibilitate este introducerea penisului �n gur� c�t mai ad�nc, p�n� �n g�t. �n acest fel sperma va fi eliminat� direct dincolo de faringe, ne mai exist�nd, �n principiu, probleme �n privin�a gustului. Aceast� tehnic� este cunoscut� ca deep throating �tiut fiind faptul c� este una dintre cele mai intime tehnici sexuale abordate de o femeie dar totodat� una dintre cele mai agreate de b�rba�i.”

Ora�ul doarme chircit, vinovat, resentimentar. κi savureaz� agonia ca o creatur� monstruoas� care a venit s� �i verse lehamitea veninoas� la malul murdar al D�mbovi�ei. Un miros l�nced, de boal� cuprinde urbea. Gazul-metan susur� printre din�ii strica�i ai canaliz�rii ora�ului �n voie, cu inflexiuni de meterhanea �nt�rziat�.
Aurel, fost marochiner, fost recep�ioner, fost turn�tor la securitate cu numele de cod Claudiu, fost campion de polo, fost heptatlonist, actualmente rentier, se pr�bu�e�te pe un maidan, la c��iva pa�i de cas�. Prive�te stelele prin ochii lui mici �i apropia�i de be�ivan �i nu �n�elege. St� a�a o vreme, vreo dou� ore dup� care se ridic� greu, �ndrept�ndu-�i umerii, �i neteze�te hainele p�tate de muci �i pi�at privind fix �n p�m�nt �i �ncearc� s� fac� un pas. �l face. Prinde �ncredere �n echilibrul s�u, se mai scutur� odat� pe haine �i porne�te spre cas�.

�n urma lui, orele trec tot mai greu �i zorii nu vor s� se mai arate.

La ceasurile patru, de diminea��, prin dreptul conductei de gaz trece Curc�, boschetarul. �nalt, negru, slab �i �eap�n ca o prevestire rea, caut� prin gunoaiele cartierului. Nostalgic, �i aprinde un chi�toc de �igar�... Un fluture cap de mort popose�te pe vitrina magazinului de mezeluri ecologice... Nimeni nu poate depune m�rturie ce a fost mai �nt�i: urletul de moarte al lui Curc�, flac�ra uria�� ce a cuprins ora�ul sau bubuitura exploziei. Pentru c� nu prea au mai r�mas martori... �n via��...

Se zvone�te c� minute �ntregi au zburat prin aer c�ini mor�i, capace de closet, zdren�e, cutii de conserve, portiere, felii de pepene, h�lci de carne, ro�i de camion, godine, g�ini moarte, c�r�i, du�umele, dormeze, c�r�mizi �i alte spurcate m�rturii ale ora�ului uitat de Dumnezeu. Dup� care s-a l�sat o lini�te de �nceput de lume.

�i atunci s-a auzit un clopot b�t�nd dement peste ora�ul f�r� via��. Dac� te-ai fi apropiat, ai fi v�zut c� numai clopotni�a r�m�sese �n picioare printre ruinele �n fl�c�ri. Dac� te-ai fi apropiat mai mult, l-ai fi z�rit, �n prima raz� de soare, pe Aurel care at�rna sp�nzurat de limba clopotului. Suflul exploziei f�cuse ca trupul mare, r�u mirositor, �nc� de c�nd era �n via��, al fostului marochiner, turn�tor la securitate cu numele de cod Claudiu, campion de polo, heptatlonist, actualmente rentier s� se b�l�ng�ne �n la�ul cu care se sp�nzurase f�c�nd s� bat� clopotul de �ase ori.

Semn c� ora�ul acela trebuia s� dispar� de pe fa�a p�m�ntului.

�ntre ferestre
[partea II]

de Augustin Cup�a

�n ziua aia fusese nea�teptat de cald pentru luna februarie �i pic�turile de ploaie rare care se prelingeau pe ghiozdanul lui de vinilin �i se adunau exact acolo unde acesta cr�pase �i se topeau �n p�nza de dedesupt, r�m�nd acolo c�teva zile �i p�str�nd un miros dulceag - �n�ep�tor, �i f�ceau pe to�i s� cread� c� iarna se terminase.

Stelian mergea f�r� chef spre cas�, printre r�setele care izbucneau �nt�mpl�tor dintre ceilal�i. Dup� col�ul bisericii, unde ca �i acum, movile de p�m�nt cleios se adunaser�, dup� ce excavatoarele �i f�cuser� treaba, �l v�zu pe b�iatul acela lunguie� �i slab care st�tea �n spatele lui �n ultima banc� �i �ncercase deja de vreo dou� ori s� copieze dup� el la lucr�rile de algebr�.

P�n� atunci �l chemase Grigore �i nu mai �tiu cum �i Stelian �i tr�sese nervos cotul acoperind marginea de jos a lucr�rii. Acum b�iatul �sta sub�ire �i prea �nalt pentru clasa a cincea mergea exact pe creasta valurilor de n�mol, f�r� ghiozdan �i cu geaca desf�cut�. Grig, Grig d�-te jos de acolo, spunea o b�tr�n� m�runt�, cu o figur� milit�roas�, care �i �inea ghiozdanul dar el continua s� mearg� ap�sat prin p�m�ntul lipicios f�r� s�-i pese de ea sau de faptul c� toat� lumea de pe strad� �l privea atunci. Stelian se opri �i el �i �l privi un pic emo�ionat, un pic mirat.

De atunci Grigore se numi doar Grig pentru el �i sim�i �ntr-un mod ciudat c� �i dorea ca b�iatul �sta s� nu se dea jos, s� continue s� umble ca un nebun pe movilele alea de n�mol, de�i nu �tia de ce �i se bucur� c� Grig, nu �i asculta pe ceilal�i ci parc� g�ndul lui �i mergea mai departe de�i la un moment un pantof �i r�mase lipit �n stratul gros de p�m�nt. Dar Grig nu se opri nici atunci, ci merse �nainte, pierdu �i cel�lalt pantof, doi pa�i mai �ncolo �i avans� r�z�nd �n �osetele lui groase, de l�n�, toarse chiar de femeia aceea b�tr�n� care se �inea dup� el de-a lungul trotuarului. �osetele lui p�reau galben-fosforescente �n lumina felinarelor �i Stelian nu putea s� �i ia ochii de la ele, cum se tot ridicau �i se lipeau iar�i �n n�mol p�n� c�nd r�m�seser� �i ele prinse �n clis�. Grig mai f�cu un pas, doi, descul� dar alunec�, �ncerc� s� �i recapete echilibrul, �ntr-un gest comic �i ajunse cu un picior sub fund exact �n dreptul bunicii care �l ridic� de gulerul gecii.

Atunci izbucni un r�s general, ca o eliberare pe care to�i cei care priveau de pe strad� o a�teptaser� de c�nd Grig se coco�ase acolo �i lumea se adun� gr�mad� �n jurul lor. Doar Stelian se �ndep�rt� dezam�git �i merse de-a lungul str�zii, f�r� s� se mai uite �napoi.

Imaginea lui Grig acolo, cu �osetele lui de l�n� pe care le pierduse una c�te una �n noroiul lipicios �i r�mase p�n� �i acum �n minte �i uneori noaptea, peste ani, putea s� �l vad� foarte limpede cum merge acolo, �n lumina portocalie a felinarelor de�i nu �l �ntrebase niciodat� de ce f�cuse asta.

P�n� la �nceputul verii, Grigore Stanciu deveni pentru Stelian - Grig �i cotul lui nu mai acoperi niciodat� foaia lucr�rii iar notele lui Grig se ameliorar� sim�itor.

Stelian deveni pentru Grig, „Stelian cap p�trat” dar el nu se sup�ra niciodat� c�nd Grig �i forn�ia zgomotos porecla pe care driginta T�taru i-o aplicase f�r� drept de apel dup� ce el, la faza pe �coala �ncurcase cerin�a problemei cu enun�ul �i demonstrase enun�ul cu cerin�a �i �i f�cuse pe profesorii din comisie s� r�d� copios �i s� �i dea cu inima plin�, patru. Chiar �i clasa nechezase zgomotos c�nd doamna T�taru �l ridicase �n picioare �i cu vocea ei sub�ire, nepotrivit de sub�ire pentru corpul ei mic dar gr�su� pe care �i-l  leg�na printre b�nci, �i spusese – m�i, cap p�trat.

Dar asta durase numai c�teva minute, poate o zi �ntreag� �i apoi Stelian se scursese lini�tit �n anonimat p�n� c�nd se calificase la faza pe �ar� tocmai la matematic�. �i p�n� atunci to�i din clas� uitaser� c� l-ar fi putut numi Stelian-cap-p�trat, uitase �i doamna T�taru care acum �l privea m�ndru �i ocrotitor de�i glasul ei pi�ig�it nu �i putuse oferi �n cei patru ani de gimnaziu, niciodat� confortul unei ocrotiri. Uitase p�n� la urm� �i Grig care chiar scrijelise pe banc� asta atunci c�nd voise s� �l tachineze.

Dar Grig chiar se pricepea s� scrie �i tot el trebuise s� �i scrie primul �i singurul bile�el de dragoste pe care-l l�sase �ndoit �n banca Irinei, �ntr-a �asea. Nu se g�ndea atunci c� o iube�te sau nu, nu se g�ndea c� ar vrea s� �i ating� buzele sau g�tul pe care firele de p�r din ceaf� f�ceau rotocoale, poate pentru c� avea doar trei�pe ani atunci, ci doar sim�ea o str�ngere de inim� c�nd trecea pe l�ng� banca ei �n fiecare zi. Nu ar fi putut s� �i spun� un cuv�nt, pentru c� practic nici nu �tia ce �i nu avea ce, noroc cu Grig care �ntotdeauna �tia ce ar fi trebuit el s� spun� �i chiar se bucura c� ea nu ridica niciodat� capul �i nu �l privea c�nd trecea prin dreptul ei.

�i tot din cauza matematicii nu i se p�ruse nefiresc, c�nd se �ntorsese de la na�ionala dintr-a �aptea �i Grig �l anun�ase natural c� el �i Irina ies la un film �i dac� vrea poate s� mearg� cu ei. �i acolo, �n �ntunericul s�lii luminat intermintent de imaginile de pe ecran, de la comedia pe care el nici nu o privise �i nici nu reu�ise s� r�d� la timp la nici o faz� mai haioas�, v�zuse cum m�na osoas� a lui Grig popose�te calm peste m�na mic� a Irinei �i atunci se sim�i �ntr-un fel ciudat lini�tit de parc� asta ar fi a�teptat din totdeauna.

�n zilele urm�toare, �tia sigur c� Grig �i Irina sunt �mpreun�, de�i ei nu �i mai atinser� niciodat� m�inile, cel pu�in nu �n lumina zilei �i probabil toat� clasa �tia asta de�i Grig nu �i spusese niciodat� cuvintele acelea, pentru c� probabil nu i se p�ruse important �i nici Stelian nu sim�ise nevoia s� mai �ntrebe. Ei erau acolo �i el era acolo �i asta i se p�ru o ecua�ie salvator rezolvat�.   

Doar c� o ecua�ie rezolvat� ar trebui s� �in� pentru totdeauna iar ecua�ia asta nu �inuse dec�t doi ani �i ceva �i zilele �n care Stelian �i Irina �i Grig ie�eau �mpreun�, acum trei �i b�teau aleile din gr�dina botanic�, Grig la mijloc �i Irina l�ng� el �n st�nga, foarte aproape, ating�ndu-�i din c�nd �n c�nd, �n mers, bra�ele sub�iri �i Stelian �n dreapta �i un pic mai �n spate, ca un c��el care se bucur� c� iese la plimbare, f�r� s� �l deranjeze asta �i f�r� s� �i doreasc� s� fi fost el la mijoc aproape de g�tul ei cald, zilele acelea de var� r�m�seser� �nchise ca �n corpul albinei moarte dintre geamuri.

Stelian se sim�ea chiar mai salvat acolo, l�ng� ei doi, �i poate ar fi spus fericit dac� s-ar fi descurcat cu un cuv�nt at�t de mare �i de greu, ba chiar fusese stingherit c�nd trebuise s� r�m�n� singur cu ea pe marginea b�l�ii, privindu-l pe Grig care se b�gase �n ap�, f�r� s�-�i suflece pantalonii, ca s� prind� o broasc�.

�i inima mic� a Irinei, ca �i broscu�a aceea, se zb�tea foarte repede �n pieptul ei �i nimeni nu �tia asta, nici p�rin�ii, nici doctorii nu aflaser� acest mic am�nunt �i poate c� �sta fusese un secret numai al ei. Poate doar Grig aflase asta dac� �i atinsese prin tricou, s�nul mic st�ng �i dac� sim�ise tic�itul ca al unui ceas care o luase demult razna, mai exact fusese construit de la bun �nceput s� bat� at�t de repede �i s� consume timpul cu at�ta l�comie dar Grig nu vorbea niciodat� despre s�nii Irinei.

Inima Irinei b�tuse foarte, foarte repede exact cincisprezece ani, patru luni �i dou� zile p�n� c�nd, �ntr-o zi din decembrie, se hot�r�se pur �i simplu s� se opreasc�. Poate i se p�ruse c� f�cuse prea mult� treab�, f�cuse �n timpul �sta mai mult� treab� dec�t o inim� normal� �i venise timpul s� se opreasc� iar Irina r�mase mic� �i rece f�r� ca nimic s� �i �mping� s�ngele mai departe, s� o fac� s� r�d� sau s� �l ating� pe Grig pe m�n�.

R�m�sese acolo palid�, f�r� s� �i mai str�mbe gura �n felul ei ciudat �i comic, p�rea lini�tit� �n rochia ei alb�, de mireas� �n care se �mbrac� toate fetele tinere care mor �nainte s� se c�s�toreasc�. Primi un diagnostic ciudat cu care nimeni nu �i-a mai b�tut capul �i un loc unde Stelian alesese s� nu mearg� niciodat�.

Acum �i �ndrept� capul c�tre clas� �i o privi din nou pe fata aceea cu p�rul blond care sem�na at�t de mult cu Irina �i Stelian sim�i nevoia ciudat� s� se duc� spre ea �i s� �i pun� m�na pe flanel, peste s�nul ei st�ng ca s� vad� dac� �i inima ei b�tea prea repede dar �tia c� asta nu se poate. κi mut� privirea c�tre b�iatul cu p�rul prea lung de la tabl� �i �i d�du voie, dintr-o mi�care a capului, s� treac� pe partea cealalt� a tablei.

Ecua�ia asta se prelungea prea mult �i Stelian �tia asta �i mai �tia c� dac� ar fi fost el �n locul b�iatului �i doamna T�taru �l locul lui, ar fi auzit deja pi�ig�iat – m�i, cap p�trat �i se bucur� �n sinea lui c� asta nu se mai poate �nt�mpla �i c� lui i se �nt�mplase doar o dat�.

�n al doilea an de liceu, c�nd el era din nou singur, pentru c� Grig nu reu�ise s� ias� dec�t al doilea peste linia care �i desp�r�ea pe cei admi�i de cei respin�i �i fusese repartizat la Uman, Smashing Pumpinks scoseser� al patrulea videoclip �i el a�tepta ore �ntregi �n fa�a televizorului ca s� vad� figurile femeilor �lea imobilizate ca ni�te p�pu�i f�r� sfori pe o canapea roas� de mucegai �i rochiilor lor dantelate, c�ndva albe, p�reau la fel roase �i m�ncate de putreziciune. Dar Irina nu mai apucase s� vad� �i ea, femeile care p�reau moarte �i vii deodat�, cu cearc�nele lor hipnotice �i fe�ele supte �i dac� le-ar fi v�zut n-ar fi �n�eles de ce �l atr�geau at�t de mult

Mai erau doar cinci minute din or� �i ecua�ia refuza s� se rezolve pe tabl�, de�i b�iatul o �tersese cu buretele deja a doua oar� �i l�sase urme de ap� �mb�csit� cu cret� �i murd�rie pe sticla neagr�. Unii copii �i priveau pe ascuns ceasurile a�tept�nd soneria ca s� �i scape de problema asta ciudat� �i de profesorul �sta ciudat care p�rea c� nu era pe lumea asta �i vorbea at�t de pu�in �i nici m�car nu le strigase numele la catalog c�nd venise. Dar asta nu era r�u.

N-ar trebui s� fiu aici, se g�ndi pentru prima dat� Stelian, n-ar trebui s� fiu aici, pentru prima dat� de c�nd �i l�sase balt� doctoratul �i poposise �n fa�a figurii descump�nite a maic�-sii, l�s�ndu-�i geanta grea de pe um�r l�ng� picioare.

Privi tabla �i ecua�ia lung� care se �ntindea �n egalit��i tot mai complicate. Doar enun�ul r�m�sese scris �n st�nga sus a�a cum �l dictase el la �nceputul orei. Atunci �i privi ceasul �i v�zu �i el cele cinci minute r�mase p�n� la pauz� �i s� hot�r� s� fac� ceva. Stelian d�du c�teva indica�ii scurte, sprijinit de calorifer dar x-urile de pe tabl� se f�cur�, dintr-o dat�, locurile �nsemnate pe hart� ale unor b�t�lii pierdute dintr-un r�zboi pe care �l condusese �i �l conducea haotic ca un general b�tr�n �i dep�it de situa�ie.

N-ar trebui s� fiu aici, n-ar trebui s� fii aici, b�tr�ne, i-ar fi spus Grig dac� ar mai fi putut.

Ciudat, dar dup� ce Irina �i l�sase din nou singuri imediat dup� �nceputul liceului, prietenia lor se stinsese �ncet. B�iatul �sta, Stanciu, de la H, e cam ciudat, aud c� te-ai �nh�itat cu el �i asta nu e bine, �i spusese directorul liceului c�nd �l chemase �n biroul lui care mirosea a murdar �i a var. Tu ai alt viitor, nu te l�sa dus de prostiile �stea care or s� treac� �i lui Stelian �i venise s� r�d� pentru c� tocmai asta sim�ea - c� nu mai era �nh�itat cu Grig. Era �nh�itat numai cu matematica lui pentru c� de fapt, asta era tot ce �i l�sase Grig dup� ce se �ndep�rtase de el. Nu mai vorbiser� niciodat� de Irina �i numele asta nu mai fusese pronu�at �ntre cei doi, imediat dup� �nmorm�ntare de�i Irina era un nume prea comun ca s� nu apar� m�car �nt�mpl�tor �i f�r� nici o leg�tur� cu ea, �n discu�iilor lor.

Grig r�m�sese ciudat �i vesel �i moartea ei, nu p�rea c� �i l�sase urme de�i Stelian nu �l mai v�zuse niciodat� apropiindu-se de vreo fat�, cum f�cea oricine �n liceu, dec�t la chefurile c�nd era foarte beat. Pleca �mpreun� cu c�te una, de abia �in�ndu-se pe picioare �i Stelian nu �tia niciodat� ce f�cuse Grig cu ea sau dac� f�cuse ceva, la fel cum nu �tiuse niciodat� dac� Grig f�cuse ceva cu Irina, �n gr�dina botanic� atunci c�nd mergeau doar ei doi �i dac� f�cuse ceva cu ea, ce f�cuse.

Dup� liceul care i se p�ruse �n totalitate gol, Stelian st�tuse un an la Bucure�ti, la facultatea de matematic�, p�n� c�nd plecase la studii �n Italia iar Grig doi ani la Filologie.

Lui Grig nu �i trebuise s� �i bat� inima prea repede �i nici un diagnostic complicat. �i trebuise doar ziua de 24 aprilie �i soarele rece r�sfr�nt �n geamurile garsonierei lui din Berceni ca s� �i treac�, peste c�rligul lustrei, cureau de la pantaloni �i s� se at�rne acolo. Poate c� �i trebuiser� dou� minute ca s� se �nvine�easc� at�t de tare �i tot aerul s� �i ias� cu hor�c�ieli din pl�m�ni ca apoi s� se b�l�ng�ne �ncolo �i �ncoace at�t de multe ore p�n� c�nd administra�ia blocului s� se hot�rasc� s� sparg� u�a �i s� �l dea jos. A�a g�sise Grig s� lase �n urm� dou�zeci �i unu de ani, dintre care doi de facultate �i c�teva foi cu m�zg�lituri despre care cei mai mul�i credeau c� nu �nsemnau nimic.

Atunci venise dou� zile �napoi �n �ar�, dar spre lini�tea lui, nu apucase s� vad� dec�t un co�giuc de lemn, �ntr-o ploaie dens� despre care lumea din popor spune c� �nseamn� c� cel �nmorm�ntat nu vrea s� p�r�seasc� via�a �i Stelian �tia c� dac� Grig i-ar fi putut r�spunde, tot nu l-ar fi �ntrebat de ce a f�cut asta. I se p�rea c� e acela�i r�spuns ca pentru �ntrebarea de ce s-a suit �i a umblat �n �osete �i apoi descul� prin noroiul �la �ntr-a cincea �i doar �tia c� nu putuse s� �l �ntrebe asta.

Clopo�elul sun� strident �i lung �i toat� lumea �i R�zvan de la tabl�, r�sufl� u�urat�, ba chiar unii �i �i �nchiser� caietele cu zgomot. Stelian privea descump�nit ecua�ia lung� �i mul�imea de necunoscute de pe tabl�, mirat c� nu reu�ise s� �i dea de cap�t unui exerci�iu de-a �asea. Prea multe necunoscute, se g�ndea c�nd u�a se deschise cu zgomot �i to�i copiii �ncremenir� �n b�nci.

Doamna T�taru cu zulufii ei c�run�i care i se rev�rsau peste coc �i corpul ei micu� �i durduliu ca un obuz, intr� �n clas�. Stelian tres�ri �i �i �ndrept� spatele.

P�i bine, m�i Stelic�, se poate a�a ceva, �i gura ei mic� se rotunji, �ngro�at� de rujul care pe alocuri f�cea cruste. Stelian f�cu un pas, de�i �i sim�ea piciorul st�ng amor�it, doamna T�taru f�cu mai mul�i pa�i mici �i repezi, p�n� c�nd cei doi se �nt�lnir� �i ea �i �ntinse �i �l cuprinse cu bra�ele ei gr�su�e. S� nu treci tu pe la mine - �i gura aia mic� �i rotund� cu rujul gros se �ndrept� de neoprit c�tre el �i �i l�s� urme pe am�ndoi obrajii. Stelian se sim�i ru�inat �i se sim�i �i mai ru�inat c�nd to�i hohotir� �n cor �i i se p�ru c� era at�t de mic c�t i se p�ru c� era ea de mare de�i era exact invers.

 Ce r�de�i m�i, �i zg�rie ea cu vocea, voi �ti�i c� Stelic� e olimpicul nostru interna�ional? �i asta opri r�setele lor dar pe Stelian �l f�cu s� se simt� �i mai m�runt. Ce mai faci, m�i Stelic�, �n timp ce �i �inea m�inile �n m�inile ei, o �ntrebare care nu avea r�spuns �i Stelian �i roti privirea, �ncerc�nd s� se elibereze, c�tre tabl�. Privirile ei se mutar� �i ele acolo unde b�iatul �nc� st�tea �mpietrit cu buretele mustos �ntr-o m�n� �i creta �n cealalt�.

�i trebuir� doar c�teva secunde, c�t �i trebuir� Irinei, c�t �i trebuir� lui Grig, ca s� g�seasc� gre�eala, �i trase m�inile �i porni spre catedr�.

P�i, aici e x la 98, nu la 18, m�i, cap p�trat �i Stelian p�li ba chiar sim�i c� ar vrea s� fie o bucat� din parchetul stacojiu de pe jos dec�t s� aud� din nou asta. Culoarea lui probabil c� se v�zu �i se v�zu pentru to�i �i probabil de asta doamna T�taru sim�i nevoia s� deschid� gura ei rotund� din nou - stai, m�i c� nu �i-am spus �ie, dracul �sta �i ea �l apuc� de chic� pe R�zvan, care nu vrea s� se tund�, dar �l tund eu, nu poate s� scrie nici m�car un enun� corect pe tabl�.

Cu x la 98 ecua�ia era simplu de rezolvat �i lui i se p�ru rezolvat�, at�t de rezolvat�, de data asta �n mod ciudat definitiv, f�r� s� poat� spun� de ce, �nc�t Stelian ie�i afar� din clas� f�r� nici un cuv�nt, f�r� s�-�i ia catalogul �i f�r� s�-i pese c� femeia aia rotund� r�m�ne �nm�rmurit� �n urma lui �i copiii la fel.

Cobor� repede scara �n spiral� �i ajunse �n curtea �colii. Aerul de februarie �l primi rece dar Stelian nu �i �ncheie haina la g�t ci se �ndrept� a�a, sigur, c�tre poarta �colii. κi v�zu ma�ina acolo �i aproape se mir� c� nu fusese zg�riat� de excavatorul care lucrase toat� diminea�a. B�g� cheia �n yala de la portier� dar v�zu coama clisoas� de noroi care se adunase de-a lungul trotuarului. κi l�s� degetele s� alunece pe cheie �i pe brelocul de alarm� �i se �ndrept� �ntr-acolo.

Dac� Grig ar fi fost l�ng� el, ar fi r�s �i Stelian �tia c� Grig �tie mai bine ce vrea el s� spun� sau s� fac� �i i-ar fi spus c� de aia a f�cut  mai bine de o mie �ase sute de kilometri de la Bologna �ncoace, de aia a privit, pe geamul vagonului de dormit, norii plumburii de la Trieste �i luminile palide din Zagreb, de aia a l�sat valiza grea la picioare c�nd maic�-sa l-a privit �ngrijorat� �n prag dup� ce i-a deschis, de aia a z�cut dou� luni �ntregi pe canapea mo��ind indiferent �n fa�a televizorului care spunea acela�i lucru pe orice canal ar fi mutat, de aia a dat doctoratul lui �n analiz� matematic� pe un post de profesor suplinitor �n ora�ul �sta de c�cat, de aia nu i-a mai trimis nici m�car un mesaj Gianei – ca s� se suie pe mormanul �sta de noroi �i s� mearg� a�a pe el c�t l-o �ine.

Dar Stelian nu putea s� aud� ce ar fi spus Grig acum, doar mergea �nainte pe p�m�ntul galben, lipicios, mergea �nainte pentru c� a�a trebuia s� fac�, f�r� s� �i pese de trec�torii care se uitau mira�i la el, de�i picioarele �i mai alunecau din c�nd �n c�nd.