Printre proiectele şi ideile care s-au contopit în ceea ce a devenit EgoPHobia se afla şi iluzia unei formaţii al cărei repertoriu să fie dominat de sunete metalice grele, dar melodice. Între cei care ascultă(m) aşa ceva circulă ideea că al treilea album al unei formaţii este decisiv. Primul este important ca debut, al doilea dovedeşte progresul, iar la al treilea trupa trebuie să-şi atingă maturitatea artistică. EgoPHobia a ajuns la a treia apariţie, noi ascultăm muzici de toate felurile, dar mai ales din cele de care-am pomenit, şi cred că ne-a sosit momentul unui prim bilanţ. Multe idei bune pier sau se usucă la contactul cu realitatea, aşa că pe primul loc la pozitive aş pune însăşi apariţia acestui #3. Iar ochiul tău măturând aceste rânduri ne dovedeşte că nu suntem singurii interesaţi de acest lucru. O a doua realizare a noastră ar fi colecţia de tineri autori români care au ales să-şi publice în revista noastră din textele lor, fără ca interese oculte sau orgolii să-i împiedice. Independenţa noastră faţă de grupările literare contemporane (temporal doar, în unele cazuri!) nu ne va face să eşuăm în izolare ci-i va atrage atât pe cei neînregimentaţi cât şi pe cei care văd dincolo de mejdele între care s-au manifestat până acum. Dacă n-am crede în asta n-ar avea nici un sens să mai continuăm şi cu atât mai mult s-o afirmăm. Iar lumea începe să ne bage în seamă din ce în ce mai mult, ni se trimit din ce în ce mai multe texte în vederea publicării, am primit deja cărţi spre recenzare, autorii contactaţi pentru secţiunea "invitat" ne răspund afirmativ, scriitori deja recunoscuţi aleg să-şi publice unele texte la noi, tineri autori ne trimit din creaţiile lor pentru a le da sfaturi legate de ce scriu chiar dacă nu publicăm ce ne-au trimis.

Oricât de optimişti şi entuziaşti am fi, nu putem trece peste greşelile pe care le-am făcut cu sau fără vina noastră şi pe care ni le asumăm. EgoPHobia există nu doar pentru noi, ci mai ales pentru VOI. Pentru toate erorile de orice fel pe care le remarcaţi pe site şi pentru alte nemulţumiri adresa noastră de e-mail vă stă la dispoziţie. Unele ne chinuie şi pe noi, am dori să avem mai multe texte în engleză, de exemplu, şi să atragem şi autori străini. Vrem să găzduim traduceri, din şi în română. Cu acest număr debutăm la ultimele două menţionate, dar prea timid. La fel stă situaţia cu interviurile. Veţi spune poate că suntem destui ca să remediem singuri aceste lipsuri, însă tocmai acest lucru dorim să-l evităm, ca EgoPHobia să ajungă scrisă exclusiv de noi. Vrem mai mult decât atât. Am pornit la drum fără ţeluri foarte precis conturate, iar între timp ni s-a revelat una dintre datoriile pe care ni le asumăm cu plăcere: sprijinirea Generaţiei literare 2000 din România. Nu e vorba de favoruri aici, ci de scoaterea în evidenţă a valorilor. Primii noştri invitaţi, Adrian Schiop şi Claudiu Komartin au debutat în volum după AD 2000, dar asta nu înseamnă că nu băgăm în seamă texte valoroase ale unor autori mai experimentaţi. Să vă dezvălui doar că unul dintre următorii noştri invitaţi este profesor universitar.

Apărând pe internet, nu suntem legaţi de probleme care sufocă azi multe iniţiative înrudite cu a noastră: difuzare, finanţare, număr de pagini. Oricine cu acces la internet ne poate citi, fie online fie tipărindu-şi revista în versiune pdf. Nu suntem legaţi de un anumit volum de texte, putem publica practic tot ce credem că e cazul, ceea ce e valabil şi în sens invers, nu suntem nevoiţi să umplem pagini cu texte de umplutură doar pentru a nu-l lăsa liber. Pentru revista propriu-zisă nu e nevoie deocamdată de eforturi financiare ci de timp şi muncă, doar pentru proiectele adiacente vom fi nevoiţi să găsim sponsorizări, însă nu de succesul unor asemenea căutări depinde continuarea apariţiei revistei.

EgoPHobia poate însemna orice sau nimic, pornind de la frica de sine însuşi şi ajungând la autoexorcizare. Undeva pe parcurs se oferă doritorilor şi frica de ce ne lăsăm să devenim. La început eram noi, planuri şi un nume. Acum există trei numere ale revistei şi destule motive pentru a ne determina să continuăm. Deja ni s-a reproşat că unele dintre textele publicate nu sunt egofobe, că nu respectă brandul. Fără să ne dăm seama au apărut cititori, unii dintre ei prieteni sau colaboratori ai revistei, pentru care avem deja un loc sau un sens. Dintr-o sumă de extremisme atât geografice (căutaţi pe o hartă zonele de provenienţă ale membrilor redacţiei) cât şi ideatice sau educative nu poate rezulta ceva excesiv de unitar, însă aceste diferenţe ne conferă un anumit specific, la fel ca şi combinaţia literatură - filosofie, care în loc să ne divizeze revista, o face mai întreagă, mai multe texte fiind încadrabile şi la proză şi la filosofie, de exemplu, ca să nu mai pomenim de poeziile sau articolele cu substrat filosofic.

Când am pornit în această aventură mi-am oferit trei numere pentru a ajunge la un anumit nivel pe care simt că l-am depăşit deja. N-am respins nimic din cauza autorului, textele fiind unicele care contează pentru noi. N-am acceptat, chiar cu preţul distrugerii unor relaţii personale, texte doar pentru numele autorului. Uneori şi texte de-ale unora dintre noi au fost refuzate de către colegii de redacţie. Totuşi, pe măsură ce ni se va cristaliza direcţia nu vom refuza texte valoroase doar pentru că nu se încadrează în ideile unora sau altora despre ce este sau trebuie să fie EgoPHobia. Schimbări vor apărea mereu, începând cu designul care e altul pentru fiecare număr şi continuând cu conţinutul şi programul. Din acest număr vă propunem o sectiune nouă, "imagini", unde intră atât fotografii cât şi desene sau alte imagini, singura condiţie pentru a fi luate în calcul în vederea publicării fiind să fie vorba de creaţii originale, iar ce va urma la anul veţi afla dacă ne veţi citi în continuare. Aţi citit bine continuare pentru că, DA!, EgoPHobia merge mai departe.

@ Sorin-Mihai Grad