~ Daniel Sur - Funcţionarii

Funcţionarii

de Daniel Sur

Tragedie într-un act

Personaje:

Funcţionarul asistent
Funcţionarul principal
Directorul

(O cămăruţă de circă financiară, cu două birouri, un cuier cu două paltoane, două scaune şi imens de multe dosare de hartie, groase, slinoase şi pline de praf. Peste tot sunt stive de dosare. Dosare sub picioarele biroului, sub birouri, pe scaune, lângă birouri, de parcă din pereţi şi duşumea ar ţâşni neîncetat grămezi. Aproape nu mai există loc neocupat în spaţiu. Acţiunea se petrece vinerea după amiaza, spre sfârşitul programului. Biroul nu are fereastră.)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Astăzi mi-am schimbat stările de spirit cu o rapiditate de neimaginat... Sunt îngrijorat..

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Iar începi? Dacă nu te potoleşti vin şi îţi fut una în cap cu capsatorul!

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Hai mă, nu mai fi atât de violent.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Nu glumesc!

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (ofuscat, ia ziarul şi începe să citească) Ascultă . ce frumos scrie."Şi încă o dată durerea sfâşie... Problemele adolescenţei lovesc cu brutalitate... Copilării inumane... Copilării...". Hmm, un articol despre adolescenţi. "Greşeli nepermise de educaţie şi de instruire... Societate materialistă... Şi doare atât de tare. Suferinţe fatidice şi insolente . şi indolente" Mizerii cvasi-tragice. Mâna-mi pute a ţigară. La dracu! Am devenit peste noapte vasul tuturor amărăciunilor. Sunt o corabie albă în stare deplorabilă, navigând cu pânzele lăsate, în derivă, în ape tulburi, ape negre.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Hai cară-te odată la baie şi te spală pe mâini. Nu te mai lamenta atâta.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Stiu, acum. Îţi par egoist. Un. un.. cum era termenul ăla?.. aaaaa, da, un narcisit. Un depresiv.. Un tip care îşi creează migrene din orice. Adevărul este că nu sunt făcut pentru lumea asta, aşa cum ţi-am demonstrat şi ieri. Sau lumea nu e pentru mine. Asta ar putea fi o altă variantă, la fel de corectă. Lumea să nu fie în stare să mă digere Poate doar mi-am greşit epoca. Ah, epoca luminilor, cu perucile acelea amuzante... Aş vrea să-mi pot creea un univers propriu, delimitat clar de jegul în care ne aflăm acum. Te-aş invita şi pe tine... în vizită.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Cară-te odată la baie până nu uiţi. Că iar descoperi peste 10 minute că puţi a nicotină.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nu ai cum să înţelegi... Tu nu ai avut niciodată impresia că Zeii te fut în cur fără permisiunea ta. Dar nu e adevărat. Descoperi că te sodomizezi singur, din păcate. (un capsator zboară spre el) Gata, am plecat la baie

(cât lipseşte FUNCŢIONARUL ASISTENT, FUNCŢIONARUL PRINCIPAL lucrează în tăcere)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Ştii cu cine semeni când eşti prost dispus ? Cu vecina mea de apartament. Cu Veta Trotineta. ţi-am mai zis de ea.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Mai lasă-mă-n pace să termin situaţia asta si apoi stăm de vorbă cât vrei tu.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (căutând printre dosarele de pe scaunul lui) Dosarul cu balanţa din luna noiembrie e sub curul tău?

(FUNCŢIONARUL PRINCIPAL se ridică în picioare, caută între dosarele de pe scaun, îl găseşte şi i-l întinde)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Cum ziceam. Ieri Veta Trotineta mi-a sunat la uşă. I s-a defectat centrala termică de apartament "Şi-a băgat pula" şi apelat din nou la mine. îngheţată. Avea o faţa exact cum o ai tu acuma. Doar că pe ea o munceau, după cum mi-a mărturisit, dureri de măsea. Dar nu o dureau rădăcinile măselei, ci o dureau canalele. dacă îţi vine să crezi! De vină se pare a fi curentu'... Vasile, care a tras-o, în apartamentul lui de pe Griviţei şi i-a obturat canalul. Medicul nu s-a prins deloc cum stă treaba şi i-a trântit un . "trebuia să închideţi geamul", care a sunat mai mult a reproş, decât a sfat. Eu am sfătuit-o să nu mai stea pe acel canal. Aburii ieşiţi din adâncurile pământului ar putea să-i sufoce... veveriţa. Dar eu nu sunt doctor, aşa că i-am urat doamnei Veta "menopauză plăcută"! Că stătea nevastă-mea cu ochii pe mine.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Mai taci dracului din gură să nu greşesc ceva aici.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Până la urmă domnul Gigi, administratorul s-a sensibilizat şi i-a rezolvat problema cu încălzirea. Cel puţin temporar. L-am sunat pe la miezul nopţii să-l verific şi încă nu sosise acasă. Dar asta-i artă! N-ai cum să înţelegi!

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Bine, nu înţeleg, dar termină o dată.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (îl priveşte cu reproş, ridică receptorul şi formează un număr) Alo, alo, tu eşti? Ai şi venit de la scoală?....Şi ce ai făcut? . Care era întrebarea? . cât e integrală din .. şi toţi aţi luat 4? Şi la biologie cât ai luat? Lasă că vorbim acasă despre asta. Ai mâncare în frigider. Şi până vin eu de la serviciu să-ţi termini temele. Te verific! Ciao! (pune receptorul în furcă) Iar a luat patru la biologie, în ciuda faptului că de data asta am făcut lecţiile împreună. Dar nu contează. Eu consider biologia, după cum i-am zis şi profesoarei, un obiect de studiu de umplutură, mai ales pentru viitorul băiatului meu şi fără rost în viitoarea lui carieră. Profesoara are un tic nervos sugestiv, scoate, în timpul orei, limba de 4-5 ori şi o flutură cu nonşalanţă prin aer. E rău când vezi oameni deştepţi, mult mai complexaţi ca tine. Şi amuzant în acelaşi timp.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ai cumva pe aproape inventarul de anul trecut?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (se ridică, cauta inventarul între dosarele de pe scaun şi i-l întinde) Privesc totul cu un ochi cinic.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Mai degrabă clinic.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (privindu-l cu reproş) Azi n-am văzut-o pe Marieta. Ce bună bucată. Ce buci şi ce ţâţe. Cred că şi-o trage în draci cu bărbatu-su'. Oare ea ştie că absenţele se adună? Acum chiar sunt răutăcios. Recunosc, îmi lipseşte. Ţie nu?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Marieta? Phoho! Delicioasă.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Te-ai trezit şi tu la viaţă.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Hai că-i duc situaţia asta şefului şi mă întorc.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (singur) Ce crăcană şi Marieta asta. Cred că se incinge rău de tot. că se udă toată. Imi lipsesc erecţiile în dimineţile în care ea lipseşte. Probabil lipseşte motivat . Şi dacă ar chiuli, cine s-ar lua de una ca ea. Nu ştiu... Oricum, bravo ei. Eu sunt cel care suferă! Ochii mei lacomi nu i-a mai întâlnit de mult formele. Obsedatule! (râde) Râd de mine. Când încerci să faci mişto de viaţă, de fapt faci mişto de tine. Şi viaţa râde cu poftă şi te înghionteşte pe scenă. M-am tâmpit de tot.
(face câţiva paşi spre spectatori; se schimbă lumina; atitudine de câştigător de oscar ) 3 părţi... un om... nedefinit. O colecţie de măşti şi de emoţii spontane, sau mai puţin spontane, pe care am încercat să le redau cu sinceritate. Mă bucur că munca mi-a fost apreciată. Mulţumesc unor persoane... Şi voi ar trebui s-o faceţi. Îmi cer scuze pentru incoerenţă... Şi voi ar trebui s-o faceţi. Închei aici. Vă las cu problemele sau fericirile voastre de moment. Şi nu. Nu sunt împăcat... Sufletul meu va avea nevoie de timp şi de oblojire... Întotdeauna a avut... 641 de cuvinte. 31 de paragrafe. 3210 caractere. Atât conţine biografia mea, biografia unui funcţionar. Cadavru.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: (intrând înfrigurat) Ce dracu făceai aici?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Visam la Marieta.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Lasa dracrului visele că ne-a cerut şefu' o situaţie cu impozitul pe salarii!

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Iar? Fătălăul ăsta cred că o face intenţionat. Întotdeauna ne cere câte o situaţie vinerea la sfârşitul programului.

(Se aşează amândoi la birourile lor şi muncesc)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Auzi, tu crezi că am devenit dependent de tristeţe?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Iar începi cu teoriile tale. Hai să terminăm şi să ne cărăm cât mai repede acasă

FUNCŢIONARUL ASISTENT: M-am săturat! Auzi, m-am săturat. Să mă lase în pace... M-am săturat să-mi ascund personalitatea. M-am săturat... Nu mai vreau să fiu sclavul spiritual al fătălăului ăluia. Sunt convins că o face premeditat, doar ca să ne umilească.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Fătălău sau nu, e şefu' şi-ar fi bine să-ţi bagi minţile în cap.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nu. Eu m-am săturat. Revolta a explodat în mine. M-am săturat să mă zbat spasmodic în interiorul meu. Sunt hotărât. Din acest moment, refuz să mai îndeplinesc vreo sarcină. Poate tu nu ştii ce vrei, dar eu ştiu. Ar trebui să mă urmezi, să te revolţi şi tu. Eu ştiu ce e cu tine. Te-ai resemnat în faţa vieţii. Comoditate. Laşitate. Spunei-i cum vrei : lipsă de perseverenţă, venirea zgomotoasă a scaunului la cap, sau jambon de porc afumat cu caş dulce! Nu-mi pasă. Tu nu te-ai săturat?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Sper că nu dai iar bir cu fugiţii? Cum ai făcut şi ieri, de am rămas singur cu toată treaba pe cap.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Ba da. Vreau să plec. Vreau să simt gustul libertăţii

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Bagă-ţi minţile în cap.! De data asta nu mai accept..

FUNCŢIONARUL ASISTENT: De când mi s-a băgat sub piele, atingându-mi inima cu unghia ei caldă nu mai am stare. Trebuie să plec! Chiar acum. (Se îndreaptă spre cuier să-şi îmbrace paltonul)

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: (ajugându-l din urmă) Hehehehe, de data asta nu mă mai las prostit. (Îl apucă de gulere şi-l trânteşte pe scaun) Ce ţi-ai zis tu: "prostul oricum rămâne, ia să o întind eu frumuşel şi să-l lăsăm cu toata treaba în spinare". Ei de data asta nu te mai las să scapi atât de uşor, ce pizda măsii!

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Trebuie să plec. Tu nu înţelegi. Tu nu eşti ca mine. Cum aud de libertate, cum aud acest nume, cum îmi vine să-mi iau lumea în cap. Ieri murmuram numele ei. libertate.. libertate. aventura şi-am si  căzut lat cuprins de fierbinţeală. Atât fiul cât şi nevastă-mea au tras o sperietură soră cu moartea. Nu le puteam spune ce am, dar nici nu mai puteam de dorul libertăţii.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Uneori am impresia că mă crezi dobitoc. Hai, pune mâna şi termină ce ai început. Dacă ne grăbim, nu ne ia mai mult de o jumătate de oră.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Ei da, parcă eu nu ştiu! [Laugh out loud]

(muncesc amândoi în linişte)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nu mă pot concentra şi pace. Ochii îmi fug în toate direcţiile, căutând silueta ei. Nu-mi doresc altceva decât să-i revăd încă o dată chipul dulce. Cred că o să explodez curând de atâta ardoare.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Nu am înţeles nimic, de ce nu te poţi concentra? Ce cauţi?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Libertatea o caut. (se ridica brusc de pe scaun şi se îndreaptă spre cuier; apucă să se îmbrace cu paltonul)

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: (dezbrăcându-l furios de palton) Fi-r-ar măta a dracului de leneş! Parcă eşti un copil mare şi prost. Dacă mai încerci o dată să fugi, o iei şi pe coajă. Ţi-o promit eu.

(FUNCŢIONARUL ASISTENT este aşezat cu forţa pe scaun; se lucerază în linişte pentru o vreme)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: De ce-ai face-o!? Mă cunoşti doar. Suntem colegi de-atâta timp.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: De data asta nu îţi mai merge. Nu numai tu te-ai săturat.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Atunci hai să plecăm împreună.

(amândoi se ridică în picioare în acelaşi timp)

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Stai jos că....

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Stai, stai... că stau jos. (se aşează cu teamă pe dosarele de pe scaun) Azi eşti un Colgate din ăla Max Fresh, că reuşeşti să mă îngheţi de tot dintr-o singură privire. Winterfresh şi Airwaves, plus câteva Halls. O ploscă cu gheaţă care-mi calmează impulsurile. Îmi vine să mă ascund de tine... Nu am crezut că o să ajungem aici. Patetic.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ai terminat? Nu? Vorbeşte mai puţin, munceşte mai mult. Dă-mi şi mie dosarul cu CAS-ul!

(FUNCŢIONARUL ASISTENT se ridică în picioare, caută între dosarele de sub fundul lui şi-i întinde un dosar gros)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Vreau să-mi cer iertare. Ştii bine că eu nu sunt aşa. În ultimul timp însă nu ştiu ce-i cu mine. Parcă sunt posedat, surmontat, controlat de forţe necurate. Îmi vine să plâng de ciudă, să-mi îngrop capul în stivele astea imense de dosare. Contabilul stă înfundat în cotloanele sufletului meu şi suferă în continuare. Dar eu sunt egoist, îl las... îl neglijez, îl împing mai încolo. Mă comport ca un copil mic, rău. Şi devin un diavol răutăcios! Îl împung cu vorbele mele. Am luat nuiaua şi îl pleznesc peste coaste. Şi-i dau . şi-i dau până tâşneşte sânge. Contabilul doar stă şi plânge. Nici măcar nu se fereşte, încasează lovitură după lovitură. Câteodată mă înmoi şi aş vrea să-l ajut. Dar mi-e frică. Iar frica asta îmi alimentează şi mai mult furia oarbă! De ce eşti laş?!! De ce nu reacţionezi?! Auzi mă!? De ce? Îmi vine iar să îngenunchez şi să-l privesc în ochi pe contabil, dar el boceşte. E numai o râmă.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Las', nu trebuie să te justifici. Termină-ţi treaba..

FUNCŢIONARUL ASISTENT: La urma urmei eu sunt de vină. Mi-e îmi place să mă torturez. Cred că sunt masochist.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: M-ai înebunit omule cu placa asta. Nu ştiu ce ai astăzi

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Sunt sigur că afară e întuneric. Şi abia a trecut de patru. Nu-mi place întunericul. Sentimentele mele difuze şi confuze au ajuns să se încalece unele pe altele de nu mai sunt în stare să-mi dau seama dacă sunt disperat sau doar supărat.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Trebuie să-ţi revii să te poţi concentra ca să terminăm cât mai repede. Nu te ajută la nimic dacă tot îţi închipui că eşti un bol plin cu rahat... (se ridică în picioare, caută între dosarele de pe scaunul lui, ia un dosar şi i-l întinde) Mai bine dă-mi mie dosarul la care lucrezi şi fă o situaţie a fondului de şomaj. E mult mai uşor de făcut.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Când plecăm de aici să ştii că dau de băut...

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Merci, dar mă grabesc acasă. Aşa că lasă vorba şi hai să terminăm cât mai repede

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Dacă tu nu vii oricum o să dau de băut.cuiva. Imposibil să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut. şi dacă nu am noroc atunci o să dau de băut primului cerşetor pe care îl întâlnesc. Mi-l şi închipui: un cerşetor cu barbă mare, plină de resturi de mâncare şi noroi, cu haine subţiri, soioase şi rupte. şi mizerabil peste putinţă.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Te rog, lasă asta pentru mai târziu că pierzi timp preţios. Şi trebuie neapărat să ajung acasă pană la ora 8. Aşa că te rog.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Astăzi m-am purtat ca un dobitoc... Lipsit de interes pentru orice... Lipsit de vlagă... Am fumat doar 3 ţigări şi mă simt plin de nicotină. Toată ziua m-am simţit ofilit după o bere. Şi tu nu vrei să ieşi la băut . Am înţeles, ai program de la 8. Dar dacă ajung am să rad 6 beri până o să cad lat. Nu o să mă intereseze că nevastă-mea o să croncăne supărată. O să savurez gustul ăla amar al licorii până o să adorm cu berea în mână. în sufragerie, la televizor. La meciuri adorm cel mai bine. Ce-mi pasă ce o să creadă ea despre mine?! Cum să-i descriu ceea ce simt...? Stai! Am încercat deja de două ori şi tot nu a înţeles nimic. Pesimismul ei în legătură cu mine mă omoară. Şi eu nu eram aşa. în tinereţe. Când am cunoscut-o eram chiar o fire veselă

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Las-o în pace pe nevastă-ta, ea nu are nici o vină... (mormăind) Şi aşa e obligată să te suporte.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Ce-ai zis?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Nimic. Ziceam să te grăbeşti. (se uită la ceas) Imediat se face ora 5 şi noi de-abia am început..

(muncesc amândoi foarte concentraţi. Rasfoiesc dosarele din faţa lor, trec cifre pe o ciornă, desenează tabele cu linia, folosesc calculatorul de birou la calcule)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Sfârşitul zilei de azi. Şi soarele nu s-a arătat azi deloc. Tot întuneric e afară. Ar fi fost interesant dacă bila de foc mi-ar fi zâmbit astăzi. Poate aşa luna nu m-ar mai fi privi cu atâta amar, dispreţ şi indiferenţă. Indiferenţa doare cel mai tare.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Iar începe...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Mă simt deplorabil. Nu ştiu de ce am senzaţia că m-am născut fără voinţă. Că nu mi-a crescut organ pentru a secreta aşa ceva. Fără voinţă sunt doar simplă carcasă de carne. O epavă între epave. Un pai într-o grădină de canabis. Gândurile mi se coagulează greu. 13 a lui decembrie. Se apropie Crăciunul...

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Băi, nu am mai văzut pe nimeni ca tine. Îţi schimbi stările sufleteşti ca pe şosete. Fără nici o perioadă de tranziţie. Fără avertisment. Îţi ajunge doar un rest de gând, o ocheadă mai nu ştiu cum, un cuvânt... şi imbecilitatea te cuprinde cu totul. Nu te supăra că ţi-o spun...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Sunt un puppet-master...

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ce dracu' e ăla?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Parcă toate mă dor instantaneu. Aşa s-a întâmplat şi ieri. M-am trezit aşezându-mă pe jos, în hol. Cu spatele lipit de uşa de la debara şi cu obrazul lipit de peretele maroniu, rece. Cu genunchii lipiţi de piept, îmi frământam mâinile aprope de buze. Parcă aveam o prăjină înfiptă în cur. Şi ştii ce am făcut? M-am masturbat privind la fotografiile pornografice din calculatorul fiului meu.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ce??? Nu-mi vine să cred...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Am plasat cursorul pe toolbar-ul din stânga. Am dat clic pe "My Documents". Apoi dublu clic în fereastra apărută pe pictures. Kate Beckinsale. Mă masturbez. Sau la Elisha Cuthbert. Mi-o închipui lângă mine. O văd în cele mai mici detalii. Sau Tara Reid. Mă duc până la baie şi mă spăl bine. Din bucătărie aduc un şerveţel şi şterg pe jos. Apăs "X"-ul din dreapta sus al Windows Picture and Fax Viwer.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL:Dar ce-i cu tine? Aşa deodată... Spune o dată.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nu am nimic. Sunt un imbecil, aşa cum bine ai observat... Nimic.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL:Bă, nu mă lua aşa... Mi-e poţi să-mi spui, ştii bine. Ce s-a întâmplat?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nimic deosebit. Din păcate nimic.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: (apropiindu-se de celălalt) Dar ce am făcut, de nu vrei să-mi spui?

FUNCŢIONARUL ASISTENT:Destule.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: (aproape de tot) Un exemplu. Spune o dată un exemplu.

FUNCŢIONARUL ASISTENT: (retrăgându-se) Nu pune mâna pe mine!

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: (insistent) Ce-am făcut?

FUNCŢIONARUL ASISTENT:Ce să-ţi mai spun eu. Ştii tu foarte bine.

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ţine-ţi fleanca. Sugi pula.

FUNCŢIONARUL ASISTENT:Cum vorbeşti aşa cu mine?!

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Eşti un căcănar, ba nu... un labagiu...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: M-am săturat...De voi toţi. Nu mai vreau şi nu mai permit nimănui să mă umilească. Nici ţie, nici celuilat şobolan. Nici Marietei. Crezi că nu ştiu ce-mi faceţi voi pe la spate...

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Paranoia....

FUNCŢIONARUL ASISTENT: ... cum v-o puneţi toţi cu Marieta. Cum mă lucraţi pe la spate, cum vă bateţi joc de mine?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Cine şi-o pune cu Marieta?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Tu, directorul...

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Te-ai scrântit rău de tot...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Ştiu tot... Crezi că eu nu ştiu? Crezi că nu ştiu cine te aşteaptă la 8?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ţi-am spus că...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Am plecat. Nu mai vreau să ştiu nimic. Nu mă mai las' călcat în picioare... Nu mai suport umilinţele la care sunt supus în fiecare zi de vineri de un şobolan... Nu mai vreau să stau un minut în acelaşi birou cu un mincinos şi un prefăcut... (ajunge la cuier şi îşi ia paltonul din cuier)

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Să nu de-a dracu' să te îmbraci...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Că ce se întâmplă?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Ţi-o iei, ţi-o iei rău de tot...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Mă doare în cur de ameninţările tale. (Îşi îmbracă paltonul şi îşi pune fularul)

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Hai, fii rezonabil... mai avem puţin şi putem pleca acasă... fără scandal

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Pe mine nu mai conta...(cu scârbă) puahh!!! (scuipă în direcţia FUNCŢIONARULUI PRINCIPAL)

(Din doi paşi, FUNCŢIONARULUI PRINCIPAL ajunge lângă el şi-i aplică un pumn în plină figură. FUNCŢIONARUL ASISTENT se răstoară ca o păpuşă peste maldărele de dosare)

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: De data asta nimic nu te mai scapă...

(FUNCŢIONARUL PRINCIPAL îşi călăreşte victima şi-l loveşte metodic cu pumnii. Nu se aud decât respiraţiile celor doi şi zgomotul produs de pumni. Pe uşă îşi face apariţia directorul)

DIRECTORUL: (surprins) Ce dracu' se întâmplă aici? Vă bateţi?

(FUNCŢIONARUL PRINCIPAL îşi abandonează duşmanul, îşi aranjează în grabă hainele şi ia poziţie de drepţi. FUNCŢIONARUL ASISTENT se ridică cu greu în fund)

DIRECTORUL: Ce dracu se întâmplă? Îmi spune şi mie cineva ce mama naibii se întâmplă în acest birou?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: A încercat să plece... şi am vrut să-l opresc, să trăiţi!

DIRECTORUL: Cu pumnii! Nu înţeleg?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Păi nu am avut de ales...

DIRECTORUL: Auzi, au ajuns să se bată ca nişte vagabonzi... În loc să muncească, ei se iau la bătaie...Incredibil! Nu mă aşteptam să se întâmple asta sub nasul meu... Cine a început?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: El. A vrut să plece şi să mă lase cu toată treaba pe cap... Sarcina dată de dumneavostră...

DIRECTORUL: Ce sarcină?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Situaţia aia...

DIRECTORUL: Aaaa, da. Şi?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Şi nu am vrut să-l mai las. Că îl mai lăsam să plece şi făceam eu treaba pentru amândoi...dar de data nu am mai vrut. El s-a împotrivit şi...

DIRECTORUL: Şi ai sărit pe el cu pumnii.... ca ultimnul... ca ultimul... (sufocându-se)... vagabond. M-ai dezamăgit! Sunt foarte dezamăgit de dumneavostră, nu vă credeam în stare de aşa ceva... Eraţi un funcţionar serios, muncitor, cu o carieră strălucită în faţă...Sunt foarte dezamăgit...Nici nu ştii cât de dezamăgit... (se plimbă gânditor prin birou; moment de reculegere) Situaţia, ce-i cu situaţia? E gata?

FUNCŢIONARUL PRINCIPAL: Nu, domnule director, lucram la ea...

DIRECTORUL: Pentru asta am venit aici! Pentru situaţie... Uitasem de ce-am venit...
Tu (şi-l arată pe FUNCŢIONARUL PRINCIPAL) treci imediat la mine în birou. Iar dumneata... vă simţiţi bine.?

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Da, sunt ok.

DIRECTORUL: Să mergeţi la baie să vă spalaţi de sânge. Vă curge din nas şi din arcadă... Dacă aveţi nevoie de îngrijiri medicale, poate treceţi şi pe la cabinetul medical...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nu, nu am nevoie...

DIRECTORUL: Cu dumneata voi sta de vorbă mai târziu, după ce stau de vorbă cu agresorul... Nu plecaţi până nu stau de vorbă cu dumneavosatră...

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Nu plec nicăieri....

DIRECTORUL: Deci ne-am înţeles... Iar dumneavostră poftiţi cu mine în birou. Bună seara!

(FUNCTIONARUL PRINCIPAL si DIRECTORUL ies din birou. FUNCŢIONARUL ASISTENT fixează pentru momente bune uşa pe care cei doi au dispărut)

FUNCŢIONARUL ASISTENT: Bună seara! (Îşi aranjează buimac ţinuta. Îşi şterge cu palma sângele care îi şiroia pe faţă) Bună seara! Şarpele îşi continuă ascensiunea. Vulturul cade.Traviata cântă în fundal. Kate Beckinsale păşeşte senină spre mine. Eu mă târăsc fără mâini şi fără picioare prin eden-ul făpturilor nesemnificative. Somnul se scurge prin mine. Mă cuprinde. Mă împresurează. Vrea să mă culc, să dorm şi să uit. Somnul îşi face efectul imediat. Întotdeauna şi l-a făcut. Voi pluti. Voi uita. (Începe să-şi scoată cureaua din pantaloni) Elisha Cuthbert păşeşte cu graţie. Forme nedesluşite... considerate adevărate şi luate ca atare.
Golful se închide. Cheia e aruncată la gunoi. Mâna-mi alunecă în jos pe picior... Pantalonii-mi sunt plini de sânge. Cred că afară vântul bate cu putere. Vibrez. Dispar, apar. Căcat. Excremente în loc de viată.
(Agaţă cureaua în cuier, iar jos contruieşte un ochi, numai bun pentru a te spânzura) Tara Reid îmi alunecăm pe genunchi până ne lovim amândoi de nişte pereţi portocalii. Movul tronează peste restul culorilor. Fiul meu s-a trasformat într-un simbol. O cupă de amintiri... Iar eu sunt o sticlă de şampanie umplută cu căcat..
Ce conteză într-adevăr? Banii? Reputaţia? Familia? Cărţile? Pizdele futute? Amorul?
Pinguinii din Japonia au ieşit la plimbare prin oraş, căci sunt prea obezi şi un pompier american a făcut respiraţie gură la gură unui câine, salvându-i astfel viaţa. Dar pe mine cine mă scoate la plimbare... cine-mi va face respiraţie gură la gură? Unii au încercat... Dar am inhalat prea mult praf şi m-am îngrăşat prea mult. (Îşi bagă capul în frânghia făcută din curea, o strânge atât de tare încât începe să tuşească) Pun poza jos... O întorc cu faţa spre birou. Dacă mâine îmi va zâmbi, mi se vor înmuia genunchii. Adio.

(Se lasă cu toată greutatea trupului. Se zbate cumplit, cu ochii sufocaţi şi faţa vânătă. De la atâta mişcare cuierul se răstoară, eliberându-i gâtul din strândoarea curelei. Culcat pe spate, se zbate ca un epileptic. Cortina cade)