~ Cosmin Perţa - Inima mea stă departe acum, �ntr-o casă de jucărie
~ Claudiu Komartin - Poeţii
~ Emanuel Guralivu - m�na cum laudae: intrarea: (un c�ntec pentru Jim Morrison)
~ Emanuel Guralivu - andrei rubliov: motive:
~ Emanuel Guralivu - dintele rupt:
~ Adrian Ioniţă - G�ndire de Putină (stinking thinking)
~ Alexandra Emilia Bucur - Defectele depresiilor
~ Alexandra Emilia Bucur - Păsările-t�mple
~ Marius Iulian Stancu - Trezire
~ Marius Iulian Stancu - Improvizaţie 1
~ Marius Iulian Stancu - Improvizaţie 2

Inima mea stă departe acum, �ntr-o casă de jucărie

de Cosmin Perţa

I

Sunt departe, cu dragostea mea,
stăm �nchişi �ntr-o casă de jucărie,
cu nişte bunici de jucărie şi ne rugăm.
Alteori, seara t�rziu, citim şi ne povestim unul altuia
�nt�mplări de şi mai departe
şi-o bunăstare şi-o voioşie ne cuprinde pe toţi
şi atunci ne �mbrăţişăm, ne sprijinim,
eu pe braţul ei moale şi cald,
ea pe pieptul meu ars şi ne spunem:
c�t de frumos, c�t de frumos este aici, �n casa aceasta,
cu mobilele ei de jucărie, cu pereţii scunzi, de carton,
cu m�ncărurile şi băuturile acestea de jucărie
ce necontenit se pregătesc pentru noi.
C�t de frumos, o, c�t de frumos poate fi aici,
departe, foarte departe,
unde nici un zgomot, c�tuşi de mic,
de nicăieri nu ajunge la noi.

II

Casa de jucărie este făcută aşa:
�n faţă are o verandă portocalie
de măr, scorţişoară, turtă dulce şi altfel de-aluat,
apoi vine bucătăria de vară, făcută din cozonac,
urmează holul de napolitane, portocale şi jucării,
apoi sunt trei camere mici,
fiecare numai pentru copii:
�n prima este un urs mare de pluş, vorbitor,
�n a doua un trenuleţ a cărui cale ferată trece �n dormitor,
iar �n a treia, şi cea mai ascunsă din ele,
stă o pisică moale ce sparge �n dinţi nişte coleoptere.

Seara, t�rziu, c�nd te �ntorci obosită acasă,
uşa se dă la o parte numai de eşti voioasă
şi dacă intri, odată ce ai intrat,
camerele toate se multiplică şi se amestecă
şi ai �n faţă un ditai palat
cu lighioane mărunte, chiar mici,
ce ţi se lipesc de şoşoni ca nişte arici,
cu uşi şi dulapuri de carton presat, colorat
şi pereţi numai buni de m�ncat.

Apoi adormi şi-n somnu-ţi lin
vine un zmeu cherchelit uşurel de vin
ce se aşază obosit pe taburet
şi-ţi spune povestea mai departe �ncet.

III

Stăm cuminţi, şi eu şi dragostea mea
şi o aşteptăm pe Maria.
În zilele acestea, �n care o aşteptăm, lumea e sărbătoare,
chiciura �mbracă totul cu-n veşm�nt alb şi ţepos
şi c�nd totul se scutură
cu un alb-alb nespus
noi stăm nemişcaţi
şi nici măcar o vorbuliţă nu spunem,
darămite să facem vreun gest
şi asta numai ca să n-o speriem pe Maria
şi, mai ales, pentru ca totul, c�nd va veni,
să fie aici nemişcat.
úi e bine, e bine aşa, deşi
ne simţim pătrunşi de un frig grozav uneori.
Dar nu ne mişcăm
pentru că şi frigul acesta trebuie să răm�nă aici,
neschimbat.

IV

Stau şi p�ndesc orice mişcare
deşi aici nimic nu se poate-nt�mpla
lacu-ngheţat foşgăie pe dedesubt ca o mare
şi eu, �ncremenit �n casa aceasta l�ngă inima ta.

V

Nu e nimic aici, �n casa aceasta
care să-mi tulbure g�ndurile,
doar sobele acestea mici-mici din teracotă portocalie
mai zumzăie c�teodată �ncet
ca un tremur de-aripă de bondar sau rădaşcă,
doar p�nzele acestea foarte mici de păianjen
crescute �n noi
se mai scutură uneori la sughiţul Mariei.

În rest, nimic-nimic nu se mişcă,
totul pare-năuntru ca şi afară,-ngheţat.
S�ngele curge tot mai �ncet prin vene acum
şi nu e de mirare că seara, parcă de fericire,
ne pomenim luaţi aşa, de un leşinat.
Dar ne trezim �n aceeaşi linişte ca �nainte
şi ochii noştri măsoară totul, �n orice colţ,
mişc�nd �ncet �n orbite, şi, cu toate acestea
de multe ori nici nu vedem cum �n cameră,
deodată, o z�nă de aer, miros de migdale şi puf
se strecoară �nspre camera cu jucării,
acolo unde totul se mişcă de-a valma
cu toată liniştea noastră
fie că-i noapte sau zi.

VI

Te aştept, te aştept Maria, aici,
�n casa aceasta de dulciuri şi jucării
unde toate lucrurile sunt foarte mici
şi pl�ng �n lipsa paşilor tăi mici de copii.

Poeţii

de Claudiu Komartin

erau mulţi şi gălăgioşi şi plini de ei
iar gara micuţă pur şi simplu nu putea să-i �ncapă la ora aia,
la orice oră, pe toţi.

erau deştepţi şi spirituali (fiecare dintre ei un mare poet),
dar puţeau a băutură şi-a tutun mucezit
şi �ncepuseră să-i pipăie pe trecătorii
care se nimeriseră �n �nghesuiala dementă.

erau nişte rozătoare lacome
care se credeau nemuritoare.
nu-i interesa dec�t ce spuneau ei, fiecare vorbind �n legea lui
sporovăind fără măsură
de parcă lumea ar fi �nceput şi s-ar fi sf�rşit cu ei.

dacă i-ai fi lăsat de capul lor
ar fi distrus totul.
pădurile ar fi dispărut şi ei ar fi continuat să strige
să li se mai aducă h�rtie
depozitele de băutură s-ar fi golit şi toate mările lumii
ar fi secat imediat
fiindcă nimic nu părea să le poată stinge setea.

după ce-au cobor�t din tren,
le-a luat multă vreme să se dezmeticească, dar
p�nă la urmă cei 53 de poeţi au pornit spre hotel.

ce puteam să fac cu oamenii ăştia?
să merg la un meci de rugby?
să-i �ngrămădesc pe un pod şi să-i conving să se-arunce?

erau mulţi şi foarte siguri pe ei
deşi nici un singur vers de-al lor
nu �mi putea �ntoarce inima de-acolo
de unde toată ur�ţenia lumii din care veneau
mi-a aruncat-o demult

ca pe o batistă �n care un tuberculos a flegmat
un cheag lipicios de s�nge
pentru ultima oară.

m�na cum laudae: intrarea:
(un c�ntec pentru Jim Morrison)

de Emanuel Guralivu

nu r�vnisem acest pahar. mi l-ai �ntins totuşi să beau. m�na mea a
�nceput să zg�răie uşile. să smulgă clanţele. să mă tragă �n toate
�ncăperile lumii.

m�na mea a sfăr�mat uşa de la camera părinţilor. am intrat şi ea a
scris pe pereţi tot felul de cuvinte. apoi am dat buzna �n camera
fraţilor mei. vroiam să-i �ncui �n dulap. au ţipat c�nd le-am smuls
pleoapele.

m�na mea m-a tras �n camera iubitei. absenţa ei �şi făcea unghiile
cu ojă neagră. am siluit-o. peste nouă luni �mi va naşte un fiu.
numele lui �mi va fi arătat �n vis. am lins pereţii cu limba.

mi se făcuse greaţă. uşa băii a venit ca o m�ntuire dorită. aici am
vărsat de la gura mea tot �ntunericul lumii. h�rtia igienică mi-a
apărut ca o femeie părăsită şi stearpă. mi s-a făcut milă de ea. am
binecuv�ntat-o să aibă mulţi copii şi multă fericire.

m�na mea m-a tras spre debaraua cu murături şi zacuscă. aici
dragostea era ultimul şi singurul adevăr. tot ce ştiu e că �n mintea
mea o strigam ca pe o t�rfă.

�n capătul holului m�na mea m-a aşezat �n faţa oglinzii. eram alb.
din fiecare por al pielii s�ngele curgea grăbit. cu geamantanele
crăpate zb�rcite. m�na mea a vrut să deschidă şi această uşă. ea
rosti apostolic şi definitiv: eu sunt singurătatea ta şi cu singurătatea
vine şi moartea.

m�na mea nu s-a dat bătută. �ncepu să sf�şie oglinda. o carne tot
mai absentă un �ntuneric tot mai consistent erau arătate mulţimii
entuziasmate.

m�na mea mă muşcă de g�t. mă părăsi odată cu s�ngele. o pagină
albă impenetrabilă inexpresivă şi tăcerea ca un c�ntec de leagăn.
nici un lătrat de c�ine.

andrei rubliov: motive:

de Emanuel Guralivu

duminici roase de molii. le �mbraci
p�nă-ţi intră sub piele. eşti şifonierul �n
care noaptea �ţi poartă hainele
de peste zi. urlă soarelui că e morm�nt
şi-nchide apoi fereastra

dintele rupt:

de Emanuel Guralivu

nimic nu prevestea dintele
rupt şi singurătatea cleioasă a
privitului pe fereastră �n weekendul ce
tocmai a trecut. nu ştiu de ce dar
m-am g�ndit la moarte. trupul meu poate
alerga 30 de km �n 2 h. lumina e mai
plină de surprize dec�t �ntunericul. moartea va
veni �ntr-o zi �nsorită c�nd
aşteptarea ta cucereşte alte
teritorii. dintele rupt pe care �l ţii
�n m�nă examin�ndu-l ca şi cum
ar fi o piesă de puzzle dintr-un tablou al
sf�rşitului. tu unde eşti acum? somnul �ţi
�ntoarce uşile pe dos iar dincolo de ele nu
e nimic.

G�ndire de Putină (stinking thinking)

de Adrian Ioniţă

În Piaţa Traian,

Lică avea un verişor,

stătea peste drum de clopotul lui Soso,

ne-am dus la el �mpreună şi

am văzut pentru prima dată o femeie;

era diferită,

s-a apropiat de mine, m-a mirosit, m-a m�ng�iat uşor pe obraz, apoi

a �ntrebat, "unde aţi găsit �ngeraşul acesta?" şi

s-a aruncat �n pat l�ngă Bebe,

au băut tescovină şi s-au futut �n faţa mea lasciv,

căut�nd reacţii şi umbre pe faţa mea purie.

Deasupra patului, ţiganca cu pipă

era pătată de căcat de muşte, camera se lăţea ameninţător,

Bebe băga p�na la os,

�n timp ce femeia �ncepuse să grohăie,

nu ştiam ce să fac, pumnii mi s-au albit �n str�nsoare,

am sărit peste ei cu furie

şi perdeaua de la ferestră a tresărit usor.



"hai să mergem"



mi-a spus Lică, �n bucătărie

erau mititei şi muştar verde, p�ine neagră şi sticle de bere

blondă, era 1 mai, era sărbătoare, am m�ncat,

am fugit �n piaţă

şi ne-am aruncat �n genunchi printre oamenii din �nghesuială,

monede argintii de un leu cădeau sub tejghele,

le str�ngeam febril,

�n timp ce beţivii şi soldaţii veniţi �n permisie

ne călcau pe m�ini cu bocancii.

14 lei a fost prima mea leafă, aveam ochi buni şi

m�na subţire, Lică a str�ns opt, mă simţeam m�ndru

şi victorios, ne-am cumpărat cornete de seminţe,

�nşurubate �n discursurile lui Dej,

25 de bani unul mare, le vindea o babă l�ngă Shari Neni,

dovleac portocaliu, miros cald de prăjeli,

se spărgeau �ntre dinţi.

insecte sărate.

***

mă simţeam diminuat, intractabil,

pentru mine conta

alianţa cu o lume necunoscută, mai mult dec�t

identificarea cu cea �n care trăiam.

©1973 Adrian Ioniţă

***

L-am �mpuşcat cu sentimentul că �i fac o favoare,

că �l scot din mizeria propriei sale poveri,

apoi am simţit deodată, că lumea devine str�mtă,

că existenţa mea s-a subţiat,

ceva debilitant şi paradoxal mă incapacitează,

o slăbiciune care te face să te simţi precar,

eventual,

devenea din ce �n ce mai clar că trebuie să fac ceva,

că pierd autonomie,

martori invizibili, un moment fără recurs, pe care �l simţeam

neterminat,

să merg p�nă la capăt, să termin această scenă?

�mi pregăteam involuntar apărarea,

un discurs lung şi patetic despre condiţia umană,

şi alianţa mea mistică cu Universul Moral,

martorii dădeau din cap a aprobare,

o tăietură de lamă a �mpărţit �ncăperea �n forţe egal justificate,

binele si răul sunt noţiuni abstracte, nu sunt pregătit emoţional

pentru remuşcări.

***

demonic

ai dus o viaţă lipsită de improvizaţii, cu schimbări impreceptibile,

supa se servea nesărată şi singura băutură �n casă era vişinata.

la unsprezece ani, mi-ai făcut cadou Cartea Ateistului

pe care o răsfoiam pentru poze,

altfel ce pot să

spun?

***

momentul a sosit inevitabil,

l-am simţit �n aer, o dezintegrare �n stagii,

�n care orice subterfugii cereau un preţ, �n care devenise fantomabil

că te aşteptai să fiu ca tine, să �ţi absorb neputinţa şi vinovăţia,

un martiraj pe care n-am vrut să �l accept

şi atunci,

ai devenit un monstru, ai scos cureaua, ai dat cu sete şi sălbăticie

p�nă c�nd

catarama a �nceput să sf�şie bucăţi de carne din mine,

�n timp ce

te priveam cu o curiozitate tăcută, �ncerc�nd să ghicesc

cine sunt pentru tine, pe cine ucid

demonii tăi,

dădeai �n carne din carnea ta, vedeam

disperarea din ochii tăi şi str�ngeam

din dinţi �ntrerupt de urletul

de pasăre rănită al mamei,

c�nd

ai aruncat cureaua,

ţi-ai şters borboanele de sudoare şi ai ieşit din cameră.

A fost ziua transferului inexorabil de autoritate,

ordinea �n care se umplea farfuria de supa la masă

s-a schimbat,

şi modul nostru primitiv de a supravieţui a suferit o

transmutare eliberatoare,

de parcă am fi ieşit dintr-o iarnă lungă.

Defectele depresiilor

de Alexandra Emilia Bucur

C�inii noştri trebuie scoşi pe fereastră la plimbare, nu mai ştiu de lesă,
Umbra stăp�nilor staţionează �n ziduri, fără �ntuneric nu mai ştiu de supunere,
În camera asta nu mai e loc de mobile şi tapiţerii, să respirăm acelaşi aer �nghiţit, apoi iar expirat, reciclare terestră,
Sunt multe membre printre care ne pierdem g�ndurile şi multe perne şi tălpi tulbură somnul,
Se simte lipsa spaţierii corespunzătoare a aripilor,
Noaptea se restr�nge la un punct proiectat �n colţul geamului, ca un fluture de noapte, zbenguindu-se
Patrupedele refuză să iasă pe fereastră, se h�rjonesc cu timpul, trăg�ndu-se de cozi,
Ierarhia asta iar s-a �ncurcat pe trepte, unii fugind �naintea superiorilor, �n gloată,
Orologiul bate din picior prevestitor premedit�nd �ntoarcerea cataclismelor,
Dacă toată suflarea din jurul oamenilor se coagulează �n camera asta pentru �nchiriere, Ravagiile capătă tuşă de ciclic.
Le putem evacua aduc�nd excavatoare să le silească să plece odată cu păm�ntul,
Nu calcă pe mlaştinile r�ncede, doar pe parchetul de vişin selectat cu grijă,
Patrupedele ştiu deci ce-i macru.

Păsările-t�mple

de Alexandra Emilia Bucur

Să tacă păsările-g�nd din t�mple,
Să nu se mai zbată pielea şi timpul să urle a linişte c�nd vagoanele orelor huruie asimetric....
În vacarmul sunet-culoare, doar spaţiul �şi rezervă dreptul de a se extinde �n orice direcţie r�vneşte,
Tentaculele lui pot acapara şi spectatori cu mări �n palme,
Dar şi obiecte cu nisip la �ncheieturi, cu oase-tuburi prin care �şi naşte v�ntul copiii după domolirea ploii
úi refluxul mai poartă doar schelete din v�slele pescarilor.
Doar c�nd nivelul agitaţiei interioare este peste limite,
C�nd norii se crapă precum oglinzile la temperaturi subterane, �n magmă,
Păm�ntul �şi extirpă rodul şi �i aruncă libertatea să umble pe străzi desculţă, printre cuiele porţilor
úi cu un braţ agăţat de zidurile bisericilor să caute linişte
Măcar ca pomană, dacă nu ca zămislire.
Prin plasma �ntunericului c�teodată apuci umbrele de coate şi le str�ngi pulsul �ntre degete,
Îţi �nfăşori palma cu sunete şi cu umbre,
Ele nu au existenţă proprie aşa că timpul nici nu le ia �n seamă....
În noaptea asta prea ad�ncă, ca o f�nt�nă, ne dizolvăm paşii, călc�nd �n prăpăstii
úi număr�nd contururile umane ce cad printre crengile arborilor, �n zăpadă...

Trezire

de Marius Iulian Stancu

"Copiii voştri vor rătăci prin pustie" - Numeri 14,33

mă mai trezesc din c�nd �n c�nd �n pustie
rătăcesc pe aici c�teva minute
c�teva zile
aici femeile au m�ini de nisip au s�ni de nisip
şi tot ce cu nisip un meşter poate modela
pentru c�teva minute pentru c�teva zile prind viaţă
apoi se �ntorc �n nisip

�n pustiu doar pustia durează

mă mai trezesc din c�nd �n c�nd �n pustie
rătăcesc pe aici c�teva minute
c�teva zile
aici orice vis orice dorinţă e precum un castel de nisip
şi tot ce pe nisip un om poate spera e deşertăciune

�n pustiu nu e dec�t un singur lucru
eu şi nisipul.

Improvizaţie 1

de Marius Iulian Stancu

femeia �şi asortează baticul cu cerul
se g�ndeşte la cum era copil şi eu nu o priveam
precis mă vede ca pe-un canibal
pe tema mea nu se c�ştigă �nsă Oscaruri
�n mintea mea e rai e purgatoriu şi e iad
mă face să mă simt precum şarpele �nălţat pe st�lp
�mi caută semnele cuielor şi �şi pune m�na �n coasta mea
sunt eu aş vrea să pot să-i strig sunt eu
nu sunt ce am ajuns nu sunt ce par
eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea
�ntre noi s-au pus at�tea zile at�tea luni at�ţia ani
ne-am prăfuit amandoi �n raftul unui anticar.

Improvizaţie 2

de Marius Iulian Stancu

mi se pare mie sau noaptea asta e la fel ca toate celelalte
o lună abstractă pune tot ce-i contur �ntr-o altă lumină
deodată copacii �ncep să p�lp�ie şi mi-e teamă
de bezna �n care-i poate arunca prima adiere de v�nt
e o noapte care cu siguranţă nu are nimic special
minutele orele anii şi viaţa trec la fel �n trei ore
soarele ne va arăta iarăşi cum e de fapt totul
copacii vor mai răm�ne pentru mult timp la locul lor
minutele orele anii şi viaţa vor trece la fel
lumea �şi va juca �n fiecare zi piesa de două ori
fiecare cu versiunea ei
poate voi reuşi �n noaptea asta să nu mai adorm
aşa am să �ncep să visez ziua şi toate trezirile
�mi vor fi la apus.