S-au trezit doi autoproclamaţi poeţi, Bolea şi Grad, că vor un loc unde să fie siguri c-or să fie publicaţi, şi-au căutat niscaiva colaboratori cu pretenţii asemănătoare şi ne-am pomenit cu înc-o aşa-zisă revistă literară pe webul mioritic. Dac-aş citi pe undeva cuvintele acestea sau altele pe-aceeaşi idee ce-aş simţi oare? Bucurie că oamenii ne bagă-n seamă? Revoltă pentru că ne tratează astfel? Nimic nu cred.
De ce-a mai fost nevoie de o publicaţie autoproclamată "revistă on-line de cultură axată pe literatură şi filozofie"? De ce nu ne mulţumim să ne vedem textele publicate prin varii locuri după refuzurile de rigoare cu care ne cadorisesc unii sau alţii? De ce nu ne-am aciuat pe lângă un grup deja existent? Ce va avea εγωφοβια atât de specific şi interesant încât să-i justifice existenţa? ...? Doar nu credeaţi că vor urma răspunsuri aici. Poate vor veni pe parcurs, poate nu, le vom descoperi împreună sau separat, sau chiar deloc. E mai important să adunăm mulţi cititori sau să ne adresăm doar câtorva? Pentru cine?
Posibilitatea apariţiei revistei în forma ei actuală se datorează internetului. Împreună cu redactorul-sef Ştefan Bolea am construit ceva pornind de la o idee care i-a aparţinut: să facem o revistă în care să investim timp, idei şi muncă, dar mai ales textele noastre în care nu crede nimeni în afara noastră. Ceilalţi patru entuziaşti pe care i-am adunat alături de noi în redacţie au contribuit şi ei la formatul şi conceptul actual, încă perfectibil si nedefinitivat. Iar încrederea lor în acest proiect ne onorează, dar şi sperie: deci nu suntem singuri?
Deşi google ne spune că nu suntem 100% originali, mai e un club brazilian, un cântec, o poezie, nişte desene şi fotografii, chiar şi o boală, toate purtând numele revistei noastre şi 'or mai fi fiind şi altele, noi sperăm să găsim un drum, un gând sau o idee care să ne reprezinte. Vrem să publicăm doar texte originale, fără a ne opri doar la primul sens al acestui cuvânt.
|
Ar urma nişte detalii mai tehnice. Dorim ca revista să apară la fiecare două luni. Neavând vreun venit de pe urma ei nu putem plăti colaborările. Nu e ceva inedit în publicistica literară online, dar consider necesară precizarea oricât de neplăcută sau dezonorantă ar fi. Toate textele care ne vor fi propuse spre publicare, exceptând articolele, vor fi cântărite independent de doi redactori cărora nu le va fi dezvăluită identitatea autorului pentru a evita pe cât posibil eventualele simpatii sau antipatii. Dacă opiniile lor diverg, editorul sau redactorul-şef va decide dacă textul va fi sau nu publicat. Inclusiv materialele membrilor redacţiei vor parcurge acest traseu. Vom încerca să aducem în fiecare număr al revistei câte un invitat care să ne ofere un articol şi/sau un text inedit. Cioran, Bacovia şi alţii au cam luat-o 'nspre strămoşi înainte de a ne face onoarea de a cinsti această rubrică, dar nădăjdium că vom găsi contemporani dispuşi să o facă. Despre secţiunile de poezie, proză şi filozofie nu cred că e cazul să scriu ceva anume. La critică vor intra şi recenziile, pe care le vrem doar pozitive, adică nu ne interesează să facem publicitate cuiva doar pentru a ne satisface vreo pornire demolatoare. La articole intră orice text care nu se potriveşte cu celelalte titluri de rubrici, dar noi îl considerăm publicabil pe la noi. Ne-am dori măcar doi colaboratori permanenţi care să nu facă parte din redacţie dar la fiecare două luni să ne ofere câte un text semnificativ. Deocamdată nu-i avem, dar suntem deschişi eventualilor doritori. Nici
redacţia nu e vreo lojă masonică, nici n-are un număr
fix sau maxim de scaune. Un mesaj la egophobia@gmx.net vă poate aduce între noi.
Şi totuşi, de ce "EgoPHobia"? Nu ştiu de ce am chiar şi eu impresia că voi răspunde la vreo întrebare aici...
@
|
