|
~ Peca Ştefan - Prezentare
~ Andrei Voica - Caricatură pentru Peca Ştefan
~ Ştefan Bolea & Sorin-Mihai Grad - Interviu cu Ştefan Peca & Peca Ştefan
~ Diana Todea - Amărăciunea unei povestiri underground sau despre americanizare
~ Rita Chirian - Dramaturgia Peca(i)
~ Ormeny Francisc - Dopamine and the poisonous gift
~ Stâncel Theodora-Eva - The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain reviewed by Peca’s counterpart
~ Peca Ştefan - The complete truth about the life and death of Kurt Cobain
~ Peca Ştefan - DRIC I- POP [& StraNge]
Peca Ştefan
De Peca Ştefan am auzit īn 2002, cānd am şi citit trei din primele sale piese, iar cea cu Nils ne-a plăcut mult, precum puteţi afla şi din interviul pe care ni l-a acordat. De atunci am tot auzit de el, de obicei de bine. Decizia să-l invităm īn EgoPHobia a venit firesc şi chiar ne miram cum de nu ne-am gāndit mai devreme la asta. Apoi s-a pus problema cine să scrie despre textele lui Peca. Controversele care-i īnsoţesc receptarea scrierilor nu lipsesc nici din această pagină şi sperăm că veţi aprecia varianta aleasă.
Îi mulţumim şi pe această cale lui Ştefan pentru cooperare şi amabilitate. Mai multe despre scrierile şi activităţile lui găsiţi īn CV'ul de mai jos şi pe site-ul său www.peca.ro.
|  |
Peca Ştefan [@ February 2008]
Playwright, b. 13.08.1982
www.peca.ro
email: stefan@peca.ro, stefan_pec@yahoo.com
Tel: +40 723 171 174
PLAYS WRITTEN:
Full length: Gigantic (2007), Bucharest Calling (2006), Bebe's Trip (2005), The Sunshine Play (2005), The Complete Truth About The Life And Death of Kurt Cobain (2005), New York [Fuckin' City] (2004), Romania 21 (2004), Colors (2004), I H♥TE HELEN (2003), Andreea/Andreea (2002), Ziua futută a lui Nils (2002), U.F. (2001), Punami (2001), Dric II - Popdays (2000)
One Acts: 4 years and 1 day (2007), Jazz (2006), Bonzo (2004), Freakshow (2002), Fitzgerald (2001), [picabo/penguins] (2000), Showdown (1999), Station (1998)
PROFESSIONAL PRODUCTIONS OF FULL LENGTH PLAYS:
Colors (Small Theatre, Bucharest) 2007
Bucharest Calling (MONDAY Theatre, Bucharest) 2007
Station (Comedy Theatre, Bucharest) 2006
I H♥TE HELEN (ArCub Cultural Center, Bucharest) 2005
The Sunshine Play (MONDAY Theatre, Bucharest) 2005
New York [Fuckin' City] (MONDAY Theatre, Bucharest) 2004
Showdown (MONDAY Theatre, Bucharest) 2003
TELEVISION WORK:
Headwriter & co-creator, Timpuri Noi - sitcom, Media Pro Pictures, Bucharest, 2007 - present
Staff Writer - Anticamera - sitcom, Media Pro Pictures, Bucharest, 2007
Creator and Headwriter - California - one hour drama, Media Pro Pictures, Bucharest, 2005 - present
AWARDS (THEATRE):
VIP Magazine Award for Best Playwright for Bucharest Calling, Bucharest - Sept. 2007
Critics Award for The Sunshine Play, VEDETETeatru Festival, Buzau - June 2007
Innovation Prize for Romania 21 - Heidelberg Stuckemarkt, Heidelberg, Germany - May 2007
First Prize - Best Comedy Text for Colors - Comedy Theatre Festival in Bucharest - April 2006
Best Play - Relationship Drama for The Sunshine Play, London Fringe Report Awards - February 2006
dramAcum winner for Best New Playwright - Sept. 2002
Best New Playwright Award at the National Student Theatre Festival, Bucharest - April 2001
EDUCATION & RESIDENCIES:
ArtsLink Residency - Playwright in Residence at the Long Wharf Theatre, New Haven - Oct. - Nov. 2007
Royal Court International Playwriting Residency, London - July - August 2005
New York University, 2003 - 2004
College of Communication and Public Relations, SNSPA, Bucharest, 2001 - 2005
OTHER WORK:
Artistic Associate - The Internationalists, New York - 2007 - present
Artistic Director MONDAY Theatre @ Green Hours, Bucharest - 2005
Founder of the Scrie o piesă programme for highschool playwriting - 2004 - 2005
Inter (Script Evaluator) at Young Playwright Inc., New York - 2003 - 2004
Founder of the BLA Independent Theatre Company, 1999
[desen de Andrei Voica]
Interviu cu Ştefan Peca & Peca Ştefan
de Ştefan Bolea & Sorin-Mihai Grad
0:
Îţi urmărim cariera literară de ceva vreme. Prima piesă a ta pe care am citit-o este „Ziua futută a lui Nils”. Ce-ţi mai aduci aminte din zilele acelea?
Ziua în care am scris Nils. Era februarie (2002), sesiune la Facultatea de Comunicare de la SNSPA, primul an de facultate. Veneam de la Târgovişte pentru examene, pentru că tocmai fusesem dat afară din apartamentul din Rahova unde stăteam fără să plătesc nimic. Examenul a fost infect, mai aveam bani doar de drumul cu personalul de 4, am luat un troleu de la Povernei până la gară şi o amendă. Era clar – o nouă zi futută. După care am îngheţat ca de obicei în personal şi pe drum, pentru că nu aveam ce face şi pentru că stăteam lângă unii care mâncau seminţe şi înjurau cu pasiune, mi-a venit în cap titlul. Ziua futută a lui Nils, şi dintr-o dată aveam toată povestea în minte. Nils de la Nils Holgerson, lumea aia albă şi pură scandinavă şi “pulile mele“ româneşti. Cam asta era lumea mea în momentul ăla, un paradox în mişcare: vise înalte şi o mocirlă incompatibilă cu ele. Şi deşi jurasem să nu mai scriu teatru şi eram ferm convins că nu merită, totuşi am zis: “Măcar pe asta, ca să închei în stil.”
În două zile am scris textul, pe nerăsuflate, pe 9 februarie i l-am trimis lui Ştefan Caraman, iar a doua zi mi-a trimis un email că piesa e genială, în pula lui. Şi Caraman i-a trimis piesa lui Alex Berceanu, care era în abia-născuta dramAcum. Berci mi-a zis să le mai trimit, că le place ce scriu, eu am trimis Punami şi U.F. şi peste o săptămână am mers împreună cu Laur (Laurenţiu Bănescu) la a doua întâlnire dramAcum ever. Şi acolo i-am întâlnit pe Berceanu, Andreea Vălean, pe Radu Apostol, pe Gianina Cărbunariu, Nicu Mandea. Şi culmea, chiar pe Ana Mărgineanu, căreia am refuzat, într-un fel sau altul, să îi dau texte (bine, exagerez, dar am fost un pic cam arogant cu ea). M-am revanşat – sper – acum e regizorul cu care îmi place cel mai mult să lucrez.
La întâlnirea aia eu cu Laur am citit un fragment din Nils, au fost discuţii aprinse, bla bla-uri dintr-astea cu ce e teatrul, limbajul justificat sau nejustificat (care sunt fix aceleaşi şi azi, şase ani mai târziu). Atunci am făcut cunoştinţă şi cu Voicu (Rădescu) de la Green (Hours) şi i-am zis că aş vrea să facem ceva la el. Şi după seara aia au început să se lege lucrurile.
1:
Ce s-a mai întâmplat de atunci în viaţa ta?
Când am început să răspund la întrebarea asta, mi-am dat seama că umplusem o pagină şi ajunsesem abia prin 2004. Dar după aia mi-am amintit că am un site – www.peca.ro – pe care se pot găsi toate lucrurile pe care le-am făcut, inclusiv textele complete.
Pe scurt, o enumeraţie sumară: Showdown la Green Hours (2003). Un an la New York University – dramatic writing (2003-2004). New York [Fuckin’ City] la Green Hours (2004). Programul Scrie o piesă (2004-2005). Rezidenţa de dramaturgie de la Royal Court în 2005 cu The Complete Truth About The Life And Death Of Kurt Cobain (care are premiera la Londra anul ăsta). The Sunshine Play, regizată de Ana Mărgineanu, cu care am mers la Dublin Fringe Festival. (După care în 2006 piesa a luat un premiu la Londra, la Fringe Report Awards – Best Play – Relationship Drama.) I H♥TE HELEN, regizat de Carmen Lidia Vidu. Piesa de 10 minute Jazz, pusă în scenă la Schaubuehne în Berlin. O staţie regizată de Carmen Lidia Vidu. Bucharest Calling cu care am fost la FringeNYC în august 2007. COOLőri, regizat de Diana Iliescu, la Teatrul Foarte Mic. Premiul pentru Inovaţie la Heidelberg Stuckemarkt pentru România 21. Rezidenţă la Teatrul Long Wharf din New Haven cu Gigantic.
2:
Ai devenit mai pesimist sau mai optimist (în viaţa personală) pe masură ce ai înaintat în carieră?
Sunt multe dezamăgiri pe care le ai ca dramaturg în lumea teatrală românească. Şi toate vin din lipsa unei coerenţe de organizare instituţională. Mai pe scurt, o lipsă de viziune şi voinţă. Cu toate astea, dacă nu eram un optimist nu făceam absolut nimic. Caut să lucrez cu oameni talentaţi – culmea, există chiar şi în România. Şi când se întâmplă asta, vine şi optimismul. Şi de-aia spun că sunt optimist. Cât despre viaţa personală – încerc să rămân un optimist tonic şi să cred că nu e legată foarte mult de cea profesională.
3:
Care crezi că e cea mai valoroasă perioadă din cariera unui scriitor – euforia începutului, ce are ceva implacabil autentic sau perioada în care începi să înmagazinezi influenţe şi să te rafinezi? Alta?
Cred că cei mai buni scriitori reuşesc să păstreze esenţa începutului şi să o rafineze în stilul lor, fără însă să (se) plictisească. Ăsta e idealul. Şi când se întâmplă asta, e valoroasă fiecare etapă dintr-o carieră. Altfel, prefer ceva autentic unui lucru ultrarafinat.
Mie îmi place să încerc chestii noi când scriu - şi idealul meu ar fi să nu mă repet. Dar în acelaşi timp e ceva din mine care trebuie să rămână când scriu – acelaşi entuziasm şi aceeaşi fascinaţie de la început. Cred că de aici vine pofta de a scrie, de a crea ceva nou. Dar cred şi că dacă nu mai simţi pofta asta, trebuie să te laşi şi să faci altceva.
4:
Cum ai descrie per ansamblu cariera ta?
Sper să fie doar un început interesant şi ce e cel mai tare să urmeze de acum încolo. O să vorbesc despre “cariera” mea peste vreo douăzeci de ani. Acum încerc doar să lucrez şi să îmi placă ce lucrez.
5:
La ce proiecte lucrezi în prezent?
Montez Ziua futută a lui Nils la Green Hours, care ar trebui să apară la începutul lui martie. Ăsta e cel mai important proiect deocamdată. Şi o să dramatizez şi câteva bloguri din proiectul Blog The Theatre, până la începutul lunii februarie. Altfel, o să am câteva texte montate în străinătate anul ăsta – în special la Londra şi la Berlin.
6:
Intr-un interviu acordat unui post tv din Cluj, Andrei Şerban observa că noua generaţie de dramaturgi din România (menţionându-te pe tine şi pe Gianina Cărbunariu) este interesantă, dar se situează la nivelul lui Beckett sau Ionesco – citatul este aproximativ. Cum comentezi afirmaţia lui?
Ar fi tare ca eu şi Gianina să ne situăm la nivelul lui Beckett şi Ionescu. Dar e bine că măcar suntem Cărbunariu şi Peca.
7:
Menţionează trei piese şi trei filme care te-au influenţat.
Greu trei.
Pot să spun înainte nişte autori de teatru care îmi plac, mai întâi: Harold Pinter, Bertold Brecht, Samuel Beckett, Edward Albee, Arthur Miller, David Mamet, Christopher Durang, Tony Kushner, Caryl Churchill, Joe Orton, Martin Crimp, Craig Lucas, Shawn Wallace, Roland Schimmelpfenig, Adam Rapp, Tanya Barfield, Eric Bogosian, Lisa D’Amour, Simon Stephens. În fine, sunt mult mai mulţi, dar mă opresc aici.
Piese (primele trei care îmi vin în minte): Angels in America, de Kushner. The Marriage of Bette and Boo, de Christopher Durang. Betrayal, de Harold Pinter. [La astea adaug Ultima bandă a lui Krapp de Beckett şi Rinocerii de Ionesco. – dacă tot vorbeam mai sus de ei doi.]
Filme: Eraserhead, de David Lynch. Clerks, de Kevin Smith. Pulp Fiction, de Tarantino. Dar iar, sunt multe multe altele de care mă simt legat.
Pun aici şi seriale TV: Curb Your Enthusiasm, Arrested Development, South Park, Monty Python, The Office (UK).
8:
Dacă ai pune în scenă o piesă cu actori de la Hollywood, pe cine ai alege?
Wow, ce întrebare. Depinde de proiect  . Dar aş avea de unde să aleg. De la Pacino, De Niro şi Meryl Streep până la Ed Norton, Scarlet Johansson sau Chloe Sevigny.
9:
Dar dacă ar fi să alegi dintre actorii români?
De obicei, în România se întâmplă să lucrez cu cei cu care vreau să lucrez – de aici şi optimismul de care vorbeam mai devreme.
10:
Dramaturgul secolului 20, după tine, este...
Brecht, Beckett, Ionesco şi Pinter cred că ar ajunge pe lista scurtă.
11:
Ai jucat vreodată într-o piesă de teatru?
Da. În două chiar. Fitzgerald, în care am ţinut un monolog de 10 minute la Teatrul Ion Creangă în faţa unui public de 400 de oameni. Şi în Spectacol cu monştri pe care l-am jucat la Mamaia, Târgovişte şi în Green Hours în 2002. Cred că experienţele astea au fost de ajuns, totuşi. Ceea ce mi-aş mai scrie, dar după ce împlinesc 30 de ani, ar fi un număr de standup comedy.
12:
Eşti Leu! Te influenţează cumva zodia?
Nu. Mi se pare că faza asta cu zodiile e mult prea uniformizantă ca să o iei în serios. Deşi nu mă deranjează caracteristicile pozitive ale zodiei – oarecum mă mint că le am. Şi am şi egocentrismul (autoironic însă, sper) de care sunt acuzaţi Leii.
[2008]
13:
Dar ascendentul?
Habar n-am care e ascendentul meu.
14:
De ce Peca Ştefan si nu Ştefan Peca? O traumă de la şcoală ca în cazul lui Tudor Octavian?
Normal. E felul ăla înjositor în care te strigau profesorii după catalog, ca să îţi demonstreze că eşti doar unul dintre multele nume bune de nimic. Şi l-am păstrat şi aşa m-am semnat pe toate chestiile pe care le-am scris.
15:
Care este cea mai importantă distincţie pe care ai câştigat-o?
Ca bani, Premiul pentru Inovaţie pentru România 21 de la Heidelberg Stuckemarkt. Dar eu consider că bursa de la NYU sau rezidenţa de anul trecut de la Long Wharf sunt distincţii mai importante. Oricum, cred că premiile mari nu au venit încă. Şi – în cazul că vor veni – nu ştiu dacă ar însemna mai mult decât o încurajare. Mai rău, premiile te pot induce în eroarea să crezi că eşti altcineva decât eşti de fapt.
16:
Urmăreşti viaţa literară românească (reviste, cărţi noi, evenimente...)?
Mai citesc revistele culturale (în special pe net), uneori cumpăr şi cărţi, câteodată vorbesc chiar şi la lansări de carte. Dar lumea literară din România mi-e foarte străină – am evitat să intru în ea şi nu îmi pare rău.
17:
Ai încercat vreodată să-ţi exprimi creaţia şi în genuri literare clasice (de exemplu, poezie sau eseu)?
Da. Am început cu poezia. Iar eseuri am scris pentru diferite reviste – nu foarte multe însă. Proza (foarte) scurtă m-a atras foarte mult. Am numit-o junklit. Dar până la urmă şi poeziile mele, şi proza erau foarte teatrale, concise, aşa că teatrul a rămas jocul meu preferat.
18:
Ai fi de acord să-ti modifici un text (“Nils” de exemplu) pentru a putea fi transmis la tv?
Nu. Dar poate fi beepat. Asta s-a întâmplat cu The Sunshine Play când a fost dat pe TVR 2.
19:
Te-ai gândit vreodată la o adaptare pentru copii a unei piese scrisă de tine?
Nu. Dar m-am gândit la un spectacol de teatru de păpuşi pentru adulţi, după piesa U.F. Deşi, spectacolul “O staţie” regizat de Carmen Lidia Vidu, poate fi lejer prezentat copiilor.
20:
Ai renunţa la ceva din ce ai scris si facut public până acum, dacă ai putea?
Nu. Îmi asum tot ce am scris şi am făcut public.
21:
Te interesează să intri în Uniunea Scriitorilor?
Deloc.
22:
Te plictiseşti vreodată?
O, da. De foarte multe ori.
23:
Cum ar fi arătat Star Wars dacă l-ar fi regizat Tarantino?
Nici nu vreau să mă gândesc. Foaaarte prost.
24:
Daca ai fi in Berlinul divizat de zid, care parte EST-ul sau Vest-ul crezi că ţi-ar oferi un teren mai fertil pentru ceea ce scrii tu?
Aş trece graniţa în fiecare zi dintr-o parte în alta, cu riscurile de rigoare.
25:
Cum defineşti democraţia din Romania?
Democraţie patriarhal-medievală.
26:
Ce muzica asculţi?
De la clasic la punk.
27:
Care sunt filosofii şi scriitorii care te-au format? Daca sunt prea mulţi, numeste cel puţin 3 nume plus motivatia aferenta.
M-am lăsat de filosofie în clasa a XII-a, când am descoperit inutilitatea ei.
Dar din literatură dau un nume de care mă simt legat chiar şi acum: James Joyce.
O să dau însă trei nume din muzică, care sunt mari influenţe în scrisul meu: Lennon, Zappa, Cobain. Atitudine, meşteşug, umor, poezie minimalistă, autoironie.
28:
Presupun că ai avut ca noi toţi un moment oribil la un moment dat în existenţa ta care ţi-a futut în mare măsură viaţa? Dca ai avea ocazia să te întorci înapoi în timp, l-ai schimba în avantajul tău sau ai face exact acelasi lucru?
Da, a fost un moment foarte nasol – dar nu mi-a futut viaţa. Pe mine momentele grele mă fac mai puternic. Aşa că nu le-aş schimba – e nevoie de durere ca să poţi înţelege chestii despre tine. Contează mai mult ce fac de acum încolo.
29:
Un mesaj personal pentru cititorii Egophobia...
Clătiţi-vă permanent minţile, având însă grijă să nu le spălaţi de tot. OK, poate că asta n-a ieşit cum trebuie. Oricum, intraţi pe www.peca.ro şi veniţi la spectacole şi vom avea o relaţie sinceră. Mda, nici asta nu a ieşit aşa cum trebuie. În fine, ştiţi ce vreau să spun...
## Interviu realizat şi cu ajutorul lui Ormeny Francisc.
Amărăciunea unei povestiri underground sau despre americanizare
de Diana Todea
Am intrat în Green Hours într-o zi din săptămână, seara, pentru o conversaţie cu un prieten. Am băut o sticlă de vin românesc şi la plecare am luat nişte pliante din hol. Pe unul dintre ele scria: „The Sunshine Play” by Peca Ştefan - Look for us! US Premiere! Romanian New Drama.
Interesant, zic. Kindof cool. Am luat-o pe străzi amestecându-mă în ceaţa oraşului. Nu ştiu de ce, ceva mi-a reamintit de pliant. Citind „Dric I-Pop [& Strange]” mi-am dat seama ce mă apropie de acest gen literar şi teatral, inventat pe jumătate de Peca Ştefan. Spun pe jumătate pentru că celălalt 50% a fost inventat de industrie, de lumea occidentală, de TV shows, de alţii, de gândurile noastre, de un masiv „concept” junklit.
Ce este „junklit”? Dacă nu pornesc de la o definiţie, restul o să pară apă la moară, discurs dus pe apa sâmbetei, incantaţie orgiatică către zeii nimicului. Citând din spusele dramaturgului, totul este cât se poate de simplu, uşor de înţeles, de folosit, de cumpărat, de aneantizat, de studiat şi de transmis, şi evident jucat: «Probabil că literatura de acest fel nu poate fi decât underground/alternativă, prin urmare junk. Literatură junk sau junkliteratură. [Junklit, o răsfăţ.] Un puzzle din ipostaze ciudate, aparent comercial, dublat de imagini şi dacă e posibil, de muzică. Se poate asculta pe muzică [mai ales jazz, retro şi (rock) alternativ]- textele vor apărea altfel. Va depinde chiar de artist şi de melodie, de stare de spirit, de momentul zilei.»
Decriptez ce spune Peca Ştefan şi adaug: junklit-ul există din anii ‘60, de la Woodstock încoace, de când a apărut reclama, Coca-Cola, Donald Duck, Marylin Monroe, etc. Preexistă cu toate elementele americane, comerciale, introduse intra-auditiv şi vizual prin TV şi radio, transformate genetic într-un «melting pot» universal. Poate că nu eşti american, vest-occidental, dar ai tot ce îţi trebuie pentru a fi unul. Cum? Fiind un consumator underground, de junklit şi videoinformaţii, nu te deosebeşti decât printr-un ADN semicultural şi oarecum biologic. Eşti printre alţi consumatori de junklit, de teatru alternativ, de artă industrializată, comercială, care respiră prin toţi porii povestea americană.
Peca Ştefan are la activ multe piese de teatru, manifestări ale junklit-ului, creaţii originale. Meritul îi aparţine mai ales cu privire la stilul abordat în piesele sale, remarcat prin unicitatea sa. Am să trec la o scurtă analiză a piesei, care mi s-a părut uşor de abordat, de consumat, de manevrat şi de interpretat. Pentru că nu trebuie să fii Freud ca să interpretezi nişte simboluri, metafore, imagini, agăţate melodramatic într-un puzzle junklit.
[@Viena, decembrie 2006]
„Dric I-Pop [& Strange]” este împărţită în 5 FAZE, care la rândul lor cuprind mai multe povestiri tematizate. Bibliografia esenţială stă la baza atmosferei întregii piese/roman. Din Faza I subliniez că „Omul de sticlă” se referă la universul comercializării, în care toţi oamenii se transformă în mici piese de sticlă, identici şi repetabili în esenţa lor. „Medievală” este o bucată anecdotică, cu mult umor, având un stil intenţionat elegiac, ruptă dintr-o parodie. „Trafic” este conştientizarea unei realităţi fără Dumnezeu, agăţată de o înşiruire de manifestări ale imbecilităţii sau cretinităţii. „Love/#2/Blind” conţine o referire explicită la actul sexual, metaforizată într-un limbaj stradal, voit vulgarizat, neantizat într-o existenţă placidă. „Jazz” înşiruie pe versurile unui cântec, povestea lui green şi six, doi eroi rupţi din filmele americane, în stil Ionesco. Dacă peripeţiile lor se ţin lanţ, ca în universul lui Jack Kerouac, sfârşitul e departe de a fi întrezărit. Amintind de „On the road”, nimic nu poate opri dezlănţuirea, furia, orgia unor libertini, rebeli fără cauză. „Rocking, rocking, rocking/jam” nu este decât crezul unor generaţii întregi, amestecate printre alte realităţi, ştiri de ziar, nebunii şi încercări de regăsire a propriei identităţi.
Remarc amprenta lui Peca Ştefan, în acest „melting pot” american, iluzia unei scene în care eroii se joacă cu ei înşişi, îşi povestesc viaţa, nebuniile, defulările sexuale, încercând mereu să se elibereze de angoasa umană prinsă într-o realitate extrem de rigidă. „Jamming and rocking” defineşte relaxarea pre-depresivă a eroilor originali, descătuşaţi în faţa sistemului, singurii care cred în ei înşişi şi poate într-un înger păzitor.
„Iggy” şi „Un minut prea târziu” dezvăluie erorile sistemului, începând cu poliţia, sfârşind cu mass-media. <<Unde suntem?>>-pare a spune Peca Ştefan. In no where’s land? Cine asigură dreptatea, integritatea? În cine mai avem încredere? Actorii, clownii, arlechinii, paiaţele, pistolarii sunt eroii clasici ai tragediei americane. Ei se mişcă într-o libertate totală, asigurând faima sistemului şi credibilitatea lui. Peste junk, peste iluzia controlului desăvârşit domină această goană în căutare de sine. Ce vrea fiecare personaj din povestiri? Un trademark. Să se regăsească în marele „melting pot”. Să dea la o parte alte mii de personaje, măşti, reclame, costume, farduri, idoli care-l strangulează şi să se uite liber în oglindă, să se contempleze.
Asistăm contemplativi la Faza II, la alter-egourile unchiului albert, la perversitatea şi golul interior unui om matur, trecut prin secolul XX, prin influenţele rock’n’roll-ului, ale drogurilor, a orgiilor sexuale, a dorinţelor refulate, a orbirii lumii hollywoodiene, şi mai ales, prin botezul alcoolului. Pare un laitmotiv să fii beat, să încerci să uiţi, să te amesteci cu alte nopţi, alte gânduri, alte succese, alte decăderi. Nimic nu este sigur, nimic nu stă fix, viaţa este un continuu rollercoaster. Cu propriile impotenţe, nerealizări, nimicuri, unchiul albert este identic cu mii de oameni de pe suprafaţa planetei. Aici universul americanizat prinde efect, într-un halou al iluziei, al nerealizării de sine.
Faza III introduce the flashnews. Ce se întâmplă pe lume azi? Terorism, un salariat a fost concediat, un sinucigaş inventează o teorie a bunului simţ, biologia este reinventată, din oligofreni devenim muşte fără aripi şi invers. O spargere soldată cu victime la un sex-shop: pentru prima oară în viaţa lor nişte adolescenţi erau fericiţi. Şi altele....ne perindăm într-o suită de evenimente tragice, banale, sortite unei rafinate imbecilizări, care ne reaminteşte că, de fapt, nimic nu se întâmplă nou în secolul XXI, faţă de secolul XX, faţă de alţi ani, alte tragedii, etc. Singurul trend este junkul, prezent în ochii Bunicii, ai Unchiului Albert, în ochii adolescenţilor depravaţi, ai lui green şi six, cowboys moderni.
Din toate aceste răbufniri de originalitate şi teatralitate modernă, remarc stilul lui Peca Ştefan, the junklit. Puzzle-ul american, universal, adrenalizat de şirul infernal de nimicuri, de flashnews la fel de importante ca viaţa persoanei care stă în faţa televizorului. Ne uităm. O consumăm. O digerăm. Şi nu ne mai gândim la ea. La viaţa pe care o ducem în spate, cu arsenalul ei de prostie, cretinizare, lipsă de personalitate, de aneantizare.
În Faza IV, Peca Ştefan se autodenunţă: „De aceea m-am hotărât să nu mai cumpăr decât 45-uri. Şi mă gândesc foarte serios să mă apuc să scriu un 45, chiar un 45 de proză scurtă, ceva în stil white album cu foarte multă informaţie, poate un dublu, chiar un triplu, dacă nu un cvadruplu 45, cu mai multe faze, cu inovaţii însemnate în construcţia epicului şi a liricului epic, prin care să influenţez generaţii întregi de scriitori de 45-uri, demostrându-mi în acelaşi timp calităţile indiscutabile de sex pistol înnăscut, amator de pulp şi de junklit, de fapt chiar creator al conceptului de junklit [pe care, să fiu sincer, l-aş vedea în sfera altlit], prin care evoluţia însăşi a backgammon-ului [în general] să fie garantată.”
Arta underground se devorează pe ea însăşi prin capacitatea de a se reinventa, de a nu se plictisi niciodată. Ca o artă consumabilă, este o artă consumatoare de comercial, de junk, de infestările cotidianului, de reclamele pe care le vedem zilnic la televizor. Stăm şi dăm capul pe spate-o idee apare: de ce nu ar exista şi un junklit? Aşa pare a spune cu un clipit de ochi, Peca Ştefan în piesa/roman „Dric I-Pop [& Strange]”. Toată informaţia pulp, pop, strange în fiecare inflexiune a ei, cu fardurile rockului anilor ’90, cu cutii de Coca-Cola strivite de perete, reduceri la alte mii de produse pe care le găseşti pe internet.
Faza V prezintă universul alternativ, începând cu muzica anilor ’90, cu revoluţia manga, tot ce este „cool” şi „American”, cu lumea întorcându-se la clasic, la moda veche, arătând demodat în epoca postmodernă. Ridiculizată la maxim, ironizată prin propriile măşti şi faţete, lumea junk, americană şi nu numai, senzuală prin culorile pe care le poartă, de fiecare dată noi şi puternice, se detaşează de mulţime şi vine să te farmece. Un irezistibil „je ne sais pas quoi” ne amăgeşte simţurile, ne androginizează, ne consumă, ne primeşte în vraja lumii junk: spectacol modern, aşa cum era scris pe pliantul meu. M-am întors de unde am plecat şi am observat ceva-nu am plecat dintr-un alt univers ca să intru într-o lume total necunoscută mie, dimpotrivă, am persiflat ironic lumea în care trăim, în care degustăm genurile literare, teatrale, critice. Romanian New Drama îmi inspiră o noutate plină de gust!
Dramaturgia Peca(i)
de Rita Chirian
Cine este Peca Ştefan?
El este un tânăr dramaturg, însă nu-mi vine-a zice că-i place să fie numit „tânăr dramaturg”. S-a născut în Târgovişte, în anul Domnului ’82, ceea ce vrea să spună că Peca Ştefan este totuşi enervant de tânăr; el pare să fi cunoscut şi-un similisucces timpuriu, cumva atipic (citeşte: disproporţionat) pentru vârsta lui (sic!). Pesemne, el şi-a cultivat creativitatea cu mai multă grijă, şi-a pus talanţii în debuşeuri nefalimentare; răutăcioşii ar zice că a avut noroc, dar noi n-o să facem asta. Ia premii, piesele lui se joacă, mai mult underground, dar se joacă. Nici nu cred că lui Peca i-ar cădea bine oficializarea. Se joacă în ţară, se joacă / se citeşte dincolo. Ceea ce înseamnă că Peca e fericit. Mereu cu un picior aici şi cu celălalt peste mări şi ţări.
Şi, mai mult, noi îl putem bănui de ceva modestie când zice că frumuseţea pieselor lui constă în aceea că ele ar merita rescrise.
Ce scrie Peca Ştefan?
Peca scrie despre ceea ce-i este (atât de) la îndemână: o lume donquijotescă, fără substanţă şi failibilă; exaltată, discontinuă, frântă; universul lui este un azil de bovarici explozivi, de damnaţi dezabuzaţi, de fantoşe inocente. Scrie despre cum e aici, despre cum e acolo şi despre cum pare a fi acolo. În New York [Fuckin’ City], Peca recreează liniile groteşti ale lui aici şi deconstruieşte proiecţia lui dincolo, cu toată reţeaua de automatisme şi de reflexe generaliza(n)te, de verbiaj idealizant şi simulacre. Personajele sale, Laur, Adi şi Irina, sunt excrescenţe ale unei generaţii monolitice, informe, totuşi magmatice, colcăitoare, adăpostind energii excedentare şi forţă teleologică. Într-un decor redus la minimum, cele trei destine interferează, îşi deconspiră marasmul sau înflăcărarea şi se contopesc cu masa amorfă care i-a născut. Stigmatele boemei şi ale claustării, cea dinăuntru şi cea din exterior, parazitează spaţialitatea, o reconfigurează: apendicele de ficţiune aparţine receptorului. O canapea, un reportofon, un pistol cu încărcător detaşabil, un tânăr care-şi spune testamentul. Laur este unul dintre aceia care s-a întors şi care-şi ascunde inflexibilitatea, alienarea, inadeziunea la mutaţiile lui dincolo şi inapetenţa pentru aici. Decide să se sinucidă, dar, înainte de asta, îşi va celebra, contemplativ-apolinic, ziua de naştere. Imploră existenţa a ceva viu, simptom ubicuu al acestei umanităţi în care creşte morbul deziluziei. A şti cum e să nu mai speri nimic este verdictul funest. Iubirea pe care o invocă nu are strict obiect în femeia pierdută în vâltorile Americii, Elena, sora lui Adi, cât, mai cu seamă, egocentrismul fatal zdruncinat, incoerenţa unui destin paradoxal, într-un „oraş de căcat”, în care „toate se închid la opt”, încă un ecou revoltat al inadvertenţelor dintre personaje şi realitatea avortată. E un cadru al râsului amar, al gestului crispat, bine ascuns sub armătura dezinvolturii, al exuberanţei de o clipă, al bufonadei tragice: priveşti „marele meci” trecând în subsidiar comentariul – e aici o renunţare benevol-superioară la anteconstructele sociale, la balastul livrat cu aer flamboaiant, numai pentru a fi ingurgitat pasiv şi mediocru, o abdicare conştientă de la valorile (com)promise ale „omului zilei”. În acest „campionat al României”, în care „nişte manelişti se complică pe teren şi nu ştiu să vorbească” – mut – se camuflează idiosincrazii psihosociale şi revolta surdă a celui cu văz monstruos: este un challenge autohton al simulării „jocului”, al supremaţiei abjecţiei şi al valorii răsturnate. Numai că Laur „habar n-are despre fotbal”. Poate de-asta Laur vrea să se sinucidă.
Pentru Adi, vecinul-prietenul său mai tânăr, elev de liceu şi actor aspirant, Laur nu reprezintă decât un story despre New York, îi trăieşte, îi respiră experienţa, îi delegă aspiraţiile, îl transformă în potenţator şi catalizator al propriilor proiecţii de evadare. New York-ul e un „oraş mişto”, pe care-l „iubeşte la nebunie”, dar despre care nu vrea să vorbească, fie pentru că transferul memoriei în cuvinte, verbalizarea ar rupe mirajul, fie pentru că a vorbi despre Arcadia în care el a eşuat este o grefă de low self-esteem, fie pentru că paralelismul aici-acolo este cu atât mai denigrator, fie pentru că Laur într-adevăr a ucis pe cineva, aşa după cum crede Adi: l-a ucis pe Laur. Şi toate poveştile astea bântuie implacabil tocmai când, de ziua lui, Laur, „primul actor român cu angajament pe Broadway”, vrea să se afunde într-un meci pe care nu-i vine să creadă că l-am câştigat (pesemne, încă o victorie a simulacrului), fiindcă „nu câştigăm niciodată”..., şi într-o imobilitate voluntară şi extatică. Între lectura lui Adi din Stanislavki şi cele ale lui Laur „despre fotbal” nu este (numai) o distincţie formală: în timp ce al doilea este pasiv-receptiv, Adi crede, este actant al acestui spectacol. Ceea ce-l (poate) extrage pe Adi de pe această traiectorie (auto)distructivă este tocmai intuiţia că acţiunile lui repetă în absolut mişcări anterioare: „Trebuie să purtăm ştrampi. Shakespeare a scris pentru oameni cu ştrampi. Trebuie să recreăm o epocă.”, dar, mai ales, „totul e pantomimă”. Aşadar, acelaşi mutism autoreflexiv, hipertrofiere şi implozie... Adi este condamnat să (se) deformeze sub imperiul unei „regii” imanente, care amputează şi impune grotesc şi magistral: Popa, regizorul, nu este decât un „comunist” priapic şi obtuz.
Prezumtiva fugă (din trupa de teatru, de acasă etc.), bineînţeles metaforică, este doza homeopatică de libertate, strigătul insurgent, pledoaria pentru altceva. Adi şi iubita lui – Irina – au curajul de a-şi clama eliberarea şi de a refuza „inutilitatea”, de a-şi exhiba voinţa eruptivă; numai că zborul lor va fi sfâşiat la jumătate: revolta de-o seară se destramă în conformism şi obedienţă. Libertatea va rămâne, însă, reziduală, imprimată în fiecare act. „Sarcina” Irinei, sinceritatea ostentativă, gesturile oedipiene, liberatoare se transformă în contrariul lor, reintrându-se în aceeaşi ciclicitate coerciţie – evadare, iar „ziua Z” a marilor plecări este numai ziua care nu vine niciodată, „ziua Z” este mereu trădată pentru un viitor pe care Laur îl presimte: „Fata aia cu ţâţe mari e viitorul. Tipii ăia de la bloc care spun numai glume proaste sunt viitorul. Fetele alea în pijamale sunt viitorul. Suntem în România, prietene.”
Eşecul plecării celor doi adolescenţi, infuzia de great stories, bulimia iluziilor bucureştene – succesul şi „arta” –, îl convertesc pe însuşi potenţialul sinucigaş în „fiu rătăcitor”, care se reîntoarce la viţelul gras al realităţii. Este o resemnare, o ultimă, grotescă, tragică reasimilare?
De ce scrie Peca Ştefan?
Peca (pare a) scrie pentru că şi-a păstrat încrederea. Cu o naivitate de novice, dar încrâncenarea lui (disimulată) este transparentă în New York [Fuckin’ City]. Peca scrie pentru că realitatea îl absoarbe şi îl subjugă. Pentru că vine din realitate şi pentru că o recompune. Pentru că ştie că, de fapt, se reconstruieşte.
Dopamine and the poisonous gift
de Ormeny Francisc
Motto1: “I don’t understand why you’re repressing your dark side.”(Dodo)
Motto2: “Wow, it’d be fucking cool if we could live in a cartoon. Nobody would be hurt, nobody would be afraid of death” (Dodo)
The 30’s had the Jazz era, than came the Beat generation and the 90’s invention was grunge. All tried to make the political pollution more digestible.
Today: They tell us that this generation of ours never was, that Nirvana was but the fallacy of an enthusiastic schizophrenic with a soul lifting morphia-morbidity and that grunge is fucking dead... “a rebel extravaganza” (to quote Satyricon) at best with a questionable aesthetic value. This is System’s arrogant way to turn a blind eye on its insolent and self-destructive slaves.
A crisis in aesthetics, the world-wide decay of moral values, the hunger of the newly released animals from behind the Iron Curtain made Nirvana’s hold in the former communist countries perhaps stronger than in the U.S. Or, at least, once across the ocean, Cobain’s music had a stronger evocative power for the dull slave/(-ic) youth deprived of their Big Master and left astray to be fucked in all their spiritual holes by their precious newly gained liberty. Cobain, in his music, describes how this rape occurs: the big white phallus, blinding as the sunlight and covered in white bed-sheets (which still hold the white smells of fear back from Uncle’s Pepi Nazi Lab) - THE LIBERTY - raises like the sharpest and most satanic ever-imagined iceberg above the “Fire-Generation” to give it the long-awaited cold blessing of a suppository-fireman. This suppository-fireman may have shifting shapes and meanings, but its mission remains just the same: to appease the fire of “big expectations” and to turn it into the fire of “big inspirations” or to simple cryogenize minds after a hol(e)y fast kept up with overdoses of “good shit herbs”...but this final solution applied only to the most precious brains (”the explorers”, the alchemists), to those who were not afraid of the infinite possibilities and of the magic within chemistry.
SPEAKING ABOUT COLDNESS: What Peca does in his play is the following thing:
Through a cold medium (theatre and maybe even television...should the play be broadcasted) and for the masses, who are themselves cold, he artificially resurrects an event (the life and death of Cobain).
[Portret, martie 2007]
All pedagogues mobilized to filter the thing, as if there were some danger of infection in this artificial resurrection. “The real danger was rather the opposite: from the cold(TV) to the cold(humans), the social inertia of cold systems, of TV in particular. Heated discussions on the theme were aimed at remaking the social once again a <<hot>> social.“ (Jean Baudrillard - Simulation and Simulacra)
The fundamental problem is that society lacks stakes and history. The objective is to produce them at all costs and the broadcast serves this purpose: ,,to capture the artificial heat of a dead event, to warm the dead body of the social.” (Jean Baudrillard - Simulation and Simulacra)
In this society all stakes are dead, and the system uses the discourse of negativity to try to perfidiously come back to life: it [the System] posits itself in the role of the victimized Old father, old Artificer who now has to sadly watch the disgusting decay of its former children, now victims of their own liberty. By adopting this stand it implicitly hints at the fact that it has once been alive and it could one day be resurrected.
Baudrillard states that the system was dead all along, and crisis of the kind Kurt Cobain only serve to inject forced life into a dead body. Baudrillard says that by going against the system, you play the System’s final ace. The Negative-Resurrector of the system is Baudrillard’s worst and most painful anti-hero.
The System states that the Pink Floyd generation of “teachers leave the kids alone! We don’t need no education, we don’t need no mind control!” has failed as bitterly as Andre’s song “Lasă-mă Papa la mare vreau distracţie şi soare!” [Oh, please Daddy! Let me go to the seaside as I want to have fun and sun]… in matters of aesthetics.
Sadly interesting is that this two antagonistic nuclear camps evidently convey the very same message: don’t rebel, leave the system alone, mind your own business while doing the minimum of your collective-duties. Be satanic, nihilist, homosexual or what the fucking else you want to be… just don’t yell too hard, and don’t agitate spirits so that everybody could be happy and still find their miserable little spot under the sun.
This is where Baudrillard meets the system.
Kurt Cobain was a peak expression of this dilemma of perfidiousness and he rebelled in his own extreme, deviant, homosexual-hophobic way. The insanity of insanity, the useless rage of raging uselessness.
This ideology of “I let you live as long as you let me live” seems to be the very sleep of reason that resurrects monsters: Cobain was an exiled goat on fire and all his music is definitely a carnal dirge for the lost Hell (where everything is permitted provided you have the rightful esprit de corpse/or that you allow your “esprit de corps” regress into an esprit de corpse). The aggressiveness of his frustrated despair is purely exilic.
The system constantly plays hide and seek with us (it being of course Hyde disguised as the good old Mister Jekyll) and Mister Peca’s play is a strangely affectionate spit in its face (NO JOKE ABOUT IT), an extreme sign of affection toward the dull yet full of likable moments world that this system has created for us.
Though a bitter and highly realistic critique of the Romanian reality, it is critique made with kind sympathy and warm attachment…things that are to be read between the lines belched by an angry cock that likes to rise.
“The Complete Truth about the Life and Death of Curt Kobain” tries with might and main to be a burlesque farce…probably following Beckett’s motto from “Endgame”-“nothing is funnier than unhappiness”.
Be it or not a farce, a comedy in Titu Maiorescu’s pure tradition (“behind every comedy there lies a tragedy”), a bitter satire (Karel-“I like women, god damn it. And when Nadia ran out that door I realized how much I liked her.” Dodo-“ That is so typical of a Romanian man.”) of the Romania society (like Nemescu’s movie - “California Dreaming”), to my mind, the values of the play are to be found in other aspects that Ştefan Peca assaults us with:
1) The play can be seen as a very naturalist raw historical document. Linda Hutcheon says in her “Politics of Postmodernism” that the archive is utterly corrupted as all records are but interpretations. Well there is a considerable chance that literary pieces such as this play may contain a highly reduced interpretative essence...
Romanian society has lived a perpetual drama ever since they were caught naked in front of the public when the Iron Curtain suddenly raised. Nadia’s parents are the best example of what a ready-for-sacrifice generation meant in the communist pragmatism: a mother gangrened with alcoholic humors all over the nervous system, a father literally sick with terminal cancer. If her parents were forced to abstinence, anal or oral sex if they didn’t want to thicken and worsen the cohorts of “decretei” (offsprings of Ceausescu’s decree against abortion); as at the time condoms and contraceptives were unknown concepts and only the skilled one had a “condom” made of a pig’s intestine, “condom” that could be washed and re-used for a couple of times. Now their daughter gets the chance to have a normal sexual life and what does she do? She fucks an old Greek (Iorgos as her first true romantic lover) to show that she’s a Constanţa “premium oil” girl, she looses her virginity with filthy truck-driver-like boy (“I went to the beach with Vasile for the first time and slept with him because I had to lose my virginity with somebody I knew”) and she ruins her career by blowing her knee to pieces after a night of heavy drinking (“We had four days left to the premiere. We’d already started dress rehearsals. There was a pretty complicated move to do at the end. A ronde de jambe followed by a triple fouette en dedans en l’air – that’s a bit more harder than the usual Romanian moves. You’ve got to have a good warm-up for stuff like that. Nadia, who was in love, of course, had been out all night drinking with Iorgos, the Greek. So that’s how she came into rehearsals – alcohol breath, hangover, blurry eyed and the stamina of an 80 year old. She tried to do this tricky move at the end, she jumped in the air like an overweight swan but when she landed she tripped and fell on her side. It was pretty gross actually. She totally blew up her knee“). All money is wasted on knee operation (“Love hurts” - Karel) and thus she becomes a true beat and gently parasites her friends (Nadia -“That’s not true. I’ve been working. I’ve had jobs”; Dodo -“Yeah, enough to cover your cell phone bill”; Nadia -“Dodo, how can you say that? Everyone’s gonna think I’m some kind of a …housebitch.” Dodo - “But you are, Nadia, you are.”).
She refuses to have sex with Karel for reasons of over romanticism but she fucked her teacher for a final mark, as on account of her broken knee she couldn’t finish her school of dancing: Dodo -“ We weren’t going to graduate from dancing school but we used all the money we had to bribe the dean. And Nadia fucked him for her degree.”; Nadia -“ You’re making me sound like a whore. I was scared. I needed him. I had to finish college.”; Dodo - “ Bottom line is Nadia ended up with no money. The Greek found out she’d been unfaithful, he blew a gasket, and kicked her out of his house. She was basically homeless.”; Nadia - “And very hungry.”
Nadia’s failure was written in her very youth:” Well, my dad always wanted me to be a gymnast. And my name is... Nadia. Remember Nadia Comaneci? 10 out of 10?
That’s more or less what my dad wanted me to become. Everything came to an end when he caught me one day smoking in the bathroom. I was nine years old. An older boy—Vasile — he was thirteen, wore blue jeans and had a small moustache, I’ve always been into men like that, you know, dangerous, rebel types… Well, he came to my house, he had some cigarettes, I lit one in the bathroom trying to show off... But when I took my first drag I coughed and dropped my cigarette on some rugs mom had left to dry and they caught on fire. I had a lot of fun back then. The neighbors called the police, Vasile was arrested, sent to juvie. My dad got really pissed off, he hit me and told me I’d ruined my career in gymnastics.”
Whenever in trouble, she makes strange associations to her previous experiences/translates her present states in terms of past experiences (which thus can be interpreted as defining for her):” I felt like when I was waiting for the results of my first pregnancy test.“
Liberty is not for the masses, but for the few gifted true and artistic spirits. For the masses it is a deadly and anti-pragmatic drug, a poisonous gift. Though what liberty should mean in the context of the Romanian pseudo-democratic, religiously-fanatic and corrupted to the bone society is also a matter of bitter debate...
Peca says in his play that “the 70’s never existed in Romania”. I can’t help not thinking at Kerouac’s novel “On the Road” and the scene from Dean Moviarty’s appartment with his huge cock painted as big and bright as an orthodox icon on an entire wall. Such “symbols of holiness”, even today in Romania, build strong cases for public “executions”/execution. No need to explain how things would have happened back in the 60’s-70’s-most surely a free trip and prolonged holiday at Pitesti. Brutal and ill-bred slave/slavic intellects!
2) It is a very realistic-artistic expression of the behaviour, life-style and mentality of the Nirvana fans in the Eastern Europe. A compulsory reading for any Western Nirvana fan. This whole hysteria with the Nirvana world-wide community, to me it sounds like a sort of Marxist-zombie gathering but, the way Karel puts it “I respect your community man!” The same Marxist mentality applies to sex as well: “I mean, it’s OK if you’re fucking her. I don’t mind. Sharing is what makes us human.” (Karel says to Dodo)
3) We are given a chronicle-critique of the Bucharest underground society of the 2000’s. I don’t know why but it automatically flashed in my mind Eugen Barbu’s novel “Groapa” (The Pit) together with the idea that Bucharest (with all its disgusting Balkan cancan), in its best looking days, is a camouflaged garbage-pit as big and ugly as a fucking crater. George Calinescu in his novel “Enigma Otiliei” (Otilia’s Secret) portrays Bucharest as a “caricature in full mud of Paris; Ştefan Peca conveys the message that today’s Bucharest is a muddy caricature of Amsterdam: all-out homosexuals, quasi-whores adopting prostitution-just-for-fun as a life-style, useless dummies smoking herbs in order to be trendy and macho while the spiritual foundation of their introspective-anthropological “raids” is to be found in the cheap cartoons initially broadcasted with the purpose to teach the offsprings of the average idiotic American daily-worker the three r’s. Only in Romania, a country where nobody really works and where everybody wants to fuck the other’s possession (from time to carnal bodies); only here such alphabets for deaf-mute can actually become a subject for philosophy. And anyway, the play seems to deal a lot with the subject of prostitution: Nadia prostitutes herself to whoever gives her what could be interpreted as love (affection beyond the physical sex, let’s say) and Karel prostitutes himself in commercials just like Dodo does it on the streets. Peca’s idea is probably that we all prostitute ourselves for our needs/when we want something from society. And when a whole nation is reduced to some sort or another of prostitution, IGNORANCE is the result: “It’s not my job to care.” (Dodo)
“Fucking grow up, Karel! This is Bucharest, Romania. This is not Paris, this not London, this is not New York Fuckin’ City. This is nowhere. There are no wars here, no hostages, no terrorists, no bombs, no nothing. There is nothing special in this place. You know? Nobody gives a shit. We’re mediocre. This is mediocre.” (Nadia)
4) The play’s main attraction is its solid-indeed “comic as resulting from a situation”, its vivid dialogues and mostly its poignant linguistics. The latter, I really enjoyed a lot and is definitely the best dynamo this play has to offer. The linguistic aggression is the salt and pepper of this play, the electric shock that keeps the reader and the audience wide-awake during the whole issue.
The two fragments selected below are over-telling in matters of pungent linguistic (as all the other quoted passages):
TWO EXAMPLES OF COMIC AS RESULTING FROM A SITUATION:
1)DODO - “I think it’s time for you to leave, Karel. I find it disgusting that you’re taking advantage of a vulnerable young woman in the state she’s in. She got drunk, she made a mistake and...”
NADIA - “Oh, Dodo... Karel’s going to live with me in my room for a bit. I mean, until he gets his own apartment or something.”
DODO can’t do anything but smile. He has an idiotic smile on his face.
DODO (after a pause)-“So, that night, I just did what any rational person would do.”
DODO is still idiotically smiling.-“Oh, that would be… great.”
2)[NADIA kisses KAREL.]
NADIA - “I think you’re special, Karel”.
KAREL - “I was once told the same thing by my chemistry teacher. “You’ve got something special there!” Of course, I had my cock in my hand at the time.”
NADIA - “You prick!”
KAREL - “That was a stupid uncalled for joke. (Pause) I think you’re special too.”
NADIA - “You make me feel good about myself”.
KAREL - “That’s alright”.
NADIA-“I want to ask you something.”
KAREL - “Shoot”.
NADIA - “Do you love me, Karel?”
KAREL - “Do I love you?”
NADIA - “I love you. I mean, I think I’ve fallen in love with you.”
KAREL - “<<Do you love me?>> What kind of question is that? It was obvious the woman had major mental problems. She is like a schoolgirl who falls in love, is over-sensitive and gets too involved. And after a bit she terrorizes you and your family, and tries to kill you, especially if you’re Michael Douglas in Fatal Attraction.
I mean, I’m just not that kind of guy. I do not get involved. I was always a solitary wolf, a loner, like Batman or the other guy, the Green Lantern – in a way. That’s why I left my hometown when I was 15. I just couldn’t stand the <<involvement>>. Being involved in a family, like I owed something to anybody, like I owed my father, my mother, my dog and I was supposed to pay my debt to them and society by becoming what they wanted me to be – a priest. Or a fucking lawyer, or doctor, the three most <<desirable>> jobs in this country. I don’t owe anything to anyone. And nobody owes anything to me. I am not going to pay a bill for my country’s past and I am not going to lie to myself that I need to get involved in something. Because involvement is routine. And routine is not a word in my book. I am a free man.
That is why I answered Nadia as politely as I could. (Returns to NADIA.) Of course I love you, pussycat.”
I especially enjoyed the ambiguous dialogues between these two male-substitutes:
DODO - “So, you’re getting on for 20, are you?”
KAREL - “Almost 21. Do you mean centimeters or years?”
And, above all, Peca comes up with one more extra-original element: filthy phonetic transcriptions introduced directly in the text.First time when I read it I thought it is Dutch or something:
-“ No. Ze Leef en Dez of Kurt Cobain.”
-“ Okee, babbie. Zee yu toonite. Tanks for ze rozes. Zey ar terrific. Okee, Jeff. I em yur big puzzycat. Okee. Purr, purr. I hang up now, Jeff. Okee, luv. Bye, bye.”
Karel
One may wonder whether Karel is a women hater, a macho or just a looser with a strange manly charisma (personal magnetism); he is a strange combination of the misanthropical cowboy that advertises the Marlboro cigars and “baietasul de cartier care produce la coltul strazii” (the sly little gang-boy who is overlucrative at the corner of the street). Everybody knows how all street-fights start in Romania: first you are brought about with the bite “Hey you mother-fucker, Yes I’m talking to you...that’s right, are you a dodger? If so let’s fight!”; if you do not react than you a called “bulangiu” (a looser addicted to friction against cheap and filthy buttocks; fig.one who won’t pay his “debts” to his community like a true gentleman) and they box your ears.
Karel uses street-experience of this kind in an elevated and sly way in order to attract easy money and easy-women. Strangely, he combines it with the shallowness of a ready-made bastard son of a rich family. As a perfectly adapted looser, he’s the best mirror of the muddy urban or “capitalist” (to quote Caragiale) society. “Both of you can suck my cock” he tells Nadia and Dodo as his dick-persona holds the necessary cynicism and misanthropic detachment to enslave two sentimentalized whores. To him, both Nadia and Dodo (a whining homosexual in low-spirits) are pieces in a puzzle of power, where power equals the luxury to be able to afford yourself to be as superficial as you please, to hold your dick in the sun all day long and have slave to suck it for you [all you have to give in return is your precious company and attention and maybe even some cheap encouragements-“ You’re not a failure, Nadia. You’re still alive. You can make things happen - That’s something, isn’t it?”] whenever you get bored: every perfect looser’s dream :) This is a modern clown disguised as an enlightened despot. A personal fist of pus in the face of all those who need to be guided as they are too weak to control their life and need a mentor. He’s a sort of satanic projection of Nadia’s stupidity (“Stupid Nadia had evaporated into thin air”...probably “in her own little enchanted retarded princess world) and of Dodo’s incapability to be a social-Darwinist (because of loneliness most probably forced upon him by social prejudice).
Is he a misogynist or realistic dodger? Well only deep, smart and rough guys have the strenghts to begin in optimism and to end in realism. As Freud himself admitted his fundamental incapability to understand what women really want after all, one could conclude that being realistic implies at least the essential from misogynism.
A true man will never blindly fall for a woman, he’ll be wise enough to preserve for himself the minimum safety-distance: “plus petit ecart possible” (PPEP), the way the French call it.
He himself learns on his own skin what does it mean to play the second fiddle for a woman, and to show sympathy whimperings. Because he, out of an irrational quasi-cynical - quasi-affectionate drive, told her he loves her (thickskinned lie :)), an electric shock of stupidity and bewilderment paralyses her brain and she won’t have sex with him:
Karel : “20 fucking 6 years old. Getting on for 27. And she’s not ready? My balls were bursting. You know what girls like that are called in English: COCK TEASERS! I shut myself in the bathroom and jerked off. I couldn’t bear it any more. I jazzed in the sink and I thought about getting the fuck out of there and leaving this weird bitch. But then, in the bedroom, she just came to me and looked me in the eyes, and put her hand on my cheek. And she was warm and I could feel her breath. And suddenly I felt like I had a place to stay. Like I belonged somewhere. Something like… you know… a home. So I didn’t leave.”
Nadia: “Dear Diary, what if Karel is the One with a capital O? What if that’s true? They say that if you haven’t got money you’ll have love in your life. Do you think that’s true? Karel is the first man who’s SAID HE LOVES ME. The first. That means something, doesn’t it? I want this relationship to bring me everything I’ve ever dreamed of. I haven’t been so happy since I was at school, or since that time I went out with my daddy and mommy and sister to have ice cream. What if I get married this year? And go to Paris for my honey moon. I always thought dance would get me there, but what if Karel does that? I don’t want you to think that I’m naïve or something – the lilies are still on my mind. But I’m not gonna do anything. So I guess I’ll just hang around for a bit longer.”
[octombrie 2007]
Karel: “Do you want us to hold hands again? Do you want us to JUST cuddle? Do you want us to spoon and shit?”
Nadia: “I don’t want to do this now.”
Karel: “Then when, Nadia? When, for fuck’s sake?”
Nadia: “Not tonight. Is that all I mean to you? A walking cunt?”
Karel : ”You’ve got issues, you know! Big issues!”
Nadia: “Maybe I have...”
This is the embarrassing moment for any man, the moment when Nadia could say
that”Karel was eating from the palm of my hand.” And wwhen you get to eat from Dee
Dee’s palm, you’ve got a bad issue there, man!:” Nadia, for instance, she’s exactly like
Dee Dee, in Dexter... She told me she wanted to be a ballerina.”(Karel)
On the other hand, the scene with Karel and Dodo having sex in the purest solacing
Way (likeKeller who fucked Beecher in Oz The Federal Prison…in order to solace
him),is a clear bringing into reality of the Nirvana song “Rape me my friend”(“Rape me
my friend, rape me again, I’m not the only one[bis!] )
Well, concerning the “lilies”, here occurs the most interesting aspect of the play,
Namely that of “silent suicide”(Grimegod), of death “in silent spasms of
screaming”(Limbonic Art):
Nadia: “They say the softest way to die is on a bed of lilies. The sweet perfume goes inside your nostrils straight up to your brain, you begin dreaming about spring and love – it’s actually a lot like being on drugs – except that… you never wake up. It’s just OK, you sit there in that place and I guess… fly. Or something like that. At least that’s what our Romanian teacher used to always say.
This is the first time since I’ve been writing to you, dear Diary, that I feel completely lost and useless. My best friend has started turning tricks because of me. I’ve only felt like this the day I went to the beach with Vasile for the first time and slept with him because I had to lose my virginity with somebody I knew. Though I think it’s shittier now. Today I’ve become a burden for one of the people I love the most.
It’d be really good to get a job at a florist’s, and lie all night long by a huge bunch of lilies and... sleep. (Sighs.) Today I’ll listen to Kurt, I’ll drink vodka and think about lilies. You know I’m already 26 and five months old? Kurt died when he was 27. Janis as well, and Jimi and… Jim. All of them died when they were 27. I’ve got a few months left before I’m 27. Would they have thought of lilies? I mean, if they hadn’t had money and things, you know, for drugs and other stuff... would they have thought of lilies?”
Karel: “She writes that she loves me, and she wants to sleep on lilies. Fucking hell...
(…)she’s got an obsession with those bloody lilies. Just like Poison Ivy, in Batman.”
Dodo: “Yeah. It’s an old thing of ours. She always said the coolest thing would be to
die on a bed of lilies. My ideal death was being run over by a train, like Anna
Karenina.”
The way Limbonic Art puts it in their “Suicide Commando”, “life is infected by no
meaning” and feminine stupidity plays a heavy role in this grotesque farce.
The black metal musician and writer Varg Vikerness expresses an interesting point on
this enraptured, pseudo-Dionysiac and Bacchic-blasphemous new generation of metal fans and their behaviour:
“You once stated that <<metal is nigger music>>, do you still believe this to be true?
Yes and no. I think the metal culture is nigger culture, in the sense that the traditional metal people look like, behave like and think like a bunch of <<white niggers>>. It's (at least often) an extremely primitive, unintelligent and pointless subculture, like all rock 'n roll subcultures are. I too listened to metal music, but I never behaved like a nigger just because of that, and I don't understand what the point with this metal subculture is. Smoking pot or getting drunk, sleeping around and giving each other venereal diseases, partying all the time, going to concerts to meet other vacuum-heads, and so forth. What's the point? Even bush-niggers can be more sensible and constructive, and deeper than that.
The true attraction people have to this particular subculture is probably something else, like contempt for the modern world, fascination for death and the gothic, romanticism and even Pagan values, but it all becomes so very wrong when mixed with traditional rock 'n roll or heavy metal culture.”
Varg makes a pretty good point (apart from the racial aspect of course!24). The newly-freed slaves from behind the Iron Curtain were ironically victimized by their own precious liberty. We have to admit, going to FireClub and other such shit-holes and making a pus out of yourself seems even today Romanian youth’s main diverting pleasure.
Not a very original play in matters of theme and theatre techniques, but very vivid in matters of language, dialogue, unusual situations and local context. I must admit I had a very good time reading it, the play’s diverting power is unfucking questionable!!!
I was even ready to call it a transmodern new-beat masterpiece if it weren’t for the last 8-10 pages. I can’t understand how Peca could sabotage his radiant piece of “Romanian reality at-its-best” with a denouement of the kind “we decided to stage something on Cobain, we deed it, it was a worldwide success—oh, no!you know we in fact did nothing, just fooled you into coming here to laugh at your easy-to-be-taken in brain”. Ha! Ha! Not funny at all mister Peca, sorry! I can’t even take it as a dull joke. I mean after being so cynical and full of acid surprises throughout the entire play you give your masterpiece such an cheap kinder-theatre like end?! If you wanted to make a farce you should have constructed your play differently. The way you constructed it down to the uninspired final pages, I for one would have expected Karel to reach the peak of his cynical evil nature and dance with Nadia’s corpse (after an overdose) and Nadia’s corpse to respond to his dancing shits with post-mortem spasms and biting reflexes…like the corpse in H.P.Lovecraft’s “In the Vault” does in presence of its visitor/That would have made your play a great issue! But Karel doesn’t dance…does he? :)
Great, great play mark: 10 to 12 (PIG-LIKE ROMANIAN LIFE-STYLE AT ITS BEST), just skip the final 8-10 pages.
#
Notes:
Dopamine is a neurotransmitter, hydroxytyramine c8h11no2, an intermediate in the formation of adrenaline. There are special nerve cells in the brain that use dopamine for the transmission of nervous impulses. One such area of dopamine nerve cells lies in the basal ganglia, a region that controls movement. Patients suffering from the tremors of Parkinson’s disease show nerve degeneration in his region. Another dopamine brain area lies in the limbic system, a region closely involved with emotional responses. It has been found that schizophrenic patients respond well to drugs that act on limbic dopamine receptors in the brain.
23 http://www.metalcrypt.com/pages/interviewsframe.php?intid=170. Interview with Varg Vikernes.Interview conducted by Chris Mitchell (Desolate Gale).May 10, 2005
24
But I’m not saying it for fear of political correctness but out of personal common sense. “Political correctness” is the shittiest invention of this dying century, the most painful oxymoron as Anthony Hopkins observes in “The Human Stain”-“How can something political be correct?” Politics, unfortunately, it is doomed to remain a whore
The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain reviewed by Peca’s counterpart
de Stâncel Theodora-Eva
All in all I had a considerable good time while reading Ştefan Peca’s inept play.
Non-originality of the play:
this kind of play resembles those American serial comedies or reality shows wanna-be movies in which there are moments of time freezing during which the characters engage in a dialogue with the public. This occurs individually (character-public) or at times the voices come together (characters-public= as a side show action). Its aim? To produce humor and to give insight into the characters' hidden intensions (Karel’s monologue presenting Nadia as a “cock teaser”- funny moment though, I must admit, or Nadia’s feeble heartedness, which by the way cannot be taken as funny haha, now really… but I’ll come back to that later.)
Peca creates the impression that he thinks that his play is extremely original. Starting with the form in which it is written, the subject and the characters.
Peca begins his play with its denoument, even the subtitle ‘happy end’ has the purpose to make the reader curious about the development of the action, again not at all original. A plus may be attributed to Peca for the way he tries to present the events in retrospect.
The trio:
* Nadia, well I’m not a feminist but come on!!! I mean Peca insulted ‘womankind’ by creating Nadia!!!
She appears to be mentally unstable (she wants to commit suicide, to die on a bed of lilies!!! ), naïve (expressing her former dream of becoming a princess, ‘with a little tiara and pointes and perhaps even a magical wand’!!! Peca, this outrageous man!!! What the fuck!!! … She is the former ballet dancer who threw her career away because she injured her knee while recovering from a hang-over. Really!! No professional artist drinks while in training.
She is unable to get a job, lives off Dodo, irresponsible and continuously drunk. She is often found under some stairs of some I don’t know what club- where she goes for what? Drown her self-inflicted-sorrow? And un top of that she comes home with a low-life, mister Karel. (if we are to speak his “dialect”, let’s compare him to Johnny Bravo-for all Cartoon network fans out there!!)
It is so obvious that this character was created by a man. Everything that appears to be important for Nadia is mocked by the guys, and they have all the right to do so!!! She is the laughing stock of the play. I guess Peca went a little over board with her, by trying to make her as stupid as possible. This way, Peca’s feminine character loses authenticity. (or who knows, maybe in the South of Romania one can nevertheless encounter alike phenomena … )
At the end she evolves with the speed of light, becomes aware of her situation, tries to become self sufficient and, more, to take care of the two guys. What triggers this change? Seeing Karel and Dodo in bed together? Pretty good reason to have a life changing epiphany!!!
*Dodo plays the role of the devoted friend with a questioned sexual identity. Is he gay? Does he find pleasure in dressing up for his clients? If he does than he is a a drag queen. He does that because of money reasons or is this the perfect moment to put in practice some queer hidden desires?
Why does he take Nadia in? Just because they used to be partners, and if he was that good, why did he give up dancing?
Oh, and even better, he falls in love with an American (why isn’t this surprising?!) who breaks his heart when he returns home. He throws Dodo in misery firstly for the very abandonment, and secondly because he might have given him Aids.
His friendship to Nadia seems to me extremely similar with Carrie’s and the gay guy Stanford in “Sex and the City”, probably a too modern issue for Romanian realities.
*Karel- now this poor darling is precious
Considering the way he is constructed I could bet my money that he is Peca’s favorite, and maybe his counterpart.
The character is meant to appear as the irresistible guy (he is the youngest!!), very amusing and witty! Well… wrong! For me he is no more but a low life. I guess the other characters have their excuses because they are artists and artists in general are a bit airy, but he… Why does he move in with the two? Moreover, he goes in clubs not for the music but to get chicks using pathetic ill-inspired lines. Nothing is more lame than an idiot who believes himself to be interesting. Peca spices him up, in attempt of creating the American image of the student [the typical American student], who almost finished school, wants to live his life carefree and easy going.
There is no mentioning of his physical appearance but I’ll bet that he is supposed to be handsome, because Karel believes himself to be attractive.
And there is that part where he wants to leave Nadia for not having sex with him but he changes his mind because she makes him feel as he finally belongs somewhere. What is this? Identity issues?
-
The ‘incident’ between Karel and Dodo is predictable. Since the very moment they are on the couch, drinking together, being sympathetic towards each other (and the underlining of the act that Nadia is at work for the night )… It’s like the two idiots in that film when two friends (Stephen Baldwin and the other one) remain trapped in the Biosphere in Arizona, they would have fucked if drunk…..
I must admit that it was pretty funny especially the moment when Dodo appears with the poster around his waist!! What the hack were they using it for? Were they getting off with Kurt’s help?
Oh, by the way, the fact that Karel knows so many characters from Carton Network says much about Peca. It is either that he did a lot of research for his play or that he is Karel. The latter is the perfect American student who spend a dead time in front of the tube watching Dexter’s lab and the Powerpuff Girls. As a good knower of the English language he feels that the Romanian translation of the dialogues spoils all the fun (and I agree ).
From time to time Dodo is presented in opposition with his crappy English, reproduced by Peca as it would be pronounced in by the Romanian subject: ‘Okee babbie. Zee yu tonight. Tanks for ze rozes. Zey ar terrific’. Really funny!!!
The end… hmm… the possibilities were a bit limited, it’s realistic, the ‘americanism’ of it continues to be there, what else can I say.
THE COMPLETE TRUTH ABOUT THE LIFE AND DEATH OF KURT COBAIN
de Peca Ştefan
(A work developed in the Royal Court International Residency 2005. Translation developed in New York City with The Internationalists, November 2007)
CHARACTERS
NADIA – 26 years old,ex-ballet dancer
DODO – 25 years old, professional dancer
KAREL – 21 years old, Management student
Bucharest, Romania. Present time.
1. HAPPY END
DODO’s flat.
KAREL opens a bottle of champagne. DODO and NADIA shout approvingly. Laughter. KAREL pours out the champagne into glasses. Jolly music in the background.
KAREL
Dodo, give us a toast.
DODO To friendship!
KAREL
That’s bullshit... but it’ll do.
NADIA
I love you, Dodo.
DODO
Suck my cock, Nadia.
NADIA
You suck my cock, Dodo.
KAREL Actually, you can both suck my cock!
DODO
Go fuck yourself, man.
KAREL
Dodo, I’m really happy you’ve decided to stay in this crappy country, but... really... no, you go fuck yourself. Nadia...
[KAREL goes on his knees.]
NADIA Karel, what are you doing?
[KAREL reveals a little box. He opens it. Inside is a shiny engagement ring.]
KAREL
Nadia Ivan... Do you want to be my wife?
DODO
O-ho-ho... Finally. (makes a tiger sound).
NADIA
Karel... I don’t know what to say... Oh, yes I do. Yes. Yes, I do. I love you Karel Munteanu
KAREL
I love you too, pussycat.
[They kiss]
DODO
So now we can live happily together. Forever. Finally. What would Kurt Cobain say if he was here now?
Blackout.
2. INTRO
Empty stage. Full light.
NADIA
I’m Nadia.
DODO
I’m Dodo.
KAREL
I’m Karel.
NADIA
This is our story.
DODO
I’m really pleased you’ve paid a bunch of money to see us here, tonight.
KAREL
Remember this is still work in progress... It might suck balls.
DODO
Thanks Karel. */Always talking shit.
KAREL
*/But the good news is you’re gonna see me naked ladies. I’m gonna talk dirty to you.
NADIA
Karel, please.
KAREL
It’s true.
NADIA
Nobody will speak like that and Karel, you’d better keep it in your pants. This is a true story. It’s an exciting story. I’m very proud to be part of it.
KAREL
And I’m very proud... you sucked me off Nadia.
NADIA
Shut up!
DODO
Ladies and gentlemen, I really have to apologize for these two. The real reason that we’re here tonight is to actually give you the true facts behind the “Life and Death of Kurt Cobain”.
KAREL
The show that almost happened.
DODO
It all started */ when I...
NADIA
*/With me.
KAREL
You see, Nadia was screwing an old Greek dude. Obviously, she’s from Constanta.
NADIA
C’mon. Dodo...
KAREL
Oh, and.. at that time she was also a ballerina.
NADIA
Dodo, do something.
KAREL
A ballerina, an old Greek man. Romania. Put two and two together.
DODO
The man’s got a point there.
NADIA
You fucking retards.
KAREL
You go girl.
NADIA
I was in love, OK? And, anyway, it didn’t start with Iorgos.
KAREL
Iorgos! What a name!
DODO
What a time! You might have guessed this is a historical piece.
NADIA
Stop it! The story doesn’t start like that. I was born in Constantsa, by the sea, in the Tomis II district. I’ve got a sister and...
KAREL
Nobody really cares...
NADIA
Hey Mr. Smartass, is there a problem here?
KAREL
Well... Can you just speed up a little? I need to catch the Seinfeld reruns.
NADIA
I’ve got a sister and wonderful parents.
KAREL An alcoholic mother, a father who beat her up her when she was small. Really wonderful.
NADIA
FUCKING STOP IT RIGHT NOW!!! STOP IT!
KAREL
Well, I had a great joke about it up my sleeve but I’m not gonna tell it to you anymore.
NADIA
Big loss.
DODO
Come on, Nadia, baby, breathe in deeply. You can say what you want.
NADIA
All my life I wanted to become a ballet dancer. I mean, all my life I’ve dreamt of dancing. Of being exactly like a... */I mean, really like a...
DODO
*/Princess?
KAREL
Oh, Jesus...
NADIA
Yeah. A princess, thank you very much. With a little pink dress and a tiara and pointes and perhaps even this little magical wand. By myself on the stage, in the spotlight. Exactly like on TV. Swan Lake, The Nutcracker. Well, my dad always wanted me to be a gymnast. And my name is... Nadia. Remember Nadia Comaneci? 10 out of 10?
That’s more or less what my dad wanted me to become. Everything came to an end when he caught me one day smoking in the bathroom. I was nine years old. An older boy—Vasile— he was thirteen, wore blue jeans and had a small moustache, I’ve always been into men like that, you know, dangerous, rebel types... Well, he came to my house, he had some cigarettes, I lit one in the bathroom trying to show off... But when I took my first drag I coughed and dropped my cigarette on some rugs mom had left to dry and they caught on fire. I had a lot of fun back then. The neighbors called the police, Vasile was arrested, sent to juvie. My dad got really pissed off, he hit me and told me I’d ruined my career in gymnastics. Mom screamed at me, saying I was a real embarrassment to her, but she was probably drunk and --
KAREL
Do you think we could get a bit more up to date? Honestly, it’s getting late.
NADIA
OK. I got into dance. I moved to Bucharest. In fact, at college, I met Dodo. We’ve been best friends ever since. We also started dancing together.
DODO
Cut to our final year of college. We’d been preparing our graduation show for the last five months. Somebody copied a rare performance by these two really famous Russian ballet dancer onto a DVD and me and Nadia decided we’d recreate it. We rehearsed three times a day, every day. Everybody at the school said we’d be a hit, ’cause nothing like it had been seen before in our country and we got to be almost as good as the Russians. (DODO stops) That’s when... yeah...
KAREL
This is gonna be funny.
DODO
We had four days left to the premiere. We’d already started dress rehearsals. There was a pretty complicated move to do at the end. A ronde de jambe followed by a triple fouette en dedans en l’air – that’s a bit more harder than the usual Romanian moves. You’ve got to have a good warm-up for stuff like that. Nadia, who was in love, of course, had been out all night drinking with Iorgos, the Greek. So that’s how she came into rehearsals – alcohol breath, hangover, blurry eyed and the stamina of an 80 year old. She tried to do this tricky move at the end, she jumped in the air like an overweight swan but when she landed she tripped and fell on her side. It was pretty gross actually. She totally blew up her knee.
NADIA I’ll never be able to dance again. I destroyed my career.
KAREL
The scales of justice had tipped.
NADIA
Go fuck yourself, Karel.
KAREL
I didn’t mean it like that.
DODO
Anyway, that’s when the shitty period started. It was goodbye to our final show. We weren’t going to graduate from dancing school but we used all the money we had to bribe the dean. And Nadia fucked him for her degree.
NADIA
You’re making me sound like a whore. I was scared. I needed him. I had to finish college.
KAREL
And that’s an excuse?
DODO
Bottom line is Nadia ended up with no money. The Greek found out she’d been unfaithful, he blew a gasket, and kicked her out of his house. She was basically homeless.
NADIA
And very hungry. I’d spent a load on my knee operation.
KAREL
Love hurts.
NADIA
Fuck off, Karel.
DODO
So, you might have guessed, good old Dodo let Nadia stay with him. And after that, of course, good old Dodo had to provide for Nadia for a few months.
NADIA
That’s not true. I’ve been working. I’ve had jobs.
DODO
Yeah, enough to cover your cell phone bill.
NADIA
Dodo, how can you say that? Everyone’s gonna think I’m some kind of a ...housebitch.
DODO
But you are, Nadia, you are.
KAREL
Yeah, you got it. Nadia’s not capable of working, because she’s a princess... So to keep her throne sparkling, Dodo had to start working in the gutter.
DODO
Well, you know... We should add a new perspective to the facts here. The Life and Death of Kurt Cobain, what could have been the all time best selling show in Romania’s recent history, started with me doing high level prostitution.
NADIA
Dodo, it really didn’t. It started with me.
KAREL
Jesus Christ. I want to go home. Does anyone have a smoke?
He walks out.
3. DODO – FOR HIRE!
Nighttime. DODO’s apartment. NADIA and DODO are watching TV.
DODO
You’re not working tonight?
NADIA
No.
DODO
The electric bill came.
NADIA
I left my share on the bedroom table, this morning.
DODO
That? That barely covered a pack of cigarettes.
[Pause.]
NADIA
I’m giving it to you tomorrow.
DODO
C’mon, don’t be silly.
NADIA (crying)
They fired me Dodo.
DODO
Jesus. Again?
NADIA
Oh, yes.
DODO
Why? What happened?
NADIA
I set the bar on fire.
DODO
WHAT?
NADIA
We had tequila night. I just love tequila - I guess I got carried away. I thought I was in Coyote Ugly – you know how much I love that movie. I danced on the counter, I took my clothes off, I kissed some guys. I don’t remember.
DODO
I don’t know what to say, Nadia. It’s your seventh job in a month.
NADIA
I’m sorry, Dodo. I really hate it too.
DODO
Well, I’ve been thinking about this and it’s not really working out and we should really talk about ...
NADIA
Dodo, what are you saying?
DODO (after a pause)
I’ve met someone.
NADIA
What...? Wow! That’s great.
DODO
I went into town last night. To the Amsterdam Café. He saw me at the ballet, a week ago. He’s American. Jeff. He wants to meet today as well.
NADIA Dodo, I’m really happy for you.
DODO
He’s paying me. I need that money, Nadia. At least until you can stand on your own two feet.
NADIA
I’ll move out. I’ll get a new job.
DODO
I’ll get 500.
NADIA
Euros?
DODO
And that’s just for today. We’ll go out again tomorrow, and after tomorrow... What the fuck! He’s nice, he’s American, he’s all right. He even likes me. It might even be fun.
NADIA
Fun?
DODO
Anyway, so I’ll need the apartment tonight. (Takes some money out of his pocket. Presses it into NADIA’s hand.) Here’s a 10. It’s Nirvana night in the Fire Club. Go, have fun.
NADIA
Dodo, wait a minute... You don’t have to do this. You’re not gonna play small parts forever. You’re the most talented dancer in Romania... Seriously, I’ll get a job.
DODO
Exactly. In Romania...
NADIA
Seriously, I’ll get a job.
DODO (after a pause)
Come on, I’ve got to get dressed... I think we’ll come here at around 11... You’ll stay out all night, won’t you?
4. NADIA’S DIARY
Spot on NADIA.
NADIA
They say the softest way to die is on a bed of lilies. The sweet perfume goes inside your nostrils straight up to your brain, you begin dreaming about spring and love – it’s actually a lot like being on drugs – except that... you never wake up. It’s just OK, you sit there in that place and I guess... fly. Or something like that. At least that’s what our Romanian teacher used to always say.
This is the first time since I’ve been writing to you, dear Diary, that I feel completely lost and useless. My best friend has started turning tricks because of me. I’ve only felt like this the day I went to the beach with Vasile for the first time and slept with him because I had to lose my virginity with somebody I knew. Though I think it’s shittier now. Today I’ve become a burden for one of the people I love the most.
It’d be really good to get a job at a florist’s, and lie all night long by a huge bunch of lilies and... sleep. (Sighs.) Today I’ll listen to Kurt, I’ll drink vodka and think about lilies. You know I’m already 26 and five months old? Kurt died when he was 27. Janis as well, and Jimi and... Jim. All of them died when they were 27. I’ve got a few months left before I’m 27. Would they have thought of lilies? I mean, if they hadn’t had money and things, you know, for drugs and other stuff... would they have thought of lilies?
5. NADIA MEETS KAREL
KAREL, NADIA and DODO under three spotlights.
KAREL
Damn, that was so romantic.
NADIA
Don’t start again. I’ve been keeping that diary since I was eleven.
KAREL
Well, it shows.
DODO
Guys? (To the audience) To tell you the truth, I guess this is the real starting point in our story. The Nirvana night in that smelly and crowded alternative music club.
KAREL
Luckily for Nadia, that night at the Fire would change her life...
NADIA
My hero...
KAREL
A lot of women in the world dream of having your luck...
NADIA
You mean, listening to Kurt for a whole night.
[In “Fire”. Nirvana is being played, quite loudly. The song “Drain You”. NADIA is holding a glass of vodka and seems pretty out of it. She is dancing like a real “grunger”. After a few chords, KAREL stands next to her.]
KAREL
Fucking posers...
NADIA
Excuse me?
KAREL
Yeah. I was saying “these fucking posers ”, man. I mean, Nirvana...? They’re the equivalent of Michael Jackson for snob kids... Call themselves fucking alternative...
NADIA
Hey. Go to some trendy club then, you’ll be better off there.
KAREL
It’s priceless seeing all these “fans” banging their heads against the wall, like it’s 1991 or something.
NADIA
Well, thank you very much for your thoughts on alternative music. I’m gonna go now...
KAREL
And, like, in summer when they’ll meet up like sheep at the seaside to feel fucking revolutionary. And go to fucking Stuffstock. And believe the 70s actually existed in Romania. All a bunch of groupies.
NADIA
I grew up with Nirvana and I am a “fucking poser”. Or fan. Or groupie. Or whatever you call them.
KAREL
Pathetic, that’s totally pathetic.
NADIA
I guess you’re a Britney Spears fan then.
KAREL
Two words for you: James FUCKIN’ Brown!
[NADIA bursts into laughter. She just can’t stop]
KAREL
Thank you very much.
NADIA
James Brown? C’mon.
KAREL
You know something? Do you want another vodka? I’ll buy you a drink.
NADIA
Gee, thanks, Mr. Brown.
KAREL
By the way, you’re a great dancer. I couldn’t help notice.
NADIA
I used to be a pro.
KAREL
Really? It shows. You have a great ass. Nice and... tight. I’d give it a 9. Outta 10.
NADIA
The nicest thing a guy has ever said to me.
KAREL
I’m Karel, by the way.
NADIA
Karel?
KAREL
My mom’s Czech. My dad’s a priest.
NADIA
A priest?
KAREL
Like father like son.
NADIA (laughing)
Funny guy, huh?
KAREL
Yes.
NADIA
And what sort of music do you like, Karel, son of a priest, like father like son? I mean, apart from James Fuckin’ Brown.
KAREL
I don’t come here to listen to music.
NADIA
You don’t? So why do you come here for?
KAREL
I come here to fuck. Women, I mean.
[The music stops. NADIA and KAREL are now addressing the audience.]
NADIA
I think I’d had too much Smirnoff. Loud music. Smoke.
KAREL
A dude looking fucking good.
NADIA
It felt strange. I’ve never done that. I mean, like that, all at once.
KAREL
She just couldn’t resist. The sexiest guy ever was there, next to her.
NADIA
Karel was eating out of the palm of my hand.
KAREL
What?
NADIA
I had my eyes on you all night, babe. My nice tight ass was in your face all the time because I wanted to.
KAREL
Jesus Christ. You never told me that. I feel so... raped.
[The song “Rape Me” starts up.]
NADIA
Karel, tell me... Usually, after that great pick up line... Has any girl fallen for that?
KAREL
In fact, this is the second time.
[NADIA bursts out laughing.]
KAREL
Well, I’ve got to admit this is the pickup line I keep as spare.
NADIA
Oh, you can also start up differently...
KAREL
Two years ago I also tried “do you want to get married”...
NADIA
And what did she say?
KAREL
She said yes.
6. KAREL MOVES IN WITH NADIA
DODO’s flat. Morning. DODO is speaking on the phone.
DODO
Okee, babbie. Zee yu toonite. Tanks for ze rozes. Zey ar terrific. Okee, Jeff. I em yur big puzzycat. Okee. Purr, purr. I hang up now, Jeff. Okee, luv. Bye, bye.
[KAREL comes out of the bedroom dressed in boxer shorts and a vest. He is looking seedy from a hangover.]
KAREL
Milk...
[DODO goes stone rigid. He does not know what to think.]
DODO
I don’t have any money here. It’s all on my card.
KAREL Pickles or milk. No, yoghurt. Have you got any yoghurt here?
DODO
I’ll call the police.
KAREL (like talking to a kid)
Hey! How are you? How are you doin’! I’m Karel. You must be Nadia’s roommate?
DODO
Nadia? Look in the fridge.
[KAREL, having taken the yoghurt from the fridge, drinks it like an animal.]
KAREL
Fucking great stuff. Danon!
DODO
I buy it especially for occasions like these.
KAREL (now eating a chicken wing from fridge)
So you’re living in this apartment too?
DODO
It is my apartment, actually.
KAREL
That Nadia, man. Some piece of ass. Are you fucking her too?
DODO
Excuse me?
KAREL
I mean, it’s OK if you’re fucking her. I don’t mind. Sharing is what makes us human.
DODO
I think you really have to go now.
KAREL
Just fucking with you, man. Nadia told me you’re a little fudge packer. You dig on the butt pirates, don’t you?
DODO
That’s pretty rude, bro.
KAREL
D’you happen to have a fag, so to speak?
DODO
I’m still going to call the police, you know.
KAREL
Little grumpy in the morning, aren’t you? Sorry, man. Just joking, you know. I respect your community.
[KAREL finds his jeans on the floor. Extracts a pack of cigarettes. Lights one.]
DODO
So Karel... It is Karel, isn’t it?
KAREL
Yeah.
DODO
What do you do for a living?
KAREL
I’m a student. Senior year, management. Economics Department. You know... Eeeh, I’ve done a few commercials. In my spare time.
DODO
So, you’re getting on for 20, are you?
KAREL
Almost 21. Do you mean centimeters or years?
DODO
You don’t look like a 21.
KAREL
More like 30, huh?
DODO
No, more like a 15.
KAREL
You might consider getting glasses, dude.
DODO You’re some sort of an artist, you were saying?
KAREL
I’m getting a degree in arts management this year. But actually, I love acting for the camera.
DODO
No kidding.
KAREL
What did you say your name was?
DODO
Dodo.
[KAREL bursts out laughing.]
KAREL
Dodo?
DODO
What?
KAREL
Nothing. It’s funny. Sorry. I mean... You know, the bird, the dodo... From Looney Toons?
DODO
I don’t watch cartoons.
KAREL
I fucking love them. Nadia, for instance, she’s exactly like Dee Dee, in Dexter... She told me she wanted to be a ballerina. Do you know Dexter? I mean Dexter’s Laboratory?
DODO
You were saying you act in commercials?
KAREL
Haven’t you seen the one with the ostrich? When I run after an ostrich trying to find somewhere to charge my cell phone?
[Makes a face like in the commercial].
KAREL
Do you recognize me now? I’m kind of famous, you know.
DODO
I think it’s time for you to leave, Karel. I find it disgusting that you’re taking advantage of a vulnerable young woman in the state she’s in. She got drunk, she made a mistake and...
[Enter NADIA, wearing only KAREL’s jumper.]
NADIA
Oh, you’ve met...
KAREL
Morning, beautiful.
NADIA
Baby, can I have a yogurt?
DODO
Baby?
NADIA
Oh, Dodo... (Drinks from the yoghurt.) Karel’s going to live with me in my room for a bit. I mean, until he gets his own apartment or something.
DODO can’t do anything but smile. He has an idiotic smile on his face.
7. THINK ABOUT IT
Freeze frame.
DODO (to the audience)
I could have taken a knife and killed both of them right then. I mean, I was the one who’d offered Nadia a place to stay, I was struggling to make money to pay for two people, the gas and electricity bills, subscriptions to basic AND premium cable, food and drink... It was a really hard time for me. Besides, if the word got out on the streets, my career would be ruined. You know how it is in this country. You have to pretend you’re something you’re not, all the time. If my mother had found out, it would have killed her. No, actually the people in my village would have killed her. I could have never gone home again. And Nadia knew all of this. That’s what bugged me the most. Nadia knew all of this.
[NADIA comes to the audience.]
NADIA
I’m sorry you know. I guess I just got carried away.
[KAREL follows her.]
KAREL
She was addicted to the great sex. It’s understandable.
DODO
Thing is you were having sex in my apartment. For free.
NADIA
Dodo, you were just helping your best friend, who was in need. (To the audience) And, by the way, you wouldn’t even believe how successful Dodo was in his new profession. Really rich people wanted to sleep with him. Foreign businessmen, senators’ wives, senators, bosses of NGOs, diplomats, footballers, actors from Hollywood who’d come do filming at Media Pro Pictures,...
DODO
It’s true that while these two lovebirds were wasting time watching cartoons on TV or wasting my money in town, I was making a fortune working away like a little ant.
KAREL
A little female ant. Namely, the opposite of a big male ant.
DODO (after a pause)
So, that night, I just did what any rational person would do.
[We go back to the action. DODO is still idiotically smiling.]
DODO
Oh, that would be... great.
8. DODO AND SEX
KAREL is on the sofa, looking at the “Powerpuff Girls” and eating Cheerios. NADIA is drinking wine.
DODO is dressing up as Zorro.
KAREL
God, man, I just can’t take it anymore. These fucking translators! They completely ruined Cartoon Network for me. It’s insane. It’s like: “I’m goin’ to steal a shower, man.” “The Girls of Powerpuff”, “Dexter and his Laboratory”, “Tom with Jerry”. “Bugs Rabbit”...
DODO
Nadia, how do I look with the moustache?
NADIA
Exactly like Antonio Banderas...
KAREL
...in a porn flick with queeros... No offense, Dodo...
DODO
Karel, have you got a thick belt?...
KAREL
What for? You know I’m not into shit like that. (He sees DODO) Wow, you’ve really disguised yourself, Dodo... Have you got another weirdo tonight?
NADIA
Come on, leave him alone... The customer is always right.
DODO
The belt, Karel, the belt.
KAREL
Look in Nadia’s room.
[DODO goes into the room. He comes back with a belt he puts on his trousers.]
DODO (rehearsing in front of the mirror)
Hasta manyana, compadre. Zorro es muy bien. Soy un terrible gladiator. Vigillante of my cock. Muy grande. Muya!
NADIA
Is he a Spaniard?
DODO
“He” is actually a Spanish woman. Well, her husband’ll be watching. He likes to get off on that. I’m really looking forward to this one.
KAREL
They can’t even translate a joke right. As if ruining MTV is not enough, now they’ve got to fuck up even Cartoon Network. This is a big loss for our culture, man. All those kids growing up with these kind of jokes. It’s fucking terrible.
NADIA (to DODO)
Well make sure they don’t lock you up in handcuffs again, or make you put on a muzzle.
DODO
I won’t make that mistake again. I ask three times the usual price for kinky stuff. Oh yeah, that’s a good point... the handcuffs.
[Exits. Returns with the handcuffs.]
KAREL
Like Cartoon Network was in about 95. When Cartoon Cartoon came out. Man, Sledgehammer Opossum, that was a great fucking cartoon. Hey, there are no Cheerios left.
DODO
So, I’ve got the handcuffs, lipstick, lubricant, condoms, gloves, I’ll get the sword from the theatre... I’m set. Excellent.
NADIA
Be careful, OK?
KAREL
Once I saw an episode of Cartoon Cartoon which was with a sort of ridiculous Zorro. It kind of reminds me of that time when the American made you dress up as Johnnie Bravo. Oh, Dodo. That was neat.
DODO
It wasn’t the American. And I didn’t dress up as Johnnie Bravo. Johnnie Bravo was that woman Magde from Austria. I was Alice in Wonderland. (The telephone rings. DODO answers.) Hello? Oh, hi Jeff. Yeah. Friday night, right? (Pause. The smile disappears from his lips.) What? You sure? (Pause) Alright then. OK, Jeff. See you.
NADIA
What is it, Dodo?
DODO
Jeff’s going back to America.
NADIA
I’m sorry, Dodo. I didn’t realize you’d grown so fond of him.
DODO
I don’t know. It’s not my job to care. I haven’t got time for that. See you later, guys.
[DODO exits.]
NADIA
Oh, God he must be devastated. I think he’s in love.
KAREL
Yeah, it’s like Pretty Woman.
NADIA
Karel, would you hold me please?
KAREL
Why?
NADIA
Just because. Don’t you want to hold me?
KAREL
Come here, you big pussy.
[NADIA snuggles at KAREL’s chest.]
NADIA
There’s so much injustice in this world. Do you miss me when I’m not around?
KAREL
Uh... I guess... Do you miss me?
NADIA
Always.
[NADIA kisses KAREL.]
NADIA
I think you’re special, Karel.
KAREL
I was once told the same thing by my chemistry teacher. “You’ve got something special there!” Of course, I had my cock in my hand at the time.
NADIA
You prick!
KAREL
That was a stupid uncalled for joke. (Pause) I think you’re special too.
NADIA
You make me feel good about myself.
KAREL
That’s alright.
NADIA
I want to ask you something.
KAREL
Shoot.
NADIA
Do you love me, Karel?
KAREL
Do I love you?
NADIA
I love you. I mean, I think I’ve fallen in love with you.
9. NADIA IN LOVE
KAREL comes upstage to talk to us.
KAREL
“Do you love me?” What kind of question is that? It was obvious the woman had major mental problems. She is like a schoolgirl who falls in love, is over-sensitive and gets too involved. And after a bit she terrorizes you and your family, and tries to kill you, especially if you’re Michael Douglas in Fatal Attraction.
I mean, I’m just not that kind of guy. I do not get involved. I was always a solitary wolf, a loner, like Batman or the other guy, the Green Lantern – in a way. That’s why I left my hometown when I was 15. I just couldn’t stand the “involvement”. Being involved in a family, like I owed something to anybody, like I owed my father, my mother, my dog and I was supposed to pay my debt to them and society by becoming what they wanted me to be – a priest. Or a fucking lawyer, or doctor, the three most “desirable” jobs in this country. I don’t owe anything to anyone. And nobody owes anything to me. I am not going to pay a bill for my country’s past and I am not going to lie to myself that I need to get involved in something. Because involvement is routine. And routine is not a word in my book. I am a free man.
That is why I answered Nadia as politely as I could. (Returns to NADIA.) Of course I love you, pussycat.
NADIA
Karel, I want us to get engaged.
KAREL (returns to talk to the audience)
She would obviously have said something ridiculous like that if I let her go on. I’m so sure she was thinking about that! Nadia’s the sort of woman who wouldn’t even screw a guy until her wedding night. The sort, what are they called... Oh, yeah... The pure sort. You know, I just thought we would be cool and screw each other... Like two free, normal people. But Nadia was an “angel”. This’ll surprise you—after that night I met her, she didn’t sleep with me again. I’m not kidding. She got me to hold her and tell her I loved her, and stuff like that... Never let me fucking touch her any other way. This never happened to me. It was crazy! I really believe sex is the most important thing in a relationship. Like this one time, I felt like killing her. We were kissing and fondling each other one night and I was really turned on, with a huge massive erection, and wow, I got a condom and I put it on and it finally looked like we were going to fuck like it was the end of the world or something when... at the last minute, she says...
NADIA
I don’t think I’m ready for this.
KAREL
20 fucking 6 years old. Getting on for 27. And she’s not ready? My balls were bursting. You know what girls like that are called in English: COCK TEASERS! I shut myself in the bathroom and jerked off. I couldn’t bear it any more. I jazzed in the sink and I thought about getting the fuck out of there and leaving this weird bitch. But then, in the bedroom, she just came to me and looked me in the eyes, and put her hand on my cheek. And she was warm and I could feel her breath. And suddenly I felt like I had a place to stay. Like I belonged somewhere. Something like... you know... a home. So I didn’t leave.
[Spot on NADIA.]
NADIA
Dear Diary, what if Karel is the One with a capital O? What if that’s true? They say that if you haven’t got money you’ll have love in your life. Do you think that’s true? Karel is the first man who’s SAID HE LOVES ME. The first. That means something, doesn’t it? I want this relationship to bring me everything I’ve ever dreamed of. I haven’t been so happy since I was at school, or since that time I went out with my daddy and mommy and sister to have ice cream. What if I get married this year? And go to Paris for my honey moon. I always thought dance would get me there, but what if Karel does that? I don’t want you to think that I’m naïve or something – the lilies are still on my mind. But I’m not gonna do anything. So I guess I’ll just hang around for a bit longer.
[NADIA and KAREL on the sofa. Romantic music in the background. KAREL smokes a joint.]
KAREL
Do you want some? It’s great stuff.
NADIA
I don’t do drugs.
KAREL
Fucking hell... You don’t know what you’re missing.
NADIA
Do you want me to put some Nirvana on?
KAREL
Nadia, you’re not in the Fire Club. You don’t have to pretend that you’re cool anymore.
NADIA
Have you ever heard “Marigold”?
KAREL
What’s that?
NADIA
It’s a Nirvana rarity. The vocals are by Dave Grohl. You know, I was head of the Nirvana fan club in Constantsa.
KAREL
Oh, so that explains the Nirvana altar in your bedroom and your attitude in general. Hey, you mean, the autograph on the poster is Kurt’s?
[NADIA puts on the CD. “Marigold” begins.]
NADIA
Not exactly, it’s Courtney’s. She signed it in about ’96. But anyway... it’s really cool. That poster’s the thing I’m most attached to.
KAREL
I like the song. You know, that feeling... It reminds me of that commercial for condoms I acted in...
NADIA
Used to dance to that song. It was my exercise.
KAREL
You used to dance to Nirvana?
NADIA
I could have made it big in dance. (Pause) Karel, are you scared?
KAREL
Scared of what?
NADIA
Of everything. I mean, people, this town... It looks like it’s never going to end... You know something, even if I hadn’t ruined my knee, what chances would I have had?
KAREL
Nadia, you’re drunk.
NADIA
I’m a failure, Karel.
KAREL
You will find something you like, something that’s good for you. Why are you saying you’re a failure?
NADIA
It’s the way it is. I am. I feel like one. I was born one. Both me and Dodo are two great failures. The difference between us is that he screws Spaniards for money. It’s like we were never given a real chance.
KAREL
Maybe you shouldn’t have drunk so much. Come on, come here. (Kisses her.) You’re not a failure, Nadia. You’re still alive. You can make things happen - That’s something, isn’t it?
NADIA
You’re so nice to me. The only one nice to me.
KAREL (softly)
Baby, I’ve still got some of those condoms left from the commercial. I mean, two whole boxes sealed in cellophane. Come on, let’s use one of them up.
NADIA
Not tonight, Karel.
KAREL
Not tonight?
NADIA
Hold me tonight, baby.
KAREL
Do you want us to hold hands again? Do you want us to JUST cuddle? Do you want us to spoon and shit?
NADIA
I don’t want to do this now.
KAREL
Then when, Nadia? When, for fuck’s sake?
NADIA
Not tonight. Is that all I mean to you? A walking cunt?
KAREL
You’ve got issues, you know! Big issues!
NADIA
Maybe I have...
KAREL
Could you tell me, then? Aren’t I attractive enough? Do I have a small cock?
NADIA
Yeah. It’s not that. I mean, I’ve never felt comfortable close to... men.
KAREL
So, you’re a lesbian, is that it?
NADIA
No.
KAREL
So?
NADIA
I’m just not drunk enough to sleep with you.
[Pause. Enter DODO].
DODO
Nadia... Karel... how are things?
[Sits down on the sofa, pours himself a glass of wine and gulps it down.]
DODO
I’ve got AIDS.
10. DODO’S DRAMA
NADIA, DODO and KAREL talk with the audience.
KAREL
Oh, God, I can’t believe you actually said that.
NADIA
How can you say that?
DODO
Oh, I was upset.
NADIA
You didn’t even know for sure.
DODO
Hey, for me it was really something serious. I didn’t want to be the next... Freddie Mercury!
KAREL
Relax, pal. You are never gonna be the next Freddie Mercury. Show of hands if you think Dodo was a cunt!
[Reversion to the action.]
DODO (to NADIA)
Jeff’s got AIDS. Jeff!! That sick fuck!. That’s why he went to America. To get tests done. Romania isn’t good enough for him. With the money he’s got, I think he’ll also buy that expensive vaccine that cures you. What a bitch!
NADIA
Dodo... tell me... You were careful, weren’t you?
DODO
Yeah, I used protection. Well, once or twice, you know... we’d drunk a lot, smoked a spliff and... maybe I forgot... I mean, I’m sure I did.
KAREL
You should’ve told me. I’ve got loads of unused condoms in the cupboard.
DODO
What am I going to do now, Nadia? What am I going to do? This was all I needed. We’re screwed. All of us.
[The actors talk to the audience.]
NADIA
And that was when the shitty period began for Dodo.
DODO
I had the test. I was shitting myself. I didn’t go to rehearsals at the ballet. I took a sick leave from shows.
KAREL
Dodo was a vegetable.
DODO
I sat on the sofa the whole day with Karel and watched television. Nadia is right, that was the lowest point of my life.
KAREL
You are an ungrateful son of a bitch, that’s what you are. I used to make you tea back then. I even bought you Earl Grey.
NADIA
However, I finally got a job. At a florist’s.
KAREL
At last, a genuine full time job for Nadia.
NADIA
I was the one supporting everybody now, huh, Dodo? I was the ant.
DODO
You were the ant.
KAREL
No doubt about it. She was the ant.
NADIA
That night I had the shift till eight the next day. So I went to work...
KAREL
Maybe it was a good thing that night happened.
DODO
My thoughts precisely.
KAREL
I was fucking joking, Dodo. It was horrible.
[KAREL and DODO are sitting on the sofa and watching television.]
DODO
I like that MoJo Jojo.
KAREL
Yeah I know, but I say that Fuzzy Lumpkins is still the coolest.
DODO
That peasant?
KAREL
That “peasant” appeared in the first episode ever of the “Powerpuff Girls”, my friend. The first episode. That must mean something to you?
DODO
Check this out. He crushed him with a hammer. Wow, it’d be fucking cool if we could live in a cartoon. Nobody would be hurt, nobody would be afraid of death.
KAREL
I’d like to be Fuzzy.
DODO
Nobody would be ill.
KAREL
Those ones, you know... hold on.... The Amiba Boys... You know, those microscopic creatures... They are in Powerpuff Girls too...
DODO
I know what an amoeba is, Karel... Let’s just watch the cartoons.
[Pause.]
KAREL
Look, Dodo... I suppose it must be pretty shitty. I think you’re a really brave guy to be going through this the way you are. I don’t have a clue how I’d act if I was in your shoes.
DODO
Karel, you don’t have to...
KAREL
I’d just like to say sorry for all the jokes I’ve made, like, in the past... Like all the queer jokes.
DODO
Thanks, Karel. But there’s really no need.
KAREL
I just want to say that I’m here for you, in case you need... you know... support.
DODO
That’s pretty nice of you... I mean... (DODO bursts into tears.) I haven’t got any friends, Karel. Since I came to Bucharest I think I can count the number of friends I have on the fingers of my right hand. I feel so alone. It’s awful. It’s so pathetic. I’m here, sick, and no one comes to see me. It’s just me and you.
KAREL
Dodo...
DODO
Yeah?
KAREL
I’ve got a joint. If you stop crying, I’ll light it.
DODO
I’m sorry. (Wipes his tears.)
[KAREL lights the joint.]
KAREL
Hey Dodo, take a break. Take a break. (Passes him the joint.) It’s good stuff.
DODO
Thanks. I’m so stupid, Karel. I’m such an idiot.
KAREL
Let’s smoke in silence.
[They smoke in silence. After a time, the phone rings.]
DODO
Hello? Yes? Good... evening doctor... You’ve got them... OK. What? Zeronegative?
KAREL
I’m sorry, dude.
DODO
Doctor, that’s... great. You’ve taken a big burden off my mind. Thank you. Thank you so much. Wow, that’s excellent. (Puts the phone down.) Karel, I haven’t got HIV!!!!
KAREL
Hey, I just knew it! (Holding a hand out.) Gimme five, Dodo!
[DODO hugs Karel. It’s a long embarrassing hug – for Karel.]
DODO
I haven’t got AIDS, wow! Oh I’m going to open that bottle of whisky I got from Magde.
KAREL
Now you’re making more sense.
[Exit DODO. Returns with a bottle of whisky and two glasses.]
DODO
We’ve got to celebrate this, Karel.
KAREL
Cheers, man... to your health.
DODO
To a very healthy life!
They clink glasses.
11. NADIA’S SURPRISE
NADIA under a spotlight.
NADIA
Dear diary, tonight I called mom from the florist’s. I called her and she recognized me. I mean, I think she hadn’t drunk anything. She spoke small talk. It was very pleasant. It was like it wasn’t even her. It was like she was an old friend, from school. She told me about Mrs Popescu ’cos she’s got two grandsons who are twins, and about the intercom she’s had fixed, about aunt Nutzi who’ll arrange the wedding for Vasile and that she thinks of repainting the house. In fact she even asked me to come home, and pick the new color for my room. She was thinking violet. I’d go with something more like cyan. But mother doesn’t know what cyan is. I thought it wasn’t that bad to go. To go back home. Maybe for a little while. I can repaint my room, and go to Vasile’s wedding. And maybe even take Karel with me. Mom told me they’ll even replace the pipes. And sell some of the furniture to make a casket ’cause dad’s got lung cancer and he’s going to die. At least, mom said, I should go to the funeral.
[NADIA comes into the flat.]
NADIA
Karel? Dodo? Where are you, boys? I’ve brought ice cream and fruit? (Under her breath) What’s happened here? (Goes into her bedroom. A scream. NADIA comes back, furious.) Karel, who tore down my Kurt Cobain poster? (Goes into DODO’s room.) I’M GONNA KILL YOU! (We hear a GASP. From the bedroom.)
[NADIA comes back, red in the face, mute. She sits down on the sofa. After 30 seconds, KAREL comes out, wearing only boxer shorts.]
KAREL
Nadia, it’s not what you think. I mean, I can’t remember...
[DODO comes on as well, naked, with the Kurt Cobain poster, signed by Courtney Love, round his waist.]
NADIA
WHAT THE HELL IS MY POSTER DOING ON YOUR PRICK?
DODO
Nadia, hold on. I haven’t got AIDS. I mean...
NADIA
Both of you can fuck off. I hope you’re happy together. Fucking queers!
[Exit, slamming the door.]
KAREL
NADIA! Come back now! Fuck!
DODO
Karel, we didn’t... I mean...
KAREL
I can’t remember anything, shit.... That fucking joint, man...
DODO
We just passed out, Nadia’s got everything wrong, as usual...
KAREL
Obviously. Do you think... The box with the condoms!
DODO
Sorry?
KAREL
Where is it?
DODO
I’ve no idea.
KAREL
If it hasn’t been opened, nothing’s happened.
DODO
You mean... this box?
[DODO picks up from the floor a box of condoms which is almost empty. Then he picks up many condoms.]
KAREL
It doesn’t look good, does it! We’re fucked.
12. NADIA’S ESCAPE
KAREL and DODO speak to the audience.
KAREL
When I said we’re fucked, we didn’t actually fuck.
DODO
That wasn’t my joint, man. OK?
KAREL
Now, I would like to get things straight here: I am not a gaylord.
DODO
Who says I am?
KAREL
I want to be very clear that I’m firmly convinced I did not fuck Dodo that night.
DODO
What? Perhaps I “fucked you”. Perhaps I bumfucked you.
KAREL
Since you were dead drunk AND had your hands tied up I don’t think you bumfucked me.
DODO
I don’t understand why you’re repressing your dark side.
KAREL
Fuck off, Dodo. My dark side? Who the fuck am I, Dr. Jeckyl and Mr. Hyde?
DODO
Well, you seem to have a real problem with gay people.
KAREL
I do, when they’re getting on my nerves. I like women, god damn it. And when Nadia ran out that door I realized how much I liked her.
DODO
That is so typical of a Romanian man.
KAREL
The Romanian men in the audience tonight might be offended by that, rent boy.
DODO
That’s because they’re still living in a cave. Romanian men always get it when it’s much too late.
KAREL
Get what?
DODO
That they’re in love.
KAREL (to the audience, after a pause and looking twice at DODO and giving up on responding on his comment)
Well, the shittier thing was that Nadia had disappeared.
DODO
I called some of her friends - girls she was at school with. Nothing.
KAREL
We thought she’d scampered back to Constantsa. We tried to get in touch with her relatives.
DODO
Her sister didn’t know anything. Her mother wasn’t answering the phone.
KAREL
I had to go through her room for other clues. Then I found her diary.
[We return to the flat. KAREL comes out of NADIA’s room holding that diary.]
KAREL
She’s mad, Dodo. Let me be more precise, she’s a mad little school-girl. In her own little enchanted retarded princess world. I’ve got a headache.
DODO
Please don’t speak like that any more about Nadia.
KAREL
She writes that she loves me, and she wants to sleep on lilies. Fucking hell...
DODO
She wants to sleep on lilies?
KAREL
Yeah, she’s got an obsession with those bloody lilies. Just like Poison Ivy, in Batman.
DODO
She’s going to kill herself.
KAREL
What?
DODO
Yeah. It’s an old thing of ours. She always said the coolest thing would be to die on a bed of lilies. My ideal death was being run over by a train, like Anna Karenina.
KAREL
The florist’s!
[DODO and KAREL start walking towards the audience.]
DODO
We went there.
KAREL
Not a trace of Nadia.
DODO
We called hospitals, the police.
KAREL
Nothing.
DODO
We went to all her friends, we even reached the dean and Iorgos.
KAREL
Stupid Nadia had evaporated into thin air.
DODO
All that was on a Tuesday.
KAREL
A stroke of genius hit me when I got hold of a copy of Time Out Bucharest. You’ve guessed it! The Nirvana night at the Fire Club.
DODO
Our last chance.
KAREL
Since I knew she was a bit soft in the head, it was really likely she’d be there. She’s such a predictable creature.
DODO
We found her dead drunk, under the stairs. Even in that state she was dancing to “Lithium”.
[We see NADIA dancing to “Lithium”.]
KAREL
Fucking poser. We picked her up and brought her home.
13. KAREL’S IDEA
KAREL and DODO enter the flat. KAREL is carrying NADIA. He puts her on the sofa.
KAREL
Do you feel better? Have you woken up?
NADIA
I’m not speaking to you any more. I want to die.
DODO
C’mon – stop it! It was lucky Karel remembered old Kurt Cobain.
KAREL (focused)
I’ll get some more water for you.
[He exits.]
DODO
It wasn’t Karel’s fault. I swear to you it was an accident. Honestly.
NADIA
Accidents like that don’t happen.
DODO
I’m just telling you he was really worried about you. It’s clear to me he loves you.
NADIA
You think?
DODO
Don’t be stupid, Nadia.
[KAREL returns, glass of water in hand.]
KAREL
Are you OK?
NADIA
Yes.
KAREL
Did you miss me?
NADIA
Yes.
[NADIA drinks the water.]
NADIA
Dad’s got cancer. He’s going to die.
DODO
Nadia, I’m sorry.
KAREL
Nadia, look at me. Both me and Dodo are here for you. Both me and Dodo love you.
NADIA
I know.
[NADIA cries again.]
DODO
You know what, I’ll dance for you. Karel, put some music on.
[KAREL puts some music on. It is “Smells like Teen Spirit”. DODO starts dancing, really ridiculously. NADIA laughs.]
NADIA
Thanks boys.
KAREL
That’s something you’ll never see at the ballet. A dude dancing to Kurt Cobain.
DODO
Nadia, you feel better? I can dance more if you want.
NADIA
You even looked a bit like Kurt. Especially the bit with “I’m so stupid and contagious”.
DODO
Well, thank you very much. I’ve practiced 15 years to acquire that kind of skill.
KAREL
Well, you know what just crossed my mind, seeing Dodo there looking stupid? And this is because I’m going to do arts management in the near future. Are you ready for this? A dance show called Kurt Cobain. With Dodo. Nadia, you could do the choreography and me, yeah, I could be the manager of both of you. All Nirvana’s records merged into an hour-long show. With the amount of fucking posers in Bucharest, the show would be sold out every night.
NADIA
I can see you both want to make me feel better, Karel. But let’s not go over the top here.
DODO Nadia, I think it’s a great idea. A one-man show. You can direct me. I’ll escape prostitution.
NADIA
A one-man show on Kurt Cobain?
KAREL
Let me put this in another way. How many Nirvana fans do you know personally, Nadia?
NADIA
A few hundred.
KAREL
And how many Nirvana fans are there in this country?
NADIA
I dunno. Tens of thousands?
KAREL
Imagine a tour... Nirvana. You’ve already got the necessary contacts. It’ll be a box office success. Underground, really, but box office underground.
DODO
The life and death of Kurt Cobain.
KAREL
No. Ze Leef en Dez of Kurt Cobain. There are a lot of snobs in this country as well. It sounds “cooler” in English.
NADIA
It sounds pretty cool, I have to admit it.
KAREL
It sounds fucking cool, Nadia. It sounds like dollars. Or, even better yet... Euros.
14. PREPARATIONS
The characters are talking to the audience.
KAREL
I was quite drunk that night. I don’t know if I meant all that. The thing is that on the next day those two already had started rehearsals.
NADIA
This was really exciting to me. I wrote for a few days. A mini-script. I re-read all the books about Kurt’s life and, especially, about his death.
DODO
For me, this project didn’t seem to have a future the next morning. I was pretty hangover, I admit. Then, over coffee, I remembered that I was supposed to meet a client that day. I cancelled. I decided my rent boy days were over. From then on, I started to prepare myself physically. Training, fitness room, massage, sauna. And no sex.
KAREL
I was lucky enough to act in a deodorant ad and with the money from that I rented a rehearsal studio.
NADIA
Images flowed by themselves in my head. It was magic! I saw the show step by step, movement by movement. I even saw the bullets that came out of the gun Kurt was holding. That was my ending image.
DODO
I invited some friends to the first rehearsals. They told me they’d never seen anything like it in their lives. I was pretty surprised. I was still hating the whole idea.
KAREL
After two weeks I spoke with a theatre about renting the space for the premiere and three other performances.
NADIA
The show was coming together more and more. Dodo was a perfect Kurt.
DODO
To tell you the truth, I was doing all of this for Nadia. To cap it all I’d started to get into the role. Properly into the character of this Kurt of Nadia’s. A bit of a weirdo, quite like me. Cool looking. Despite all that, I was still a long way off what was needed.
NADIA
Dodo was amazing.
DODO
I wasn’t quite feeling the rhythm of the whole thing yet.
KAREL
On the semi-official Romanian Nirvana site, there was stuff written about our project. Mediafax even pre-booked. Then Pro TV and Adevarul. Then almost all the newspapers and some TV channels.
NADIA
This could have been my return to the proper world of dance.
DODO
This could have been my exit from the proper world of dance. I was risking everything on this one shot. If it didn’t turn out right, then it was bye-bye status and bye-bye credibility.
KAREL
With the first knot tied, I called some important critics. The surprise was they came. It was already a well-known project. Dodo’s image helped us a lot.
DODO
Of course they came, they’re all gay.
KAREL
You know who also came to that rehearsal, that guy, the playwright.
DODO
Peca. I can’t stand him.
KAREL
Oh, yeah, Peca.
NADIA
He’s nice, you know.
KAREL
A fucking poser. But what can you do? We couldn’t chuck him out.
If this crowd said the right kind of things to the right kind of people, we’d have a chance of doing it on a big scale.
NADIA
The launching pad for my career as a choreographer and director. My first show ever.
[We see a section of DODO’s one-man show. It can be projected or, more suitably, acted out live. It basically sums up the life and death of Kurt Cobain ]
KAREL
That was a work of art – and I’m the one saying that.
NADIA
A complete success.
DODO
They wrote about it the next day.
KAREL
Even Peca wrote about it. “Why I’m a Nirvana fan.”
NADIA
They said a revolution had taken place in Romanian dance.
DODO
High art in commercial clothes.
KAREL
Obviously, I fixed the date of the premiere and extended the rent of the theatre for 10 performances.
NADIA
We hardly expected it. And everything because of Kurt.
KAREL
No, everything because of Karel’s ingenious idea. And that became obvious immediately, because sponsors started calling us.
DODO Oh no, sponsors called because of Dodo and his million dollar ass.
KAREL You’re right about that. (to the audience) We were doing a pretty gay show.
Anyway that was the time when Nadia became really horny again. It seems success was turning her on – we were fucking like rabbits.
NADIA
He means we started having a normal sex life again.
KAREL
Morning, noon and night. Nadia was insatiable. And who can blame her, I’m hot.
NADIA
I agree I was using Karel for sex. I was now a powerful director.
DODO
And it was precisely then that the people from the Opera called.
15. DODO’S DILEMMA
If there is any background music, here it stops abruptly. DODO is holding a phone.
DODO
They saw me at our dressed rehearsal. They want me back. It’s a European tour. For two years. I’d have to leave on Sunday. The rehearsals are going to be in Paris. With Andrei Serban and Peter Brook.
KAREL
Dodo, it’s our opening night next Friday.
NADIA
Dodo?
DODO
Hold on, I haven’t given them an answer yet.
NADIA
Dodo, we’re going to do this thing with Kurt, aren’t we?
DODO Yeah, we’ll do it. Sure.
KAREL
That’s my man.
DODO It’s a bit late now. I’ve got to go to meet with them. They want me to try on the costumes.
KAREL
Are they offering anything?
DODO
About fifty thousand Euros. See you tomorrow.
[DODO exits.]
NADIA
Great. That’s it then. I was sure something like this would happen. Whatever I do turns to shit.
KAREL
Nadia, he hasn’t given them an answer yet.
NADIA
You know something. If I’d been in his shoes, I wouldn’t have thought twice about it. When you get to Paris, you’re doing okay Karel. You’re doing more than okay. Only then do you start being on the map.
KAREL
You can be on the map with our show. We could get to Paris with Kurt.
NADIA Fucking grow up, Karel! This is Bucharest, Romania. This is not Paris, this not London, this is not New York Fuckin’ City. This is nowhere. There are no wars here, no hostages, no terrorists, no bombs, no nothing. There is nothing special in this place. You know? Nobody gives a shit. We’re mediocre. This is mediocre. We’re doing a show about a dead American rock star. Do you see something original in that?
KAREL
I see a fucking dream. That’s what I see. Nothing original but a fucking dream. What’s the matter with you?
NADIA
Maybe I can’t dream anymore.
KAREL
You know something, you deserve your fate. I’m going to speak to him.
NADIA
I’m proud of Dodo. He’s made it. He’s one of the few among us who’s really made it. Tell him that.
KAREL
You made me believe in this thing. You made me believe in something. Don’t fucking let me down.
[KAREL exits.]
[NADIA turns to the audience.]
NADIA
Dear Diary, today I decided I won’t write in you ever again. I haven’t got anything else to tell you. I’ve told you too many lies, anyway. Thank you for everything and I hope you’ll forgive me, but... I don’t need you any more. Goodbye. Nadia.
[NADIA lights a cigarette lighter and sets fire to the diary.]
16. HAPPY END RELOADED
DODO, NADIA and KAREL speak with the audience.
KAREL
I was the first one to see Dodo that night. He was at home when I came in. I couldn’t read him. At around 11 Nadia came as well. She smelt of smoke and alcohol.
NADIA I felt like when I was waiting for the results of my first pregnancy test.
DODO (After a beat.)
My decision kept changing every second.
KAREL
You could cut the tension with a knife. (Beat) That is actually a line from a movie.
NADIA
When Dodo got ready to speak, I was drained.
KAREL
And he spoke.
DODO
I adopted a calm tone and said... (We go back to the room.) I’m not going. We’ll do the show.
NADIA (hugging him)
Dodo! I love you.
KAREL
You’re the coolest, man, wow! Hey, are you sure?
DODO
We’ll make a million dollars, won’t we?
NADIA
You can bet on that.
[KAREL opens a bottle of champagne. DODO and NADIA shout approvingly. Laughter. KAREL pours out the champagne into glasses. Jolly music in the background.]
KAREL
Dodo, give us a toast.
DODO
To friendship!
KAREL
That’s bullshit... but it’ll do.
NADIA
I love you, Dodo.
DODO
Suck my cock, Nadia.
NADIA
You suck my cock, Dodo.
KAREL Actually, you can both suck my cock!
DODO
Go fuck yourself, man.
KAREL
Dodo, I’m really happy you’ve decided to stay in this crappy country, but... really... no, you go fuck yourself. Nadia...
[KAREL goes on his knees.]
NADIA Karel, what are you doing?
[KAREL reveals a little box. He opens it. Inside is a shiny engagement ring.]
KAREL
Nadia Ivan... Do you want to be my wife?
DODO
O-ho-ho... Finally. (makes a tiger sound).
NADIA
Karel... I don’t know what to say... Oh, yes I do. Yes. Yes, I do. I love you Karel Munteanu
KAREL
I love you too, pussycat.
[They kiss]
DODO
So now we can live happily together. Forever. Finally. What would Kurt Cobain say if he was here now?
[The three of them start talking to audience again.]
NADIA
The show was a success. It was exactly as the critics had anticipated.
DODO Based on the dress rehearsal, they wrote I was brilliant. Obviously, they were right. I was magnificent.
KAREL
The takings were well up to it. A thousand Euros just for the first show.
DODO
The people at the Opera offered me my job back, they were on bended knees. The director was begging to work with me.
KAREL
We were invited to Seattle, in the United States of America. Kurt Cobain’s city. Of course, we accepted.
NADIA
We went and did a show. That’s when this Broadway producer saw it and transferred it to New York.
DODO
I was dancing in the Met now. We had – I think – a hundred extras.
NADIA
The original members of Nirvana came to see it.
KAREL
They fucking loved it. Now I work for the Foo Fighters. I am their manager.
DODO
They made a Hollywood movie out of it, hired Nadia for choreography.
NADIA I won an Oscar this year.
DODO
I became an international superstar, having starred in the movie and all. Now I own three houses in France, a flat in London and a penthouse in old New York. I think I have a boyfriend or two in every major city in Europe.
KAREL I like Ferraries. I have a collection of Ferraries. And all of that because of a dream.
NADIA
Karel was right. We only had to believe in our dream. Working together and being supportive made it for us.
KAREL
We all had learned something from our experience of living together in Bucharest.
DODO
Now I’m happy.
KAREL
Now I’m rich.
NADIA (hugging KAREL)
Now I’m married.
[They look at each other for a while. Silence. At one point, they all burst into laughter.]
KAREL
You might have guessed, we’re not international superstars.
DODO
You guys paid so much money for the tickets and we just wanted to give you a show with a happy end.
NADIA
Dodo accepted the Paris offer and went!!!
DODO
I earn a fair amount of money and... I’m sort of famous.
KAREL
Sort of is the right word. Dodo is a kind of second-rank performer in the company. They’ve recently taken on some Russians.
DODO
Hey, it’s an honest living.
NADIA
I got out of dance.
KAREL
She went to Constantsa, to home sweet home.
NADIA
Dad died and somebody had to take care of mom.
KAREL (pointing to NADIA)
You’re looking at the President of the Romanian Nirvana Fan Club.
NADIA
It’s just a temporary job, of course.
DODO
You’ve been doing it already for almost a year...
KAREL
I’ve moved out of Dodo’s apartment. Me and Nadia broke up. I’m working in advertising now.
DODO
What a surprise, huh?
NADIA
Mom’s started to make progress. She doesn’t drink any more, she can recognize us.
DODO
I dance for good money and in places that are important. I don’t do any prostitution any more. Next year I’ll make a longer trip to Romania. I’ll get to see my mom as well.
KAREL
I’m thinking of producing an action film. I think that’s the future in Romania. I’m an optimist. I’ve always been an optimist.
NADIA
I think we’ve actually learnt something from this whole story.
KAREL
We’ve learnt something?
NADIA
Yeah. Life goes on. And it’s cool it goes on. You’ve just got to leave it. There’s no tragedy in that.
KAREL
That was such a nice thing to say. You’re a sweet girl, Nadia.
DODO
I’ve learnt something as well. Sometimes you have to leave everyone else in the lurch to be happy.
KAREL
Nadia came up with this idea, of having a presentation of The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain to support the Nirvana fan club in this country.
NADIA
I bet the title got you coming here.
DODO
Unfortunately, Kurt couldn’t make it tonight .
KAREL
We had to improvise around him.
NADIA
Now. Are there any questions? You can ask us anything.
KAREL
You can even ask us about Romania.
DODO
You can ask me about ballet.
KAREL
So, gentlemen, you can start asking questions.
NADIA
If not, we will play you the most beautiful song ever.
The actors wait for the questions of the audience. If they are asked things, they respond. If not, NADIA plays her song. (This could be Yann Thiersen’s “Les Jours Tristes” from the 2001 album “L’Absent”).
END
January-April 2005.
DRIC I- POP [& StraNge]
de Peca Ştefan
©PECA ŞTEFAN 1999/2000/2001
FAZA I
“Ummagumma”
1.Soho
În faţă, femeile frumoase se amuză cărând în braţele artificiale patrupede umede de orice rasă şi religie -ah, minunatul Soho (nebunia tinereţilor mele) unde ne mai ascunzi? - bătrânul ramolit se retrage pentru o secundă într-o gură de canal, trăin-du-şi intens vapoarele sticlelor scufundate odinioară -căpitane, tu ştii totul; ne ştii mai bine - apoi parcă reînvie, holbându-se la firma unui antic „peep show“ - cinci decenii s-au scurs peste petele ruletei, toţi ani dulci, de marmeladă - lord tânăr sal-timbanc - „Regina era încă virgină când am vizitat-o“ - iu-hu al dracului să fiu dulău bătrân - fumuri sălbatice ţigărui şi cer de purpură pierdut, pierdut, pierdut-strada e unsă cu alifia uitării şi se zvârcoleşte pătrunsă de tocuri demente.
Urlam!
Urlam!
Urlam!
Mă îngrozesc - bătrânul e mistuit de lumânare - Soho picură şi picură peste florile din grădină - un maldăr de braţe, picioare şi organe vitale putrezesc plictisit la marginea oraşului.
2.Decor basmic
Cât de întunecat e afară - câinele îmi miroase picioarele; îl ademenesc cu un covrig şi am impresia că puricii încheieturilor mele îi vor supravieţui. Sunt disperat: Muma Oalelor mă ţine ascuns în pivniţă/vinuri râncede freamătă blând undeva, în fundal.
-Măiculiţă, ţi-am adus apa înmuiată în pâine!
-Sărut-mâna, sărut-mâna mătuşă-de când te aşteptam. O, un adevărat ospăţ - găteşti minunat...
-Te rog, eşti mult prea drăguţ...
-Dar nu, nu exagerez de loc - dintre toate cotoroanţele care m-au ţinut prizonier în pivniţe, dumneata îmi dai cea mai gustoasă combinaţie de minerale şi diferite alte substanţe necesare supravieţuirii.
-Mulţumesc, dragul meu. Uite, pentru asta, mâine ai o porţie dublă, într-un blid de aramă - bla, bla - apropo, fii pregătit - peste o săptămână vin zmeii şi melcii; să arăţi cât mai bine!
-Nici o grijă, o să aibă din ce molfăi. Bine, totul e atât de bine-anii trec şi devin din ce în ce mai voinic. Poate că în curând voi fi chiar eroul unui basm...
-Încercarea moarte n-are, măiculiţă. Până să ajung Muma Oalelor, ehei, n-ai vrea să ştii prin câte am trecut...
-Nu, n-aş vrea să ştiu. Uşa se închide zgomotos, apoi mut. Îngheţ pe pat şi îmi trăiesc întunericul - mâine o voi asasina pe vrăjitoare în chip dostoievskian.
3.Pe Dunăre
Dunărea e prietenoasă azi. Luntrea noastră visează undele şi se îndoieşte cu peştii.
-Amu’ să vă spun că în toamna lu’ treizăşcincşi am prins o mie de peşti într-o zi.
-Ieşi d-aci tataie - cine mai prinde o mie de peşti într-o zi ?
-Crede-mă, e posibil - eu, fârtate, şi numai eu stau la baza prăbuşirii ecosistemului în general şi, mai ales, a crizei mondiale actuale. Aşa că, vezi bine, din cauza mea se întâmplă toate nenorocirile astea, care vor duce inevitabil la sfârşitul lumii.
Nu mai stăm pe gânduri - bolovanii pierduţi pe buza luntrei îl doboară dezgustător de violent - şi asta tot din pricina lui.
Peşti sticloşi se scaldă în trecerea roşiatică, în timp ce amiaza suspină melancolic.
4.Siracuza
Trup de catifea – clasic - o frumuseţe brună fiică a soarelui - ideal îngropat de modern - ochi negri şi pătrunzători de peninsulă şi eu nebun, nebun după ea.
Versiune actualizată: trăieşte mai mult din corpul ei sculptat odinioară în ebonită diluată-se dă la schimb şi mai e cântată de când în când de câte un suflet rătăcit şi anacronic [-trist & superficial/antioriginal].
-Priveşte-mă doar şi vorbeşte-mi în tăceri.
Sunt bolnav – disfuncţional - cusurul timpului post.
Plaja ne mănâncă sufletele contopite în nisipul prăjit şi parcă ne şi văd pierduţi un- deva într-un oraş decedat de apartamente, din nou de-a pururea singuri.
5.Camelii
Îmi duc cugetul într-o grădină de camelii.
Bătrânul înţelept adoarme agăţat într-un cui Iisus - cerul firav mă amuză - o orhidee pierdută invidiază orice - cine îşi mai pierde sufletul cameliilor? Corbi antici abia aş- teaptă să mă sfâşie - mai argintii, mirosind parfumul magic al florilor destinului-plec! plec! - îmi iau gândurile de camelie şi plec...- peste culoarea apusului, peste poalele triste ale zeilor - drumul îmi va fi cruce, cruce, cruce...
6.Cub muzical
Zodiile se sparg cap în cap.
Halbe de note scrâşnesc.
Şi-apoi...încet...pianissimo...
...tăcere.
7.Omul de sticlă
Mă holbez năuc la omul de sticlă expus în vitrina magazinului universal - un zâmbet larg, binevoitor-trup bineclădit, frumos - un adevărat standard al zilelor noastre. Pe un umăr stă agăţată o etichetă - la naiba, mi-am uitat ochelarii acasă.
-Nu vă supăraţi, aţi putea să-mi spuneţi ce scrie pe eticheta aceea... un preţ, ceva... da, cea de pe umărul omului de sticlă.
-Fireşte, fireşte...o, dar ce exemplar rafinat...imediat, imediat...
Bărbatul cu baston îşi apleacă privirea asupra etichetei, citeşte şi pleacă îngrozit.
-Nu am timp, nu mai am timp, zbiară în timp ce dă grăbit colţul.
Curiozitatea mă face să mai recrutez un cititor.
-Domnişoară, aţi putea...
-Sigur, sigur, pot orice...la un preţ rezonabil - e de la sine înţeles.
-Foarte bine. Sunt dispus să plătesc. Citiţi vă rog eticheta atârnată de umărul omului de sticlă.
Domnişoara citeşte doar ca să se holbeze la mine, îndepărtându-se mută.
Semnele de întrebare devin adevărate ciocane izbindu-se de creierul meu. Ce se în- tâmplă? Exasperat, culeg un pietroi şi sparg vitrina, într-un acces de vandalism. Ia-
tă şi eticheta asta afurisită, tremurând în mâna mea roasă de nervi-în vreme ce aş- tept să mă culeagă poliţia, citesc: “Omul zilelor care urmează” - într-un colţ, o ştam- pilă adaugă: “Made everywhere/Feelings free”.
Mă întorc transparent, privind strada plină de oameni de sticlă ambulanţi, noi-nouţi, cumpăraţi la preţ redus.
8.Siberia
Pe fereastră se zărea Siberia. Maică-mea dormea dusă şi mi-am zis că trebuie să în- cerc. Aeroplanul bunicii, pe care n-o mai văzusem de o groază de timp, ruginea tă- cut în hambarelele negustorului Hachim - al naibii să fie cu tot cu copilele lui răpite din harem; odinioară cântecul se siluia într-o voce stranie-acum îmi venea să-l în-chid undeva în norii îngheţaţi, Siberia mi se părea mai frumoasă.
Uşa se deschise ca prin farmec şi Moş Crăciun îşi vârî nasul roşu înăuntru.
-Am venit, Doamne; binecuvântează-ne cu sângele tău sfânt!
Lama de ras îmi stătea la îndemână, aşa că i-am împlinit dorinţa-renii fremătau în- cântaţi. Visul m-a cuprins şi daruri, daruri calde îmi aduceau Siberia.
9.Medievală
Ne ridicăm din spuma mării, cavaleri aleşi, în căutarea iubirii - ne vom domoli cumva în braţele acţiunii, visând la regina sufletelor noastre vagaboande-frumoasa Camas. Timpul trece - înaintăm cu halebardele împotriva vântului: ne vom lupta cu cele mai hidoase creaturi, vom îngenunchea făpturile magice ale pământului aurit, iar cel mai dârz va căpăta alinarea mult dorită. Urcăm pietrele munţilor care ne julesc minţile, traversăm văile fiarelor, unii dintre noi pier în fălcile uitate ale dragonilor, gonim ca şi vântul în pletele noastre sălbatice armăsari verzi, un ucenic de-al lui Merlin ne pune beţe în roate şi suspinăm după cale, după dus-vinul e scump şi închipuirea mult mai păguboasă.
Castelul se ridică undeva peste culmile neîmblânzite ale unui munte vrăjit, înconju-rat de imensul gard de fier, ascuţit şi rece, în care zac trupurile a sute de visători te- merari-de dincolo, într-o fereastră ne zâmbeşte frumoasa Camas, în timp ce noi escaladăm grăbiţi monstruoasa îngrădire - timpul rămâne undeva suspendat, inimile noastre se înfioară, ne agăţăm de stâncile şi bolovanii care duc la castel-mulţi voi - nici se prăbuşesc şi pier. Camas ne priveşte încântată şi într-un târziu ne aruncă ba- tista ei albă ca zorii - ne năpustim ca nişte descreieraţi ce suntem să culegem preţio- sul obiect - au loc dueluri cretine, accidente oribile-iată, aproape că am înhăţat minunata dantelă - dar nu, ce se întâmplă - pământul ne fuge de sub picioare şi parcă instantaneu colţii gardului blestemat ne străpung - ne dăm ultima suflare în timp ce, din balconul castelului frumoasa Camas surâde amuzată ca mai apoi să fie invitată la dans de către vestitul Lancelot.
10.Trafic
Străinul s-a stins. În urma lui a rămas numai fiul serilor uitate, fiul reflectoarelor. Sau poate că e altfel: nu-i aşa că mă cunoşti, Mamă Arlechin? Unde mi s-a dus marea?
Nu-mi mai vorbiţi, întrebarea s-a stins şi ea.
Valurile nu mai contează, două nume, valurile oamenilor, prostie şi tristeţe.
Şi-acum grăieşte:
-Vă implor, salvaţi-mă! Salvaţi-mă! Fardul ăsta nenorocit, ce ucigaş! Dumnezeu! Îmi sunteţi Dumnezeu!
Cine să mai înţeleagă? Oglindă fără de suflet, făra de liră.
Fără de stil.
Dumnezeu a amorţit undeva, pierdut în tăceri de sticlă - mi-au spus că sunt dus, fără speranţe, terminat, terminat, terminat. Vânătorul dragostei râde.
-Ce mai aştepţi, ajută-l pe omul ăsta!
-Nu pot să-l ajut, nu mai pot...
Cretin, cretin, vino-mi tu lin!
Discul îşi va reîncepe cântecele de altădată, dansul Regelui.
-Majestate, avem nevoie de un nebun.
-Dar unde e nebunul meu regal, Carton?
-A murit majestate. Păsările negre l-au sfâşiat-un accident regretabil.
-Sărmanul de el, ce soartă! Nu ştiu ce i-a apucat şi pe nebunii ăştia ai mei. Ajunge! Am hotărât! Voi deschide o Şcoală a Nebunilor Regali! Scrie, Carton, scrie!
-Foarte bine, Majestate. Mă tem însă că vom fi nevoiţi să închidem Şcoala Păsărilor Negre.
-Nu poţi să le ai pe toate, Carton. O să vezi, totul va fi bine. Dă-mi, te rog, pilulele alea roşii. Da, totul e în regulă.
Totul e în regulă.
Fără de sfârşit.
Şi discul va reîncepe...
-Am căzut din cer, copiii mei, suntem puri şi minunaţi, îngeri pe pământ. Dumne- zeu ne este Tată, şi ne vom schimba - oamenii se schimbă mereu. Ascultaţi-mă şi învăţaţi să folosiţi acest instrument dumnezeiesc, voi mici Iisuşi fără aripi.
Senin, senin, vino-mi cretin!
Eu nu sunt un Iisus.
Eu nu sunt un Dumnezeu.
Dar totuşi sunt.
Iluminaţii nu-şi pot comercializa iluminarea - nu-mi mai răspundeţi, vă rog, cailor.
Fardul ăsta, ce asasin!
E atât de cald.
Marea e caldă.
Oamenii sunt calzi.
Cuvintele sunt calde.
-Mi-au murit caii, mamă
în anii
legaţi la ochi cu lămpi
de piatră
priveşte-i, n-o să-i doară...
cretin, de bună seamă
Unde-mi sunt caii, mamă?
De dincolo de zar plânge soarele. Se face, hei soare, la naiba cu tine şi cu smiorcă- iala ta. Ce-mi spuneau, ce-mi spuneau, unde să mai caut?
Când de găsit e atât de uşor.
Merry-go-round.
Carii antrenate pe nervi de aur care sună atât de jalnic, chiar e jalnic, mai mult decât jalnic.
Mai spuneau ceva-zmeii icari s-au catapultat spre alţi zori şi prinde-i de poţi, prin- de-i de proşti şi ia-i de unde nu-s, cât se tot prăbuşesc în marea portocalie.
Atunci sorbit-au cerurile cele 10 lumi de piatră.
1.Voi fi mereu aici.
2.Veţi fi mereu acolo.
3.Sunteţi orbi.
4.Sunteţi proşti.
5.Sunteţi orice, numai liberi nu.
6.Căci eu voi fi mereu aici.
7.Iar voi mereu acolo.
8.Ascultaţi fără a auzi.
9.Fiţi, fără a fi.
10. Muriţi, fără a trăi.
[nr. 10 al zeului #9]
Cerul a înghiţit jucăriile flaşnetarului netot. Maimuţa lui a muşcat din lesă şi s-a axfisiat.
Ultimele cuvinte.
-Fii blestemat, Trentangelo, fii blestemat!
Expresie tâmpă aninată de chipul obosit al unei minţi simple.
Fard asasin, ce-mi făcuşi?
Cretin,cretin, senin, senin...
“Love /#2/Blind”
...nu,nu, e sigur o greşeală la mijloc, probabil delirul somnoros din colţ şi stâlpul de felinar - cine ştie, papagalul lui madam Mili de la patru, şi vrabia asta afurisită care mă scoate din sărite, dar nu eu, sigur nu eu şi...
...îţi repet-aici scrie negru pe alb-e vorba despre voi doi...
...acum aproape că m-am înfuriat - cumnată-mea mi-a povestit odinioară despre o lăptăreasă fără poştaş care şi-a găsit alinare în braţele unui (sic!) hipopotam scăpat de la grădina zoologică, a ajuns cică în ziarul local de a doua zi, vecinele au vorbit două săptămâni la rând, auzi! două săptămâni - dar ăsta a fost într-adevăr un caz special, un caz special îţi spun - însă nerepetabil-ehei! ce zic-imposibil de închipuit un... - este absurd, absurd e de necrezut ce-mi zici...
...mă repet dement - eroarea se exclude - actele sunt avizate de către cei mai compe- tenţi experţi ai noştri-e musai să fie aşa, clar - e vorba despre voi doi...
...dar cum...e incredibil-recunosc, poate că uneori m-am gândit că cine ştie, o ase- menea uniune ar fi posibilă însă astfel de închipuiri au rămas doar ceea ce erau - în- chipuire - fantezie în stare pură-vise! te rog să mă crezi, în nici o clipă nu mi-am dorit să se întâmple aievea una ca asta, gândeşte-te ce ar zice colegele mele de la biblioteca comunală, e de negândit ca eu şi...
...îţi repet plictisit-instrucţiunile sunt limpezi ca apa minerală - e vorba despre voi doi, şi te implor, mă grăbesc, întoarce-te cu faţa la mine - nu o să te doară de loc...
...dumnezeule! nu vrei să înţelegi? un lucru ca ăsta mi-e imposibil mie, ca persoană, ca fiinţă limitată de o prezenţă fizică - dementule! nenorocitule! natura nu îmi va permite niciodată...
...taci femeie! află că nu există dumnezeu...iar despre natură, las-o în grija mea, mi-e datoare de anul trecut...însă acum a venit vremea - firesc e vorba despre voi doi...
...nu! nu! guiţ! strig! pigăi! niciodată! niciodată! n-o s-o fac! ah zeilor m-aţi uitat de tot! sunt om! sunt om!
...nu te mai plânge atât-abia am mâncat - hai să trecem la treabă - grăbeşte-te, mai am câteva perechi în seara asta care mă aşteaptă.
...fie, murmur resemnată, mai citeşte-mi încă o dată teribila sentinţă...
...OK, citesc! e cât se poate de clar...
/ea: bibliotecară-comună-sud-vest-patru/
/el: ex-pur-sânge-retrogradat-cal de islaz al primăriei/
îţi ajunge? acum fii gata-ochesc.
[şi cupidon, zeul chior al iubirii, lepădă săgeata]
“Parc”
Zac mort strivit de automobile în mijlocul parcului municipal. Mă tem de viaţa asta liniştită, de duminică târzie - păsări răpitoare croncănind printre crengi mă asurzesc. Fumul zorilor s-a evaporat lângă o piatră desprinsă din asfalt. Ud.
Parcul e tăcut ca şi corpul meu. Rece. Naufragiul unui idiot-avertizat de ieri că aşa nu se mai poate-s-a mai putut-mă întreb dacă conducătorii vânătorilor de jivine ar- haice visau vreodată. Câteva veveriţe căzute dintr-un copac se apucă să-mi roadă ochiul stâng. Surdină.
Urlu: băi parcul ăsta e înspăimântător-copiii pescuiesc frunze-mână descompusă se depărtează de careuri visătoare. Oare de ce se întâmplă ca neadaptaţii să o păţească întotdeauna? Sunt un prost.
Un prost.
Alături, vecinul repetă acelaşi lucru.
“Inciul creaţiei”
Cetăţeanul Dumnezeu, suferind de impotenţă, fu sfătuit să caute leac în cartierul mărginaş, pe unde hălăduia din când în când un vestit vraci.
Amin-disperat că nu mai era în stare să-şi creeze un pod între el şi plăcerile unei lumi încă neinventate, cetăţeanul ascultă.
Vraciul îl primi în linişte, înţelegându-l până la capăt.
-Ai venit la cine trebuia-acum auzi şi fă întocmai. Lua-vei haosul şi crea-vei lumea şi aşa mai departe-perfecţiunea vei vedea-o putrezind-omul iubi-te-va-tu vedea-vei-îl prăbuşindu-se în nemăsurata-i iubire-amăgi-vei-îl întru veşnica lui pomenire- zâmbeşti în barbă bătrâne, ştiam că asta te va aprinde-ce pervers, ce pervers! Ai şi început...
Şi într-adevăr toate acestea au fost făcute întocmai de către bătrânul pervers.
“Orgie în stil gangsta’ rap autohton (striptease nr.5)”
băieţii-băieţi şi fetele-fete mă înconjoară îmi scot pantofii yo aha-aha
fetele-fete şi băieţii-băieţi îmi străjuie umbra sunt un tip antidiscriminant s-au dus şi ciorapii
yo baby come and get it în jur fum de iarbă
băieţii-băieţi fetele-fete şi câinii-câini mă adoră îmi desfac brăţările şi îmi jupoi ure- chile de cercei auriţi
yo my man represent represent sono quasi cool
băieţii-băieţi fetele-fete câinii-câini şi maimuţele de apartament-maimuţe de aparta- ment mă divinizează îmi deschei încet cămaşa şi o arunc pe covor
yo el supremo
băieţii-băieţi fetele-fete câinii-câini maimuţele de apartament-maimuţe de aparta- ment şi elefanţii-elefanţi mă doresc îmi sfâşii maieul şi urlu senzual
yo el greco soy el greco
băieţii-băieţi fetele-fete câinii-câini maimuţele de apartament-maimuţe de aparta- ment elefanţii-elefanţi şi munţii-munţi mai mai că explodează pantalonii slick îmi alunecă pe corp
yo nu vă repeziţi e loc destul
băieţii-băieţii fetele-fete câinii-câini maimuţele de apartament-maimuţe de aparta-
ment elefanţii-elefanţi munţii-munţi şi niagara-niagara mă vor avea în curând
yo
yo
let’s get it on1
“jazz”
jazz #1 (6:45)
de dimineaţă green se trezi un pic abătut-avusese o noapte destul de agitată-hambarul cu tărâţe lua-se din nou foc şi acum porcii guiţau fioros-chiar fusese nevoit să împuşte câţiva care săriseră să îi sfarme beregata-fir-aş al dracului nu învăţ nicio- dată-din fericire avusese grijă să-şi hrănească li-liecii de cu seară aşa că acum nu îi mai rămânea decât să-şi ia micul dejun într-o linişte desăvârşi-tă-altfel s-ar fi sinucis
six trebuia să sosească în câteva minute-discuţia despre traficul cu periuţe nu mai avea cum să fie amânată-un nenorocit de şobolan sări dintr-o da- tă pe masă şi începu să ronţăie din castronul de cereale mucegăite pe care green le mai amesteca din când în când-acesta îl strivi dezgustat cu pale-ta pentru muşte dându-şi seama că nu mai avea rost
în timp ce ducea arma la tâmplă six deschise uşa /salut green văd că ai omis să te bărbiereşti/
/mai e timp six mai e timp nu uita că aparatul de ras a înţepenit de câteva luni la truck/
/şi jaques/
/ce-i cu jaques/
/unde-i jaques/
/în aparatul de ras/
/aha trebuie neapărat să i-l ceri înapoi truck a cam înnebunit în ultima vreme/
/am auzit că şi-a ucis mama/
/asta e învechită alaltăieri şi-a incendiat statul/
/şi nu i s-a făcut cald/
/aşa cred însă e doar o presupunere/
/îl şterg pe truck de pe listă/
/foarte bine/
/spune-mi despre cunni/
/a născut ieri octeţi/
/eşti un om fericit/
/da a murit pe masa de operaţie/
/şi octeţii/
/câinilor le era foame/
/o şterg şi pe cunni cine a mai rămas/
/bruno/
/nu bruno n-are ce căuta cu noi traficul cu peri- uţe e mult prea riscant/
/cine ştie poate o aduce şi pe giulia/
/nici nu vreau să aud lasă six mergem numai noi doi e mult mai simplu aşa/
/atunci s-a rezolvat ne vedem la opt la o’eown în faţă/
/ok/
six închise uşa
green lipi puşca de ureche şi trase
porcii devastaseră între timp livada şi acum in- vadau satul vecin
jazz#2 (8:24)
seara veni târziu ca întotdeauna green era supărat uitase să cureţe podeaua capul îi era gol se târî în camion şi se cără la o’eown în faţă Iisus agăţat de cruce
/o’eown/o’eown/
zbieră green o’eown ieşi furios
/ce dracu’ urli aşa în gura mare l-ai speriat chiar şi pe john mcgil din piviniţa lu’ tac-su vrei să se aleagă praful şi pulberea de pieile noastre/
/groh o’eown intră în casă înainte să mă supăr/
/cum ai curajul să mă ameninţi nenorocitule/
/am curaj chiar să te curăţ/
zis şi făcut
/nimeni nu mă face pe mine nenorocit ai auzit/
cadavrul dădu vesel din cap
/a six bine că ai venit/
/am adus beţele de chibrit/
/foarte bine unde facem schimbul/
/lângă podul abandonat/
drumul se scurgea albastru sub vechiul apus un peisaj minunat dealtfel câteodată e minunat să-ţi vinzi lumea şi ţara şi aşa mai departe six şi green savurau momentul dormind la volan
anii treceau limpezi şi morţi oprindu-se din timp în timp obosiţi să improvizeze frumuseţe bossa- novescă reflectându-se în parbriz
eşuând podul se ivi dintr-o dată la capătul dru- mului green se trezi între cioburile sparte de lu- nă
/iar n-ai fost atent six naiba te-a pus să nu-ţi şter- gi ochelarii acum vom muri amândoi/
tăcere
/ba nu a fost doar o părere/
/copoiii copoiii/
/taci six văd că pastilele albastre nu te mai ajută cu nimic vei trece pe galben/
/copoii copoii/
/tacâ-ţi fleanca six constat că ai nevoie de o nouă prescripţie la pastilele verzi pe care le iei/
/le iau le iau/
şi six dădu pe gât trei flacoane
când se trezi green dispăruse
jazz #3 (drum imp. fortissimo) ( 2:20)
six zbierând
/unde eşti green unde/
se zbate între crengile copacului abandonat
/green blestematule unde te-ai dus/
o umbră răzleaţă pe cer
/ai fugit cu periuţele de dinţi nenorocitule ai fu- git cu dinţii ai fugit cu viaţa mea/
umbra se apropie ceva trosneşte lângă
/nu haosul nu vei plăti pentru asta te rog ai milă ai milă de un biet necredincios satan te voi vene-ra allah allah stăpâne salvează-mi sufletul buddha maestre adu-mi iluminarea doamne sfinte fii bun şi arată-mi calea ta şi a bisericilor tale pe toate le voi preamări dumnezeule mare sunt prea tânăr ca
să mă iei cu tine cu tine cu tine/
green apăru sub o cracă
/linişteşte-te six era doar chemarea naturii/
/linişteşte-te six/
jazz #4 (guitar imp. moderatto) (3:80)
ca două jivine six şi green se furişară sub pod
semnalul nu întârzie punga cu periuţe fu arunca- tă alături green făcu acelaşi lucru cu beţele de chi brit fugiră la camion
/de data asta am dat lovitura/
/da da am înscris/
/hai s-o ştergem/
benzina era pe sfârşite
/fir-ar să fie va trebui să oprim la o benzinărie/
în spate turuia poliţia
/scapă de ei/
/asta încerc să fac/
roţile scrâşnesc
jazz #5 (strong backbeat) (5:13)
/la dracu’ green totu’ mergea ca pe roate/ flegmă six surescitat
/mi-a luat trei ore să şterg podeaua/ descărcă green furios pistolul în căpăţâna lui six
/acum o să-mi ia şase/
sirenele se apropiau green nebun opri
/eşti încercuit predă-te/
/sunt încercuit mi se urlă să mă predau/
copoiul coborî din maşină
/carnetul te rog/
/dar abia mi-ai cerut să mă predau/
/o glumă proastâ/
/în fine tocmai am ucis un om fac trafic cu periu- ţe de dinţi nu respect poliţia şi ai comis o mare greşeală oprindu-mă din drumul spre mexic/
/carnetul am spus/
/fie/ îi arătă green carnetul
/totul e în regulă o zi bună/
/două zile bune se zice prin părţile mele/
şi două împuşcături
jazz #6 (slow sunny ending) (6:66)
ajungând în arizona drumul şerpuia pustiu în de- şertul plictisitor
green avea nevoie de apă şi de benzină
pe marginea drumului citi câ intrase în kilometrul 58 ceva mai departe se zărea o benzinărie
pe prispă un bătrânel ciudat se legăna de zor într-un vechi rocking chair
rocking
rocking
rocking
jam
“Tremble”
unde umblu unde umbli bună modrin s-a răcit ceaiul
beau numai ceai cu gheaţă mulţumesc aici nu se întâmplă nimic niciodată
e răscolitor ceea ce mi se arată ella eşti un neînţeles te ador ador oamenii inteligenţi vreau să sun o dată mai bine decât ieri mă înţelegi nu nimeni nu înţelege dar ce zic tu eşti un neînţeles modrin modrin modrin
ella ella ella mea cea dulce ca mierea sper că nu te superi am nevoie de tine aşa aşa legată foarte strâns de pat ah îmi va trebui un gram de miere de zahăr de aspartan pentru ceai alături de ceai peste ceai în ceai vezi că nu îmi pierd mâna scriu mult mai rapid decât acum cinci minute potaie ai auzit te voi avea ella te voi unge pe pâine înghiţindu-te cu ceai bucată cu bucată am avut nevoie voi fi avut nevoie aş fi avut nevoie
modrin romantic ca întotdeauna iubitul meu iubitul tău iubitul său adoraţia mea a- tinge cote alarmante mă poţi avea mă poţi atinge mă poţi gusta ah văd că ai înfipt deja cuţitul vai ce bine mă simt hai baby taie o bucăţică din mine modrin modrin
ella ella tai voios
modrin
ella
modrin
ella
modrin
ella
modrin ellaaah2
“Iggy”
igor a fost călcat de o maşină
a murit precum o veveriţă strivită de asfalt]
poliţia investighează cazul timp de o lună încheiată ca mai apoi să se abţină de la orice comentariu
familia lui iggy înaintează îndurerată un protest formal la primăria oraşului]
cazul rămâne clasat
iggy se răscoleşte în mormânt dintr-o dată zombi înfricoşător urlând într-o noapte
king-kong pe tower of london se ascunde în luvru ucigând în stânga şi-n dreapta alături în hyde park grotescă santinelă absurdă mamamiescă hermitagiană lângă şi pe dincolo de umbra trecătoare jekellianhydeniască elephantmaniană poliţia indo- lentă până cu câteva săptămâni în urmă îl reperează răscolitoare revedere tragică cu părinţii urmărire bonnieclydeiană zombiiggy dezintegrat de o atomică armă in- ventată de specialiştii guvernului american in the process lumea e distrusă
the end fin ende fine sfârşit*the end in ende fine sfârşit*the end fin ende fine ...
“Secretul Curţii Bătrâne”
Pentru prima dată în viaţa lui deloc spectaculoasă, grădinarul Pull se întorcea fiind conştient de vecinătatea aproape adecvată a fostului său mentor, Trap, care, pentru un motiv mult mai puţin aparent, îi dezvăluise câteva amănunte despre marele mister al Curţii Bătrâne.
Nu se ştie cum a fost posibilă regăsirea drumului care ducea la acest secret, dar era clar că cea mai intensă dorinţă a existenţei lui Trap lua, în sfârşit, o întorsătură palpabilă.
-Aici, aici-îţi spun, Pull-aici trebuie să începem săpăturile-dă-mi mâna!
Pull îl ascultă mirat.
Şi Trap rămase, pentru o secundă, strângând mâna fostului său student-gândindu-se la marele secret-undeva în străfundurile vechii curţi (numită şi Capcana Neagră).
Corpul lui Pull se dezintegră lent...
“Un minut prea târziu”
Jil crezuse mereu că într-o bună zi va zbura. Abia dacă împlinise cinci ani când străbunicul ei îi dăruia un cadou minunat de ziua ei: o figurină superbă înfăţişând un vultur negru care se pregătea să se prăvălească asupra prăzii neajutorate-ochi gri, neîndurători-acela era Predatorul Neînfricat într-un costum de pene.
“Ştiu”, încercă ea să-şi amintească, “că m-am simţit a naibii de puternică atunci şi deodată mi-am dat seama că mă trezisem lângă un foc de pădure, unde probabil strămoşii mei au trăit odinioară; alături noaptea îşi schimba culorile jucându-se purpuriu-sau poate că răsăritul avea să apară din braţele orizontului pierdut nu ştiu dar cine mai...-îmi era frig şi muream de frică şi totuşi vulturul ăla dement mă obseda. Apoi, în timp ce distingeam imensul Grizzly care se apropia atât de furios, m-am gândit că m-aş fi putut înşela ori poate că m-am născut cu un minut mai târziu de a fi vultur.”
E incredibil cum, au scris ziarele a doua zi, visul etern al lui Jil s-a împlinit noaptea aceea.
“Pistolero!Gunman!”
Drang, drang!
Priveşte-mă, fir-ar să fie, uite cum mor, cum mă dezintegrez pe parchet între ideile mele umede, alunecoase, spongioase, în trefle, cuburi, cercuri rupte, carouri neputincioase, scobitori putrede, un şah mort, un rummy în comă, poţi să te uiţi, poţi să-mi vezi picioarele strâmbe, de masă de telefon, lifeonmarsiste, mâinile încurcate în corzi de chitară electrică scriind versuri arabe stricate în engleză pentru totdeauna aproximativă, împiedicat de sângele meu roşu şi cald să evoluez într-o fiinţă superioară, ştii, ceva de genul...ştii nu?...
Drang, drang!
Hai, te rog, fii bună şi adu-mi jobenul. Unde l-am lăsat? Păi, nu ţi-am mai spus o dată? Credeam că e simplu să reţii, aminteşte-ţi: eu ar trebui să fiu senilul casei. Aşadar, ce spuneam-m-ai cam scos din calmul meu proverbial [săream peste câteva duzine de resturi din cutiile de cola aruncate în timpul campionatului mondial]-a-ha, spuneam că trebuie să-mi aduci jobenul de jos. Cum adică de unde de jos? Nu ştii unde am pus cuierul? Nu? Lasă, nu-ţi fă probleme, trebuie doar să cobori la etajul inferior, să faci o groapă în podea, să sapi un mic tunel [să zicem că te ajunge la 40 de metri, repet, e doar o ipoteză-poate ai noroc, şi scapi doar cu 39,99], apoi să deschizi cripta-e acolo un perete pe care l-am desenat pe Donald Răţoiul când eram mic-nu te speria! eu chiar aşa îl vedeam atunci pe Donald, am fost daltonist [acum sunt orb], mutilat, cu trei picioare şi rât de porc, şi n-am avut nici o problemă în evoluţia ulterioară, chiar dacă, să spunem adevărul până la capăt, creierul meu are doar un lob, dar asta chiar că nu mai contează, tu trebuie doar să asculţi ce-ţi spun-sapi undeva în căpăţâna lui Donald şi o să dai de un buton, apeşi butonul şi o intrare secretă se deschide, intri în cămăruţă şi te arunci în lac, înoţi câţiva kilometri şi undeva, în stânga trebuie să fie o pancartă rămasă din timpul campaniei electorale-înseamnă că trebuie să te scufunzi câteva sute de metri sub nivelul mării ca să dai de grotă-vezi cum intri, să nu atingi nimic, mi-a luat ani de zile ca s-o decorez, aprinzi un chibrit, trecând cu atenţie pe lângă tonele de deşeuri radioactive şi acolo, în colţ, lângă lampadar şi combina stereo, e cuierul. Hai, ce te holbezi aşa, ai vreo neclaritate? Fugi odată, poate mă supăr şi-ţi tai şi din salariu.
Gunman!Pistolero!Gunman!
Faţă în faţă războinicii stelari aproape că se agaţă.
Oul de Roc stă să crape, atmosfera rarefiată începe să se încingă.
Pistolero!Gunman!Pistolero!
Taci, taci pasăre nenorocită, vai, simt cum mi se topesc moleculele în acidul tău citric! Mă enervezi cu penele tale albastre, galbene, roşii, portocalii mi se face greaţă, o, tu, Skittles ambulant, pupitru transparent, tarabă pop pirat, cioclu chior, far de buză, instantaneu ratat poeian, panaramă panoramică, suicid horid atrofiat, ce-mi faci, ce mi-ai făcut, ce-mi făcuşi, o tu, cucuvea anacronică, ciumă întârziată, dragoste sifilitică, sex ciopârţit şi adormit pe tavane spoite, blur automatizat, napoleon augmentat în do cinci plus re şapte minus fa diez diminuat la şase şapte si diez nouă minus da, jigodii ca tine ne trebuie, prăjite la prânz sau poate chiar grătar raw, medium sau well done, fir-ai tu al dracului, du-te-n...
Pistolero!
Gunman!
Pistolero! Gunman!
Ce zici de confruntarea asta, de acest showdown măreţ?
Gunman!Pistolero!
Atunci taci!
Tăcerea e ultima limbă a şerpilor!
Gun...
FAZA II
[junkman]
alb-negru.
o să mă trezesc într-o bună zi şi o să-mi spun:
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
................................................................................................!
@i înţeles, unchiule albert?
1. unchiul albert, pescar amator de baracude, ocazional mad steve al deşertului ne amuză din vreme în vreme cu sexualitatea lui îndoielnică/el şi prietenul lui actual, amiralul halsey cu care se înmulteşte iepureşte au devenit ţigani de stepă şi privind cu un ochean din, susţin amândoi cu îndârjire, 1857, peste zările ambigue din soho, pândesc diligenţe, le opresc ca mai apoi, după ce au masacrat conţinutul axiologic să păstreze osiile/unchiul albert este un renumit colecţionar, cunoscut în două continente pentru asiduitatea muncii sale şi pentru unicatele sale de la fairy teller’s masterstroke până la mai recentele no distance left to run sau happy meal II/împărţită pe mai multe segmente, colecţia sa grandioasă se pare că ar fi inspirat my iron lung-ul din prima jumătate a lui 90 şi continuă o linie începută cu faimoasele hunky dory şi the rise and fall of ziggy stardust and the spiders from mars ca să nu mai vorbim de my people were fair and had sky in their hair but now they’re content to wear stars on their prows/uimitoare este gratuitatea cu care, odată obţinută prada, cei doi urcă dealul de lângă rebotezatul, de acum, marigold şi pofitând de alunecările de teren şi de largile bălţi de la poalele acestor adevărate monumente ale naturii se aruncă în cap de pe povârniş, închipuindu-se într-un festival alternativ/
2. de multe ori, unchiul albert se plimbă tomnatic prin cimitire: cimitirul de fiare vechi şi anesteziate, cimitirul de maşini de călcat, cimitirul revoluţiei industriale, cimitirul internetului, cimitirul cafelei de dimineaţă şi al lui bergson, cimitirul batman şi robin, cimitirul hollywood şi cimitirul usa/ca un autentic căutător de morminte ce este, unchiul albert dezgroapă porţelan şi încearcă să vadă dacă vreuna dintre gropi i s-ar potrivi, cu speranţa deşartă de a evita metoda procustiană/
3. unchiul albert este o oglindă pentru soare/energia lui a fost însă vândută regulat în tinereţe, se pare unui concern mondial, gurile rele şoptesc coca cola sau dr. pepper, şi astfel, porţelanul se iroseşte în propria-i piele/un fapt parţial extraordinar/de obicei, unchiul albert citeşte şi senzaţional/comercial/de exemplu, o bibliotecară dintr-o comună din sud a intrat în intercourse cu armăsarul primăriei, animal cu greu adus de la un concurs internaţional unde câştigase un important premiu pentru simplul fapt de a fi umplut, consecutiv, trei găleţi şi jumătate cu spermă de cea mai bună calitate, salvând astfel de la extincţie un întreg islaz/unchiul albert a zâmbit satisfăcut şoptind un libidinos heil cupid/
4. atunci când face dragoste, unchiul albert crede că tot ce va spune este adevărul de nediscutat/răposata mătuşă mo îi făcea mereu observaţii că cincisprezece nu este egal cu opt/unchiul albert se bosumfla, se închidea în toaletă şi trăgea apa/alteori apela, nu însă destul de discret, la serviciile unei prostituate/în ambele cazuri ejacula prematur/însă unchiul albert, au confirmat mulţi, era un adevărat gentleman/
5. vara, când se deschideau bazinele olimpice municipale, unchiul albert trăia în pivniţă, scriind biografii imaginare/de multe ori, adormea pe la prânz ca să se scoale după-amiaza/pe la nouă seara se culca, trezindu-se pe la unsprezece a doua zi/în total, dormea douăzeci de ore pe zi/trezit, avea cearcăne la ochi şi înjura de mama focului/apoi adormea la loc/
6. afurisit, cu un castravete murat în colţul gurii şi un shot de lipici pe scară, unchiul albert desena cortegii funerare înmulţindu-se în progresie geometrică, o adunătură originală de dricuri care, aşezate sub lumina caruselată a sticlei cu opiu păreau tridimensionale/when i first met you baby you were sweet sixteen răsuna absent în spinarea radioului ponosit iar amiralul halsey, întins pe pervaz, strălucea multicolor într-un zbor vietnamez icaric
7. unchiul albert continua să alerge în cercuri catifelate spre distileria de whiskey, aranjându-şi cărţile în ordine, inventând câteva povestioare inteligente pentru a te amuza, făcând lucrurile să pară în odine şi uşoare, mai ales uşoare ca pene de păsări din praf, găsindu-şi prietenii mult mai fericiţi decât el şi dizolvându-se în vin dulce şi corzi cu toate având un sens, mai devreme sau târziu totul se termina, distileria lua foc, unchiul albert se prăjea, urla plăcut surprins, şi zărind-o o descânta
acum mă arunc...
acum mă arunc...
acum mă arunc.....................................................................................alb negru
FAZA III
“Fachir”
Şarpele zace mort pe covor. Patul din spini a adormit însângerat. Stau şi meditez deasupra luminii chioare de alături. Ochii mei sunt albaştri.
De somn.
Ştii că te voi ucide, o să ridic arma şi o să trag de trei ori. Nu vei simţi nimic, creierii ţi se vor topi în mai puţin de o secundă. Şi asta pentru că sunt un fachir grozav.
Aşa ceva nu se mai fabrică pe la noi.
Şarpele a intrat în putrefacţie. Cele trei piei pe care le-a lepădat deshidratându-se put. Îmi duc încet mâna la gură.
Vomit.
Inima îmi bate din ce în ce mai puternic, ştiu că va plesni şi sunt bătrân.
Sunt bătrân.
Sunt bătrân.
Cel mai bătrân fachir de la facerea lumii.
Şi crede-mă a trecut ceva timp.
Chelesc, sunt un diavol spân.
Explodez şi mă revărs pe podea.
Oamenii de serviciu intră şi şterg scârbiţi parchetul murdar de sfârtecăturile scârboase de şarpe şi de fachir.3
“Pop”
Diavolul vernil care lucrează încet în faţa computerului pare abătut. Abia l-am angajat, nici măcar nu pot să înţeleg de ce. O îngrijorare subită i s-a întipărit pe mutra pocită şi păroasă. Încruntarea lui lipsită de sens îmi dă de înţeles că sectorul lui nu rentează.
Pentru că sunt un patron care se respectă şi pentru că politica mea de stimulare financiară a angajaţilor a dat mereu roade, aplic această veche strategie şi în cazul diavolului vernil. Îi fac cadou o cană roşie cu sigla companiei şi fotografia managerului perfect (o fotografie din tinereţe, recunosc). Diavolul vernil se mai destinde. Plusez cu un tricou imaculat. Diavolul vernil chiar a început să zâmbească. Parcă a mai prins curaj. Un câine alb îi aduce un teanc de dosare. Şi apoi altul. Şi apoi altul. Diavolului vernil i-a mai scăzut din entuziasm. Înţeleg imediat şi îi dăruiesc cheile unei maşini de serviciu. Diavolul vernil a ajuns fără să-şi dea seama pe culmile bunei dispoziţii. Aşa că îl concediez fără preaviz.
“Plastic”
Mă trezesc un pic ameţit. Câteva formule albastre mi se scurg încă din vene. Oglinda aproape că se sparge când îmi fac apariţia. Trebuie să recunosc: am băut prea mult azi noapte, am amestecat votcă, gin, bere, vin alb, vin roşu, lichior de toate culorile, coniac, whiskey, brandy şi Dumnezeu ştie câte altele. E clar. Un profesor respectabil ca mine, a cărui existenţă se bazează pe regulile precise şi reci ale matematicii de ultimă oră nu are dreptul să facă asemenea confuzii excesive.
Aşa că mă voi sinucide.
Fir-ar să fie de treabă, tocmai azi s-a nimerit să fie un cer minunat, parcă trebuie să mă strivesc de un caldarâm topit-probabil să mă imprim cu totul sub paşii celorlalţi oameni, ca întotdeauna un covor veşnic pe care se scutură universul.
Fie.
Deşi s-ar putea să mă supraestimez.
Măcar în ultimele clipe ar trebui să-mi păstrez sobrietatea. Să fiu un adevărat gentleman.
Dar ce-ar zice un gentleman într-un moment ca ăsta?
Asta e o zi bună pentru a muri.
La urma urmelor gentlemanul este într-adevăr o pecete a universalităţii. Şi nu trebuie întotdeauna să fie original.
Notă către mine: probabil că în timp real aceste gânduri nu ar dura mai mult de jumătate de minut. Deci, în doar un minut şi douăzeci şi trei de secunde (în care sufletul se desprinde de trup) procesul va fi complet.
Nu-i rău, nu-i rău de loc, dar poate că ar fi necesară o cronometrare oficială. Un ultim record pentru posteritate.
Ah, ştiam eu că ar fi trebuit să vopsesc din nou uşa de la balcon. Acum s-a distrus toată armonia estetică dintre peisajul exterior şi decorul interior, casnic. Şi nenorociţii ăştia de întreţinători publici văd că mătură doar pe jumătate. Ce-ar fi dacă m-aş sinucide şi eu pe jumătate. Ce-ar spune atunci consilierii locali?
Nu, dom’le, trebuie făcut ceva în oraşul ăsta. Aşa ne sufocăm reciproc.
Poate că ar trebui să las un bilet, o critică aspră la adresa acestei administraţii scandaloase.
Nu, nu, m-aş coborî prea mult, aş rămâne în memoria tuturor ca un mediocru profesor de provincie care a căutat senzaţionalul cu orice preţ.
Şi acum sar.
Mai e oare timp pentru o ultimă teorie? Probabil că da.
E normal ca viaţa să-mi facă o ultimă festă. De exemplu, timpul căderii mele de la etajul cinci al unui bloc turn, va fi suficient ca la impact, corpul meu să strivească acea bătrânică inocentă, care tocmai a făcut piaţa şi acum se îndreaptă fără nici o grijă spre casa nepoţilor ei. O teorie absolut revoluţionară.
Da, da, se pare că am avut dreptate.
Incredibil, incredibil! Am reuşit! Am reuşit!
Succesul îmi mai îndulceşte parcă şuvoiul de sânge care mi-a ţâşnit din gâtlej, prelingâdu-se peste tot în jur.
Administraţia locală va fi nevoită să ia măsuri de data aceasta.
“Muscă fără aripi”
Oligofrenul dădu încet din cap. Undeva, totul se învârtise. Fereastra deschisă la trei metri înălţime era amară. Prea puţin. Încă prea puţin pentru un spirit inventiv, sau măcar pe jumătate inventiv [în trecut căzuse din cerdacul de la etajul cinci şi îşi rupsese şira spinării].
O muscă pe covor. Îi smulge aripile şi o priveşte timp de cinci ore. În tăcere. Apoi urlă speriat. Musca evoluase într-un animal superior, cu voinţă şi gândire proprie care se reflecta oarecum, cu un efort prefăcut şi snob, într-un oligofren rupt de la mijloc.
“Suită în Bb min”
Am încărcat puştile şi am dat buzna în sex-shop-ul din colţ. Jim spunea că n-ar fi trebuit să facem măgăria asta. Fără el. L-am liniştit pe Jim. Aveam de gând s-o mai facem o dată. Doar dacă ne-ar fi promis că ni se alătură. A zâmbit. Ne-a mulţumit. Am dat din cap. L-am împuşcat . A murit încet, nevenindu-i să creadă.
Vânzătorul căzuse în genunchi. Ricco i-a tăiat beregata. Am spart casa, am luat banii. Gianfranco a umplut un sac cu vibratoare. De ce, l-am întrebat, tocmai un sac. Am rude bogate, a răspuns. Am devastat cartierul. Am ucis copiii din posterele cu Pampers comestibili, am violat femeile gonflabile. Am dat foc dughenei. Am alergat pe stradă făcând gesturi obscene trecătorilor şi executându-i pe nefericiţii care răspundeau. O, doamne, eram doar nişte adolescenţi. Cum au mai trecut anii. Vântul ne fugea prin plete. Ricco ne-a condus în cartierul rezidenţial. Acolo ne-am pus şorţurile şi bonetele. Am început, într-un târziu, să împărţim prezervative şi vibratoare având speranţa unei lumi mai bune. Oamenii au început şi ei să ni se alăture. Fluturi multicolori umpluseră cerul. Privirile noastre tremurânde de emoţie se întâlneau pretutindeni. Şi atunci, jur, atunci chiar eram fericiţi.
“Ştiu că într-o zi se va întâmpla”
În micul studio de pe strada 31 bătrânul răguşit încerca din răsputeri să găsească o notă potrivită.
Pianul dezacordat nu-l ajuta de nici un sunet şi enervat, moşuleţul se ridică de la masa împrăştiată realizând că noul plan ar fi putut avea mult mai multe şanse de reuşită. Tăcut ca întotdeauna privi pe fereastră cum oamenii se treceau necontenit, absent sorrowian şi o lacrimă avu îndrăzneala prostească de a miji într-un colţ uitat.
E incredibil cât de obscur am devenit. Nu mai creez şanse de a-mi fi îngăduit.
Gândul nu avea rost de a fi terminat, bătrânul credul deschisese deja coada pianului îndepărtând cu atenţie corzile încâlcite şi, discret, într-un la minor şapte, se urcă pe taburet pentru a plonja între resturile metalice care nu vor mai fi şoptit niciodată.
Ghemuit, trase pătura de lemn şi ivi.
“MD”
pe o scară de la patruzeci şi opt la cinci sute şaizeci şi trei ţi-aş acorda cu îngăduinţă un gallons of rubbing alcohol flow throughout the trip atent la ce sistem de referinţă folosesc atent şi la viermle din tequila să nu se verse cutiuţa cu acidul citric în bidonul de acid sulfuric căci atunci la ce bun frizerii şi confesiunile lor monosilabice mi-am vândut copiii pe mâncare şi îmi place să trag cu arma deşi nu ştiu ce înseamnă sunt atât de urât şi pe deasupra şi epileptic eliptic sper că adică mă bazez pe bunăştiinţa ta şi simţul înnăscut întru premeditare pentru mântuire plastică cum adică mântuire plastică înmânează-mi te rog briceagul tău multifuncţional de gay boyscout adică cecetaş poponar şi admiră modul în care prima incizie nu lasă aproape nici o urmă sângele şuviţând discret dinspre tâmple acum o să fie un pic mai dificil dar fii sigur că o să treacă orice lucru îşi schimbă înfăţişarea deşi nimic nu se schimbă salamandra mea observi cum ochii se menţin cuminţi în orbite da uite acum trag apa şi am scăpat de încă o identitate reverenţă şi cred că e rândul tău auzi zici c-ai văzut face/off
“Fandango”
Cei doi şobolani nu aveau nici o impresie. Coşul cu fructe trebuia lăsat undeva departe, explozia ar fi putut provoca catastrofe ecologice iremediabile. Au spus că au înţeles, nu înţeleseseră. Lumea era doar o reprezentare ambiguă de culori şi mirosuri. Câteodată mai picura şi le îngheţau nasurile. Alteori se înţepau şi scursura din ei durea, putrezind încet. Instinctual, se aşezară unul în spatele celuilalt. Vântul adia de la nord-vest. Unul dintre ei scoase un măr. Uimitori în graţia lor, uimitori în capacitatea de a exista, mişcându-se, bâjbâind, ratând, diversi- ficând, tragici prin reacţii întârziate şi replici repetate la nesfârşit, conştienţi pe jumătate că bunica s-ar fi supărat la culme, fiind alergică fonic, cei doi muşcară încet din fructe, privind tăcut cum o flacără indefinită şi tonică le sfârâia urechile, devastând tot ceea ce până atunci fusese împământenit.
“Limp”
Chiorându-se paralizat, Crop vedea cortegiul scurgându-se în vale. Melchiot şchiopăta. Barracuda avansa distrus. Cum avea să le dea vestea? Crop era disperat. Chiar nu erau în stare să realizeze un adevăr atât de stupid? Da, viaţa de după moarte există, şi parcă exista prin definiţie. Ce putea să facă? Va fi îngropat şi se va dezintegra. Era loc de mai mult? Era loc de altceva? Melchiot ar fi trebuit să ştie. Melchiot era atoateştiutor. Melchiot nu avea cum să greşească. Barracuda nu l-ar fi iertat niciodată. Dar Melchiot se holba în gol. Găsise oare un răspuns?
Melchiot! Melchiot!
O sclipire inteligentă păru că luminează fruntea amară a maimuţei Melchiot. Încet, aproape inexistent, începu să se legene, urlând triluri columbiene şi uimindu-i pe ceilalţi cimpanzei cu abilitatea sa de a se întoarce la esenţe. Urangutanii, maimuţele cu nas, gorilele şi cele câteva bipede neîmblănite asistau împietrite. Liniştit, Crop găsise remediul veşniciei.
“Iepurele de pe Lună”
Demult, pe vremea în care eram încă sănătos, iar cei care acum visează priveau încă uluiţi cerul, Domnul Iepure a hotărât că era timpul să zboare.
Nici un ierbivor terestru nu mai făcuse aşa ceva înainte şi de aceea ziua aceea era deja o relicvă istorică. Urma să devină primul Iepure de pe Lună. Nu, domnule, venise vremea ca mitul Omului de pe Lună să fie demontat, iar junk-ul natural să preia teoria darwinian/bergsoniană cu privire la evoluţia speciilor. Animalele sunt pure, iar puritatea veşnică. Şi Domnul Iepure era într-adevăr un animal straşnic.
Astfel că şi-a pus casca şi s-a făcut comod în interiorului tunului de circ “Omul Ghiulea”. Şi-a fumat trabucul, şi-a băut “Johnnie Walker”-ul şi şi-a rearanjat freza. Şi-a pus ochelarii de soare şi a zâmbit camerelor de luat vederi. Man Friday a aprins fitilul. În timp ce avea să devină Iepurele de pe Lună, câteva gânduri îi fulgerară creierul.4Totul era în regulă.
Privind prin hublou, văzu luna apropiindu-se. Zâmbind dement, deschise uşa.
“Cannonball (1933)”
Eram însurat cu Gilda, fată drăguţă, un pic sărată din când în când dar în general amuzantă. Când făceam dragoste producea un clinchet graţios, de parcă ar fi fost un ghiocel distrus de noutatea unui anotimp străin, dar în acelaşi timp şi închegat ca o parte vizibilă a naturii. Se întâmpla să am deseori insomnii şi Gilda obişnuia să-mi cânte vechi incantaţii sumeriene. Chiar dacă rareori se nimerea vreun remediu, o lăsam să se ghemuiască în mine ca o pisică şi mă prefăceam că adorm desprins de propria boală, râzând şi bâlbâind că o iubesc. De fapt nu o iubeam. Şi nici ea nu mă iubea pe mine. Aş fi vrut să am mai multe oportunităţi. Eram fericit că-mi găsisem prietenii în cap, fiind atât de urât ca şi tine. Eram personal responsabil pentru această excursie amară care, deseori includea litri de alcool şi kilometri pătraţi de tutun din toate categoriile. Ne plăcea să ne amăgim şi un tic verbal devenise detestabilul: “Totul e în ordine”. Am căzut în genunchi. Ce se întâmplă, dragul meu. Eşti o târfă. Dar ce-ţi veni. Nu, nu vei mai cânta niciodată cântecele alea drăguţe, nu vei mai trage niciodată cu arma mea. Dar nu am făcut nimic, nu ţi-am greşit cu nimic. Exact. Eşti o târfă pentru că nu ai făcut nimic, pentru că nu m-ai înşelat niciodată, pentru că nu mi-ai simţit gustul, pentru că n-am practicat sado-masochismul, pentru că atunci când pleci din dormitor nu plouă niciodată, pentru că nu eşti lesbiană. Pentru numele lui Dumnezeu, calmează-te, lucrurile astea se mai pot face, sunt încă tânără. Numele cui?…taci, taci curvo…e prea târziu să te căieşti! Nu înţeleg ce se întâmplă cu tine. Cu două minute în urmă beam liniştiţi cafeaua şi acum…acum…dar ce ai de gând cu ghiuleaua de la bunicu’ …şi de ce rânjeşti ameninţător…Ha, ha, târfo, nu-ţi dai seama că totul s-a terminat? Am nevoie de creierul tău pentru că sunt un zombi postpostmodern. Aşa vezi, vezi cum cutia craniană poate fi sfărâmată cu doar o singură lovitură de ghiulea. Gilda, Gilda, voi pleca într-o călătorie în jurul lumii şi tu n-o să fii decât în valiza mea…Doamne Dumnezeule, ce-am făcut Gilda, Gilda mea, amara mea Gilda cât te-am iubit amăgindu-mă că nu e aşa. A, incredibil, sunt un android din anul 3456 într-o cameră de realitate virtuală. Sau un vampir uitat de timp care mănâncă muşte. Sau Omul Elefant! Gilda? Cine-i Gilda? A fi sau a…chiar am uitat. De ce? De ce? De ce mi-a trosnit căpăţâna? A, da, am uitat că ţineam o ghiulea în mână şi parcă eram însurat cu Gilda, fată drăguţă, un pic sărată şi din când în când amuzantă şi…votcă…votcă/sânge peste tot…5
“Pacific”
Ştiu că parcul de distracţii a însemnat un dezastru financiar. Cu un cârlig drept mână stângă, o colibă în fundal şi un ciomag pentru oi, îmi dau seama ce am devenit. Odinioară se putea spune despre mine că sunt un om civilizat. Acum însă, ploaia îmi usucă măruntaiele. Nu mai sunt în stare nici să plâng. Aş fi vrut să dansez dar nu mi se potriveşte. Aşa că voi aştepta câteva ore, până ce taxiul pe care l-am chemat tocmai din San Francisco va sosi, iar şoferul îmi va întinde umil covorul roşu.6
“mIRC”
welcome to pakistan
<HIV> i never tried to know you
<HIV> in any way
<PAL>…
<HIV> i hope that’s ok with you
<HIV> sometimes i get lonely, you know…feel disconnected…i’d only like to hear you
<PAL>…
<HIV> communication is very important nowadays, nobody is safe
<PAL>…
<HIV> you know, when i killed my mother and fucked my father everyone said i was doing something new, but i’ve just found out that some shit had done this ages before/what kind of fucking world are we living in, man?
<PAL>…
<HIV> you son of a bitch, you never talk to me, I should put a bullet in your head…you know what?…
<PAL>…
<HIV>…fuck allah!…fuck ALLAH!…FUCK ALLAH!…fuck you fuck you fuck you fuck you
HIV is banned for illegal language, thought and religion
*disconnected
*disconnected
*disconnected7
“Bloody Mary”
Am băut-o pe Bloody Mary. Începuse să devină agresivă. Iar vremea era chiar ciudată. O maimuţă pe acoperiş sărea amuzant, dar toată lumea plângea. Un grăsan îşi aprindea trabuc de la trabuc înlăcrimând încăperea de posibili nefumători. Mary mă săruta absent. Chiar dacă era atât de apetisantă, mă simţeam impotent. Îmi trimitea mesaje ascunse. Învăţase de câteva săptămâni codul Morse. Sute de alte morse eşuaseră undeva, pe o banchiză. Deşertul din Arizona se spune că ar acoperi cadavre. Triburi aztece supravieţuiau cu stoicism undeva în Bolivia. Informaţiile recente era greşite. Reţeaua de internet se virusase iar remediul consta în achiziţionarea de târnăcoape şi topoare. Quango-ul domnului Robinson murise metaforic. Incredibilul Hulk îi părăsise pe Doc, Nighthawk, Cat, Valhalla, Submariner şi restul Zodiacului. Jonnah Hex nu se mai vinde atât de bine ca în trecut. Cei de la Marvel ar trebui să întreprindă măsuri drastice. Bloody Mary mă săruta cu limba. Ştirile de seară spuneau că era confuz. Realitatea devenise un surogat. Visele însemnau doar un B side. Bonus track-ul distrugea întreg LP-ul. Aşa s-a obişnuit dintotdeauna. Producătorii au fost mereu lacomi. Iar el a învăţat să fabrice plastic. Îi plăcea Blur. Bloody Mary mă zgâria încet. Mi-a dat chiar şi sângele. Oare aveau să câştige maimuţele? Legănându-se uşor a luat lanterna şi s-a îndreptat spre Trafalgar. Confuzia devenise graduală şi nu naturală. Nu trebuia să ne gândim la colonizarea planetei Marte. Era chiar o prostie. Totul se simţea la fel. S-a aşezat lângă un stâlp şi a apăsat butonul roşu. Roşu ca Mary pe care o băuse cu puţin timp în urmă. Roşu ca lumea care însângerată se zvârcolea peste tot căutându-şi refugiu şi învârtindu-se. Şi cum se mai învârtea, cum se mai învârtea, dumnezeule, ce carusel am construit…
“Fuzz”
Încet, cu delicateţea-i obişnuită, Bunica îmi pregăteşte masa. E o gospodină desăvârşită. Câteodată mă înduioşez. Cred că ea e singura care a avut într-adevăr grijă de mine. Mâncăm amândouă în linişte. Nu ne gândim la nimic. Viaţă ne-a făcut să alegem pasivitatea. Tinereţea, îmi dau seama, e năpădită de greşeli. Aprind o ţigară. Este permis. Cu Bunica totul este permis. Acum pune muzică. Dansăm tăcute, pe un ritm abia auzit. Nu ştiu ce-i trece prin minte. Oricum, zâmbeşte. Totul e în ordine. Aici, nimeni nu ne va mai face nici un rău. Avem una dintre cele mai bune celule. Mărturia Bunicii ne-a ajutat enorm. Judecătoarea a fost clementă. Ştia ea ce ştia. A privit doar o clipă în sacul de plastic şi s-a lămurit. În curând se va da stingerea. Societatea patriarhală e de mult apusă. Amăgitor, ne vom întinde, iar Bunica mă va cuprinde încet.
“Fitzgerald”
Fitzgerald spunea mereu că e nebun şi că ne va arunca în aer. Noi îl credeam îngroziţi. Îşi flutura ameninţător arma în timp ce rânjeam paralizaţi. Stropi de sudoare ni se rostogoleau precum bolovani de râu pe frunte. Carla s-a prăbuşit extenuată de ritmul diavolesc pe care ni-l impunea Fitzgerald. Trebuia să ţopăim neîncetat pe dansul lui Zorba, să bem votcă şi să alternăm puterea democratică. Nu mai puteam să controlăm situaţia. De ce Fitzgerald, l-am întrebat, de ce Fitzgerald. Nimeni nu ştia. O lumină macabră albăstrea figura lui Fitzgerald. Ochii încrucişaţi produceau din când o dâră ascunsă. Strâmb şi sumbru, Fitzgerald ne ordona să ne prefacem în fluturi larvelor, să zburaţi şi să vă frigeţi aripile în soare. Apoi, dintr-o dată, o blândeţe surprinzătoare îi traversă chipul, el se întinse, aripi multicolore îi izvorâră din umeri, sparse cu trupul său masiv fereastra zgârie-norului în care ne aflam şi, zvârlind cât colo arma, se aventură dincolo de tragedia greacă. Uimiţi şi contrariaţi, ne supuneam tăcerea.
“Par/fait”
În mijlocul grădinii botanice, ochii nevăzuţi iau o mică pauză. Gardianul a adormit cu doar câteva secunde în urmă. Grupul de vizitatori priveşte uimit felul în care muşchiul de pădure parazitat s-a transformat în adevărate ferigi. Microorganismele au revenit, după toate aparenţele, la modă. Pornografia cu animale, s-a demonstrat ştiinţific, nu mai rentează. Microscopul electronic va ajuta regizorii în alegerea modelelor. De bună seamă, “snuff”-ul genetic şi filmele erotice cu celule homonucleate se vor vinde în aur. Washington Post-ul şi New York Times-ul nu vor întârzia/înceta să constate uimit acest status quo al începutului de mileniu.
FAZA IV
“2000&1”
Mă simt ca Syd Barret.
Sau ca Andy Kaufman, întorcând lumea.
Sunt dislexic.
Nu-mi vine să cred că pot scrie asemenea tâmpenii…
“Prank”8
Vorbeşte. Eu tac şi mă fac că aud. Oarecum ciudat. Zâmbeşte. Sunt un joker.
Clima ţării e obositoare. Pot să plec. Dacă plec voi fi în încurcătură. Stând, regret că nu plec. Acesta e un cântec. În contrapunct.
Apreciez cultura pop a ultimilor zece ani. Urmez cursurile diferiţilor profesori, unii înregistraţi, alţii live. Mă doare. Chiar aş vrea să îmi dau seama ce anume.
Mi-am cumpărat un liliac. Nu floare, poate voi lucra o hartă. Voi desena. Mâine. Printre obiectivele de interes cultural, etnografic şi istoric se află liniile telefonice şi şosele de mare altitudine cu perioadă scurtă de vegetaţie, recoltându-se în ţările din Uniunea Europeană, S.U.A, Japonia şi unele ţări europene, fost comuniste, aflate în tranziţie. Am făcut diferite fotografii, cu subiect vegetal-erotic din catalogul anual al companiei care produce roţi de bicicletă, capace de Sprite şi, uneori, când cererea este înfloritoare, lentile de contact. Sponsorii sunt uşor interesaţi de proiectele mele cu călugăriţe autentice, şobolani de bibliotecă naţională şi câteva manuale alternative cu referire la modalităţile de prezervare a grădinilor publice.
Sunt obosit de clima acestei ţări. Acum chiar pot să plec. În Peninsula Scandinavică se înregistrează o rată îngrijorătoare de sinucideri cu determinant climateric.
Am albit. Aş vrea să fiu acolo.
“Fata mov”
Am început să am fantezii cu fata mov.
Fata mov are părul mov, ochii mov, buzele mov, sfârcurile mov, pielea mov şi e dulce de mov. Chiar aş vrea s-o cunosc.
În primul rând aş încerca să fiu mov câteva minute, doar pentru ea. Aş urca încet scările ei mov, lăsându-mă cuprins de braţele ei mov. Probabil că aş simţi ceva mov pentru ea.
În al doilea rând aş încerca să-i conving şi pe ceilalţi să fie mov. Să îmbrace tricouri mov, să-şi cumpere jeanşi mov, să petreacă mov. Aş vinde jeleu mov. Aş face o groază de bani mov şi m-aş întoarce la ea.
Apoi, într-o zi mov, aş scoate-o undeva, şi cerându-i să fim amândoi mov, ne-am arunca în mare. Aproape mov.
“Tobacco stain”
Încerc să-mi citesc mâinile. Eşti şi tu acolo, pe degetul arătător, în chip de pată de tutun care nu se va şterge niciodată.
Aşa vreau să-mi amintesc. De fapt, să mă prefac că-mi amintesc.
Habar n-am ce ţi-aş spune, pentru că ai fost mereu acolo. N-am vorbit de atâta timp, ai mai suporta o tăcere stânjenitoare şi apoi ai pleca la loc de unde ai venit. M-am pierdut.
Ochii tăi sunt albaştri. Abia dacă mai pot să-i cuprind, rotocoale imense peste sufletul meu şi paralele între ani, zile, milenii. Aş fi vrut să te văd, măcar o dată aşa cum te puteam vedea nestingherit şi exact aşa cum am ales să nu te văd. Ai auzit, târfo? Aşa cum am ales să nu te văd! Plâng, îmi rod unghiile şi plâng.
Mă voi dezintegra. Numai din cauza ta, târfo ordinară, cât te iubesc. Şi mă dezintegrez, să vezi şi tu cum e să pierzi, să pierzi, să pierzi. Precum gazelele bionice din Panama şi NYC.
Nu mai spun nimic.
“Drank (II)”
De fapt, nu am iubit niciodată. Sunt un stâlp.
Ea îmi spune mereu să nu mai fiu un stâlp. Şi eu o ascult.
Deşi, dacă stau mai bine să mă gândesc, o întind. Şi ea se aşterne. Pe masă. Firele mele sunt în ordine. Eu-vreau să spun, eu stâlpul-sunt ordonat. Pe zile, anotimpuri, ere-şi, să nu uit, always coca-cola. Întotdeauna m-au prins nepregătit cu schimbările lor bruşte în strategia de marketing. Îi dau un cracker lui Polly şi scriu. Always coca-cola în italice, always coca-cola în bold garamond, always coca cola în chirilice. Scriu neabătut, precum un stâlp ordonat.
Ea mă întrerupe, pătrunzându-mă. Firele mele ascultă. Ea se îndoaie, mulându-se. Eu o iubesc.
Am crescut dezordonat, aducându-mi aminte.
Polly tace.
Beau ceai.
M-am udat.
Urăsc stâlpii.
“STF”
Mă întorc la Houston. Mă împiedic de chitara roşie şi vomit. Mă gândesc la un titlu de roman, pe care probabil nu-l voi scrie niciodată. Sunt un depravat.
O oblig să se aşeze pe scaun şi îi spun o stf. Ea mă ascultă cu pupilele dilatate. Câteva zeci de minute o despart de o reîmprospătare a tenului pe baze de proteine absolut naturale.
Mă aştern ca un vis peste lumea ei. Nimeni nu are curajul să mă detroneze. Încerc să-mi recapăt inspiraţia. Cine va mai scrie ca mine? Cine o va mai învăţa pe de rost? Habar nu au de ceea ce înseamnă aurora borealis, când era legată în lanţuri şi mă enerva că nu o mai făcusem de cinci kilometri [sau 5km]. Să fiu al dracului dacă nu dau amplificatoru’ la maxim. Păi ce p[beep]la mea, ei să n-audă? Şi tu ce p[beep]la mea te uiţi aşa la mine? Nu asta vreţi, nu asta vreţi să fac în timpul concertului? Nu vreţi să i-o trag? Nu vreţi să i-o dau? Nu vreţi să fiu ca un cur f[beep]tut de beat, ai, ai, ia zi mă, ce p[beep]la mea te holbezi aşa la mine? Aşa, îţi place aşa să-ţi crăp capu’ cu fenderu’stratocasteru’ ăsta din ’67, care a fost a’ lu jimi hendrix, cap dă capu’ tău nu merita să fie strivit de jimi, auzi, mă, stf, stf, stf, stf…Şi ce dacă zbier, şi ce dacă HPD-ul mă ia din scalpul tău legat cu cătuşe, să o f[beep]t pe mă-ta, ai auzit cadavru ambulant ce eşti, să o f[beep]t pe mă- ta...hahahahahhahahahhahahhahahhahahahahhahahahh...Vroiam doar să o iubesc, să o duc la film, să facem dragoste lângă şemineu, să luăm micul dejun împreună, să ne ţinem de mână în parc, şi voi, voi ce aţi făcut? Aţi pus reflectoarele astea pe mine, pe ea, pe noi…nenorociţilor, sunteţi cu toţii nişte nenorociţi…să vă f[beep]t… să vă f[beep]t… să vă f[beep]t… să vă f[beep]t…svf…svf…stf…stf…stf…[maimuţelor, aţi învăţat?]
pentru astăzi
“întoarcerea morsei”
m-am sinucis de bună voie şi nesilit de nimeni/întocmai ca pe vremurile prohibiţiei/un preot al străzii post[post]moderne/arătându-mi că aşa ceva [după cărţile sfinte]/e interzis şi să mă duc dracului de laş nenorocit/‘tu-ţi morţii mă-tii [necredincios ateu anarhist/panteist degenerat] că lumea asta s-a umplut de/paraziţi ca voi vrei să te sinucizi ai păi las’ că-ţi/dau io o mână de ajutor în spiritul moralei creştine/mai bine chiar ia-le pe amândouă uite ţi le dăruiesc/şi dacă mă mai scoţi din sărite îţi dau şi picioarele/şi maţele şi ficatu’ şi pancreasu’ chiar şi plămânii/şi tot ce mai vrei tu un rinichi splina un glonte-n cap/vrei inima mă o vrei şi p-asta ai o vrei păi ia-o mă/ia-o de tot aşa ia tot uite îţi dau şi p[beep]la ţi-o dau/dacă vrei dacă poţi dacă ştii că numai d-alde d-ăştia/ca tine şi ca voi au mai rămas f[beep]tu-te-n noroc să te/f[beep]t bă bă voi aveţi nevoie de dumnezeu bă/ascultă-mă f[beep]tea-oa-ş pe mă-ta s-o f[beep]t şi/să-i dea m[beep]ie oricare-o prinde beat şi s-o umple de/spermă dacă nu m-asculţi ai nevoie de mine ca fiu al/bisericii ai nevoie de biserică ca şi casă a domnului pe/pământ ai nevoie de iisus ca fiu al lui dumnezeu ai/nevoie de sfântu’ duh a lu’ mă-ta bă tu mă mai asculţi/ce pi[beep]da mă-tii îţi tot pui ţeava aia la tâmplă n-ai/ mă n-ai tu co[beep]ie să te-mpuşti n-ai şi gata bă tu ai/nevoie de el mă da de el de dumnezeu că d-aia s-a înrăit/lumea asta nenorocită văd ca nu mă mai asculţi f[beep]tu-ţi/dumnezeii mă-tii de ateu a ce zici nu eşti ateu iubeşti oamenii/şi suferi pentru ei înţelegi şi aplici legile moralei tu mă tu/nenorocitule prostii numai blasfemii cine dracu’ eşti cristos/cristosu’ mă-tii bă în biserică să crezi tu şi în dumnezeu nu în/pi[beep]da lu’ mă-ta şi în p[beep]la lu’ tac-tu ca şi când sexele/lor ar reprezenta esenţa originară omenească şi defectele lor/dumnezeirea însăşi nu bă naiba să te ia să crezi în biserică şi în/dumnezeu’ bisericii orbeşte f[beep]tu-te-n gură să te f[beep]t/de ateu ai înţeles ai înţeles mă prăpăditule/bine te cred pe cuvânt treacă de la mine da’ să ştii că aşa se/serveşte religia cu linguriţa cu linguriţa îţi spun nu te împuşca/nu înainte să te întreb ceva ia zi ai o soră/zi ai sunt şi io om ce dracu’ ai o soră ce-ai făcut mă ai o soră/în p[beep]la mea ia uite-te mă la el/ nu-mi zice dacă are o soră sau nu/băga-mi-aş p[beep]la…
“Pistolero!Gunman!(35)”
Drang, drang!
José Calavera, Manuel Ripenso şi Juan Martinez erau probabil cei mai buni prieteni din lume. Comparaţia cu trioul apus al fraţilor Guarancha care salvaseră odinioară mina din Puerto del Mar ucigând cu sânge rece reprezentanţii blestematei pentru totdeauna Asociaţii a Poştaşilor Amatori, nu apărea nimănui din satul de la marginea deşertului ca fiind exagerată. Şi câte nu făcuseră aceşti cvasieroi pentru consătenii lor. Da, locuitorii din Arrancha îşi aminteau cu mândrie de felul în care Ripenso investise în primul distribuitor automat de Coca Cola din regiune, acum mai bine de zece ani, de ziua glorioasă în care Calavera deschisese prima benzinărie din districtul Lamancha, în timp ce Martinez îşi cumpărase prima maşină de lux, un Lincoln clasic, luat la mâna a doua dintr-un târg obscur de la marginea New Mexico-ului. Într-adevăr, aceştia erau cetăţenii de seamă din Arrancha, şi nimic în lume nu i-ar fi putut opri.
Pistolero!Gunman!Gunman!Pistolero!
La prânz, într-o zi, bând tequila şi delectându-se cu un trabuc cubanez, Calavera avu o idee de milioane.
-Manuel, Juan, prietenii mei, fraţii mei, au trecut multe primăveri peste căpăţânile noastre, îmbătrânim şi n-am reuşit până acum să lăsăm nimic valoros posterităţii. Nu, domnii mei, un distributor de cola, o benzinărie şi o limuzină clasică nu mai ajung omului modern de rând din Arrancha. Consătenii noştrii au nevoie de pilde mult mai elocvente, au nevoie de adevărate acte de eroism, altfel, vedeţi şi voi foarte bine cum deja mai bine de jumătate dintre tinerii noştri au migrat în Colombre. Aici lumea a început să se plictisească, să intre într-o letargie păguboa-să de multe ori chiar pentru afacerile noastre. Nu mai merge aşa dragii mei.
Manuel Ripenso şi Juan Martinez se scărpinară apatic în cap. Calavera continuă.
-Arrancha merită ceva mult mai bun de-atât, merită o lume mai bună, confort nelimitat şi chiar un parc de distracţii…
-Un parc de distracţii? se miră Martinez.
-Exact, un parc de distracţii. Putem astfel să ne aplicăm planul atât de îndrăzneţ al vânătorii de caracatiţe…
-Dar vânătoarea de caracatiţe este interzisă, argumentă Ripenso.
-Întocmai. Prin această încălcare senină a legii ne vom confirma statutul de eroi locali. Şi vă spun, prieteni, că tocmai de eroi locali duce umanitatea lipsă în momentul de faţă…
-În momentul de faţă? se miră Martinez.
-Ţi-e ceva neclar, Juan, prietene. Spune acum sau taci pe vecie…
-Aş vrea să ştiu cum vom pune în practică acest plan, având în vedere faptul că suntem la mai bine de douăzeci de mii de kilometri de ocean şi mai ales ţinând cont de amănuntul esenţial al extincţiei caracatiţelor, încă din 1984, de faptul că nu tu eşti cel care gândeşte gândurile astea, adevăratul tu fiind eu, eu nenumindu-mă de fapt Juan Martinez, ci Martina Navratilova, transpirând într-o finală de Wimbledon şi având fantezii erotice cu Kate Bush, iar tu fiind un melc într-o zi ploioasă de vară, strivit de un buldozer?
-S-ar putea să ai dreptate, trase Calavera un fum destul de trist. În scurt timp, pla- nul fu abandonat. Drang , drang!
“45”
Sunt prin definiţie un sex pistol. Nu încerc niciodată să mă schimb, n-aş putea decât să ajung un pussyman, vorba cyberpoetului. Atunci, de exemplu, când vorbesc despre cyberpoezie cu prietenii mei, ascultând muzică pakistaneză şi delectându-ne cu o conservă de gulas din carne de cal, am mereu impresia că discuţia s-a mai dus de câteva ori, în exact aceleaşi coordonate şi desfăşurată de aceleaşi personaje, cu un singur amendament: conversaţia îngheaţă într-un punct mort în care, într-adevăr timpul se opreşte, autorepetându-se. De aceea m-am hotărât să nu mai cumpăr decât 45-uri. Şi mă gândesc foarte serios să mă apuc să scriu un 45, chiar un 45 de proză scurtă, ceva în stil white album cu foarte multă informaţie, poate un dublu, chiar un triplu, dacă nu un cvadruplu 45, cu mai multe faze, cu inovaţii însemnate în construcţia epicului şi a liricului epic, prin care să influenţez generaţii întregi de scriitori de 45-uri, demostrându-mi în acelaşi timp calităţile indiscutabile de sex pistol înnăscut, amator de pulp şi de junklit, de fapt chiar creator al conceptului de junklit [pe care, să fiu sincer, l-aş vedea în sfera altlit], prin care evoluţia însăşi a backgammon-ului [în general] să fie garantată.
“Alan’s Psychedelic”
Goodbye to you, goodbye to you lalalala…
Ce vreau să spun? Vreau, adică ştiu, că totul e uşor, e uşor să spui la revedere, să-mi iau rămas bun…Te iubesc, te iubesc atât de mult, îţi trimit bezele tot timpul, sar în batmobil, pornesc motorul, bag într-a şasea, vuiesc nebuneşte pe străzi, scot batarangul, mai tai un gât, mai dau un picior, din când în când îl mai arunc pe Joker la răcoare, salvez lumea de umbrelele multifuncţionale ale lui Penguin, mă întorc acasă, îmi pun la loc ochelarii, ascult Beatles, de exemplu The Fool On The Hill, mi se învârt ochii o dată cu lumea, zbor, culori peste tot, aud telefonul, tresar, poliţia, îmi pun pelerina, zbor să o salvez pe Lois, mă numesc Clark, scot tone de bani din industria cu benzi desenate, mă arunc în mare, sunt Submariner, bombardez navele ruseşti, trăiască America, toţi prietenii mei şi-au pierdut drumul, te rog să nu îţi ia mult, prea mult, sufăr în tăcere, îmi cumpăr o chitară, mă produc pe scena de la Woodstock, cânt cu dinţii, sunt un zeu, dau foc chitării şi dansez în jurul ei, ea mă aşteaptă acolo, îmi face sex oral, mă simt bine, ejaculez, iau pastile, somnifere, calmante, blue jay way, mama ta ar trebui să ştie, mă sufoc, vomit şi mă sufoc, mor, sunt resuscitat pentru puţin timp, corpul nu mai rezistă, nu îl mai simt, mă nasc din nou, am 18 ani, scriu o carte, iau premiul Nobel, trăiesc într-o ţară subdezvoltată economic, sunt negru, simt nevoia să mă droghez şi să beau, fumez pipă, îmi construiesc prispă, îmi iau curvă, o fut, plec, zbor cu avionul, mă prăbuşesc în ocean peste o navă rusească, trăiască America, sunt oarecum ciudat dar nu atât de ciudat, am văzut oameni mult mai ciudaţi, nişte cretini care-şi complică inutil viaţa, stau pe veceu, mă gândesc la ce voi scrie în continuare, aşa, aşa, ştiu ce voi spune, voi spune goodbye to you, goodbye to you lalala…9
“Manga”
Din păcate avionul a luat foc. Fujiko parcă şi-a ieşit din minţi. Ştiam oricum că în cele din urmă Liu Hong Ko ne va cere socoteală. De aceea m-am pregătit temeinic pentru această înfruntare. Cine spunea că voi fi învins. Nu trebuie gândit în acest fel, nu dom’le, toţi suntem învingători. Ai auzit, Liu Hong Ko, nu vei pune mâna pe mine. E adevărat, ţi-am violat fiica şi nevasta, pe Mariko şi Fihisawa, dar asta numai din pricina afecţiunii mele hormonale permanentizate. Ştiu de asemenea că sunt fiul tău, am aproape un complex oedipian din cauza asta, chiar fiu legitim, ştiu că te-am dezonorat, ştiu că ar trebui să-mi fac sepukku şi Fujiko aici, harakiri, însă, în schimb, îmi voi folosi puterile telekinetice să creez mingea asta de energie şi să o eliberez în direcţia ta, minge care te va dezintegra, mori, mori, Adrian, mori, cine spune că mă vei ucide pe mine, curvo, asta e gluma tuturor timpurilor, nu, Adrian, nu, taci odată, taci, târfo, oamenii ăştia vor să mă vadă f[beep]tându-te, aşa că vrei să mă vezi f[beep]tând-o pe Margaret fără să mor, Jones, da, dar nu sunt sigur că merită să vă văd pe voi două f[beep]tându-vă, ai auzit Margaret, să-i oferim omului un spectacol pe cinste, ajutaţi-mă să o pun jos, aşa ţineţi-o până îmi vâr picioarele între ale ei, ia zi acum Jones, îţi place ce vezi, taci, f[beep]tu-te în noroc să te f[beep]t, nu, Adrian, nu, o să mori, omoară-mă, Margaret, omoară-mă, vom pleca la Berlin apoi, da, baby, omoară-mă, omoară-mă, ah, da, da…dumnezeule, Margaret, s-a pulverizat, aşa e Jones, şi i-am spus să nu o facem, pentru că omor pe oricine regulez, chiar dacă îmi place cel mai mult să mă regulez pe lumea asta, asta e, Jones n-ai vrea să încerci şi tu?
Faza v
“Dric”
De ce ai lăsat-o singură? Bill a turbat, ştiai bine că a turbat. Era imposibil ca nici unul dintre şobolanii pe care i-a mâncat, pe care i-a sfărâmat între dinţi să nu fie contaminat, puroiul din ei nescurgându-se în intestinele lui Bill, Bill neturbând, Jessie nefiind în casă, Bill nespărgând horcăind uşa, Jessie nefiind nevinovată gângurind jucându-se, Bill nealunecând spre ea, Jessie nemângâindu-l în linişte, Bill nederaiând dement, Bill nerozându-i mâna lui Jessie, Jessie neurlând plină de sânge, Bill neterminându-şi cina, Jessie nefiind un cadavru pe jumătate în viaţă cu creierul stârcit, Bill nesfârtecându-i beregata ingurgitându-i creierul, Jessie nearătând grotesc, CNA-ul neinterzicând această scenă, noi neajungând prea târziu, tu neleşinând de groază şi de scârbă, eu neucigându-l pe Bill, Bill nefiind doar un porc de 150 kg, această poveste nefiind un fapt real, faptul real neîntâmplându-se în ţara noastră, ci undeva la ştiri, eu nepunându-mi pistolul la tâmplă, eu neapăsând pe trăgaci, tu nerămânând singură, tragedia absurdului nestereotipizându-se, ei necumpărând cartea cu poze, voi neînţelegând despre ce este vorba, dricul nesosind în faţa casei, în lumina lunii, cu drumul galben la picioare, drumul galben cu pietrele lui care miros frumos, drumul străjuit de copaci aplecându-se unul spre altul, sprijiniţi de vânt, vântul fluturându-ţi în plete, dricul pierzându-se în depărtare, cadru general, generic de sfârşit, alb-negru, caractere citeţe, cast, două puncte, tatăl-tatăl, mama-mama, Billy-Billy Porcul, Jessie-Madonna, Dricul-William James şi filosofia pragmatistă, Cerul înstelat-Kant, Copacii-Plopi, Vântul-Picasso, Woody Allen-Himself, Iisus Cristos-Kurt Cobain, Kurt Cobain-Iisus Cristos Superstar, John Lennon-Himself, Revolver-David Bowie, Visul-Toată lumea, all toghether now, all together now, all right, all right, whatever gets you through the night, all right, all right, the end, man, the fucking end, my only friend, hahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahaha hahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahaha you know what, shut the fuck up
“Atomic Bomberman”
Eu sunt arhetipul Atomic Bomberman-ului. Acum, câteva amintiri. Cu câţiva ani în urmă, fiind musulman şi încă netrecut de prima tinereţe, am reperat un autobuz cu turişti francezi. M-am urcat şi am plătit. Un homosexual bătrân, în costum alb, amuzându-se cu o revistă de benzi desenate, a încercat să mă violeze. Am tăcut. Cineva l-a oprit. Am coborât, neuitând să instalez bomba în spatele unei roţi. M-am îndepărtat şi am detonat. Renumele mi-a crescut. Aşa am ajuns Atomic Bomberman. Nu aveam unde să merg. Am încercat să-l asasinez pe preşedintele usa. Am fost prins şi aruncat în ospiciu. Spuneau că nu sunt întreg la minte. Poate că aveau dreptate. Ospiciul era situat în apropierea unei centrale nucleare. M-am trezit jucând fotbal şi şutând puternic în conducta, suspect de fragilă, prin care treceau numeroase gaze toxice. Am avut noroc că nu am fost împuşcat. Timpul a trecut. Ca să mă calmez, am aprins o ţigară. Apoi am aruncat-o. Dâra de combustibil a luat foc şi centrala nucleară a sărit în aer. Şi dacă, într-adevăr realitatea mea este cea adevărată, eu fiind Atomic Bomberman, şi centrala nucleară explodând, marile puteri acuzându-se reciproc şi codurile bombelor atomice fiind activate, atunci probabil că nu are nici un rost ca aceste rânduri să fie citite, mai ales că existenţa însăşi ar fi pusă sub semnul întrebării. Deci, noapte bună şi vise plăcute. i am the walrus, ku-ku-ka-tchu.10
“i’m only sleeping”
mi-e somn.
aşa că lasă-mă în pace şi pleacă, până nu îţi arunc acidul sulfuric în faţă. dispari. lasă-mă să mor, adică să dorm. cum adică, sunt doar o maimuţă cu nas. adică maimuţele cu nas nu au personalitate. de ce sunt atât de timid. nu sunt timid de loc, numai că mi-e somn, mi-e al dracului de somn. şi pe deasupra, vreau să şi mor. ia lanterna asta din faţa mea. azi nu ies. ştiu la ce să se aştepte. ştiu cu toţii cum arată o maimuţă cu nas, ce naiba. vor să-şi prăpădească fructele şi râsetele pe nimic, vor să-şi bată joc de mine. de parcă ei n-ar avea nasuri. şi feţe naive. poate că vreau să fiu omul elefant. irevocabil. să iau un uzzy şi să trag în toată lumea. apoi să mă întorc în cuşcă şi să mă culc. uite aşa. bang bang. sunteţi morţi cu toţii, nici nu trebuie să vă împuşc. ha ha. arlechini morţi. cărora le e somn. o să casc şi o să mă culc. cu inima într-o parte. singur. da, dom’le.
mi-e somn.
“Sewer Boy”
Bună ziua, în următoarele douăzeci de minute veţi face turul complexului de canalizare al oraşului. Eu sunt Sewer Boy, şi voi fi gazda dumneavoastră. Aşa, încet coborâţi pe scara de fier care vă introduce în minunata lume subterană a canalelor. Ignoraţi mirosul de putrefacţie specific mediului toxic, precum şi pe cei câţiva aurolaci care borăsc în mocirlă, acestea fiind doar componente ale mediului subpământean, de altfel inofensive. Despre şerpii veninoşi şi crocodilii înlănţuiţi de pe dreapta nu pot să vă spun acelaşi lucru. Dar ce minune, Stan, Larry veniţi încoace băieţii lu’ tata, na, luaţi osu’ ăsta de aurolac, aşa, aşa, nu vă grăbiţi. Nu, nu, nu vă speriaţi, sunt complet dresaţi. Asta e slujba mea. Nu e fantastic? Singurii aligatori domestici din lume. Bine, Larry, bine Stan, puişorilor, aşa, fetch, fetch. Nu, nu vă faceţi probleme, turista care tocmai a fost sfâşiată în bucăţi nu făcea decât să întunece prin handicapurile ei motorii integritatea rasială a acestui grup. Dumnezeule, dar ce văd, fiule, tu eşti negru. Cum te cheamă? Al, zici. Îmi pare rău, Al, dar probabil că nu ai înţeles. Grupul trebuie să-şi păstreze esenţa vieţii, morala de stăpân. Asta e. Ce spui? Mama ta e unguroaică? Unguroaică cu părinţi ucrainieni? Larry, Stan, fetch, fetch. Dar ce faceţi, nu vă mai refugiaţi pe partea stângă, acolo trăieşte Bill the Anaconda. Aşa, aşa, come my way. V-am explicat, sistemul de canalizare este unul destul de vechi şi de respectabil, acceptă numai oameni de o integritate şi o puritate rasială certă. Ai vreo nelămurire, fiule? De ce eu sunt pe jumătate verde şi nu păţesc nimic. Pentru că ceea ce vezi tu verde e de fapt distincţia mea de a mă fi adaptat la mediu. Sunt puritatea întruchipată, fiule, da, dom’le, puritatea întruchipată…Cum spui că te cheamă? Fujimori? Stan, Larry, fetch, fetch. O mică scăpare. Ce vreţi să mă întrebaţi, domnişoară Lopez? Dacă aceste crime sunt doar nişte înscenări puse la cale de compania de entertainment locală? Cum să nu…Dar puteţi să vă convingeţi şi singură. Larry, Stan, fetch, fetch. Aha, ce bine. Acum suntem într-adevăr cu toţii la fel. Zâmbiţi, zâmbiţi, totul e în ordine. Sunt aici pentru a vă întreţine buna dispoziţie. Răsuflaţi uşuraţi, văd. Însă cred că am o veste proastă. Singurul lucru pe care îl urăsc pe lumea asta este rasismul. Iar pasivitatea dumneavoastră activă, atitudinea resemnată în faţa acestor crime cu substrat rasial îmi dă de gândit. Cum adică, de ce am scos cuţitul de Crocodile Dundee. Nu vă e clar? Nu există egalitate în lume, de aceea sunt Sewer Boy. Trebuie să trăiesc şi eu din ceva. Iar posesiunile dumneavoastră materiale chiar s-ar putea să mă ajute. Nu, vă rog, nu încercaţi să scăpaţi. Apa din canalul principal e îmbibată cu acid sulfuric, n-aţi ajunge prea departe, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Aşa, da, acolo e bine. Mă tem că cele douăzeci de minute au expirat. Stan, Larry, fetch, fetch.
“De ce nu voi vedea niciodată şobolanul sau cum am ajuns ştire senzaţională”
Chiar că am uitat. Cert este faptul cu şobolanul. Şobolanul dădea mereu târcoale. Iar eu nu-l vedeam niciodată. Toată lumea, până şi baba Lucile de la trei, care se sprijină într-un baston de nuc şi nu mai ţine minte că a vorbit cu tine doar cu câteva minute în urmă, chiar şi ea îl văzuse. Ne-am mirat cu toţii atunci că nu a avut un atac de cord. Însă ea chiar se amuzase. Am avut noroc că nu trecuseră decât două minute de la producerea incidentului până la relatarea lui, aşa că informaţia a putut fi transmisă prin viu grai. Şi chiar că m-am ofticat. Am crezut întotdeauna că voi vedea şobolanul înaintea babei Lucile de la trei, fir-ar să fie. Am înjurat. Şi am hotărât că nu se va mai repeta. Am pândit şobolanul. Da, om în toată firea, am pândit şobolanul. Zile şi nopţi, anotimpuri, ani, îmi crescuse barbă, oamenii îmi spuneau Robinson, puţeam ca dracu’, cineva mi-a pus în pălărie o bancnotă destul de valoroasă, nu-mi venea să cred, dar şobolanul tot nu mai apărea. Asta până într-o zi când am auzit o vecină care se plângea de şobolanu’ ăsta nenorocit care tot dă târcoale prin scara blocului, incredibil, ea văzuse, şi nu numai ea, ea văzuse şobolanul ăsta nenorocit, şi eu, care pândeam de atâta vreme, eu eram orb, sau poate prea neatent. Aşa că m-am hotărât să nu dorm. Şi chiar n-am mai dormit câteva săptămâni de zile, până când pinguinul Pierre, de la şase, îmi raportează că tocmai s-a întocmit o comisie de deratizare datorată tot mai deselor apariţii ale şobolanului în zona parterului şi a etajelor superioare, adică tocmai zona mea. Să mă ia dracu’, am exclamat furios, da’ io ce p[beep]la mea fac aici, am halucinaţii, nu mai pot să mă concentrez? Atenţie, îmi spune Pierre, vezi să nu-l calci. Şi atunci totul mi-a devenit clar. Eu nu aveam niciodată să văd şobolanul pentru că nu puteam, nu eram înzestrat cu un asemenea har, da, asta e, nu voi vedea niciodată şobolanul. Mi-am luat servieta şi am plecat la serviciu. Soţia nu mă văzuse de ani buni, se remăritase, nici nu îmi mai păsa. La slujbă am aflat cu stupoare că nimeni nu-şi dăduse seama de dispariţia mea, lucrurile mergeau bine şi chiar primisem o mărire de salariu. Felicitări, Jones, îmi spune şeful, aportul tău la cotarea noastră la bursă a fost unul considerabil. Iată cheile noului tău Ferrari. I-am mulţumit, eram vicepreşedintele unuia dintre noii mamuţi comerciali ai lumii, aş fi putut să-mi cumpăr mii de şobolani, o fermă de şobolani, şi să-i văd pe toţi. Eu însă tot nefericit mă simţeam. Plescăiam din fălci absent şi îmi ascuţeam stiloul. Nu făceam absolut nimic. Laudele prisoseau însă, şi incredibil, odată cu decesul neaşteptat al preşedintelui firmei, am fost ales, prin vot unanim secret, în locul lui. Compania prospera, angajaţii erau mulţumiţi, însă eu tot nu-mi puteam da seama cum nu-şi puteau realiza propiul declin, automulţumirea păguboasă în care se scufundaseră. Şi tot nu puteam uita de şobolan, mai ales de şobolan nu putem uita. Până când într-o zi când o voce de femeie, urlând de mama focului, m-a trezit dintr-una din lungile mele meditaţii postmeridiane. Ce se întâmplase? Cei de la parter văzuseră un şobolan, da, un şobolan imens şi negru, care alerga nestingherit, din perete în perete. Da, dom’le, mi-am spus, exact şobolanul meu, cel pe care nu-l puteam vedea. Mi-am luat revolverul din sertar, un 44 cumpărat la jumătate de preţ, fiind absolut convins că îl voi împuşca. Am coborât jos, unde toată lumea, panicată, se urcase pe mese, şi am tras, am tras în tot ceea ce mişca. Nimeni n-a scăpat. M-am bucurat. În sfârşit câştigasem. Am aflat ulterior că ajunsesem chiar ştire senzaţională. Numai că, undeva în celulă, mi s-a părut că aud un chiţăit…
“Nil”
Te trezeşti încet, te speli pe dinţi, iei micul dejun, plângi, îţi iei la revedere…Totul bine calculat, machiavellic, eşti un mare trişor, un farseur de primă clasă. Da, dom’le, vor vedea ei. Pari distrus, secretara te întreabă ce ai, nimic răspunzi tu în timp ce iei un pumn de Prozac, nimic, te prefaci că improvizezi un zâmbet, şeful de campanie se arată destul de îngrijorat, nu se poate aşa ceva, politica de bază a corporaţiei noastre e să îşi facă angajaţii fericiţi, te rog ia-ţi o zi liberă, chiar două. Refuzi categoric, nu, aşa ceva nu se poate, eşti un martir, vei muri, dacă va fi nevoie, pe baricade, te vei sacrifica pentru colegii tăi, pentru bunăstarea locului tău de muncă. Şeful de campanie, entuziasmat de loialitatea angajaţilor săi, şi în acelaşi timp de spiritul lor de sacrificiu, se roagă de tine, ba nu, te imploră, te roagă în genunchi să-ţi iei o săptămână, da, o săptămână întreagă de concediu, şi surpriză, vei fi chiar plătit pentru asta. Accepţi înfrânt, doar după ce mai insişti de câteva ori, destul de patetic, să fii lăsat să continui. Şeful de campanie pleacă, mândru de fapta sa bună, tu ridici receptorul şi dai telefon acasă, tocmai a ieşit căcănaru’ ăsta din birou, dragă, sunt nevoit să lucrez ca un câine toată săptămâna, f[beep]t-u-l în noroc să-l f[beep]t, că numai aşa mă ţine, numai în şuturi în mu[beep]e, nici n-am voie să ies d-aci, că altfel zice că mă dă afară, auzi şi tu, mă dă el, da el, chiar el, mucosu’ care a avansat pe spinarea mea de la conţopist la director executiv, cică el mă dă pe mine afară, nici nu ştiu ce să mai spun, sunt dezolat, ştiu că trebuia să sărbătorim şi aniversarea noastră, ştiu, dumnezeule, ce nenorocit mai e ăsta, doamne cât te iubesc, cred că o să-l omor…Ea ascultă şi plânge, da plânge, şi eu te iubesc, lasă, puişor, lasă că putem să amânăm, rezistă, rezistă acolo, fii puternic, te iubesc, te iubesc atât de mult…Închizi jurându-i că nimeni nu e ca ea şi că iubirea voastră va dăinui veşnic, stereotipii răsuflate pe care le-ai învăţat ascultând în maşină un post de radio de tot căcatu’, nu înainte de a-i sugera subtil să nu cumva să sune aici în decursul săptămânii, ştie ea, politica managerială, îţi iei servieta şi pleci. Colegii, îngrijoraţi, îţi urează însănătoşire grabnică. Tu îţi iei la revedere înlăcrimat. Toată lumea e fericită. Cobori şi iei maşina. Ajungi pe undeva la periferie. Îţi pui cagula pe cap şi spargi benzinăria care te enerva de atâta timp, împuşti angajatul Habib, dai foc la pompe, locul explodează, se şterg urmele, scapi fără a fi văzut de nimeni, eşti nevinovat. La un colţ de stradă un puşti drogat vrea să-ţi cureţe parbrizul, îi dai o bancnotă de o sută şi îl momeşti să se urce. Conduci până în afara oraşului, iei o cameră de motel şi îl f[beep]ţi în cur, îl f[beep]ţi fără nici un regret, chiar dacă ţipă, inocent cum este, nu te gândeşti că are şi el, sau că a avut o mamă, că se juca gângurind, nu, dom’le, ţie nu-ţi pasă, îi tai gâtul, îl secţionezi, îl arunci într-un şanţ şi pleci, nu înainte de a-i fi dat foc. Ai şi uitat ce s-a întâmplat, ai uitat că ai şi tu copii, că cine ştie, într-o zi…Şi toată săptămâna numai asta faci, furi, violezi, te f[beep]ţi, mai omori din când în când, vreun boschetar, vreo curvă, vreun comis-voiajor, ce naiba, doar ai citit şi tu Arthur Miller. Şi în sinea ta eşti fericit. Asta se poate citi pe chipul tău luni, dis de dimineaţă când, cu Wall Street Journal-ul în faţă, sorbind cu nesaţ dintr-o ceaşcă fierbinte de cafea, discuţi înfocat despre meciul de ieri, şi, zâmbind senin, nu se întâmplă nimic.
“Beetle”
Obişnuiam să scriu cântece triste. Nu ştiu cum se întâmpla, însă atunci când puneam mâna pe chitară, o mângâiam întâi într-un acord minor, de parcă aş fi dormit într-o secundă ani buni de nesomn, precum un insomniac care se vaită. Camera răsuna absent, nu mai era nimeni, eram singur, complet singur, încarcerat de propria neputinţă. Cuvintele nu trebuiau să aibă un înţeles, vreo legătură logică, curgeau pe lângă mine, ochii mi se învârteau, vedeam aproape totul, întunericul mă cuprindea albastru, chiar nu mai înţelegeam, aveam să uit ceva, cine puteam fi, oarecum repetabil în unicitatea mea. Vroiam să fie peste tot, vroiam să aud polifonie şi acorduri răsturnate ciupite încet, aş fi putut fi oricine, aş fi putut fi chiar tu, nici nu ţi-ai fi dat seama, ai fi devenit eu, cu problemele tale-mele chiar aşa ascultă un pic…Puteai să mă auzi, puteai să mă auzi şi cine ţi-ar fi interzis asta? Ţi-ai fi luat violoncelul şi ai fi plecat. Ai fi intrat într-o clădire în construcţie, cu o uşă de piatră, pasărea ta ar fi putut să cânte verde, dar nu ai fi putut să mă vezi. Nu ai fi putut să vezi nici măcar pasărea pentru că eşti orb. Ai fi mers încet înspre o bandă rulantă care urcă undeva înspre un etaj indefinit, unde zilele se sparg şi chiar simţi cum te doare mintea. Şi în ochii ei nu vezi nimic, nici un semn de iubire în spatele lacrimilor plânse degeaba, o iubire care ar fi trebuit să ţină ani buni. Şi poate chiar încerci să fugi, realizând că de fapt eşti eu, eu, eu, mereu eu, râzi, îţi aprinzi o ţigară, treci pragul, îţi deschizi violoncelul, încerci să auzi şi te îmbarci. Scara te duce tot mai sus, sus, sus, ca pe un scarabeu ce eşti.
“Beetle 2 [monologuri]”
1. chiar am încercat să mă comport cum trebuie-crede-mă-am fost acuzat de presupusă lipsă de maniere de un milion de ori-cel puţin aşa îmi aduc aminte-mama obişnuia să vândă flori într-o piaţă din moscova-şi ştiu că făcea asta doar din amuzament-dat fiind faptul că eram miliardari, acţionari coca cola şi general motors [trebuie să mărturisesc, nici microsoft-ul nu scăpase sferei noastre de interes]-trăiam într-o colibă lângă mare şi aşa am învăţat să fiu liber-tatăl meu a murit pe când aveam cinci ani dar mi s-a spus că se comporta ca un excentric-chiar dacă era fiul unui duce de modă veche cele mai bune zile ale lui erau artificiale şi agitate-îmi lipseşte atât de mult de la vârsta de treisprezece ani când mi-am întâlnit tatăl natural-un funcţionar banal de provincie-mi-a spus bună fiule, cu un zâmbet larg şi cu un ochi scăpărător-eu m-am întors prefăcându-mă că nu m-am născut-surprinzător, a mers-şi-a continuat calculele, şi-a aprins o ţigară şi a mâncat plăcintă cu mere-mama şi tata nu s-au mai întâlnit şi aşa n-a fost niciodată un eu
2. lasă-mă să-ţi spun ceva-alergam pe o câmpie care se transforma în munte-aşa puteam vedea totul dar încă nimic-m-am găsit alături de tine şi amândoi doream să fim morţi în timp ce mergeam nemişcaţi-atunci ai spus că vrei să fii eu de data asta-ai noroc, ţi-am răspuns devenind alt individ care alerga pe o altă câmpie care se transforma într-un alt munte cu un alt tu care nici măcar nu era acolo-tu [tu cel originar, vreau să spun] te holbai la mine uimit preschimbându-te în vechiul meu eu ca o şopârlă-până la urmă tu-eu s-a întors numai ca să rămână blocat între şinele unui marfar-tu-eu şi-a rupt braţul descompunându-se sub soare-în timp ce eu-eu încă aleargă cu noul-tu pe o câmpie care se transformă constant într-un munte-ignorând faptul că e doar o mare-lasă-mă să…
3. [de data asta nu scoate nici un sunet-se prăbuşeşte pe scenă strigând nu nu de ce eu tocmai eu-un reflector îi luminează figura pentru un moment-nici nu mai seamănă cu el însuşi-de fapt nici nu mai e el însuşi-se ridică purtând un smoching îşi culege cutia cu mâncare şi dispare în întuneric-îl poţi auzi cântând un vechi cântec milităresc-după câtva timp cântecul moare]
“182 Porn”
Niciodată n-am crezut că o să mor singur. De fapt, toată viaţa mea am f[beep]tut. Cu asta mă ocup. Exclusiv cu pornografie. Într-un fel, ideea mea e simplă. Însă cum simplitatea înseamnă adeseori geniu, iată-mă reuşind, scriind propriul scenariu x, o porcărie cu nişte extratereştrii care se regulau pe Pământ, interpretând rolul lui Zarkon, fiind premiat cu marele snipe, ajungând un guru al celor care doreau să-şi încerce norocul în pornografie, all the small things/true care truth brings, producând peste o mie de filme şi editând nu mai puţin de 24 de reviste soft/hardcore, californicându-mă, mereu ironic, devastator, bătându-l la cur pe moşu’ de Heffner şi chiar ridiculizându-l pe însuşi Flint, f[beep]tând, f[beep]tând, f[beep]tând aproape tot ce mişca blonde siliconate, brunete super bronzate, roşcate roşcate, gaymen-i notorii, câini, pisici milionare, iepe, vaci, capre, mai ales capre şi supă de ţap, pumni şi capete în pereţi şi în uşă, ratări din ce în ce mai îngrijorătoare, supradoze, sânge pe nas, limbi în pi[beep]dă, p[beep]le în cur, labe, puritate, oligofreni, coca cola, internet, glicerină, lipici, toată lumea, toată lumea, faptul că am avut întotdeauna dreptate, cartea asta, fotografii, caricaturi, colţuri din perete, pe mama, pe mă-ta, oricare ar fi aia, pe Freud, pe Kant, dinozauri, stâlpi de telegraf, afişe electorale, premiile Oscar&Nobel Pentru Literatură, pe ea, un Magnum 44, geniul, dramaturgia tradiţională contemporană, contradicţii în termeni, cele 7 porunci11, chitara roşie, Marshall-ul de 1000w, ce p[beep]la mea mai vreţi de la mine după ce v-am deschis ochii [şi pi[beep]dele] doar ca să-mi dau drumul, rânjind satisfăcut, pe faţa voastră de f[beep]tuţi consumatori de nimic în afară de ceea ce scriu şi fac eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu , eu , eu , eu, eu, eu, eu, eu, eu…
“Snuff”12
Este adevărat. Aţi fost actorii unui snuff. Timpul a expirat. Sau dacă nu a expirat, o va face oricum foarte curând. Aşa că nu aveţi nici o şansă. Puteţi doar să vă holbaţi în pendul, da, aşa încet, uşor, ameţitor, deveniţi timpul, sunteţi pendulul, vă e tot mai somn, tot mai somn, aproape că adormiţi, încet, uşor, abia mai percepeţi realitatea, care e de fapt realitatea mea, intraţi într-un somn profund, de fapt vă treziţi dintr-un somn profund, abia acum vă treziţi, voi număra până la trei şi nu vă veţi mai aminti nimic, nici măcar că aţi fi citit această carte, nici măcar că aţi fost actorii unui snuff, veţi deveni animale comerciale, complet pragmatice, racordate la atât râvnitul american way şi cumpărând orice va purta, poartă sau a purtat semnătura mea, toate cărţile mele, toate piesele de teatru a căror autor sunt, toate filmele făcute după o idee sau un scenariu de-al meu, toate tricourile promoţionale, toate gumele de mestecat, toate băuturile răcoritoare, toate prezervativele, toate spoturile publicitare la care mi-am adus contribuţia, veţi fi influenţaţi de modul meu de a fi şi de atitudinea mea de junkman autentic, ca junkmen-i potenţiali ce sunteţi, generaţii întregi de consumatori de 45-uri, toţi la picioarele mele, mai ales pentru că abia acum vă veţi da seama ce înseamnă cu adevărat să trăieşti într-un dric şi mai ales unde duce acest dric, abia acum veţi realiza cum sunteţi într-adevăr, pop & strange, deşi complet inutili, sclavi ai timpului postpostpostpost… şi aşa mai departe, tot mai departe, până nu rămâne nimic, hipnotizaţi de propriile amăgiri şi din când în când de câte un individ ca mine, un zeu de care aveţi nevoie dicolo de freud, dincolo de propriile voastre convingeri, aşa, cât mai uşor, dormiţi trezindu-vă şi atunci devine totul clar-aceasta este noua literatură-acum începe…
unu…
doi…
trei…13
-sfârşit cotidian/cortina-
“Câteodată mor [sau scurtă intervenţie a autorului însuşi]”
Am crescut în spiritul generaţiei alternative a anilor ’90 cu o deschidere inevitabilă spre tot ceea ce înseamnă globalizarea culturii în sens evident proamerican & occidental european, un nou crede şi nu cerceta. Tot acest puzzle poate fi interpretat ca o [auto]satiră.
Mi s-a spus fii tu însuţi. Am fost. Nu mă încadrez în trend. Nici nu mă interesează. Câteodată mor. Morţi simbolice sau fizice. Ar putea fi chiar un roman.
Probabil că literatura de acest fel nu poate fi decât underground/alternativă, prin urmare junk. Literatură junk sau junkliteratură. [Junklit, o răsfăţ.] Un puzzle din ipostaze ciudate, aparent comercial, dublat de imagini şi dacă e posibil, de muzică. Se poate asculta pe muzică14
[mai ales jazz, retro şi (rock) alternativ]- textele vor apărea altfel. Va depinde chiar de artist şi de melodie, de stare de spirit, de momentul zilei. Fiecare bucată din puzzle-ul “Dric I-Pop [&StraNge]” se va transforma, cameleonic, în altă bucată, poate mai extinsă dintr-un puzzle personal. Poate fi înţeles şi ca muzică, în sens armonic şi ritmic, pe o gamă nesfârşită, topind extremele.
Dar mai ales puzzle-ul înseamnă atitudine, implică un mesaj complet, sincretic, e o nouă fază, mereu o fază nouă. Poate fi oare salvat omul junk, junkman-ul zilelor post? Căci este evident că, din când în când, chiar şi el se trezeşte murind.
Şi, aproape incredibil şi eu, câteodată mor.16
BIBLIOGRAFIE ESENŢIALĂ
Janis Joplin-Cheap Thrills/The Beatles-Revolver, Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, Magical Mystery Tour, White Album, Abbey Road, Let it Be/Pink Floyd-A Saucer Full Of Secrets, Ummagumma, Atom Heart Mother, The Dark Side Of The Moon, Wish You Were Here, Animals, The Wall, The Final Cut/Jimi Hendrix-Are You Experienced, Electric Ladyland, Live At Woodstock/Led Zeppelin-I, II, III, IV/The Doors-The Doors, Strange Days/Queen-Queen, Queen II, Sheer Heart Attack, A Night At The Opera, A Day At The Races, News Of The World, Jazz, Live Killers, The Game, Innuendo/David Bowie-Space Oddity, The Man Who Sold The World, Hunky Dory, The Rise And Fall Of Ziggy Stardust And The Spiders From Mars, Aladdin Sane, Scary Monsters & Super Creeps, Hours/Sex Pistols-Nevermind The Bollocks/Supertramp-Breakfast In America, Dreamer/Stevie Wonder-Talking Book/The Who-Tommy, Quadrophenia/The Rolling Stones-Their Satanic Majesties’ Request, Let It Bleed, Beggar’s Banquet, Goat Head Soup, Sticky Fingers/A Lot Of Jazz/Aretha Frankilin-Greatest Hits/Kate Bush-Never For Ever/Meat Loaf-Bat Out Of Hell/ Nirvana-Bleach, Nevermind, Incesticide, In Utero/Blur-Leisure, Modern Life Is Rubbish, Parklife, The Great Escape, Blur, 13/Oasis-Definetely Maybe, (What’s The Story?) Morning Glory, Be Here Now, Standing On The Shoulder Of Giants/Radiohead-Pablo Honey, The Bends, OK Computer, Kid A, Amnesiac/Supergrass-I Should Coco, In It For The Money/Pulp Fiction OST/The Cardigans-First Band On The Moon, Gran Turismo/Coldplay-Parachuttes/Red Hot Chili Peppers-Blood Sugar Sex Magik, Californication/Lenny Kravitz-Let Love Rule, Mama Said, Are You Gonna Go My Way, Circus/John Lennon-Imagine, Shaved Fish, Double Fantasy/Blink 182-Cheshire Cat, Dude Ranch, Enema Of The State, Take Off Your Jacket And Pants/Travis-The Man Who/Ringo Starr-Vertical Man/Genesis-Foxtrot, The Lamb Lies Down On BroadwayThe Smashing Pumpkins-Mellon Collie And The Infinite Sadness, Adore/Six Pence Non The Richer-Six Pence None The Richer/The Foo Fighters-The Color And The Shape, Nothing Left To Lose/Björk-Debut, Post/Fionna Apple-Criminal, When The Pawn/Beck-Mellow Gold, Odelay, Mutations, Midnite Vultures/Metallica-The Black Album, Load, Reload/Paul McCartney-Band On The Run, Wings at the Speed of Sound/Flaming Pie/Gomez-Gomez/Elton John-The Yellow Brick Road, Madman Across The Water, Songs From the West Coast/R.E.M.-Murmur, Automatic For The People, Monster, Up/Presidents Of The USA-Presidents Of The USA/U2-Joshua Tree, Achtung Baby, Zooropa, Pop & mulţi alţii
Note:
Faza I (LP)17
1.Ummagumma/2.Love /2#/Blind/3.Parc/4.Inciul Creaţiei/5.Orgie în stil gangsta’ rap autohton (striptease nr.5)/6.Jazz/7.Tremble/8.Iggy/9.Secretul Curţii Bătrâne/10.Un minut prea târziu./11.Pistolero!Gunman!
Faza II (EP)18
Junkman
Faza III (LP)19
1.Fachir/2.Pop/3.Plastic/4.Muscă fără aripi/5.Suită în Bb min/6.Ştiu că într-o zi se va întâmpla/7.MD/8.Fandango/9.Limp/10.Iepurele de pe Lună/ 11.Cannonball (1933)/12.Pacific./13.mIRC/14.Bloody Mary/15.Fuzz/ 16.Fitzge-rald./17.Par/fait
Faza IV (LP)20
1.2000&1/2.Prank/3.Fata mov/4.Tobacco Stain/5.Drank (II)/6.STF/7.Întoar-cerea morsei/8.45/9.Pistolero!Gunman! (35)/10.Alan’s Psychedelic/11.Manga
Faza V (LP)21
1.Dric/2.Atomic Bomberman/3.I’m Only Sleeping/4.Sewer Boy/5.De ce nu voi vedea niciodată şobolanul sau cum am ajuns ştire senzaţională/6.Nil/7.Beetle/ 8.Beetle 2 [monologuri]/9.182 Porn/10.Snuff
1epilog@yahoo.huyhnm.com
sper că a fost la fel de bine pentru voi ca şi pentru mine
yo-yo-jucăria favorită a copiiilor dumneavoastră [numai 2,45$ pentru un crăciun fericit
2[revista pedofilului întârziat anul/-3 luna 47/]rolling stone mgz
3
[în total au folosit şapte cutii de bureţi clean]
4
and i think is gonna be a long long time/’til touchdown brings me round again to find/ i’m not the man they think i am at home/oh no no no, i’m the rocket …rabbit/ …stupid Bernie Taupin, he just had to write this damn poem.
5
Readers Digest/1/44/2123
6
so lonely/gonna die/gonna die/if I ain’t dead already….gonna die/gonna die/gonna die/////
7
traducere liberă
8
i’m so happy/’cause today i found my friends/they’re in my head
i’m so ugly/that’s ok ‘cause so are you/broken mirrors
9
i don’t know why you say hello i say goodbye
10
cry-iii-iii-ing cry-iii-iii-ing
11
1.kill your parents.2.kill your brothers&sisters.3.kill your teachers.4.kill the priest.5.kill innocent animals.6.kill everybody.7.kill yourself
12
snuff=formă de pornografie (reală sau falsificată) care implică, odată încheiat actul sexual, uciderea partenerului cu scopul sporirii plăcerii sexuale (de preferat simultan cu orgasmul)
13
dricuri [parcate paralel]
14
vezi şi bibliografia esenţială
15
vezi şi restul Dric-urilor
16
<Iustus din Tiberias, în cartea sa intitulată “Coroana”, spune că în cursul Socrate] Platon se urcă la tribună şi începu: “Bărbaţi atenieni, deşi sunt cel mai tânăr din cei care s-au urcat la tribună să vă vorbească…”, dar aici judecătorii începură să strige :”Dă-te jos! Dă-te jos!”> (D. Laertios)
17
©Peca Ştefan august 1999- februarie 2000
18
©Peca Ştefan octombrie-noiembrie 2000
19
©Peca Ştefan martie 2000-ianuarie 2001
20
©Peca Ştefan ianuarie 2001
21
©Peca Ştefan ianuarie-februarie 2001
| 
~> alte recomandări