~ Tudor Creţu - ***
~ Tudor Creţu - ***
~ Tudor Creţu - ***
~ Constantin Virgil Bănescu - camera copilăriei mele
~ Constantin Virgil Bănescu - încă
~ Constantin Virgil Bănescu - de-aici până acolo
~ Chris Tănăsescu - lucru pentru unitatea fiinţei umane
~ Daniel Sur - 30
~ Lucia Dărămuş - I See
~ Adrian Suciu - eminescu la tot cartieru'
~ Adrian Suciu - Din fiii şarpelui
~ Adrian Suciu -Negustori de foc
~ Mihaela Suleap - Moody Monday

***

de Tudor Creţu

sunt tânăr şi sângele mi-e mai cald
decât cafeaua de dimineaţă
pot să îi aud globulele ciocnindu-se
să confund clinchetul lor
cu zarurile amestecate
în pahare
iar mâna când mi-o trec prin păr
îmi pare că aud sălbaticii
apropiindu-se printre desişuri

mă privesc în oglindă
e ca şi cum aş privi stropi de apă sclipind
de-a lungul liniei vieţii

sunt tânăr
şi poate c-o să ţină
(atât cât să-ţi treci palma
peste plopii înalţi)

***

de Tudor Creţu

e o veşnicie
ca o plimbare în cizme de cauciuc
pe întinderi de pâine înmuiată
în vinul cel roşu şi sfânt

am crezut că vom dărâma porţile
tot bătând la ele că vom stinge focurile scuipând
noi cei cu mâini şi picioare
cu oase învelite în straturi de carne şi piele
şi care nu mai putem ridica ochii
decât până-n tavan
nici măcar ascultând cântecul
respiraţia caldă a copilului crescut în haine ude

căci ne vor creşte mustăţi de gheaţă
lungi ca şi cele de somn ni le vom rupe
din când în când c-un zgomot sec
şi vor rămâne nişte cioturi tăioase
ce vor creşte la loc

***

de Tudor Creţu

fripturi multe fripturi
bere şi ardei iute bărbaţi adevăraţi
cu plămâni imenşi ca un nor
şi oase ce-au fost în altă viaţă mânere de cuţit
stăm la o masă cu picioarele înfipte
în pâmântul reavăn stăm la o masă
plouă şi ninge noi ne lăsăm pe spătarul scaunelor
trăgând şi mai adânc din ţigară
râzând şi mai tare
suntem cei ale căror trupuri vor fi într-o zi desenate
pe cadranele ceasurilor
şi generaţii la rând vor trece
până când vârful ţagărei va străbate distanţa
dintre tălpile noastre crăpate şi creştet

camera copilăriei mele

de Constantin Virgil Bănescu

îmi amintesc visul acela
de la cinci ani
când mă trezeam
în camera copilăriei mele
(cameră pe colţ friguroasă fără pereţi dubli
la etajul al treilea)
şi căutam aerul
aerul de-afară
de-afară de tot

mă ridicam din pat
(pat dublu triplu cvadruplu înmiit de la o vreme)
ieşeam din apartament
şi începeam să cobor
spre aer
aerul de-afară
de-afară de tot

deodată
îmi dădeam seama
că aş ajunge mult mai uşor
la aer
aerul de-afară
de-afară de tot
dacă m-aş întoarce în cameră
şi aş sări de la fereastră
în iarba luminoasă din faţa blocului

aşa că mă întorceam în cameră
şi săream de la fereastră
în iarba luminoasă din faţa blocului

încă

de Constantin Virgil Bănescu

încă mai cred
în ce-am văzut
în ce văd
de pe acoperişul acestei case în formă de pantof

încă mai cred
în ce-am văzut
în ce văd
de pe acoperişul acestui pantof în formă de casă

încă mai cred
în ce-am văzut
în ce văd
de pe acoperişul trupului meu

încă mă cred pe mine
mai mult decât Îl cred pe Dumnezeul meu

de-aici până acolo

de Constantin Virgil Bănescu

miezul zilei se întunecă

deasupra trabantului
ţâşneşte ultima lumină roşie
a orelor acestea

de-aici până acolo

de-aici până acolo
ţine iubirea mea

cât încă văd
surâsul tău
ochii unghiilor tale
frunza ce sare peste toate frunzele
şi la urmă
îngăduinţa pe care ne-o dă oboseala

lucru pentru unitatea fiinţei umane
[ex-partitură zappologică - fragment]

de Chris Tănăsescu

Drumul de la staţia de metrou
pân-la biserică, un fir pe care
se numără nişte noduri - vii, poate.

Nu e nicio arcă, este corul,
au trimis pe careva c-un platou
pentru danii, dar mâinile par goale.

Şi-n dealu' spirii, 'n firu' firii-un tablou
vivant ai fi zis, de-unde lipseşte cerul -
doar se-aude-un incendiu, pe sub soare:

răsare o planetă plată până în inimi
atunci când îngânăm numele tău -

poţi însă găsi imnuri de slavă şi în ziarul de prânz şi pe site-ul magazinelor carrefour (la secţiunea fără TVA) ca şi pe canalul Diastasis TV, unde apropos am văzut deunăzi un meseriaş zicând că un ménage a trois e o reflectare în budoar a perihorezei (da' noi numa' când am auzit vorba asta am hăhăit - s-a dus amorul), deşi mi s-a părut mai palpitant ce era pe disco-very unde demonstrau că pământul a fost iniţial plat şi abia apoi a început să se curbeze din pricina unor câmpuri mineralo-magnetice, olsoniene, zice-se.; aşa că p-ormă ne-am uitat la porno:

pentru guri pătrate
vorba-i pe la spate,
la surâs angelic
un phallus famelic,
la o peroraţie
se cere -o fellatio.

Refren: şi-apoi la refren/ se bea mult semen/ seamăna tot bea un tău/ de semen de-al tău

"porno" din greacă - prostituată, înrudit cu a vinde
sau poate mai degrabă cu - porfirizare:

sub piaţa unirii vor face-o parcare pe
mai multe nivele, să spele lovele
şi vor fi acolo copii de vânzare

după ce te saturi de-aşa o piele
mătăsoasă, găseşti nişte otrepe
să ţi-i cumpere pe post de saci de organe

de dat în vest; se trag la greu şi ţepe
cu pitici pe post de plozi - de la tele
vizor afli dup-aia că-s varză cu carne:

lăsaţi să cadă sub autostradă/ ultimul salt până-n asfalt/
ca ţiganul la mal de-oceanu'/ când nu mai eşti eşti hrană la peşti.

[Grigore Negrescu - "Petrol şi păsări"]

Numai la Kaufland (la Caucaland)
sunt amatori de ghete gote, de
omerta şi de cârdăşii la stat

la coadă la mobile atoatede
nunţătoare - flămânzi de aberant,
visăm naturist, ne trezim pe blat:

în mediul ravisant suntem desant,
de conservanţi politici şi de e-
uri psihice stând strâmbe-n strat -

pe pragul bisericii umbra încet mai îngână
licoarea de sâmbur al gurii - port în ochi ortul:

un ban pentru ziduri/ şi-un ban pentru kharmă/
mărunt pentru viduri/ o bancnotă de iarbă -

aşa citeam în inscripţia în piatră de deasupra uşii
că ar fi lăsat vorbă nişte ctitori
ale căror imagini fumurii se vedeau uneori noaptea
de la benzinăria de vis-a-vis
când deschidea careva uşa în fugă, poate într-un
acces de erotism agapic,
adamic, adamantin - şi iriza aura candelei de-acolo,
c-ar fi închinată, cu aer cu tot
unui ipostas al fidelităţii: citeam în piatră şi
ne-nchipuiam ce este,
cine este cu noi, noi unul cu altul nerăspunzând
întrebării lui anna,
fiindu-ne povestea vie, cu paharele pline de-argint,
păstrându-ne mereu,
acelaşi nume, aceleaşi nume:

aici în barul de lângă benzinărie
noi stăteam cu capul în monitoare
eram poate singurii care nu

închideam ferestrele cu reclame
ţâşnind într-una pe net - pe vereşie
nu mai dădeau, sorbeam doar cireşul

înflorit la tine pe desktop, o erezie
a ochiului alb, vindecat de teamă:
"radiază-ntre gene, şi raza-i e internetul" -

Am fi stat o veşnicie la coadă, doar să ne bucurăm,
de surâsul funcţionarei în receptor: "aici greşală",

mirosind a parfum bulgăresc şi-a ţigări ultralights
şi cojindu-şi discret oja de pe unghii.

Pe hol era un televizor la care
îl vedeam pe omul acela - un
coregraf taivanez sau

aşa ceva - iar showul mega bun,
caligrafii, "cursives", aveau chiar sarea
pământului - c-un semn, o cruce tau

(tao) călătorea de toată jalea
de pe ecran 'n ghişeul de alun,
luându-i funcţionarei maul:

(ştiam că o să i se facă foame
aşa că aveam s-o servim cu o foaie
(pe care scrisesem o partitură ne'mpărţită))
[Aroma -low, a Roma - love, ero maloy, errorm alloy, ar ma che tlon, etc]

Dom'l-io zic bine-a făcut ceauşescu
zice-un pensionar de la coadă
c-a mai dărâmat din biserici

că cu curvele-astea de sida
ne-umpleam la icoane, la cules cu
pupături pe lemn. Şi-acu-s isterice

boarfele de paşte, şi-i trag cu iisusu'
că li-i drag cu sus-n jos, şi-o odă
o dă toate, ude, da' jinduie-Americă:

[se cântă la cană de lut:]

Un ceas ceahlău - a plângă şi a hulă
de hău: umplută-i până-n culă irima
de jăluiala Irimiii, în dăsag
adânc cu sânge negru-i grui iosag
a lungu' lumii de amar - prefai
s-aştept, goz prins 'ntr-o orie a oarelor
făr' rai, un iadeş umblător să soarelui
dezghioc sub şapte vrâste de gherdan -
din lut o lotcă a văzului prezghihuind s-iordan.

promo:
nu-i greu gratis, nu-s buni banii, n-am tras traiul
cel bun, dar iată cum produsul nostru
cartezian te ţine treaz când ai
mai mult de lucru - sună, suntem şi
în somn la dispoziţie, şi-ţi tragi trup
nou: cu multifuncţii polivit
pe baz' de plante, fără bazne, 'n clei
clorofilos: sau în latină nostrum,
cu echo echologic şi de grâne graiuri.

Aşa tot părea că ne trimite bezele prin geamul barului de la benzinărie, printre flashurile monitoarelor de la net, dar de fapt i se aplecase de la atâta apă plată; ceilalţi spuneau că toamna îşi pune uneori nişte coji de nucă verzi pe ochi şi merge aşa ca un orbete prin oraş: ştie el cică unde se opreşte, acolo-şi dă nuca jos şi în petele de pe pleoape zice că s-ar fi întipărit ca nişte icoane mărunte, pictate în piele; ne-am uitat de vreo câteva ori cu atenţie da' nu pot să zic că era chiar aşa - în tot cazul el zicea că acolo unde s-a oprit era locul; locul pe care îl căutam - eu însă recunosc că nu ştiusem că am fi căutat ceva, fie un loc sau ce-o mai fi fiind acolo să fie de găsit. Uneori mă ţineam totuşi după ei la-ntâmplare, aşa cum schimbi uneori posturile cu telecomanda când nu poţi dormi, sau când tot sari de la un site la altul.

Zice - un om un nod
în gât
de fire

pe-un fir
vârât în
punctul nord

când ard
cusut cu
un sul de aer.

Cu o sută de metri mai încolo acelaşi cor,
acelaşi care se-aude când nu trec maşini -
la încă o sută de metri, gura metroului,
terasa cu băieţii care cine
ştie cât or mai vrea, că mai vor,
apoi plopii, tabliştii din marginea parcului,
intersecţiile care parcă sar
printre gropi, tarabele acoperite de-o mână
împărţind foi, evitând să se-agaţe-ntr-un cui.

30

de Daniel Sur

Suntem generaţia dispusă.
Noi n-avem dorinţe şi nici nume,
Părintii noştri trăiesc în insectare
Doar îndemânarea ni i-a livrat pe loc.

Noi suntem generaţia vagoanelor cu clandestini
Şi-a gândurilor din plumb radioactiv.
Noi suportăm încă mirosul de cărbune
Şi aerul care şi-a pierdut tinereţea.

Suntem generaţia mută,
Sufocată de tone de hârtie igienică.
Şi dacă totuşi mai clocotim, din când în când,
Nu reuşim decât să deraiem trenuri marfare.

Noi suntem oamenii capcanelor sigure
Şi-ai valutei convertibile.
Copiii mutilaţi al săptămânilor de închiriat,
Noi avem adeverinţe medicale care ne scutesc de la moarte.

Suntem generaţia înjunghiaţilor,
Închişi în otravă ca nişte avortoni.
Nebuni dezbrăcaţi de conflicte seducătoare
Tatuaţi cu muşte verzi pe toată pielea.

Noi suntem generaţia deşelată,
Istoria suferă de obezitate, are cel puţin 130 de kilograme.
Speranţele noastre nu sunt decât şobolani
Care rod în neştire lozinci pline de ştrasuri şi falsuri.

Suntem generaţia apocalipsei ratate.
Aşteptam cuminţi în groapa comună din faţa televizorului
Trâmbiţa sfârşitului în difuzoare.
Însă Microsoft ne-a aruncat printr-un clik din nou la început.

Suntem generaţia dispusă.
Suflete goale de securi ruginite,
Infecţii ale demnităţii ce pot să devoreze
Carămidă cu carămidă, întreg Zidul Berlinului.

I See

de Lucia Dărămuş

...văd generaţia mea distrusă de / prostituţia opiniei părinţilor ei / generaţia mea, minţi strălucite ucise / generaţia mea însetată de sex / flămîndă după organe genitale în sînge / generaţia mea care urlă / "if others had not been foolish / we should be so" / atunci am întrebat: / why? why wrestle, death, blood, howl, pain?! / generaţia mea a răspuns / "if others had not been foolish / we should be so" / văd / guri îndopate cu spermă, hashish / priviri furioase fixate-n asfalt / isteria generaţiei mele ucigînd / văd / văd îngerii cu capul de drac / aripile lor inflamate de marihoană / ace răsfirate pe asfaltul / în care se zbat ochii de foc, ochi de aurolaci. // văd / îi văd pe părinţii acestei naţii / bătîndu-se în neocomuniste idei / hoţi cu dosare ascunse / medici furînd pastilele din spital / scuipatul lor atîrnă de un obraz bolnav. // văd / văd două generaţii prostituate / ideologic, biologic, plenar / rupte şi hăul / tuberculoză, SIDA  înfloritoare ca într-un luminos tablou / semnat Van Gogh / evrei, ţigani dispreţuiţi / şomeri flămînzi, morţi, hoţi / criminali pupînd cu buzele icoane / popa lingînd în altar ca pe-o acadea / penisul altui bărbat / văd generaţia mea distrusă de / prostituţia opiniei părinţilor ei / generaţia mea, minţi strălucite ucise / generaţia mea însetată de sex / flămîndă după organe genitale în sînge / generaţia mea care urlă / "if others had not been foolish / we should be so" // şi mai văd.../ cum cei ce sînt văzuţi ucid pe cei ce văd...

eminescu la tot cartieru'

de Adrian Suciu

e mai rău să ai suflet decît să fii mahmur şi gol
sufletul se hrăneşte cu animale ciudate
care nu sună nu miros şi nu se-mperechează la TV

în cişmigiu am văzut că unu' eminescu dă apă la tot cartierul
vin ţigănci cu cărucioare cu bidoane de plastic
cu ţînci mucoşi aninaţi de aerul putred
vin domni doamne domnişoare
şi se-adapă la izvoru' lu' eminescu ăsta
luat individual cred că nici un primar n-a dat mai multă apă
la bucureşti decît băiatu' ăsta

eu zic să-i facem statuie

să-i facem una din piatra cea mai tare
mică micuţă rotundă să ştim sigur
că se topeşte ultima cînd explodează soarele
să fie eminescu ăsta cu apa lui
ultimul semn că am umblat p-acilea

Din fiii şarpelui

de Adrian Suciu

Sînt din fiii şarpelui, din neamul furtunii
M-am născut aproape de foc şi am rămas însemnat.
În pruncie, am formulat Principiul întîi al libertăţii,
din care pricină m-au alungat
şi port urmă de fier pe obraz. ("Eşti liber
să ucizi dacă mori
şi să dai foc dacă arzi.")

Femeile care m-au iubit
au murit de plictiseală în anul ciumei. Copiii
pe care-i aveam de la ele
s-au stins şi ei, între timp,
aşteptînd moşteniri fabuloase.

Sînt viu şi-am scris acestea
spre folosul muritorilor: să creadă ei că au înţeles
şi că au fost
pe unde n-au fost niciodată.

Negustori de foc

de Adrian Suciu

Negustori de foc de mătăsuri îşi taie
alene mirările mele, care pe braţe, care pe frunte. Tîrfe
cuminţi slujesc sfînta orgie.

Sînt beat de carne,
oscior nepriceput, chinuind să lase vreo umbră!

Am ucis nebuni feluriţi. Unii trudeau
mădularul înfăşat în rochiţe. Alţii
purtau nume zăngănitoare de regi. Alţii
socoteau paguba drept cîştig.

Cumva,
bat drumurile de treizeci şi atîţia de ani.
Am cunoscut femei care au ars
ca păpuşile în incendii.

Moody Monday

de Mihaela Suleap

1) s-a întâmplat să părăsesc o clădire
şi să mă simt goală
să simt cum din mine ies oameni isterici
ştii, tot felul de cazuri de urgenţă în care ideea e să nu fac victime
şi în niciun caz să mă prăbuşesc
asta, când totul se reduce la minimalism şi nu ştii ce stradă să traversezi
sau pe cine să iei de mână
aşa că o iei tot înainte înainte înainte
sau înainte şi dezorientat
s-a întâmplat în ziua aceea să mă împiedic la ieşire
şi un bărbat frumos să mă ajute să mă ridic şi după, să-mi adun actele
teribil de actual a zâmbit şi a plecat
fără să lase un număr de telefon

2) salvamar când lumii i se rupe de lume
te pierzi printre alge iar algele ţi se pierd prin păr
ţie ţi se pierde vârsta
lor nu le pasă
ca într-un joc de domino te vrei piesa principală
dar uiţi că nu e nimeni să te împingă
nimeni să te îmbrâncească
-jocul e neînceput de la facerea lumii-
accelerezi
prin forţele proprii ai optimismul de a crede că vei învinge
te pierzi -în lumea asta legile fizicii se schimbă-
se schimbă şi organismul tău ca întreg fără ca măcar să-ţi dai seama
unde începe şi unde crezi tu că se termină
un neuron plutind într-o mare de capete moarte

5) mă simt bătrână
mâinile mele sunt tuburi
tu injectezi doar plasmă
el, tristul meu soţ, plînge
fumând pe marginea patului
simte un sfârşit al lumii numai al său
în timp ce eu, bătrână
mă lipesc din ce în ce mai mult de cearceaf
eu, un alb ceva mai mat
subţire
însărcinată cu Mântuitorul Lumii
deasupra
în stomac
se află tot
time capsule din care târziu
nepoţii vor ieşi: fluturi
în sezon de vară

7) un om disperat şi lumea coboară o treaptă
piciorul se întinde lent se transformă
un fel de coastă din care se naşte eva
se sparge coaja şi totul apare în lumină
un asfalt ud pe care praful nu se simte
un fel de mâncare specific japoneză
clipocind apa îşi găseşte locul în chiuvetă
el -> vinovat se simte ca o mamă
o fată aşteptând primul băiat ecografia
deschizandu-i-se în palmă
se simte de parcă în jurul lui
un cerc s-a închis de parcă alţi oameni
vor veni să-l privească
toţi strânşi unii în alţii atât de mult
atât de apăsat
cu forme rotunde la capăt formând o planetă
emoţia lui nu are emoţii
un fel de tristeţe constantă
simţită adânc în ţesut în vârful mâinii
o treaptă

9) zâmbind într-un fel atât de sec
tristeţea
pornind din ochi asemenea unei septicemii din rană
se transmite
îi simt nervurile toate terminaţiile nervoase
întinzându-se mâna lui vrând s-o atingă pe-a mea
încercând o vagă metodă de comunicare
e un fel de joc stupid de-a baba oarba
în care pufnitul în râs:               un alt sacrilegiu
iar
singurătatea lui desprinsă alunecând pe podea
luând contact cu pământul luând-o pe-a mea în braţe
au depus jurământ japonez de tăcere
un hara-kiri atât de demn
un fel de sacrifiu uman
în care victima - faţă de miel -  
se spală pe mâini de păcate
se dezbracă si-şi cere iertare