~ Sorin-Mihai Grad - Investiţii
~ Adrian Ioniţă - Vasul
~ Victor Martin - Desfiinţarea prin supraînfiinţare
~ iQ666 - Conspiraţia verde a planetei albastre
~ Ormeny Francisc - Gigi [Pamflet]
~ Andrei Ruse - Discuţii cu Gelu Diacon [un interviu neterminat]
~ Diana Todea - Menajera
~ Gorun Manolescu - Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiţă
~ Sorin-Mihai Grad - EgoPHobia @ no_name_fest
~ Diana Todea - "No name fest" - apologia culturii alternative

egoZaur

Investiţii

de Sorin-Mihai Grad

O editură anunţă că primeşte poezii în vederea realizării unei antologii de versuri. Nimic spectaculos, dar totuşi e ceva demn de semnalat în viaţa literară mioritică în care poezia nu se prea vinde, aşa că majoritatea editurilor le cer celor care doresc să-şi vadă poemele tipărite-n volum să investească şi altceva în afară de timp şi suflet pentru ca versurile să ajungă într-o carte. Editura care lansa anunţul nu era deloc cunoscută, nu are nici acum site pe internet, dar asta contează mai puţin pentru cei cu pretenţii sau visuri de poeţi care n-au ajuns încă să fie debutaţi în volum şi nici n-au binevoit să-şi cumpere acest lucru.

Versificator sporadic, cu mici succese pe tărâm literar care pentru majoritatea celor pe care-i puteţi citi în EgoPHobia la poezie sunt mai degrabă amănunte nedemne a fi pomenite în CV, m-am gândit că n-am ce pierde dacă le trimit câteva poezii, aşa că am întârziat cu două ore apariţia acestui număr al revistei noastre pentru a pregăti fişierele cu texte în formatul cerut de editura respectivă. Mai mult, pentru că adresa lor era pe un server gratuit, am cerut şi o confirmare de primire a materialelor trimise, pentru a fi sigur că nu s-au rătăcit printre sacii de mesaje nedorite care bântuie internetul. Oameni serioşi, mi-au semnalat primirea poemelor.

Peste câteva zile primesc de la ei un e-mail aşteptat, conţinând însă o surpriză. Nu vă gândiţi că entuziasmaţi de textele mele s-au gândit să-mi editeze volumul de debut, deşi ar fi fost frumos, de ce să n-o recunosc. În mesaj eram anunţat că poemele mele au fost acceptate spre publicare, însă fiecare autor selectat trebuie să se angajeze la cumpărarea a minim 20 de exemplare ale antologiei, care se vinde la un preţ modest, în caz contrar urmând a-i fi eliminate creaţiile din volum. Consecvent, încă, liniei pe care mi-am impus-o de a nu investi în, să-i spun aşa, cariera mea literară mai mult decât timp, muncă şi taxe poştale, i-am refuzat, ratând astfel şansa de a fi publicat în antologia cu pricina, pentru care presupun c-au găsit totuşi destui clienţi dornici ca, pentru o sumă mică, să aibă 20 de cărţi în care le apar plăsmuirile propriilor imaginaţii. Le-am scris că nu mi se pare corect că au anunţat abia după jurizare condiţia eliminatorie. Credeam că nu mă vor băga în seamă şi că doar mi-am făcut inutil nişte duşmani, dar peste câteva săptămâni editura respectivă a anunţat că primeşte texte pentru o nouă antologie de poezie, de data aceasta cu o temă dată. M-a surprins plăcut să văd că anunţul cuprindea şi precizarea că autorii selectaţi se obligă să achiziţioneze un anumit număr de exemplare ale antologiei, la un preţ din nou foarte mic.

Vasul

de Adrian Ioniţă

Cu câţiva ani în urmă, într-una din obişnuitele mele pelegrinări prin magazinele de antichităţi, am cumpărat un  vas de bronz de o frumuseţe deosebită. Vasul  provenea din Cambodgia şi a fost creat în secolul V e.n., să servească ca altar într-un sanctuar din Angkor Borei, un centru cultural important din  regatul Nokor Phnom. Se spune că vasul, numit de budişti kalasha, conţinea amrita, elixirul imortalitaţii. Benzile decorative reprezentând frunze de lotus şi perle, forma, contururile şi patina superbă erau motive suficiente ca să mă convingă să îl cumpăr, însă trebuie să recunosc că discuţia pe care am avut-o cu anticarul despre simbolistica vasului în cultura orientală a fost determinantă. În mintea sa, acel vas nu era numai un vestigiu de civilizaţie apusă, dar şi un monument spiritual al gândirii umane. Intrigat de misterul vasului, am hotărât să fac o mică cercetare în jurul său, efort ce s-a materializat în rândurile de faţă.
Metafora vasului este foarte populară în filosofia indiană, în teoriile despre percepţie ale şcolii budiste Sautrantika, sau în cele de speculaţie filosofică a unor logicieni ca Dharmakirti sau Dignaga. Motivul său serveşte şi astăzi în şcolile budiste sau Advaita, fiind un element de argumentare în probleme de existenţă/non-existenţă, parte-întreg, calităţi şi substanţă, auto-relevaţie sau conştiinţă. În multe dintre aceste scrieri apar argumente de genul celor descrise mai jos.

Atunci când cineva percepe un vas, există o activitate mentală, şi apoi o sistare a ei; apoi o nouă activitate mentală, şi realizarea faptului că eu cunosc vasul, această cogniţie ignorând primul moment de conştienţă. Dacă nici simţurile, nici obiectele externe nu ar putea produce auto-relevanţa cunoaşterii prin ele însele, toată lumea ar fi oarbă şi auto-relevanţa ar fi imposibilă.  Vasul inspiră şi multe argumente legate de creator şi creaţie: dacă este făcut din lut, nu este decât o stare a sa, şi atunci când ea se schimbă, putem spune că efectul-vas a fost distrus dar nu şi cauza lui, (lutul) care rămâne la fel. Creatorul este văzut ca un agent cauzal precum un olar este producătorul unui vas, cauza materială pentru producerea vasului fiind lutul. Substanţa rămâne la fel în toate stările ei şi, pentru acest motiv, efectele există înaintea operaţiei instrumentelor cauzale. Această idee, pe cât de paradoxală, este foarte populară în fizica cuantică şi a dus astăzi la formularea unei teorii a teoriilor care încearcă să găsească legi unificatoare ce funcţionează atât la nivel macroscopic, cât şi la nivel  microscopic. Dar un vas făcut din lut nu este mai mult decât lut, şi realitatea sa va rămâne mereu lutul. Este doar o greşeală a imaginaţiei noastre pentru că nimeni nu poate arăta că realitatea vasului este diferită de cea a lutului. Pentru a percepe un vas, avem nevoie de ochi şi de lumina unei lămpi, dar pentru a percepe lumina unei lămpi avem nevoie doar de ochi.

Budismul a dezvoltat o adevărată doctrină a momentalului: existenţa este capacitatea de a produce totul. O definiţie foarte curioasă. Acel vas ales ca exemplu de existenţă produce nişte efecte în momentul prezent, care nu sunt identice în trecut şi viitor. Dacă generarea realităţii variază în momente diferite, atunci şi obiectele trebuie să fie diferite din moment ce vasul nu produce în prezent aceeaşi prezentare în trecut şi viitor. La acest argument, există desigur obiecţia conform căreia capacitatea de generare nu poate fi cunoscută atât timp cât efectele produse sunt cunoscute şi, de capacitatea de a produce efecte este considerată ca existenţă sau fiinţă, atunci existenţa sau fiinţa efectului nu poate fi cunoscută până când nu produce un alt efect, şi acest lucru merge "ad infinitum".  Mai mult, dacă toate lucrurile ar fi momentane, nu ar exista un observator permanent care să observe schimbarea. Ei bine, şi acest argument este discutabil. Definiţia budistă a fiinţei sau a existenţei este, desigur, "capacitatea". Sămânţa este capacitatea de a produce planta şi, chiar dacă această capacitate are nevoie de altă capacitate pentru a produce efecte, faptul care a fost perceput rămâne. Deşi lucrurile sunt momentane, putem avea concomitenţă între ele atât timp cât forma lor aparentă nu este diferită. Concomitenţa dintre două lucruri este bazată pe similaritate şi nu este identitate.

O obiecţie împotriva momentalismului apare atunci când o cauză este însoţită de anumite contingenţe, înainte de a produce efecte; de exemplu, sămânţa are nevoie de pământ şi apă, printre altele. Răspunsul la acest argument ar fi că sămânţa nu există înainte şi efectul se produce după ce apar aceste contingenţe dar, că există un fel de efectivitate a unui "moment-sămânţă" particular, care produce atât condiţiile, cât şi efectul (plantă).  Doctrina momentalismului este un corolar direct al metafizicii budiste şi a fost foarte criticată de şcolile budiste care au urmat-o, deşi budismul nu a crezut niciodată în permanenţă. Noţiunea de permanenţă este derivată din noţiunea de permanenţă a Sinelui, dar şi aceasta este refutată de budism. Ceea ce apare ca Sine, este un mănunchi de emoţii, idei şi tendinţe active, manifestate într-un anumit moment, pentru ca în momentul următor să se dizolve şi să facă loc altui mănunchi, determinat de cel precedent, şi aşa mai departe...

În afară de emoţii, idei şi tendinţe active, noi nu putem descoperi un Sine separat sau un Suflet. Aparenţa iluzorie a Sinelui este un produs-combinaţie a tuturor ideilor, a emoţiilor, etc., iar conştiinţa Sinelui este un produs-rezultant al acestor combinaţii într-un anumit moment. Faptul că îmi amintesc că am existat pentru mult timp în trecut nu demonstrează existenţa unui suflet permanent pentru aceeaşi perioadă de timp. Când cineva spune "acesta este acel vas", el îl percepe cu ochii într-un anumit moment, dar faptul că "acest vas" este la fel cu "acel vas" este un fapt care nu poate fi perceput de simţuri.  Este evident că memoria "acelui vas" se referă la un vas perceput în trecut, pe când "acest vas" este un vas care se află în faţa ochilor săi.  Între obiectele memoriei cu referire la trecut şi cele percepute în prezent există un fel de iluzie care ne face să le considerăm identice. Această observaţie este adevărată şi atunci când vorbim de suflet. Deşi în fiecare moment obiectele suferă disoluţii şi dispar, ele par să persiste datorită acestei iluzii a permanenţei, care ne face să uităm că până şi noi nu mai suntem la fel, că trupul trece în permanenţă prin modificări, schimbări sau distrugere.

După budişti, un lucru este un fel de conglomerat de caracteristici în permanentă schimbare. Existenţa constă din producerea unui efect, şi orice schimbare a efectului este o schimbare a existenţei. Fiecare moment este asociat cu un alt efect; dacă lucrurile ar fi permanente, toate modificările şi schimbările nu ar avea nici un rost. Existenţa vasului devine cunoscută prin impresia pe care a lăsat-o asupra minţii noastre. Dacă vasul nu ar avea această putere, am putea spune că el nu există.

Ajuns în acest punct, m-am ridicat de la masa de scris şi am aruncat o privire asupra vasului. În toţi aceşti ani de când l-am cumpărat, a rămas acelaşi, poate doar patina a schimbat un ton de culoare, altfel, se "prezintă" tot atât de glorios în faţa ochilor mei ca în ziua în care l-am adus acasă. Dacă s-a schimbat totuşi ceva, s-a schimbat în mine; de câte ori torn apă în el, simt că oglinda sa mă absoarbe în imortalitate, cu pământul, cu cerul, cu stelele şi cu tot acest univers.

Desfiinţarea prin supraînfiinţare

de Victor Martin

            Inginerul nu este un intelectual. Nici scriitorul nu este un intelectual. Nici filozoful, nici profesorul, nici pictorul, nici criticul literar, nici strungarul. Până la un punct.
Acest punct este depăşirea condiţiei de inginer, scriitor, filozof etc. Este sărirea peste propria condiţie meschină şi saltul în intelectualitate.
Intelectual eşti pur şi simplu. Sau nu eşti.
Intelectualitatea este o formă superioară de autopercepţie şi percepţie externă, în acelaşi timp. Întâi trebuie să-ţi depăşeşti condiţia primară de inginer, istoric, filozof, sau poet şi trecerea la condiţia secundară, superioară, de intelectual.
Dacă ai ajuns la aceasta condiţie, e de la sine înţeles că ai capacitatea de a-ţi conştientiza condiţia. Nu mai rămâne decât să poţi demonstra şi altora că eşti intelectual. Dacă reuşeşti să activezi şi percepţia externă asupra ta, eşti un intelectual recunoscut. Nu cunoscut, ci recunoscut; sunt mulţi intelectuali de faţadă foarte cunoscuţi, dar nu recunoscuţi.
Numai intelectualul recunoscut se poate bucura de un succes real. Cunoscuţi sunt şi cântăreţii de manele, şi politicienii, dar aceştia nu sunt intelectuali. Numai intelectualul recunoscut este unul adevărat şi nu presupus intelectual. Să te crezi intelectual sau să te recunoască lumea ca intelectual nu este de-ajuns. Cele două componente, externă şi internă, publicul şi conştientizarea proprie, trebuie să acţioneze simultan.
Nu mai vorbim de cea de-a treia componentă: cel care recunoaşte şi atestă calitatea de intelectual a cuiva. Dacă am face-o, ar trebui sa analizăm un lucru de la sine înţeles. Dacă un intelectual recunoaşte calitatea de intelectual a cuiva, iar el este recunoscut de un altul, care este recunoscut de un altul şi aşa mai departe, putem da, în acest lanţ teoretic, peste un intelectual ambiguu şi tot eşafodajul se dărâmă. Lucrul e imposibil deoarece doar un intelectual adevărat poate înţelege şi recunoaşte alt intelectual.
La nivel primar, de inginer, doctor, matematician, cercetător sau scriitor, poţi afirma că nu poţi înţelege ceva. Nu te faci de ruşine. Pui mâna pe carte, citeşti, socoteşti, cercetezi, perfecţionezi, inventezi, ajungi la o concluzie.
Profesionalismul lucrează cu adevăruri relative, intelectualitatea cu adevăruri absolute. Trecerea de la profesionalism la intelectualitate e drumul de la dialectică la dogmatism.
Dacă ai ajuns intelectual, nu mai ai voie să afirmi că nu înţelegi ceva. Pentru intelectual nu există lucru de neînţeles; toate lucrurile sunt de la sine înţelese, dogmatice.
Intelectualul trebuie să înţeleagă orice, chiar şi la nivel intuitiv, dacă nu e posibil altfel. O inteligenţă superioară, cum este cea a intelectualului, nu are voie să se dea bătută în faţa enigmelor existenţiale sau de alt fel.
De la inteligenţă se aşteaptă mai mult decât punerea în practică a unei idei: se aşteaptă ideea.
Condiţia de intelectual este o condiţie ingrată. Oamenii conştienţi de acest lucru se feresc să afirme că sunt intelectuali. Ca intelectual, se cere prea mult de la tine. Sună frumos să fii considerat intelectual şi numai proştii pot cădea în capcana de a se considera aşa, fără a avea vreun merit.
La starea de intelectual ajungi doar dacă îţi vezi de treabă, în condiţia ta primară de scriitor, inginer sau orice altceva. Dacă nu-ţi stă capul la faptul că ar fi bine să fii considerat intelectual, eşti mult mai liber să te perfecţionezi, să inventezi, să şlefuieşti ce-ai făcut. Dacă nu cauţi intelectualitatea ca pe o emblemă, aceasta poate plana asupra ta tot timpul.
E bine, totuşi, ca această aripă de înger să te atingă cât mai târziu posibil, să te lase să-ţi trăieşti viaţa şi să-ţi vezi de meseria de inginer, cercetător, filozof, scriitor de vagoane sau orice altceva.
Dacă vrei  să distrugi un profesionist, dă-i iluzia că e intelectual! Începi să-l lauzi, să-l premiezi, să-l minţi că e peste măsură de frumos, talentat şi inteligent.
Desfiinţarea prin supraînfiinţare e o metodă cunoscută de veacuri, mai ales de cei vicleni. Se ştie că nu ţi-e prieten cel ce te laudă, ci acela care te critică, numai că puţini au predispoziţie să recepteze critica în mod pozitiv. Cei mai mulţi au predispoziţie să fie linguşiţi, lăudaţi, premiaţi sau retribuiţi fără merit şi văd intelectualitatea ca pe un scop în sine.
Între intelectualism şi intelectualitate e o mare diferenţă; atât de mare, încât foarte puţini o văd.
Problema nu e dacă un inginer, filozof sau poet e un intelectual, ci faptul că, dacă vrea să fie un intelectual adevărat, de marcă, trebuie să sară cât mai târziu de pe treapta de meseriaş pe aceea de intelectual. Nu trebuie să ajungă la destinaţie, uitând staţia de plecare.
Intelectualul forţat, cel care urmăreşte succesul facil, nu are viitor; fără trecut, nu există nici un viitor.
Condiţia de intelectual nu e legată neapărat de cognitiv, de diplome, premii sau medalii. Şi un sudor poate fi intelectual, cum, tot atât de bine, un academician poate să nu fie. Umbra Elenei Ceauşescu planează asupra multora.
Pseudointelectualii, cei care se denumesc singuri intelectuali, de un mic grup de prieteni sau de un mic grup de interese, deţin, pe moment, pârghiile puterii: reviste, televiziuni, rubrici permanente în ziare de mare tiraj sau funcţii bine plătite. Lor le convine să afirme că avem democraţie, dar aceasta nu e decât o pseudodemocraţie, o putere a poporului influenţat de ei. Puterea mârlanului nu poate susţine decât puterea pseudointelectualului, cel autoimpus şi fără nici un fundament profesional.
Un profesionist de excepţie poate deveni intelectual. Invers, drumul e imposibil. Intelectualul nu se denumeşte şi nu se autodenumeşte, intelectualitatea fiind mai mult sau mai puţin inefabilă.
Din păcate, avem prea mulţi intelectuali fabricaţi, doar aşa, să nu zicem că nu avem şi noi intelectuali. Până la o pătură de intelectuali adevăraţi, mai avem de mers. Aceştia nu se formează doar printr-o simplă schimbare de regim.
Orice tranziţie creează pseudointelectualitate. De aceasta se scapă greu. Cei ce se autointitulează azi intelectuali au de mâncat nişte bani; chiar şi de la UE. Când se va forma o intelectualitate adevărată, va fi nevoită să plătească oalele sparte de intelectualitatea actualei tranziţii. Tragic e faptul că adulatorii, sinceri sau falşi, te pot face intelectual pentru numai un vot, un sejur în Germania sau, mai rău, pentru o bere sau o friptură. 

Epoca pe care o trăim e asemănătoare anilor '50. Pseudointelectualii primilor ani de comunism au trăit din împrumuturi, pe care le-au platit intelectualii comunişti ai anilor '70.
Există tendinţa de a-i considera intelectuali pe filologi, pentru că stau mai mult între cărţi. Nu timpul pierdut în bibliotecă te face intelectual, ci puterea de percepţie a ceea ce citeşti. Pot exista intelectuali care n-au citit decât o carte în viaţa lor. Depinde care este acea carte şi, mai ales, dacă au înţeles-o bine, foarte bine chiar, altfel decât cel cu inteligenţă limitată. Marii teologi, revoluţionarii religiei, nu au avut nevoie decât de Biblie pentru a-şi fundamenta propriile concepte.
Degeaba stai în bibliotecă; numărul cărţilor citite nu-ţi foloseşte decât dacă ai înzestrarea naturală de a te ridica deasupra lor. Nu este intelectual cel ce a citit mult, ci acela care a citit cu folos.
Nimeni nu poate citi cât ar vrea; totdeauna rămâne ceva de citit. Totul e să ajungi în punctul în care nu te mai mulţumeşte nimic, să ajungi la inteligenţa superioară de a scrie ceea ce ţi-ar plăcea să citeşti. Dacă se întâmplă să-i placă şi cititorului acest lucru, sari de la nivelul de scriitor la acela de intelectual.
Nu toţi filologii sunt scriitori; intelectuali nici atât.
Dacă eşti un inginer deprofesionalizat de sistem şi îţi găseşti un refugiu, de exemplu, ca redactor la o editură, nu prea înţelegi ce e cu tine acolo; editezi cărţi după ureche. Nefiind tu însuţi talentat, nu poţi descoperi talentul. Editurile n-ar trebui să angajeze redactori "pârâţi", adică redactori care n-au ajuns la puterea de a înţelege mai mult; pot da faliment. Când nu înţelegi ce e cu tine într-o funcţie, e normal să nu înţelegi ce faci.
Dacă are vocaţie, profesionistul caută să sară la condiţia de intelectual şi să participe la formarea gustului public pentru ceea ce face el, să educe o masă de cititori. Dacă nu, rămâne ca-n piaţă. 
De fapt, editurile noastre funcţionează ca magazinele din Bagdad; dau faliment şi se înfiinţează într-un ritm ameţitor. Un bun profesionist ia masa de cititori ca atare, lansând cartea şi urmărind ce se întâmplă. Cartea nu e, totuşi, varză, să o supui unei bune politici de piaţă şi atât. Neprofesionistul procedează la fel, duce o bună politică de piaţă, dar lansează chiar varză pe post de carte. În ambele cazuri, de-o fi bine, de-o fi rău, profesionistul şi neprofesionistul coexistă. Cine mai stă să-i identifice şi să-i separe?
O ţară dă lumii foarte puţini intelectuali veritabili. Datorită bunului simţ, aceştia nu se exhibă, de cele mai multe ori rămânând simpli anonimi.
Cei mai mulţi sunt profesionişti rataţi, care, în paranoia lor, chiar se cred intelectuali.
E greu să deosebeşti un pseudointelectual, un meseriaş ratat, de profesionistul veritabil, cel îndreptăţit să aspire la o nouă calitate, cea de intelectual.
Dintre profesionişti, unii îşi văd de treaba lor, alţii fac saltul spre intelectualitate. Dacă au bani, se autosusţin. Dacă nu au, devin slugile celor ce se cred intelectuali, dar pe bani. Din cauza asta, discuţia diferenţei dintre intelectualii adevăraţi şi cei ce se cred astfel nici nu trebuie pornită.
Privind întrebarea dacă inginerul este sau nu intelectual, părerea mea este că problema e falsă. Orice meserie, nu numai cea de inginer, trebuie să se raporteze la intelectualizare. E bine să fii intelectual, dar acest lucru nu trebuie să fie un scop în sine, ci o tendinţă firească a profesionistului veritabil de a-şi depăşi condiţia.
Mulţi deprofesionalizaţi şi-au făcut o meserie din a fi intelectuali. Fluturând intelectualitatea ca pe un steag, ei au devenit: activişti culturali, redactori după ureche, vorbitori de meserie, comentatori universali, secretari la filiale de partid sau de organizaţii internaţionale.
La urmă, judecătorul suprem este timpul, intelectualul inefabil care trebuie să cearnă totul. Oamenii se mai pot înşela sau pot fi cumpăraţi; timpul nu.  

minDisecţii

Conspiraţia verde a planetei albastre

de iQ666

Picură apă din robinet. O închizi, poate pentru că te enervează cum sună sau din cauza sechelelor de la ultima factură. Preferi să arunci resturile şi ambalajele în locurile special amenajate, nu oriunde, din motive ca educaţia sau înclinaţia spre curăţenie. Vezi? Poţi contribui la ocrotirea mediului înconjurător chiar şi fără a fi acuzabil c-ai fi ecologist. Auzi şi/sau citeşti despre încălzirea globală, ajung la tine atât părerile şi argumentele celor îngrijoraţi cât şi ale scepticilor. Dar n-ai chef, sau timp, să te informezi mai în amănunt despre problemă şi-ţi formezi o părere mai degrabă neutră în legătură cu subiectul. Ai altele pe cap decât urşii polari sau pădurile, amazoniene, carpatice sau de pe unde-or mai fi fiind ele.

Mi se părea ciudat că-ntr-o ţară murdară ca a noastră ecologiştii nu au prea mare priză la public. Împărţiţi în 3-4 partiduleţe care nu făceau nimic concret, deşi au fost reprezentate în parlament, politicienii care au mizat pe cartea ecologismului i-au cam distrus credibilitatea. Azi mai activează doar două dintre aceste partide, cu activitate şi vizibilitate tinzând spre zero. Organizaţiile ecologiste nepolitice sunt mai credibile şi pe alocuri mai eficiente, însă Delta Dunării e secătuită, apele sunt murdare, munţii inundaţi de gunoaie, pădurile tăiate fără cap, poluarea e prezentă zi de zi în viaţa noastră, aşa că nu putem spune că ar avea nici ele mare succes. E sau nu nevoie de ele?

Multă lume nu pricepe că a avea grijă de mediu nu înseamnă neapărat să te legi cu lanţuri de porţile unui combinat sau de o balenieră şi că ecologia nu e duşmanul tehnologiei. Nimeni nu ne cere să renunţăm la confort pentru planeta asta atât de mare şi atât de a tuturor că nu putem simţi nimic pentru ea. Dar nu e foarte greu să avem puţin grijă de mediul înconjurător fără să ne preocupe neapărat asta. Poţi stinge lumina când nu mai ai nevoie de ea, poţi să te obişnuieşti să opreşti apa cât timp te speli pe dinţi sau te săpuneşti, poţi arunca deşeurile reciclabile altundeva decât pe celelalte şi aşa mai departe, eforturile sunt minime şi-ţi vor fi răsplătite cu facturi mai mici respectiv curăţenie mai multă în jurul tomberoanelor, de exemplu. 

Nu ştiu dacă clima planetară se schimbă din cauza noastră sau nu. Dar asta nu înseamnă că nu poate avea fiecare din noi grijă ca lumea asta să fie un loc mai atrăgător, mai curat, mai nepoluat şi cu resurse de toate felurile mai mari. Ocrotirea mediului nu înseamnă doar reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi plantarea de păduri, ci şi evitarea risipei şi a distrugerilor inutile. Îţi place când ieşi la iarbă verde să te chinui să găseşti un loc lipsit de gunoaie? Sau să-ţi fie casa înconjurată de resturi de toate felurile? Şi de ce să-ţi tipăreşti pe proprii bani o carte pe care n-o va citi nimeni, chiar dacă o dăruieşti multora? Urc-o undeva pe net sau oferă fişierul celor interesaţi. Laşi astfel nişte copaci în picioare. Ei produc niscaiva oxigen, poate că-ntr-unul din ei trăieşte o veveriţă care va avea astfel unde să locuiască în continuare,...

Gigi
[Pamflet]

de Ormeny Francisc

 Aflată în inima bucureştenilor şi mai puţin a Bucureştiului, Ghencea e cunoscută pentru triburile negre ce-au populat zona încă de pe la 1200. Monumentele istorice ale zonei sunt WC-ul public din centrul cartierului, atestat documentar încă de acum 500 de ani, bişniţarii din Piaţa Matache, dosiţi prin locuinţele d-aici, colonia de ţigani din cartier, veche relicvă arheologică şi o epopee a lumii indiene. Actualmente formează galeria formaţiei Steaua şi cere nou-veniţilor în Bucureşti taxă de protecţie... ce mai, cîntă şi "au grijă" ca oaspeţii să nu sufere de prea mulţi bani, pentru că aşa cum i-a învăţat şi Jiji, "mai degrabă trece cămila prin urechiuşa acului, decît bogatul prin porţile Raiului". Cine spune că ţiganii sînt oameni răi? Toată lumea-i cunoaşte: au speriat Westul şi pe stadioane şi pe străzi. Cred c-o să ajungă o atracţie turistică, iar semantica ar trebui să se gîndească din ce în ce mai serios la numele şi prenumele rromilor din galeria Stelei: Termopan, Lejereanu, Roabă din Groapă, Grizzly, Cristi Cocktail, Dănutz Animalu' şi, desigur, celebrul Tweety care i-a dat cu lanţu' peste picioare cameramanului de la TVR - da' el nu e ţigan, ci face parte din Noua Dreaptă! Aseară, Steaua a jucat în nocturnă, da' nu ştiu de ce reflectoarele păreau a clipi ca un neon stricat - cînd unul, cînd altul... mă rog, mai tîrziu ne-am dat seama că era, de fapt, cel mai muncitor fotbalist din echipă, Bănel Nicoliţă, care ara terenul de la nord la sud şi de la est la vest, lăsînd dîre mari şi adînci de întuneric pe oriunde alerga. Ar trebui poreclit "omul cu zece umbre". Bănel nu e ca restul fotbaliştilor Stelei, el nu oboseşte şi nu se accidentează niciodată, oricît de mult i-ai da la picioare... l-au antrenat taică-su' şi cei şapte fraţi ai săi acasă, o copilărie întreagă. Ar trebui numai să-l întrebe pe Michael Jackson cum a reuşit să se facă alb şi cu siguranţă ar putea s-o ceară de nevastă pe fiica lui Băsescu, Elena (care e mare fană a lui). De altfel Jiji mai stă din cînd în cînd la pahare cu Trăienel. Traian n-are nimic cu etnia urgisită a lui Bănel, vara la terase dansează cu ţigăncile şi bate, într-un genunchi, cu palma în pămînt ritmul. Cred că Elena Băsescu o să dea primul exemplu de integrare europeană VIGUROASă!
Ghencea trebuie să mai rezolve o problemă dacă vrea să aibă cu adevărat stadion de Champions League. Domne' aici păsările sunt derutate şi intră adesea în conflicte fatale cu oamenii. Pescăruşii şi Ciorile au suferit toată ziua, ca şi noi, din cauza căldurii, iar spre seară, la ora meciului, facîndu-li-se foame, au început să-i atace pe ţiganii din galeria Stelei crezînd (pe bună dreptate, bietele păsări!) că sunt morţi... aşa de bine miroseau.
Apropo, dacă nu ştiaţi azi e ziua în care Gigi Becali, Războinicul Luminii, a ajuns preşedintele Rrumaniei. Rapidul s-a desfiinţat, iar Dinamo joacă în Divizia C. Acest Nechifor Lipan face tot ce poate ca "Socoteala ciobanului să fie achitată", îşi pune la sîn fire din barba unui călugăr de pe muntele Athos şi se urcă noaptea pe stînca tribunei oficiale, unde agită fularul lui Dinamo pentru a alunga duhurile rele de deasupra stadionului. Acest tiran de la răsărit şi bufon bizantin, acest clovn cu atitudini de cruciat a venit cu o misiune: să reinstaureze Sfîntul Oficiu al Inchiziţiei şi să cucerească gospodinele din faţa televizorului, care se uită la telenovele în căutarea unui mare spirit. De fiecare dată cînd a avut probleme, bărbia lui dublă i-a recîştigat terenul pierdut, a transformat caricatura de (pe) faţă în chiar faţa lui Mihai Viteazu, că nu degeaba are el har de conducător. Istoria îl va înregistra mai degrabă ca pe un accident penibil al politicii naţionale, ca pe un oier care a intrat în simbioză cu Berbecul de la care s-a ales cu multă inteligenţă şi forţă, folosită la fel de inteligent, dar asta-i altă mîncărime de peşte. Acest Despot Luminat (care se chinuie din toate transpiraţiile lui să dea senzaţia unei "VASTE CULTURI SPONTANE") a strigat sus şi tare în ziua înscăunării lui "Să NU Vă PUNă DRACU' Să PUNEţI ŞTAMPILA PE STEAUA!" Steaua este simbolul vechi al regăţenilor, şi dacă vreo altă echipă din campionat vrea să cîşige în faţa Ei, trebuie să-şi facă mai întîi bagajele ca să poată prinde Corabia Nebunilor şi să plece cît mai degrabă din ţară. Cică acest dictator ar fi unul de Dreapta? Păi hai să vedem care din regimurile nefericitului (prin deznodămînt) al doilea razboi mondial avea steaua pe post de efigie - Naziştii sau Sovieticii? Păi nu e Steaua simbolul prin excelenţă al Stîngii marxiste? Nu armata sovietică o avea pe decoraţii, nu e ea prezentă pe tricourile cu celebrul personaj "La Guerra" din comerţ? Nu e ea de fiecare dată roşie, ca explicita echipă de fotbal Steaua Roşie Belgrad? Ciudat e că în stema PNG-ului vedem o altă variantă de stea, cea cu şase colţuri, copiată de pe drapelul evreiesc. Şi atunci, ce fel de Dreaptă reprezinţi tu, domnule pastor? Te erijezi în anticomunist cînd tu eşti stegarul lor? Pun pariu că la inteligenţa şi energia ta creatoare ai fi apărut la panoul cu fruntaşii în întrecerea socialistă. N-ar mai fi trebuit acum să dai bani la victimele inundaţiilor ca să boteze satul respectiv cu numele tău, n-ar mai fi trebuit să consolezi cuplurile de la "Dansez pentru tine" (fatalitate a irosirii!).
Falanga care-l însoţeşte pe Gigi în pas militar oriunde s-ar duce e femeia de bordel M.M. Stoica, un liicean ce stă la poarta şcolii să dea cu pumnu' în colegii lui şi să se dea mare la fete. Dacă Becali e Iisus, "mielul" ce păstoreşte  turma Stelei (ce-i drept, o turmă de oi îngrozitor de negre, da' o fi, domne', o specie carpatică mai aparte), MM e cu siguranţă mioara credincioasă din balada Mioriţa, care face orice pentru păstorul ei: îl îmbărbătează, îi ţine umbră şi-l ajută probabil, la nevoie, şi să compenseze lipsa unei femei adevărate... Cine spune că-i uşor să fii misionar al Crucii? Probabil, călugării trăitori în singurătăţile munţilor nu vor fi nici ei în total dezacord cu perversiunea (spirituală desigur!) dintre Gigi şi MM, dintre cioban şi oaia lui multi-credincioasă.
"Becali înseamnă familie şi credinţă!" - Băi Gigi, ţie proverbul grecesc "Butoiul plin nu sună, decît ăla gol" îţi spune ceva? Mie îmi spune că tu ai impresia că Romania e o ţară de păstori, cum era pe vremea tracilor din care susţii că te tragi; şi crezi asta pentru că ai stat prea mult timp cu turmele tale de oi şi alte animale (unele chiar cu chip de oameni -"făcuţi probabil după chipul şi asemănarea ta", că nu degeaba eşti erou mesianic). N-ai cum să fii "el principe" în faţa unui intelectual, ci doar în faţa Regelui Cioaba şi a Mamei Omida cu care probabil ai copilărit şi faţă de care simţi legături nevăzute şi negrăite. Nu e nimic rău în asta, cine se aseamănă, să se adune (!), dar nu veni cu pretenţii că Romania e ţara ta, ori că poţi sta la aceeaşi masă cu Patapievici, ori că Steaua egal Becali. Imaginea pe care ai creat-o tu Stelei de cînd ai pus ca o vermină mîna pe ea, e imaginea pe care rromii o vor crea României cînd vor ajunge majoritari şi vor lua puterea. Şi ei sunt cinstiţi şi simpli ca tine, şi nu vor absolut nimic de la români - decît să le ia totul după ce i-au parazitat pe dinăuntru, precum creatura din filmul Alien! Iar apucătura ta de a da cu banii în stînga şi-n dreapta e pur ţigănească.
Steaua Bucureşti e microcosmosul ce ar trebui să-i avertizeze pe români că, peste cîţiva ani, România ar putea fi nu un vis al lui Becali, ci o proiecţie a filmului de groază actual de la Steaua, care va avea consistenţa destinului: incultură, mîrlănie balcanică, ţiganiadă, inchiziţie, Tanacu, Daniel Corogeanu, Ştefan cel Mare care "omorîia pe la giudeţe" la fel cum ţiganii aplică azi legea cruntă a Tarasului pentru trădătorii lor.
Asta-mi spune mie inspiraţia al cărei timp se măsoară în secunde cerebrale, şi nu fizice.

*Pamfletul de faţă îşi permite să folosească termenul "ţigan" nu din motive rasiale, ci din raţiuni culturale, pentru a face mai clare nişte distincţii la nivelul socialului, care altfel au fost aruncate în cea mai cruntă ambiguitate de falşi intelectuali şi profeţi precum Becali. Pamfletul de faţă nu este un atac la adresa etniei rrome (care sunt convins că are şi oameni deosebiţi în rîndurile ei - de exemplu, fotbalistul Ilie Dumitrescu, care a preferat să-şi investească banii din fotbal într-o afacere cu anticariate), ci un atac la adresa pasivităţii româneşti moştenite de la ciobanul mioritic pe care trebuia să-l îmbărbăteze oaia. E inadmisibil şi anti-darwinist ca o cultură inferioară (cea a rromilor, care nu are nici măcar un alfabet scris) să o asimileze pe cea românească prin manele (Taraf Tv etc), "limbaj de cartier" şi alte intruziuni (sau ca un cioban să-i înveţe etica pe intelectuali, fie de esenţă cît de tare o fi adevărul şi revelaţia pe care el le-a avut în "serenitatea" cîmpurilor), cînd normal şi în beneficiul tuturor, asimilarea ar trebui să aibă loc în sens invers. E ca şi cum cîinele lui Pavlov l-ar dresa pe Pavlov...

Discuţii cu Gelu Diacon
[un interviu neterminat]

de Andrei Ruse

o discuţie la o cafea pe messenger, transformată ulterior într-un fel de interviu ( asta ar fi urmat, din fericire însă nu am mai revenit pe text pentru modificări. de ce din fericire, vă veţi da voi seama ), dar consider că este oricum o termnilogie mult prea oficială totuşi pentru nişte simple discuţii ( fragmente aici ) cu omul gelu diaconu.

gelu vs. 89

apropo de comunism şi de faptul că am trăit 27 de ani sub acest regim, spuneam că au fost cei mai frumoşi ani
au fost ani frumoşi pentru că i-am "înfrumuseţat" împreună cu prietenii mei, dar asta este o poveste pe care o voi spune mai târziu
totul începe de fapt cu "Scânteia"
"Scânteia" era principalul ziar al partidului comunist
ei bine, tatăl meu, care a fost tipograf de meserie, a lucrat la combinatul poligrafic casa scânteii
am fost sub influenţa acestui ziar încă de mic, deoarece tata îl aducea mereu acasă, probabil că devenise un fel de automatism, o chestie de genul "dacă e pe gratis, de ce să nu iau şi eu?", chiar dacă mama nu-l folosea decât pentru găleata de gunoi sau pentru rafturile cu borcane
atunci cred că am început să iubesc tipăritura, cuvântul scris
sigur că îmi plăceau pozele, pentru că nu ştiam să citesc, însă cel mai mult mă atrăgeau titlurile, cu literele lor îngroşate, care îmi transmiteau astfel ceva din importanţa lor, oricare ar fi fost ea
cele mai vii amintiri le am de pe când aveam aproximativ cinci ani
atunci am înţeles prima dată semnificaţia acelor semne
tata m-a învăţat ce însemna fiecare dintre ele
venea de la serviciu dimineaţa din schimbul trei şi mă punea să-i citesc titlurile ediţiei
stăteam faţă în faţă, el cu ceaşca de cafea într-o mână şi cu ţigara în cealaltă, eu cu ziarul despăturit înainte
la început rosteam fiecare literă în parte, apoi am început să silabisesc, pentru ca în cele din urmă să citesc cuvinte întregi
nu mai ţin minte despre ce era vorba, însă cu siguranţă erau subiectele vremii, cu titlurile lor bombastice
ceva mai târziu tata a adus acasă un calendar de perete, foarte popular pe vremea aceea, care conţinea tot felul de chestii rebusistice, reţete de bucătărie, fapt divers, curiozităţi, etc
pe 26 ianuarie toată pagina era închinată tovarăşului ceauşescu, deoarece era ziua lui de naştere
împlinea cincizeci de ani
aşadar totul se petrecea în 1968
anul primăverii de la praga
în ianuarie 1968 aveam exact cinci ani şi două luni (sunt născut pe 26 noiembrie 1962)
conducătorul ţării îmi apărea ca un om foarte bătrân şi de aceea se bucura de un respect deosebit din partea mea, mai ales că la grădiniţă educatoarele aveau grijă, pe lângă poveştile extraordinare pe care ni le spuneau, să ne amintească despre conducătorul iubit, chiar dacă pentru noi era o persoană abstractă, pe care o vedeam doar la jurnalele de ştiri de la televiziune sau de la cinematograf (da, ai citit bine, de la cinematograf, astfel de jurnale rulau înainte de începerea filmului, ştiu deoarece am locuit în Piaţa Romană, vizavi de muzeul literaturii, ori părinţii mei mă duceau frecvent la cinematografele Patria, Scala sau Studio)
personaje mult mai importante erau Simon Templar (Sfântul) interpretat de Roger Moore, sau mai târziu Mannix ( cu Mike Connors)
ca să nu mai zic de Eliot Ness (în serialul The untouchables, cu Robert Stack în rolul principal)

(vodca săniuţa)

despre vodca săniuţa numai de bine, era considerată un fel de panaceu, vindeca orice depresie, luai o jumate şi erai gata, numai că musai trebuia discutată, astfel că în jurul sticlei ne adunam mai mulţi prieteni, care poate aduceau şi ei câte o sticlă, şi uite aşa se punea de un party, discutam tot felul de poveşti, puneam la cale tot felul de trăznăi, de exemplu să facem manifeste (eu lucram în tipografie şi urma să sustrag litere de plumb, ca să facem textul, şi hârtie bineînţeles), dar şi despre literatură, despre fitilele lui Buzura şi desigur despre Nichita, care urma să moară în 83, la puţin timp după ce m-am "liberat" din armată
erau puţine posibilităţi în anii optzeci de a procura băutură, era RDV-ul (rachiul de vin), RDD-ul (rachiul de drojdie) şi bineînţeles vodca săniuţa, care era cea mai apreciată, în afară desigur de cazurile când sticla era de ulei, sau şi mai rău, de spirt (sticlele de jumătate de litru erau universale, pentru bere, vodcă, spirt medicinal, ulei de floarea soarelui, oţet, etc., probabil din spirit de economie, şi nu erau spălate foarte bine, te puteai trezi oricând că bei bere cu gust de ulei, dealtfel când luam o ladă de bere, din 24 de sticle era imposibil ca cel puţin două să nu fie "infectate")

(time and places)

era o zonă în centrul capitalei pe care o denumisem "triunghiul bermudelor"
trei cârciumi erau principalele locuri de întâlnire, Cina, Lido şi Butoiaş, unde se găsea mereu bere, terasele erau mereu pline de prin aprilie până târziu în octombrie
terasele de acest gen erau foarte populare deoarece nu numai că erau accesibile ca bani, dar puteai să bei chiar dacă nu aveai marafeţi, treceai pe acolo, te întâlneai cu vreun cunocut şi asta era
de regulă însă plecam cu gaşca din drumul taberei, se făcea chetă, se dădeau buzunarele pe dos şi toată lumea bea la grămadă
se făceau şi se desfăceau prietenii, relaţii, iubiri fulgerătoare (hehe), eram un grup destul de eterogen şi de trăznit
se întâmplau tot felul de chestii haioase
o dată în Cina aveau bere doar la halbă, aşa că ne-am dus în Lido, unde aveau şi la sticlă, numai că aici era full, am aşteptat să se elibereze o masă, dar erau numai patru scaune şi ca să nu stăm în picioare am lăsat fetele pe loc şi ne-am dus câţiva nebuni de-am luat scaune din Cina
să ne fi văzut cu scaunele alea metalice la spinare mărşăluind pe lângă ateneu, se uita oamenii la noi şi nu pricepeau ce se întâmplă
mai erau câteva baruri unde ne refugiam pe vreme rea
cel mai popular era caraiman sau salonul spaniol, pe calea victoriei, dar mergeam şi în cârciuma hotelului modern, sau vizavi, unde acum este asirom sau ceva de genul ăsta
hotelul modern s-a transformat în sediul companiei xerox, dacă nu mă înşel
bucureştiul pe care îl ştiam noi, cei din generaţia aia, ne-a fost luat cu japca
un alt bar unde mergeam era cel de lângă carul cu bere
chiar şi la carul cu bere mergeam frecvent, ca să bem bere din halbe de pământ şi să mâncăm câte o friptură garnisită cu salată de crudităţi
ne simţeam de asemenea bine la hanul lui manuc, unde aveau cea mai bună pastramă de oaie cu mămăliguţă, aveam un prieten bucătar acolo, he he, ce băute s-au mai tras jos în cramă sau în curtea interioară
încă o cârciumă destul de mişto era lângă cinematograful doina, lângă banca naţională
iarăşi îmi aduc aminte de barul lui mengele, de lângă restaurantul ciocârlia, pe cheiul dâmboviţei, supranumit aşa deoarece barmanul semăna cu torţionarul nazist
să mai continui?
nu prea mai seamănă cu un interviu, ci cu o poveste
iei şi tu ce ţi se pare mai interesant, deşi fiecare loc pomenit aici are propria lui identitate, identitate care a fost furată definitiv de o societate care se pricepe foarte bine la asta
btw, de calul bălan ai auzit?

( . )

a fost o perioadă foarte mişto între anii 1984-1985, tumultuoasă din punctul meu de vedere, în care nu mi-am găsit deloc liniştea, dealtfel nici nu mi-o doream, şi pomenesc de acea vreme deoarece iarăşi mizez pe un paradox, nu aveam deloc timp liber, făceam totul de-a valma, cum apucam, prieteni, relaţii, lecturi sporadice, un serviciu infernal (ca electrician în uzina vulcan, unde viaţa era poate la fel de dură ca în imgb, republica sau 23 august, dracu să le ia, poate le încurc acum, îţi dai seama ce mă interesa pe mine)
a fost prima perioadă în care am trădat literatura, lucru care mi se pare destul de curios, deoarece această trădare nu se întâmplase în 1982-1983, anii pierduţi în armată
am câştigat însă destule experienţe, care se vor reflecta ulterior în romanul "Obsesii", despre care nu se ştie mare lucru bănuiesc, o să spun ceva mai încolo câte ceva despre el
una dintre cele mai mişto întâmplări ale vieţii mele s-a petrecut într-o seară magică de februarie, în 84
un bun prieten, pe care-l cunoscusem în armată, m-a invitat la o petrecere
acolo am cunoscut o tipă
era genul de femeie care şi-o punea de la prima întâlnire fără niciun fel de probleme
ok, am mers la petrecerea respectivă, cu masă mare în genul celor descrise de Marin Preda în "cel mai iubit."
am mâncat, am băut, ne-am cam pilit toţi patru, fetele erau chiar mai vesele, în sfârşit, am plecat pe la miezul nopţii de acolo, binedispuşi, era un ger de "noapte de sticlă", pe stradă erau gheţuşuri pe care ne dădeam ca nebunii, fetele cădeau cu cracii în sus, noi peste ele, îţi imaginezi
trebuia oricum să ajungem la o locuinţă, aşa că am agăţat un taxi, venit din "noaptea feerică", era greu să găseşti un taxi la ora aia, mai ales că pe şosele era luciu
în sfârşit, una dintre tipe a spus că ştie bine împrejurimile, i-a explicat cu limba împleticită taximetristului, care trebuie să spun că a fost incredibil de îngăduitor, cum vine treaba cu aleile întortocheate din sălăjan, şi dă-i la stânga, şi dă-i la dreapta, până când ne-am rătăcit dracului şi am nimerit pe aleea de lângă un bloc care dădea în altă alee pe nişte trepte, imaginează-ţi că am mers cu taxiul pe scări, făcea dacia zdrang, noi ne amuzam ca tâmpiţii, tipele râdeau de se prăpădeau la fiecare treaptă coborâtă
taximetristul ne-a spus că n-a mai făcut în viaţa lui aşa ceva
în final a intrat şi el la miştouri cu noi, măcar că s-a distrat
am ajuns la destinaţie într-un târziu
afară începuse să ningă cu fulgi electrici, parcă se albăstreau în lumina oraşului
n-am dormit toată noaptea, iar a doua zi am mers la serviciu
am avut în ziua aceea o lucrare la un tablou cât un dulap
un coleg mai în vârstă mi-a dat schema şi mi-a zis să-i spun numerele firelor pe care el trebuia să le găsească în regletă
m-am sprijinit de uşa tabloului şi am adormit de-a-npicioarelea
era să cad grămadă peste colegul meu
maistrul mi-a zis că sunt un neisprăvit, dar era evident că mi se rupea de ce zicea el
făcea mereu spume că-i răspundeam aiurea sau îi întorceam spatele
asta este expresia, mi se rupea, abia aşteptam să treacă opt ore şi să plec dracului din puşcăria aia
uzina vulcan semăna cu un lagăr de muncă
un lagăr de muncă socialist, he he

(gelu, rebel?)

asta este o întrebare interesantă
multe dintre poemele mele sunt inspirate din perioada aceea, deoarece "a fi rebel" atunci însemna şi asumarea unor riscuri
am să-ţi dau un exemplu, cred că am scris şi o poezie care face aluzie la întâmplarea asta
în fosta ambasadă a germaniei se afla un teatru de revistă şi o discotecă, acum este cazinoul victoria, dacă nu mă înşel
dap, era teatrul de revistă Constantin Tănase, sala Victoria, undeva pe lângă uniunea scriitorilor
Queen tocmai lansase hit-ul I want to break free
vreau să spun că melodia asta, în condiţiile de atunci, orice ar spune oricine, era pur şi simplu electrizantă, deşi traducerea ei, în înţelesul de atunci, era oarecum inexactă, dar ce mai conta, oamenii voiau să fie "liberi"
grupurile care ieşeau de la discotecă pur şi simplu cântau pe stradă refrenul ăsta
nu era un lucru prea inteligent, puteai atunci să dispari pentru mai puţin, dar, aşa cum spuneam mai devreme, sentimentul net era acesta, că ni se rupea
aveam ceva de băut, ţigărele, o fată care să se lipească de tine aşa cum cred că numai tipele de atunci ştiau să o facă, nu ştiu de ce spun asta, dar o spun, muzică bună (erau şi atunci manele, dar nu ca acum, şi în orice caz nu ascultai aşa ceva la un "ceai", că-ţi plecau toţi prin parc, noaptea, cu băutura şi cu casetofonul după ei, se asculta Kiss, "I was made for loving you baby", apropo de asta, Cărtărescu e foarte bun la aceste rememorări, în "Travesti" sunt ipostaziate nişte chestii foarte interesante, care seamănă foarte mult cu ce aş avea eu de povestit dacă aş avea spaţiu şi mai ales timp), şi toată lumea era a noastră, dacă se mai nimerea câte unul să ne zdrăngăne ceva la chitară era perfect
noţiunea de rebel era laxă, dacă pot spune aşa
erai rebel şi dacă fumai în toaleta liceului sau dacă veneai pilit la ora de matematică
eu am dat odată o teză chiar la matematică, după o chermeză la un coleg, care btw avea un vin incredibil de bun, eram atât de mahmur că nu vedeam bine ce scriam, trecea profesorul pe lângă banca mea şi-şi făcea aer cu un caiet, că miroseam ca dracu, a butoi, mestecasem eu gumă şi alte alea, dar nu fusese suficient
interesant este că am luat notă bună atunci, fără să copiez
cam asta ar fi

(literatura de atunci vs. literatura de azi)

în privinţa acestui subiect trebuie mai întâi să lămurim un lucru, ca să nu se înţeleagă altceva pe parcurs
eu nu am făcut parte din literatura de atunci, pentru că nu am publicat nici măcar un rând în acea perioadă
o spun în sensul că nu existam efectiv din punct de vedere literar
pentru mine ideea de a deveni scriitor era la fel de improbabilă cu cea de a deveni cosmonaut
adică nu mă simţeam în stare, dealtfel lucrul care m-a pierdut în timp a fost acea neîncredere în forţele proprii, care mă bântuie şi în ziua de azi
nu am fost niciodată convins, indiferent ce mi s-a spus în privinţa asta, că am talent
dar pentru asta trebuie să dăm iarăşi timpul înapoi şi să ne întoarcem în anul 1981
în liceu fondasem, ca să spun aşa, deşi meritele nu-mi aparţinuseră în totalitate, un cenaclu, alături de câţiva prieteni entuziaşti, care lucrau din greu în uzina vulcan, erau strungari, frezori, mecanici, etc., dar iubeau literatura şi chiar scriau, erau băieţi de treabă, ţărani rupţi de pământul lor şi veniţi la bucureşti ca să înveţe o meserie, poate să pară hilar, cel puţin pentru ce se întâmplă astăzi, când muncitorul român este preocupat mai degrabă de manele, telenovele, de "ceaiul" cu vodcă de la ora şase sau de nevoia de a-şi cumpăra în rate ultimul tip de plasmă (ştiu asta deoarece lucrez în domeniu, he, he)
aşadar acei băieţi scriau poezie, destul de rudimentar, este adevărat, dar o făceau cu entuziasm, cu deschidere, erau sinceri şi nesofisticaţi (ca mine, care eram destul de dificil)
aveau lecturi puţine, dar toţi frecventau biblioteca liceului sau a uzinei, deoarece erau preocupaţi să evolueze, să înveţe cât mai multe
eu îmi făcusem reputaţia unui critic destul de aspru
aveam avantajul unor lecturi susţinute, eram într-o perioadă frenetică, descoperisem de ceva timp disponibilitatea pentru literatură şi voiam să o consolidez
este adevărat, scriam de pildă poezie doar când eram foarte nefericit, aveam un caiet (care s-a pierdut din păcate, într-o împrejurare stupidă) în care îmi etalam toate efuziunile sufleteşti şi în care încercam să imit toţi poeţii pe care-i citisem
era un tip, liderul acestui cenaclu, care scria foarte bine, publica frecvent, era dealtfel şi gazetar, scria articole, făcea investigaţii, etc., deşi, atenţie, era doar un simplu strungar, celelalte activităţi le făcea în timpul liber
după ce am terminat liceul, în vara lui 81, am părăsit acest grup
ultima mea vacanţă de vară am petrecut-o aproape numai în casă, printre cărţile mele
a fost poate cea mai fastă perioadă de acumulări
atunci i-am citit pe Proust, pe Stendhal, pe Rousseau, pe Flaubert, pe Diderot, şi pe mulţi alţii (foarte multă literatură română, btw)
în toamnă m-am angajat şi aproape imediat am aflat de cenaclul "George Bacovia", care se ţinea o dată pe săptămână, undeva pe lângă parcul Carol, pe 11 iunie, era o casă de cultură (care mai există şi astăzi, că nu s-a transformat încă în butic sau ceva de genul ăsta)
ţin minte că veneam de la muncă rupt de oboseală, făceam repede un duş, mă bărbieream şi plecam valvârtej la cenaclu
şedinţele erau prezidate de profesorul Tudor Opriş, publicist şi poet cunoscut la acea vreme, care preluase cenaclul de la soţia lui George Bacovia, Agatha Bacovia, la moartea acesteia
spre ruşinea mea, nu ştiam atunci ce tradiţie avea această manifestare
am aflat de curând că se ţineau şedinţe încă din anii şaizeci, iar din acest cenaclu s-au făcut remarcaţi mulţi scriitori ai respectivei generaţii
sala, care era desul de mare, era deobicei arhiplină, se aduceau uneori scaune din altă parte, stătea lumea pe margine, ca la cinematograf, la filmele bune, când nu erau niciodată bilete suficiente
nu exagerez dacă spun că, fie şi dacă ar fi fost o taxă de intrare, lumea tot ar fi venit
bizar, nu-i aşa?, comparativ cu ce ştim noi de pe la deko sau de la mincu, unde audienţa este mai mult decât nesatisfăcătoare
sigur că puţini erau implicaţi dpdv artistic în cenaclu, dar totuşi erau prezenţi
ei bine, tânărul Gelu Diaconu, necunoscut tuturor, s-a implicat, şi cred eu că a făcut-o onorabil
poate să pară lipsă de modestie, dar am fost numit la prima şedinţă când am citit (chiar aşa, am citit acolo, deşi era foarte greu să răzbaţi, erau scriitori cu cărţi publicate, poate nu chiar notorii, căci nu mi-i amintesc), cea mai tânără speranţă a cenaclului
existau şi certuri, păreri diferite, poziţii de forţă chiar, exista un spirit destul de democratic, aş spune chiar mai democratic decât astăzi (când, dacă citeşti la un cenaclu, o regulă absurdă te împiedică să-ţi susţii textele), de asemenea orgolii, şamd, însă tot ce conta era faptul că acei oameni veneau o dată pe săptămână (lunea, dacă ţin bine minte, de la ora şase) şi îşi spuneau părerea, dschis, fără interdicţii sau fără să existe temerea că dacă îl critici pe cutare n-ai să mai fii pe veci băgat în seamă
eu însumi am făcut-o, iar singurul meu oponent, ca să zic aşa, a fost emotivitatea mea aproape bolnăvicioasă, de care sufăr şi în ziua de azi
exista în mod vizibil o tendinţă de schimare, o ruptură faţă de formele literare prăfuite, învechite, susţinute în special de folosirea cât mai multor exprimări metaforice(cu cât o poezie era "împănată" cu mai multe metafore, cu atât era considerată mai "bună", ceea ce irita membrii unui anumit grup, un fel de "lupi tineri", din care făceam şi eu întrucâtva parte, spun întrucâtva deoarece eram mult mai neexperimentat decât ceilalţi şi am fost luat sub aripa lor) îşi făceau simţite prezenţa stilul liber, anticalofil, ironia, versul liber, liber în sensul de "eliberat de canoane", de constrângerile versificaţiei
vorbesc aici de libertate de exprimare atunci, în 81, când debuta cea mai neagră perioadă din istoria modernă a româniei
chiar dacă poate să pară paradoxal, primul meu geniu tutelar a fost Blaga, asta în ciuda etichetei de "bacovian" care mi-a fost pusă
dealtfel tot ce am păstrat din acea perioadă imită cumva stilul poetului
iată un exemplu:

un morman de uitare
mi-a crescut pe suflet ca o ciupercă de lut

răscruci de existenţe
scrise pe foi de calendar
distrug amintiri amorţite

adun idei uitate pe rafturi de biblioteci
printre ele îţi găsesc zâmbetul
rătăcit în arhive sinucise

citesc
şi nu ştiu ce glas
mă cheamă
din acest trecut

şi-n joc de umbre-i frig
şi întuneric

poemul se numeşte "Năluca" şi este scris în 81

o, tempora!
totul s-a terminat în aprilie 82, când am plecat în armată
înainte de încorporare am fost la cârciumă cu toţi prietenii de acolo (pe care nu aveam să-i mai revăd, cenaclul întrerupându-şi activitatea până la liberarea mea)
nu era desigur prima escapadă de acest gen, însă asta o ţin minte deoarece a fost una specială
s-a vorbit tare, s-au făcut promisiuni, s-a scris poezie ad-hoc, s-a băut mult vin, s-au făcut promisiuni de revedere
din păcate acel Gelu Diaconu a încetat să existe poate chiar în acea seară
după aproape doi ani eram complet schimbat, abrutizat aproape de o experienţă dură
deşi nu am rupt-o cu literatura în totalitate în perioada armatei (am citit, aveam bibliotecă în unitate, am scris (manuscrise pierdute aproape în totalitate), am participat la un cenaclu la casa de cultură din medgidia), lucrurile n-au mai fost la fel
am încetat să cred că voi realiza ceva dpdv literar
m-am reangajat la Vulcan, au urmat imediat anii 84-85, despre care am mai spus câte ceva
literature rămânea, în acei ani, undeva în urmă

(am scris aproape patru pagini, fuck me!)

(cum a fost '89?)

unii ar fi probabil tentaţi să spună de spre acest an că a fost cel mai negru, că lucrurile ajunseseră la pragul de insuportabilitate, etc.
cu siguranţă că ar avea dreptate, dar numai parţial
ce eram eu în 1989?
în primul rand un tip însurat, cu doi copii
deci, ca să ajung aici, trebuie totuşi să mă întorc la sfârşitul lui 85, când o seamă de împrejurări aveau să-mi schimbe viaţa pentru totdeauna
după doi ani tumultuoşi şi plini de relaţii întâmplătoare şi de cele mai multe ori scurte, m-am simţit dintr-o dată singur
aveam trei foarte buni prieteni, cu care mă întâlneam frecvent şi alături de care puneam la cale cele mai mişto distracţii
era ideal în acea perioadă, pentru cine nu avea de gând să-şi facă o carieră de orice fel ar fi fost ea (majoritatea erau ingineri, deveneau un fel de şefi de echipă mai mari, mă pufneşte şi acum râsul când îmi aduc aminte de un specimen de acest gen, care era un desăvârşit imbecil, dacă vrei, pot să-ţi spun despre el, aşa, ca un mic intermezzo amuzant), să-şi facă o casă
ca să obţii o casă, trebuia să fii căsătorit
era o chestie aproape matematică, o ecuaţie în care necunoscuta era doar timpul în care urma să primeşti locuinţa de la stat
aveau prioritate întotdeauna cei cu copii, cu situaţie locativă grea, etc.
primul prieten s-a căsătorit la sfârşitul lui 84
ceilalţi doi au făcut-o în 85, la câteva luni distanţă
nu ne mai vedeam atât de des, ieşirile la o bere erau condiţionate de buna sau proasta dispoziţie a soţiilor, astfel încât am fost nevoit să caut alte oportunităţi
mi-am zis că cel mai bine ar fi fost dacă mi-aş fi făcut o relaţie stabilă, ceea ce până la un punct s-a întâmplat, deoarece am avut ocazia să cunosc o tipă care imita perfect acel gen lasciv de femeie în stil Woodstock
era o tipă sportivă, de o frumuseţe care atrăgea atenţia
ne-am cunoscut, în spiritual epocii, la uzina Vulcan
eu lucram în secţia a cincea, ea în secţia a opta
vreu să spun că împrejurarea în care am ajuns să vorbim a fost una dintre cele mai bizare
eram schimbul doi, ieşeam la 22.30, aveam de mers până acasă cam o oră, deci trebuia ca la ora 22.35 să fiu în staţia de maşină, altfel riscam să merg pe jos o bună bucată de drum
trei seri la rand m-am nimerit cu fata asta în acelaşi autobus
am jurat că dacă se va întâmpla şi a patra oară, voi vorbi cu ea
ei bine, a patra seară s-a aşezat pe scaun lângă mine, în condiţiile în care fiece autobus era aşteptat de regulă de o mulţime frustrată de muncitori obosiţi, cazangii, sudori, mecanici, etc
care ar fi fost şansele să ocupăm amândoi loc în acelaşi autobus, unul lângă celălalt?
îţi spun eu, foarte, foarte mici
şi totuşi s-a întâmplat
am intrat în vorbă şi am rămas nedespărţiţi
a fost o tipă mişto, această R.
cocheta şi ea cu literatura, chiar scria poezii cu sentimente inflamante, în stil păunescian
am fost câteva luni împreună, făceam în aşa fel încât să fim amândoi acelaşi schimb, ne întâlneam în pause, renunţam şi la mâncare şi la tot, fumam împreună câteva ţigări, vorbeam despre tot felul de chestii, conversaţiile noastre erau foarte mişto, uneori uitam dracu să ne întoarcem la lucru, făceam amândoi mişto de ce ni se întâmpla, aşa îmbrăcaţi în salopete murdare cum eram
R. în salopete slinoase, de mechanic care se bagă pe sub tot felul de maşinării uleioase şi pline de vaselină jegoasă
R. cu mâinile ei mici, cu unghiile pline de gaz murdar, de la piesele pe care le manevra
acum mi se pare incredibil, era o tipă frumoasă, ne fluierau cazangiii când ne vedeau împreună, că se cam obişnuiseră cu noi, îi mai înjuram eu, dar nu aveai ce le face, ăsta era mediul în care lucram
când văd fiţele tipelor din ziua de azi, îmi doresc să fi păstrat o poză cu R.
era frumoasă chiar şi în salopetele alea
dar eu am plecat de la Vulcan în octombrie şi relaţia noastră a început să scârţâie
aveam alt program, ne vedeam destul de rar, şi asta se întâmpla cel mai adesea la mine acasă, unde ne refugiam în camera mea şi stăteam lungiţi în pat, pur şi simplu, aşa, şi vorbeam despre tot felul de lucruri
ne era amândurora teamă că s-a terminat, că zilele bune au luat sfârşit, şi chiar aşa şi era
dacă îţi vine să crezi, m-a cerut în căsătorie, e foarte adevărat, nu-mi permit să bagatelizez chestia asta
nu am refuzat-o, însă i-am spus că ar trebui să mai aşteptăm un pic, să fim siguri, etc.
într-o zi, când mă întorceam din oraş, unde fusesem fără ea, deoarece îmi spusese că are nu ştiu ce treabă, ne-am întâlnit în cartier (stăteam amândoi în drumul taberei)
coincidenţa a făcut ca să cobor din autobus la favorit, habar nu am de ce, atâta vreme cât de obicei coboram o staţie mai încolo, la drumul taberei 34
ea era cu un tip de mână
nu am reacţionat în niciun fel, iar explicaţiile ei încălecate nu au mai folosit la nimic
a mai fost doar o dată la mine, dar totul era gata
peste aproximativ două săptămâni am cunoscut-o pe soţia mea
mamele noastre erau colege de serviciu
au venit în vizită
sincer, eu îmi cam ligeam rănile, nu prea mai ieşeam, nici nu aveam cu cine dealtfel
soţia mea avea 17 ani, iar eu 23
nici nu terminase liceul
aşa cum am spus, m-am trezit dintr-o dată singur
am reînceput să citesc, viaţa mea s-a stabilizat întrucâtva, şi în iulie 86 ne-am căsătorit
totul este întâmplare, nu-i aşa?
am alunecat într-o altă poveste, dar totul se leagă şi este imposibil uneori să menţin firul narativ
pentru că anumite ape sunt atât de puternice, încât mă trag în matca altor albii, pe care le redescopăr şi eu acum, mirat că toate astea mi s-au întâmplat chiar mie
ca să reiau, în 89 eram aşadar însurat, cu doi copii, locuiam în camera mea din blocul 821 de la drumeţului, iar visul de a avea o casă era poate la fel de îndepărtat ca în ziua când am făcut cererea la serviciu

despre toate astea am să scriu mâine poate, că am cam obosit

ei bine, gelu n-a mai scris, deşi a spus destule. nici nu ajunsese la jumătatea numărului de întrebări pe care le pregătisem, dar sper că o va face cât de curând. şi-a aranjat volumul în schimb ( alte detalii nu ştiu, sper să auzim numai de bine ) şi l-am mai văzut rar chiar şi pe messenger de-atunci. a fost o plăcere oricum chiar şi bucata asta.

#
recomand blogul personal al lui Gelu Diaconu

"interviu" realizat în vara lui 2007

Menajera

de Diana Todea

Mi-aş dori o menajeră. Mică şi urâţică. Anunţ. De ziar. Telefonează acum. Nu întârzia.

Porcărie. Mi s-a stricat bateria de la walkman, pardon, CD player şi am nevoie de tine. De menajera mea. Ziceai că ştii să faci de toate. Ai apărut la uşa mea conform anunţului. Mică, urâtă şi bună la toate. De ce râzi? Crezi că nimeni nu are nevoie de persoane ca tine? Alătură-te clubului meu. Pe internet, unde vrei tu. Dar să apari cu un poster mare în mână pe care să scrie Mă dau numai ţie.

Şi aşa menajerele au dispărut din oraş. Au apărut roboţii de bucătărie, mici şi ofticoşi. Cu baterii. Seamănă cu ciudaţii ăia cu freze-n vânt, cu apucături de drogaţi. Băi, unde te crezi? Am zis că vreau o menajeră. La parter zace murdăria. Între etaje murdărie. Între străzi.... ai ghicit, da, murdărie. A venit odată cu revoluţia, paraşutele din discoteci şi frezele cu albastru la perciuni. Cu piercinguri pe limbă, etc. Mamă, ce cool eşti!

Da, frate. Şi cum mă uitam eu la film, mi-am dat seama că murdăria din sufragerie se extinde. Pe pătură. Pe pizza. Pe televizor. Şi mă mănâncă pielea. Am intrat să fac un duş. Am deschis apa şi am văzut-o acolo. Lângă WC. Menajera. Obişuită cu munca de toate zilele, făcea curat. Paranormal sau nu. Era acolo. Ca un miracol apărut din ProTv şi alte seriale americane. Am înlemnit. Cum, ea aici? Oh! Minunat. Vecina se uita la mine cu invidie. Am scos limba. Pe ea se vedea o urmă de acadea roşie. M-am uitat în oglindă. Aveam pete de pojar.

Tom şi Jerry umblau în capul colegului de cameră. Transpunere regizorală perfectă. Simpsons erau în reluare. The Doors îmi stăpâneau creierii de ieri după-amiază. Căşti, baterii, cd-uri. Cablu, dvd-uri, casete. Muzică, muzică şi iar muzică. Mamă, ce tare mă simt! Menajera mă studia după colţul bibliotecii. Râdea cu un sunet piţigăiat de femeie grasă. Am închis ochii şi mă prefăceam că înghit o îngheţată uriaşă. Lacrimi, râs, isterie. Alcool. ţigări. Abureli.
Menajera mă iubeşte. Mi-a spus într-o zi când uşa se dădu de perete la ora 5 dimineaţa. Cu ochii crăpaţi de nesomn am sluţit-o cu o înjurătură. Mică şi grasă cum era nu a auzit. Perfect. Dormeam mai departe. Câinele mă lingea pe picior. Aveam un vis erotic. Cărtărescu. Da. El. Aşa, mai departe. Brad Pitt. Mai bine. Madonna. Nu, e din visul colegului. Berea ieşea din conserve. Menajera se uita galeş la o telenovelă. Râdea, săraca, de sărea cămeşa de pe ea. John, colegul de cameră, se uita la mine. De ce? Probabil era întrebarea lui. Nu am apucat să răspund. Era pe menajeră.

Menajera a fost violată. Îmi cer scuze pentru întâmplare, dar aşa a fost. Pe bune. John a zis că pe moment a confundat-o cu tipa din vis. Ea răcnea. Îl lovea. Nimic. John era puternic. Deliberat sau nu, menajera m-a părăsit. Am plâns. La fel şi John. Acum e la orele de terapie intensivă. Pentru şocul psihic ce i l-a provocat întâmplarea. Ce se întâmplă, zic eu, oh my god, cu societatea asta teribilistă? Zi tu, nu toţi sunt nişte ţăcăniţi? Răspuns: Mă doare-n ....d, frate!

Subtitrare, analgezice şi alte substanţe-John.
Menajera - Personaj temporar. A ales-o regizorul la întâmplare pe stradă. Soţia unui florar.
Eu - un eu posibil.
Scenariu - S. Nicolaescu.
Muzica - Depeche Mode. Şi alţii.

Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiţă

de Gorun Manolescu

Gorun Manolescu: Îmi pare bine, domnule Negoiţă că, după atâta timp, putem sta de vorbă, în linişte, cumpănind fiecare răspuns şi întrebare. Pentru că acest interviu se desfăşoară interactiv, prin email-uri. Deoarece, de câte ori ai revenit prin ţară, deşi ne-am întâlnit, timpul te presa. Şi n-am putut reface clipele de linişte, plăcut tensionate, ale discuţiilor pe care le aveam. La institutul de cercetări la care lucram amândoi şi, mai ales, în seminariile pe care le ţineai. Cu acea "logică" a "vagului" care era şi obiectul seminariilor, dar şi modul atractiv al expunerilor dumitale.

Pentru cititori, trebuie să spun că prin anii 1974, fiind în ţară, ai publicat, împreună cu matematicianul Dan Ralescu, prima monografie de "Mulţimi Fuzzy (vagi)". Care a fost, ulterior, tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Apoi, în anul 1982 , ai plecat (puţin) la un congres şi. nu te-ai mai întors, stabilindu-te în America, la N.Y.. Iar cariera dumitale ştiinţifica şi universitară şi-a găsit împlinirea şi recunoaşterea comunităţii ştiinţifice internaţionale.

Deşi unele ecouri despre succesele cariei dumitale, de care vorbeam, ajungeau, pe ocolite şi în ţară, într-o emisiune de la "Europa Liberă", aflu, cu surprindere, că ai publicat primul dumitale roman (algebric): "Pullback". Cum s-a întâmplat această balansare spectaculoasă? Şi ce semnificaţie avea titlul acela neobişnuit? Iar, dacă nu mă întrerupi, o să tot continui cu întrebările şi vom rămâne fără răspunsuri.

C. V. Negoiţă: Interesul meu pentru studiul logicii infinitului s-a cristalizat în 1965, când am intrat intr-un program de doctorat în ingineria cunoaşterii, convins că o descriere exactă a oricărei situaţii fizice este imposibilă, că asta este o situaţie care trebuie acceptată, căreia trebuie să-i facem faţă, şi că inexactitatea descrierii nu este un dezavantaj, ci, mai curând, un ajutor. Cu alte cuvinte, vagul limbajului natural este un dar de la Dumnezeu, pentru ca omul, cu numai câteva mii de cuvinte, să poată descrie un întreg univers, oricât ar fi de complex.

Convins că vagul asigură eficienţa, în 1970 am publicat o teza de doctorat, care, în 1972 , mi-a adus o invitaţie la Atlas Computer Laboratory în Anglia, unde am intrat în legătură cu Congresul de Cibernetică organizat de Dr. J. Rose. Aşa am început, în 1973, în Bucureşti, un seminar dedicat sistemelor vagi.

În 1974, am publicat prima monografie a domeniului, împreună cu Dan Ralescu, acum profesor la Universitatea din Cincinnati. Versiunea engleză a fost publicată simultan la Basel şi la New York, iar traduceri în japoneză şi chineză au urmat relativ uşor, în 1978 şi 1982, probabil pentru că, şi în tradiţia din Pacific, pentru a pătrunde spre niveluri mai înalte de realitate e folosit paradoxul.

Aşa cum conspiraţia "iluminiştilor" a născut o epocă a modernilor, şi epoca postmodernă a fost grăbită de conspiratori, descrişi discret în Cybernetic Conspiracy, o carte a mea tradusă în limba română la editura Dacia în anul 2003, cu titlul Vizitator.

Seminarul din Bucureşti era cunoscut.

Scoteam o revistă la Amsterdam, numită Fuzzy Sets and Systems, publicată de Elsevier.

Primeam vizite.

Conduceam un laborator de modele, la Institutul de Informatică. Cu mine erau Mircea Sularia şi Paul Flondor, acum profesori în catedra de matematică la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Foarte recent, Gabriel Burstein, acum un expert în pieţe financiare, în Wall Street, mi-a confirmat că şi el îşi aduce aminte de vizita lui Henri Prade de la Universitatea Toulouse, pe atunci doctorand, cu o teză despre logica vagului.

Primirea unui vizitator din străinătate urma un protocol riguros, sub supraveghere. Vizita nu putea fi imaginată în afara unui acord cultural, oficial, între ţări. Henri Prade venise pe contul lui. Se suise în tren şi venise la Bucureşti să vadă ce facem noi. Toată lumea s-a speriat pentru că nimeni nu a înţeles de ce eram, sau puteam fi, atât de interesanţi. Nu a fost nevoie să-i spun ce cred despre modernul cel arogant şi asupritor. Îl simţise pe pielea lui, când îndrăznise să aleagă un subiect de teză de doctorat, care stârnise un hohot de râs. Târziu, când a ajuns editor al revistei înfiinţată de mine, i-am adus aminte de conspiraţia Bucureştiului. Un fenomen postmodern, i-am spus eu, ăsta e cuvântul la modă, cu care vei putea dialoga cu intelectualii Parisului.

Dar iată despre ce este vorba.

În 1972 am început studiul serios al logicii vagului sub pretextul benefic al modelelor matematice necesare planificării. Pentru prima oară în Europa de Est se vorbea de grade de adevăr. Chris Carlsson, din Finlanda, şi un matematician din Ungaria, Dombi, de data aceasta în cadrul unor acorduri oficiale, au venit să stea în laboratorul nostru ca să înţeleagă ce facem. Carlsson care nu ştia decât limba germană, a venit cu un dicţionar româno-german, ca să poată înţelege toate textele noastre, şi cele în limba română. Fără mult zgomot, sub scutul infailibil al informaticii, acceptată de toată lumea, am afirmat că nu există experienţă directă a realităţii fără interpretare, şi orice interpretare este coruptă de prejudecăţile interpretatorului. Ori atunci când o astfel de interpretare rămâne înţepenită între un "da" şi un "nu" categorice, specifice unei logici binare, nenuanţate, plecând din antichitatea greacă dar ajunsă la apogeu în iluminismul modern, lucrurile devin extrem de grave.

Nimeni nu se gândea că abordările postmoderne vor putea declanşa dialogul de mâine între religie, artă, şi ştiinţă, cu care să poată fi explicat fenomenul cultural interbelic, de rezistenţă, la noi în ţară, împotriva terorii modernilor, .

G.M.: Au existat şi alţi postmoderni în afara poeţilor şi literaţilor, în general?

N: Nu voi vorbi de fizicieni, fără de care discuţiile despre legăturile teologiei cu ştiinţa ar fi fost amânate.

Un gânditor postmodern , în sensul cel mai bun al cuvântului, a fost Nicholas Georgescu Roegen, profesor în domeniul economicului la Universitatea Vanderbilt, din Tennessee, unde a ajuns fugind, după ce, ca membru al comisiei de armistiţiu, imediat după terminarea războiului doi mondial, sesizase furturi masive din România.

El şi-a dat seama de importanţa limbii în formarea metateoriei. În viziunea lui, conceptele nu pot fi aritmomorfe, adică reprezentate prin numere. Într-o carte celebră, The Entropy Law and The Economic Process [Harvard University Press, Cambridge, 1971] el observa că numerele nu se pot suprapune, fiecare fiind distinct în relaţie cu celelalte, în timp ce concepte ca "bun" sau "adevărat", nu au graniţe, fiind înconjurate de o penumbră cu care se suprapun peste celelalte. Intr-un anume moment istoric, spune el, o naţiune poate fi şi democraţie şi dictatură, aşa cum un om poate fi tânăr şi bătrân, simultan. Categoriei conceptelor nu i se poate aplica legea excluderii terţului, aşa cum cerea logica erei moderne. Cu toate că au accelerat avansarea cunoaşterii în domeniul materiei inerte, nici un proces de schimbare nu poate fi explicat cu concepte exprimate numai prin numere. Vehiculele principale ale schimbării economice sunt slăbiciunile omeneşti. Concluzia lui este că dacă economia vrea să fie o ştiinţă, nu numai a cantităţilor observabile ci şi a omului, trebuie să se bazeze pe raţionamente aproximative, lingvistice.

G.M.: Ştiu că Nicholas Georgescu Roegen a jucat un important rol în viaţa dumitale.

N: Georgescu Roegen ştia ce fac eu.

Ne-am întâlnit la Bucureşti cu ocazia Congresului al III-lea de Cibernetică şi Sisteme, în 1975. M-a ascultat cu atenţie. Nu pot să-i uit privirea dură, gândirea limpede, forţa unui intelect perfect şlefuit. N-am vorbit despre era modernă. Nu ştiam de cine eram ascultaţi. Eu îi aşteptam aprobarea, o bătaie pe umăr, încurajarea unui mare profesor american. Ne-am despărţit fără ele. Foarte târziu, peste ani, când eram sigur că mă uitase, m-a sunat la numărul de telefon de acasă.

Primul gând mi-a fost gând de spaimă. O convorbire cu America în 1982 trebuia raportată şi explicată. Şi el ştia . O voce limpede, rece, m-a întrebat, scurt, dacă pot vorbi englezeşte. Atât. Dacă pot să vorbesc despre cercetările mele. I-am răspuns că tocmai plecam în Mexic, invitat de Doctorul Rosenbluth, ministrul învăţământului, nepotul celui care, împreună cu Norbert Wiener, introduseseră conceptul de cibernetică. Urma să ţin un seminar privind sistemele vagi, o noutate care începea să intereseze. Era momentul când Japonia introdusese logica vagului în dispozitivele electronice căutate, cum ar fi aparatele fotografice, construite să se comporte inteligent.

Aşa am ajuns în America. Din Mexic. Invitat de Universitatea Vanderbilt. Cu o invitaţie transmisă prin ambasada Americană din Mexico City. La recomandarea profesorului Georgescu Roegen. Aşa am continuat discuţia începută la Bucureşti, curios, convins că acum voi afla ce crede despre cercetările mele.

O cauză, mi-a spus el, capătă greutate numai dacă este luată în braţe de o universitate americană. Ştiu că vei rămâne aici. Încearcă-ţi norocul. Dar să ştii că nu e uşor. Lumea modernă se apără atacând. Trebuie să-ţi găseşti aliaţi. Nu mi-aduc aminte să fi spus "postmoderni". Nici eu, şi nici el nu ştiam nimic despre ei.

Este adevărat că, înainte de a ajunge la Nashville, m-am oprit pentru câteva zile în Bloomington, la Universitatea din Indiana, unde Dan Ralescu îşi dădea un doctorat în statistică matematică. Erau acolo Matei Călinescu, Ciprian Foiaş, şi alţi câţiva profesori români. După un prânz, am ajuns şi în bibliotecă, una din cele mai mari din lume, conectată cu toate celelalte biblioteci din America. Curios să-mi vadă reacţia, cineva mi-a arătat sistemul de regăsire a informaţiei. Pui un nume de autor, mi s-a spus, şi afli unde sunt cărţile. Aşa am constatat, nu fără oarecare surpriză, că eram prezent în sute de locuri. Cărţile mele, scrise în România, şi cele în limba română şi cele în limba engleză, veniseră în America cu mult înaintea mea.

Au fost comandate de cei care au crezut că au nevoie de ele, mi s-a răspuns. Probabil că erai postmodern, a adăugat cineva, în glumă, amuzat că nu auzisem încă de noii mei aliaţi.

Sosisem într-un moment special al istoriei şi eram hotărât să-l folosesc pe cât pot. Nu mi-a fost greu să-mi dau seama că am nevoie de o tactică nouă. Astfel am încercat romanul scurt, postmodern, convins de libertatea literaturii, care se putea împleti perfect cu rigorile ştiinţei. Nu era numai gând. Era datorie. Era aerul care trebuia respirat. În 1982, America m-a primit în braţele ei vânjoase cu o generozitate născută din dorinţa sănătoasă de vindecare. O potrivire făcută în cer. Ca şi mine, America se pregătea să scape de tot ce era prea modern, demodat, inutil.

G.M.: Acum am înţeles cum ţi-ai început cariera literară. Şi am mai observat ceva. Faptul că, atunci când te referi la preocupările dumitale multiple, foloseşti calificativul postmodern şi nu pe cel de postmodernist. Faci vreo distincţie între ele?

N: Dacă am făcut-o, atunci a fost intuitiv. Observaţia dumitale mi se pare extrem de interesantă.

G. M.: Hai să discutăm cu altă ocazie despre asta. Deocamdată aş vrea să te referi la romanul dumitale algebric: "Pullback". Şi de ce tocmai acest titlu.

N: Ar trebui amintit, aici, un moment anterior, din ţară, extrem de important.

Miercuri 13 ianuarie 1982, revista Via?a Studen?easca, în pagina intitulată Paradigme, anunţa într-un paragraf scurt ca: "In metodologia de cercetare a sistemelor teleologice a fost introdus de curând un termen nou. Pullback înseamnă retragere orientată pe niveluri superioare de percepţie. Acest fel de mişcare este tipic pentru sistemele umane şi face acum obiect de studiu în cibernetică. Un psihiatru (D.S.Ogodescu), un filosof (C.Noica), şi un cibernetician (C.V.Negoita) s-au ocupat de mişcări orientate şi în această pagină sunt comentate trei căr?i pe care le-au publicat în anul 1981. Cu toate că autorii aparţin unor domenii diferite, concluziile lor par foarte apropiate. Pentru studiul sistemelor umane conceptul de retragere este fundamental. Aplicaţiile practice pot fi importante."

În Devenirea întru Fiinţă, Constantin Noica spunea aşa: "Că i s-a luat tot filosofiei este limpede. Simplul fapt că ştiinţele au vorbit mai bine despre conceptele ei privilegiate a deposedat-o de ele". Şi mai departe se întreabă: "Mişcarea continuă a fiinţelor şi lucrurilor a devenit funcţia (experienţa) cheie, demiurgul fără chip şi fără armură al omenirii actuale. În această situaţie suntem oare înarmaţi cu concepte şi metode pentru a surprinde şi exprima dinamica totală, integrală, a diverselor sectoare ale realităţii?"

La aceasta întrebare a încercat sa răspundă Ogodescu în Persoana şi Lume. A sosit momentul, spune el, ca cibernetica să-şi emancipeze principiile sale fundamentale prin despărţirea de ordinea binară, care surprinde doar aproximativ complexitatea realului. Unitatea realităţii nu poate fi gândită decât în raport cu procesualitatea de retragere spre 'ceva'. Fiecare ciclu de tip pullback sporeşte mulţimea de determinaţii concrete într-o structură care cuprinde toate determinaţiile posibile, astfel încât concepte cu conţinut tot mai dens exprimă înlăturarea din gândire a tot ce este neesenţial, şi confundarea ei progresivă în obiect ( sau, în limbajul lui Noica, în fiinţa din lucru). Or, capacitatea sporită de pătrundere în fiinţa lucrului constitute puterea ştiinţei actuale de a reface, la sfârşitul secolului XX, unitatea de con?inut a realităţii. Dacă ontologia tradi?ională î?i centra aria preocupărilor pe aspectele statice ale realităţii, ontologia postmodernă studiază transformări ale realităţii, astfel încât acum 'devine' înseamnă 'este'. Ontologia revine în atenţia omului de ştiinţă care nu se mai ocupă numai de 'existenţa - ca - existenţă' ci şi de 'existenţa - ca - proces'. Când Ogodescu se întreabă cum îşi dobândeşte referenţialul autonomia în contextul interşanjabilităţii, constata că el se poate îndepărta de ceilalţi poli, adică se poate desitua.

Desituarea este un termen împrumutat de la M.Şora (Sarea Pământului, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1978), şi cred că reprezintă una din traducerile posibile ale termenului pullback. Putem afirma fără exagerare, spune Ogodescu, că pe muchia acestui concept se joacă însăşi soarta cunoaşterii. Fără acest mecanism, actul cunoaşterii s-ar reduce la o simplă reflectare a lumii lipsită de concomitenta dobândire a conştiinţei lui.

În Fuzzy Systems, o carte terminată în 1977, care şi-a făcut drum mai încet, prezentând conceptul de pullback, aşa cum va ajunge la Congresul Internaţional de Cibernetică şi Sisteme de la Amsterdam, în 1978, scriam că acesta s-a dovedit fertil pentru modelarea unei clase largi de sisteme, cum este cazul celor descrise în teoria deciziilor, sau a celor descrise în teoria conceptualizării, ambele fundamentale în domeniul inteligenţei artificiale, cea simulată de un calculator. Teoria sistemelor vagi se bazează pe ideea de grade de adevăr.

Conceptul central în jurul căruia se învârteşte conflictul dintre modern şi postmodern este acela de adevăr. Toţi criticii epocii moderne, indiferent de unde pleacă, ajung, inevitabil, la el.

Modernii pretind că adevărul poate fi cunoscut repede şi în întregime. Postmodernii sunt de părere că aşa ceva nu se poate. Neîn?elegerea provine din reprezentarea poziţiei obsedatorului faţă de realitate. Pentru modern, realul este ceva plan. Postmodernul vede realul asemenea unui diamant căruia i s-au şlefuit multe feţe. El recunoaşte că nu poate privi toate feţele, diamantul fiind foarte mare. În această situaţie, se desituează, adică se retrage, pe o poziţie din care vede şi alte feţe. El recunoaşte ca numai din infinit se poate vedea tot, fără nevoie de nici o mişcare.

Postmodernul recurge din nou la conceptul de infinit. Modernul crede ca nu este nevoie de el. Pictori cu reputaţie au încercat, cu o intuiţie identică cu cea a savantului, şi cu rezultate surprinzătoare, să pună câteva feţe ale diamantului într-un singur plan. Rezultatul a fost o reprezentare diformă. Pictorul modern a crezut că are voie să deformeze. Ideologii moderni, în încercările lor de inginerie socială, au crezut că şi ei au voie să se joace. Rezultatele se cunosc.

Postmodernismul, în câteva tatonări specifice începutului, a pretins că extinde modernul fără să-i schimbe logica. S-a crezut ca se poate vorbi de modern - postmodern.

Orice tip de postmodern bazat pe logica cu două valori este o simplă extensie a modernului.

G.M.: Deşi ţi-am propus, şi ai fost de acord, să vorbim cu altă ocazie şi pe larg despre postmodern versus postmodernism, mă gândesc acum că e bine să punctăm, pentru o dezvoltare ulterioară, faptul că un astfel de "postmodern" bazat pe o logică bivalentă este, de fapt, pur şi simplu un postmodernism. Cu toate consecinţele de rigoare. Inclusiv care presupun o mişcare plană şi care evită infinitul.

N: Absolut de acord. Revin cu precizări. Pentru mine, postmodernul este mai mult decât această extensie. Pentru mine el se dovedeşte a fi o restauraţie a premodernului, la un nivel superior, pe helix. Prin simpla extensie, modernul îşi păstrează logica şi năravurile. Logica modernului-postmodern rămâne binară. Restauraţia premodernului, însă, ne conduce obligatoriu la logica dogmelor.

Restauraţia logicii nebinare, a dogmelor, nu este un act arbitrar ci o necesitate dictată de nevoile teoriei mulţimilor infinite şi ale fizicii cuantice. Lucrul acesta a fost observat pentru prima oară de Lucian Blaga. În 1931, în Eonul Dogmatic, el spune aşa: " Scormonind în cenuşa istoriei, constatăm ca teologia (cea cre?tina, căci despre ea este vorba în primul rând) a dat naştere la o seamă de formule, care, privite mai deaproape, alcătuiesc un tip aparte de cunoaştere: dogmele...Dogma, în afară de faptul de a fi formulă metafizică, mai ascunde şi un sens metodologic, care - lucru destul de curios - până acum nu a fost remarcat nici de filosofi, nici de teologi. După ce ne vom fi achitat de această sarcină, vom ajunge în chip firesc să ne punem unele întrebări, care ar putea să fie pline de consecinţe. Nu cumva s-ar putea deschide undeva noi perspective filosofiei prin transplantarea în ea a metodei dogmatice, întrebuin?ate, până acum, aproape exclusiv numai în domeniul celălalt, asupra căruia gândirea filosofică s-a străduit să arunce tot discreditul?...Matematica mai nouă cunoaşte unele construcţii, cum sunt acelea ale transfinitelor (simbolul alef al lui Cantor) prin care, fără să se ştie, se fac unele concesii atât de importante gândirii dogmatice, încât ar putea să fie numite, fără înconjur, echivalente matematice ale dogmaticului. Simbolul "alef" denumeşte o mărime transfinită care rămâne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea. Reamintind formula dogmatică a lui Filon, potrivit căreia substanţa primară nu suferă nici o scădere prin emanaţiile ce se desprind din ea, între a pune în evidenţă simbolul "alef" si formula filonică e o perfecta asemănare structurală ( cu deosebirea doar că dogma vorbeşte despre esenţe şi procese cosmologice, pe când aleful e pur matematic). Cantor (şi alături de el şi alţii) a ajuns, prin înlăn?uiri logice de calcule şi consideraţii, să stabilească diversele antinomii ale transfinitului. Chestiunea principală ce se pune în această ordine e însă nu cum matematicienii au ajuns la aceste antinomii, ci cum vor sa le rezolve."

Existenţa postmodernilor religioşi dovedeşte falimentul timpurilor moderne, care au respins religia, adică legătura cu infinitul (ce nu se supune logicii cu două valori). Omul modern nu a avut nevoie de infinit. Omul postmodern are, dovedindu-se mai prudent. El spune că adevărul, la fel ca frumosul, se află în ochiul observatorului, şi acceptă grade de adevăr. Acest punct de vedere pleacă de la presupunerea simplă că adevărul nu poate fi perceput dintr-odată, că "realul," prea mare, poate fi consumat pe bucăţi, pe felii, pe niveluri, care, evident, urmează a fi asamblate.

În concluzie, putem afirma că nu postmodernul, care readuce interesul pentru logica dogmelor, contribuie la eroziunea autorităţii religiei, aşa cum acuza Jane Lafrensen. Eroziunea autorită?ii religiei a fost şi rămâne sarcina primară a modernului, sensul existenţei lui, atunci, acum, şi oricând, ilustrat atât de bine de forma lui cea mai evoluată (sau involuată), marxismul, care nu are nevoie de infinit şi nici de logica lui. Un postmodern care îşi bate joc de eroi şi martiri este un modern deghizat, călit în lupta de clasă, un eufemism care se substituie principiului terţului exclus. Când Jane Lafrensen spune că un adevărat postmodernist este liber să facă ce vrea, se referă la cel care crede că poate compromite restauraţia. O metodă folosită curent de moderni, atunci când profită de lipsa unor definiţii inteligibile.

G.M.: În acest sens cred că au dreptate cei care afirmă că, de fapt, postmoderniştii sunt, pur şi simplu, marxişti care şi-au pierdut obiectul muncii: lupta de clasă. Dar nu vor cu nici un chip să renunţe a susţine în continuare lipsa oricărei necesităţi de a apela la infinit şi, în ultimă instanţă, indirect, la Divinitate.

N: Nu ai făcut decât să accentuezi ceea ce am vrut şi eu să spun. Aşa că nu pot decât să te aprob.

G.M.: Există nişte asemănări dar şi deosebiri fundamentale între ce spui dumneata şi ce spune alt român, plecat de mult în Franţa, Basarab Nicolescu.

"[Există] diferite niveluri de percepţie care se găsesc într-o corespondenţă biunivocă cu nivelurile de Realitate" (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea - Manifest, Polirom, 1999)

".... adevărul nu poate fi perceput dintr-odată... Realul prea mare, poate fi consumat pe bucăţi, pe felii, pe niveluri." (C.V. Negoiţă)

Amândoi, prin urmare, asertaţi existenţa: (a) mai multor niveluri ale Realităţii şi (b) diferite niveluri ale percepţiei umane corespondente fiecărui nivel în parte. Percepţii care uneori depăşesc pe cea obişnuită empirică (sensibilă) tributară simţurilor comune.

"Două niveluri adiacente sunt legate prin logica terţului inclus, în sensul că starea T prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictori (A, non-A) al nivelului imediat învecinat. Starea T operează unificarea contrariilor A şi non-A, însă această unificare se produce la un nivel diferit de acela unde se situează A şi non-A." (B. Nicolescu, op. Cit.)

"Pullback înseamnă retragere orientată pe niveluri superioare de percepţie.
Postmodernul vede realul asemenea unui diamant căruia i s-au şlefuit multe feţe. El recunoaşte că nu poate privi toate feţele, diamantul fiind foarte mare. În această situaţie, se desituează, adică se retrage, pe o poziţie din care vede şi alte feţe. El recunoaşte că numai din infinit se poate vedea tot..." (C.V. Negoiţă)

La amândoi apare astfel un "pullback" . Numai că aici intervine diferenţa fundamentală între semnificaţiile acordate de B. Nicolescu şi, respectiv, de dumneata acestui "pullback".

Astfel, în timp ce dumneata, prin intermediul unui "terţ inclus" care reprezintă diverse grade de adevăr acorzi "desituării" (pullbackului) un caracter "dinamic", heraclitean, B. Nicolescu îl vede ca fiind "static", asemănător cu ceva din lumea ideilor platoniciene, imuabile, date o dată pentru totdeauna.

Mai precis, "pullback-ul" dumitale oferă atât celui care încearcă să de-scrie la un moment bine precizat ce a perceput (să-i spunem, printr-un "simţ interior", diferit de cele cinci simţuri comune când e vorba de depăşirea empiricului), cât şi receptorului de-scrierii, posibilitatea sur-prinderii unui moment instantaneu din curgerea heracliteană a Realităţii (indiferent de nivelul realităţii în care are loc percepţia). Cum, tot aşa, este posibil ca la alt moment, atât "cititorul" cât şi chiar autorul trecut pe post de receptor, pot percepe, prin "desituare", cu totul altceva decât în momentul primei citiri sau în actul de-scrierii. În acest fel, textul "obiectualizându-se", devine el însuşi "dinamic", schimbător, heraclitic ca orice lucru care face parte din oricare nivel al Realităţii.

Altfel spus, modul în care utilizează B. Nicolescu "terţul exclus" se doreşte a fi "universal". În schimb dumneata, fără a fi "nominalist" pur care, la limită, devine "solipsist", reuşeşti să "individualizezi" specificitatea absolută a modului în care "cunoaşte" fiecare subiect uman, precum şi faptul că, unul şi aparent acelaşi subiect poate "percepe" şi "cunoaşte" în mod cu totul diferit unul şi, iar aparent, acelaşi lucru. Şi aceasta deoarece atât lucru ("obiectul") cât şi subiectul se schimbă instantaneu în fiecare moment.

Cred că în acest fel trebuie "citite" şi textele dumitale literare. Şi ai recurs la beletristică deoarece ai simţit imperios nevoia omului postmodern de a reuşi să comunice cât mai larg cu ceilalţi, literatura fiind mult mai accesibilă unui număr sporit de cititori comparativ cu disciplinele ştiinţifice şi chiar umaniste strict specializate. De unde această nevoie imperioasă de "comunicare"? Probabil din faptul că realitatea "postmodernă" (şi nu "postmodernistă" - despre această diferenţă, aşa cum am propus, vom vorbi altă dată pe larg) în care am ajuns să trăim a devenit, pe toate planurile, inclusiv cel empiric, atât de deconcertant imprevizibilă, încât dacă nu reuşim să ne adaptăm la ea riscăm să nu mai existăm. Ori a ajuta şi pe alţii să înţeleagă acest lucru devine, pentru cei care l-au înţeles, o datorie vitală. Orice vis (fantezist acum) al unei "universalită?i" iluminist-moderniste (chiar şi cu "terţ inclus" de genul celui al lui B. Nicolescu) prin intermediul căruia omul ajunge să stăpânească ceea ce putem numi "Natură" (în sensul cel mai larg posibil, incluzându-ne în ea şi pe noi cu tradiţiile noastre), măcar şi "conceptual" dacă nu mai poate acum altfel, a apus.

După această distincţie între punctele de vedere proprii dumitale şi, respectiv, lui B. Nicolescu, pe care am încercat s-o schiţez, cred că este deosebit de interesant, pentru cititori, să afle cum au fost receptate textele dumitale literare în România. Mai ales că, în ultimul timp, au apărut, la noi, atât traduceri din engleză ale unora dintre ele sau chiar altele pe care le-ai redactat direct în limba română.

N: Dă-mi voie să lărgesc puţin cadrul şi să nu mă refer numai la cei din România. Şi, în acelaşi timp, să mai fac şi unele precizări suplimentare.

G.M.: Dacă e aşa, atunci, pentru că ai pomenit în treacăt de Jane Lafrensen, te-aş ruga să vi cu astfel de precizări suplimentare. Pentru că, din nefericire, punctul ei de vedere a devenit un loc comun al celor care se ocupă, de pe margine, de postmodernism. Fără să-l în?eleagă. Şi cu atât mai mult când e vorba de postmodern. Între cele două ne făcând nici un fel de diferenţă. Deci, în ce context şi-a expus ea părerea?

N: În Comunicările celui de al Şaselea Simpozion al Academiei Oamenilor de ?tiin?a din România, Filiala Americană, la care am participat, Jane Lafrensen , de la American Institute for Writing Research, are o notă, intitulă Postmodernism, în care afirmă că "în centrele unde se studiază literatura, postmodernismul este considerat ca emanând din exces de liberalism în gândire, din mişcarea New Age, şi din eroziunea autorităţii deţinută odată de morală şi religie. O mişcare foarte diversă, postmodernismul a pătruns în multe domenii. Un adevărat postmodernist crede că este liber să se disocieze de etică, să adopte propriile sale reguli de ac?iune sau de gândire, să-şi bată joc de eroi şi martiri, să conteste orice autoritate, să accepte numai propriile legi...Cititorul este îndemnat să compare postmodernismul cu dadaismul (în care o realitate superioară este presupusă a fi captată eliberând mintea de logica şi control raţional) sau cu eupheismul (stilul contorsionat din Anglia secolului al XXVI-lea, bogat în aliteraţii, antiteze elaborate, şi comparaţii extinse degeaba). Nici o lucrare majoră nu a apărut sub auspicii postmodern(e/iste)."

Remarc aici, încă o dată, confuzia care poate apare între "postmodernism" şi ceea ce înţeleg eu, evitând (cum ai spus, poate instinctiv) termenul acesta şi utilizând, în schimb, pe cel de "postmodern".

Mai precis: majoritatea promotorilor postmodernismului, atât în Franţa cât şi în America, sunt, în mare majoritate, foşti marxişti (aşa cum ai remarcat şi dumneata anterior), însă sunt intelectuali cu o serioasă cultură, care, observând, primii, incapacitatea modernului, au căutat să se salveze în altceva. Furnizând o critică a pozitivismului şi a macroteoriei, ei pledează pentru o multiplicitate a punctelor de vedere, ocupându-se de relaţia individ - fenomen, renunţând la plasarea lor împreună într-o schemă mai largă. Postmoderniştii, oriunde s-ar găsi ei, accentuează nevoia de microteorie. Din acest punct de vedere, materialismul filosofic marxist pare a fi separat de gândirea modernă.

Multe variante ale postmodernismului sunt încercări de salvare, renunţări mai mult sau mai puţin declarate, făcute de marxişti care nu se pot desparţi uşor de marxism. Ei ajung la exagerări, care o fac pe Jane Lafrensen să confunde denigrarea valorilor na?ionale, cu atitudinea resemnată în faţa ideii de adevăr parţial, şi globalizarea predicată de comunism (proletari ai lumii uni?i-vă ) cu eliminarea graniţelor impuse de aplicarea unei logici binare ( proprie unei realităţi finite ) acolo unde nu este cazul.

G.M.: Ceea ce ai spus, m-a lămurit, cel puţin pe mine, de eroare căreia i-a căzut pradă Lafrsen şi alţii ca ea.

Mulţi români tineri, o dată cu deschiderea graniţelor după '89, au avut şi au posibilitate să execute stagii de pregătire în America. Iar printre aceştia, unii sunt de formaţie umanistă. Şi, din nefericire, se reîntorc în ţară cu idei de genul celor emise de Lafrensen. Cum se explică acest lucru?

N: În România, acest tip de postmodernism, mai ales în mediul universitar şi academic de tip "umanist" (incluzând însă şi sociologia), a fost importat în ultimul timp din America, tocmai de tinerii de care vorbeai. Dar şi de mai puţin "tinerii" care mai prezintă şi o nocivă autoritate academică fiind aşa zişi "formatori de opinie"; şi care, la rândul lor, au beneficiat de contacte sponsorizate de Stat, prin diverse aranjamente, cu mediul universitar american. Iar aici, în America, cei menţionaţi au nimerit la catedre de (pseudo)?tiin?e sociale, inventate în grabă în ultima jumătate de secol, cât şi la catedrele care se ocupau de limbă şi literatură şi care au fost, până nu de mult, şi aproape în totalitate, marxiste. Vizitatorii români, care au petrecut un timp relativ scurt in universităţi relativ izolate, nu au putut să-si dea seama de imensitatea presiunii ideologice, mai ales când nu ştiau despre ce este vorba, Marxismul în România fiind abandonat înainte de formarea lor intelectuală. Sau, mai rău, unii dintre ei, se formaseră chiar într-un mediu marxist deformat, complet subjugat cultului personalităţii "conducătorului". Nimeni nu se a?teaptă la Marxism, veritabil şi vehement, în America, mai ales când terminologia folosită era evoluată.

Un număr impresionant de intelectuali troţkysti, protejaţi de democraţia americană, şi-au adaptat strategiile şi limbajul în funcţie de momentul istoric. Vizitatorii, impresionaţi de autoritatea universităţii americane, au crezut că tot ce zboară acolo se şi mănâncă. Ei nu şi-au dat seama că această autoritate este dată exclusiv de catedrele de ?tiin?e şi tehnologie, imense uzine de cercetare, prea pu?in afectate de macroteorii. Există şi cazuri de oportunism, atunci când predicarea postmodernismului pare avantajoasă. Este cazul unor cercetători tineri, aflaţi în universităţile infectate, forţaţi să publice, pentru a putea fi promovaţi. .

G.M.: În 2002, cu ocazia unei vizite în ţară, ai participat la o şedinţă a Grupului de Cercetări Interdisciplinare al Academiei Române. Cu acea ocazie ţi-ai prezentat unele idei în acord cu cele pe care le-ai spus anterior. Deşi membrii Grupului respectiv erau intelectuali cu o solidă pregătire şi, majoritatea, posedau ceea ce se numeşte o "minte deschisă", comunicarea dumitale a fost întâmpinată cu unele rezerve. Atunci ţi-am solicitat un text pentru publicaţia anuală Noema (care apare sub egida Academiei Române şi al cărui redactor şef sunt), în care să-ţi expui ideile.

N: Într-adevăr, într-un text publicată in Noema, volumul din 2002, spuneam ca definiţiile hazardate ale postmodernismului din mediile umaniste de stânga nu rezistă unei analize atente. Vorbind despre astfel de definiţii, atrăgeam atenţia că logica finitului nu este tot una cu logica infinitului. Pentru cei interesaţi în această deosebire, recomandam detalii ce puteau fi găsite departe. Acum, la aproape patru ani de la publicarea acelui volum, toate aceste detalii sunt mult mai aproape, la îndemână, atât în mintea mea cât şi între coperţile unei cărţi, intitulată Vag , apărută în România, şi în unele comentarii generate de ea [Irod, Diaconu, Savulescu, Comoro?an].

G.M.: Cred că a venit, totuşi, timpul să ne spui câte ceva şi despre cărţile dumitale. Nu despre cele ştiinţifice (astea-i interesează pe specialişti), ci despre cele cu caracter literar.

N: În majoritatea cărţilor mele cu caracter literar, cum zici dumneata, mai ales cele publicate în limba română, la editura Paralela 45, am vorbit despre activitatea profesorului, şi cum a înţeles el să predea cursuri de teoria cunoaşterii.

În "Împotriva lui Mango", o carte subintitulată roman postmodern, unde cunoaşterea rezultă din conexiunea dintre mai mulţi neuroni, pentru că impasurile trimise de un neuron ating alţi neuroni şi îi activează, studenţii află despre grade de conexiune.

Profesorul afirmă că învăţarea este ajustarea acestor grade. Studenţii ştiu că, deobicei, urmează şi altceva. Un comentariu. Profesorul le spune că şi iubirea uneşte. La fel cum comunicarea pretinde mai mulţi neuroni, şi iubirea presupune mai multe persoane, una care iubeşte şi altele care primesc această iubire. Cel care prime?te iubirea e conştient de cel ce iubeşte. Niciodată iubirea nu confundă persoanele, căci confundarea ar pune capăt iubirii. Plenitudinea existenţei, de care depinde fericirea deplină, nu poate fi trăită de unul singur. Bucuria de unul singur nu e deplină. Bucuria deplină este o cuprindere reciprocă.

Studenţii sunt sfătuiţi să cerceteze scrierile savanţilor premoderni. Li se recomandă Maxim, care scrie că noi am fost crescuţi la început într-o unitate a firii, dar diavolul a despărţit firea în mai multe închipuiri, folosindu-se de voinţa noastră.

Ce este o societate, întreabă profesorul.

O reţea neurală, răspunde corul studen?ilor.

Profesorul mai recomanda un savant premodern, de la Nyssa, pe numele sau Grigore, care în cartea sa Împotriva lui Eunomium, scrie că Tatăl a născut un alt Sine, neieşit din Sine, dar arătându-se în Acela întreg.

Deci, cine să fie Fiul, întreabă profesorul, şi studenţii răspund, tot în cor: Infinitul.
Dumnezeu este unul. Atunci, de unde cele trei persoane ale Treimii? Profesorul invocă alt savant premodern. Dionisie defineşte esenţa fiinţei divine spunând că bunătatea, ca şi iubirea, înseamnă o raportare. Nici unitatea nu poate fi fărâmată în favoarea relaţiei, nici relaţia anulată ca să salvăm unitatea. Printr-un Fiu întrupat se intră în comuniune filială cu Tatăl.

În fine, profesorul este întrebat dacă sunt şi alte teorii despre Fiul şi răspunde că da, cea modernă, elaborată de răzvrătiţi, şi promite, ca, în viitoarele lui prelegeri, să se ocupe de răzvrătirea lor, aşa cum apare în biblioteci, cele moderne.

Anul 2006 m-a adus încă o dată în România pentru un roman , "Concert la Carnegie Hall", publicat de editura Paralela 45, o culegere de Ecouri şi Dialoguri, publicată de editura Ideea Europeana şi un volum de articole publicate în ultimii 5 ani în revista romano-americană Origini.

Romanul este axat pe un personaj incomod, care încearcă să facă proces comunismului. O astfel de carte nu s-a scris de scriitorii anilor ?aptezeci, care ştiau despre ce este vorba, dar nu aveau voie, şi nici de scriitorii anilor douămii, care nu ştiau încă despre ce este vorba.

Ecourile şi dialogurile, numai cele în limba română, au fost culese de Eugen Diaconescu, profesor la Universitatea Piteştiului, pentru a aniversa douăzeci şi patru de ani de când am plecat în America.

Culegerea de articole din Origini, vrea să fie o recunoaştere a tenacităţii unei reviste scoasă de scriitorii români din America, cei grupaţi în societatea Literat XXI, activi permanent de un deceniu şi jumătate, mai ales în New York, aşa cum s-a văzut şi anul acesta, când şi-au lansat cărţile şi revista în Bucureşti.

Începutul l-a făcut profesorul Th. Damian, care la sfârşitul lunii august şi-a lansat un volum de poeme publicat de editura Paralela 45. La lansare au vorbit Mircea Săndulescu , scriitor trăitor în New York, autorul volumului Escapes and Ashes, Mihaela Albu, redactor şef al revistei Gracious Light, Aurel Sasu profesorul din Cluj responsabil de existenţa marilor dicţionare ale scriitorimii române, şi Vasile Andru, un atent cunoscător al enclavelor româneşti din America, Canada şi mai departe.

După numai o săptămână, au urmat cele trei volume semnate de mine, prezentate tot de Vasile Andru, ajutat de Ioan Buduca, unul din rarii critici înclinaţi spre reflecţie filosofică şi Bedros Horansagian, a cărui plecare precipitată de la conducerea Centrului Cultural Român din New York, a surprins multa lume.

În prima jumătate a lunii septembrie, am asistat la lansarea volumului intitulat Timpul, Rana Sângerândă, Poeţi Români în Lumea Nouă, o antologie semnată de Ştefan Stoenescu şi Gabriel Stănescu, doi româno-americani atenţi la destinul poetic romanesc, 1944-2004, în Statele Unite şi Canada.

Am mai asistat şi la lansarea unei alte antologii, alcătuită de poeţii Carmen Firan şi Paul Doru Mugur, cu ajutorul unor traducători americani, prezenţi la lansare şi aplaudaţi.

La scurtă vreme, Dumitru Radu Popa, şi-a lansat cu ceşti de ceai, la librăria Cărtureşti, volumul Lady V, publicat de editura Curtea Veche. Atât de importantă a fost lansarea încât directorul editurii a preferat să fie alături de noi, lipsind de la şedinţa alegerii sale ca preşedinte al asociaţiei editorilor.

Iată ca româno-americanii, activi, sunt din ce în ce mai bine primiţi acasă, oferind o varietate largă de cărţi făcute să atragă atenţia asupra literaturii române care, acum, începe să crească şi pe continentul american.

În cărţile lansate de mine discut postmodernul religios.

Nu numai pentru că America este probabil una dintre cele mai religioase ţări din lume. Nu numai pentru că, fascinat de vederea stereoscopică a premodernilor, postmodernul americii religioase, în ultimele două decenii, a împins pendulul istoriei în altă direcţie. Ci şi pentru că iluminismul american nu a copiat iluminismul din Franţa, modernii americani nu au suferit de boala suficienţei, limitată la Europa de vest. Se ştie că, altădată, viţa de vie americană nu a fost distrusă de boală şi a fost exportată în Europa unde distrugerea a fost aproape totală. S-ar părea că aşa ceva se va întâmpla şi acum în cultură.

Cele trei cărţi lansate de mine în anul 2006 încearcă să ilustreze migrarea postmodernului religios folosind modelul insulei "legate" prin pod. La insulă nu se poate ajunge decât cu barca traducerii. Numai accesul pe pod face posibilă comunicarea directă, rapidă, organică. O întrebare firească a fost următoarea: dacă toată lumea vorbeşte acum despre Shakespeare, chiar şi când nimeni nu-l mai citeşte, s-ar putea să vorbească vreodată, la fel, despre Blaga, când se va dovedi că a fost cel mai important postmodern al Europei bătrâne? Probabil că da, dacă sugestia va veni din partea universită?ilor mari, americane.

E bine să fi tradus într-o limbă de circulaţie. Este şi mai bine ca traducerea să fie cerută. Cheia rămâne în mâna celui care citeşte interesat, căutând aliaţi, ajutor, confirmare. El va construi podul.

Astăzi, cititorul american locuieşte în campusurile unor universităţi uriaşe, răspândite pe un continent uriaş, conectate prin legături electronice uriaşe. Chiar atunci când ajunge în oraşele mari, mai mult sau mai puţin uriaşe, altădată intoxicate de aburii stângii europene, el nu mai vrea să fie modern, în sens troţkist si chiar şi satul se vrea neoconservator. Postmodernii neoconservatori, nu mai cred în modern, şi derivatele lui, cunoscute sub numele de avangardă, experimentalism, sau contracultură. Ei propun altceva, ajungând la concluzia sănătoasă că modernul a fost maladie şi că vindecarea înseamnă întoarcere la starea de sănătate de dinainte de maladie.

Această viziune simplă, uşor de comunicat, stă la baza propunerii mele de definire riguroasă a stării de sănătate. Foarte aproape de cea a lui Chesterton, englezul lucid, care în urmă cu o suta de ani, a observat că numai ortodoxia salvează, pentru că oferă o vedere stereoscopică, cu un ochi pentru finitul vizibil şi celălalt ochi pentru un infinit nevăzut, neatins, nesfâşiat de concepte.

Postmodernii americani recunosc că premodernii au înţeles logica infinitului.

Azi, America culturală, fascinată de fenomenul religios, cu o logică de tip şi-şi, continuă să creadă, cu superbă încăpăţânare, la fel ca în Europa de Est, că în Christ s-ar afla, în mod imposibil de desfăcut şi Dumnezeul şi Omul.

O astfel de judecată nu este acceptabilă la Paris.

Cum logica infinitului a devenit interesantă şi pentru informatica avansată, un domeniu de cercetare în care mă aflu de mai bine de treizeci de ani, am simţit nevoia să atrag atenţia Americii culturale că în România, prost văzută de modernii europeni, aroganţi şi miopi, această logică a fost studiată cu multă atenţie, de doua milenii, şi că rezultatele studiului ar putea să ajute la construcţia unor poduri spre cultura universală.

Dacă tot am ajuns în buricul pământului, pe uşa din faţă, a calculatorului electronic, necontestat ca fiind metafizic, retrograd, reacţionar, antipartinic şi duşmănos, ia să vedem cum putem să dăm o mână de ajutor celor ce până mai ieri, ca şi mine, erau dispreţuiţi pentru că îşi făceau rugăciunea, intrând în contact cu o forţă din spatele universului, foarte reală, pe un nivel înalt al realităţii, în ciuda protestelor celor aleşi de istorie să-i stârpească.

Despre aşa ceva este vorba în roman şi în cele doua culegeri de texte lansate pe Calea Victoriei, în sala oglinzilor, care nu au clipit când au auzit de logica infinitului, atât de interesantă şi nici de de protestul împotriva superstiţiilor vehiculate de domnul Paler , care, mai deunăzi, pe ecranul unor televizoare, inventate tot de americani, spre stupoarea privitorilor avizaţi, susţinea ca toţi americanii ar fi inculţi şi deci incapabili de francofonie (de curând a murit; despre morţi numai bine; mai ales după ce, înainte de a muri, a publicat, într-un cotidian de largă circulaţie, inegalabilul "Interviu cu Dumnezeu" ; iar, altă dată, la o emisiune TV afirmase: "Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem, doar, că el nu ar putea exista", ceea ce dovedeşte, a câta oară, că un ateu e mai aproape de Divinitate decât un religios habotnic).

Acum când Europele îşi deschid reciproc braţele, este posibil ca România să-şi valorifice unele din tezaure, dând o mână de ajutor fraţilor lor din America care nu şi-au găsit încă benzile favorabile comunicării mesajului postmodern autentic spre Franco - Germania care, când aude de americani, îşi astupa urechile.

Citind o carte scrisă de profesorul Mincu (Experimentalismul poetic românesc) am văzut că în România există şi curaj şi talent, care să ne poată convinge că postmodernul european-românesc e altceva dec?t postmodernismul lansat de domnii Lyotard, Derrida, Deleuze, Baudrillard, etc. şi chiar şi de postmodernismul americanului Rorty care se raliază celor anterior citaţi (pădure fără uscături nu există).

Am mai văzut şi cronici ale criticilor români foarte tineri.

Dilematica din iulie 2006 vorbea de postmodernism "autentic". Observatorul cultural din august acelaşi an vorbea de romanul devenit obiect ştiinţific, si Ziua - tot în 2006 - vorbea în septembrie de o altfel de reprezentare în text, bazată pe grade de adevăr.

Daca privim dinspre ştiinţe, postmodernul poate fi explicat simplu ca o întoarcere la logica premodernilor, aşa cum observa Blaga pentru prima dată in 1931, în Eonul Dogmatic, aşa cum am mai amintit. Despre aşa ceva am vorbit pe larg în dialogurile purtate cu alte ocazii şi publicate în volumele remarcabilei doamne Iolanda, cărora literele româneşti au ce să le datoreze.

Dar dacă privim dinspre literatură? De acolo ce se mai vede?

Tot o întoarcere?

Sigur că da.

O întoarcere la perioada superbă, neviciată de diavola separării - legea excluderii terţului - care strecurată în logica lui Aristotel îi va poseda două secole pe modernii, mai ales europeni, făcându-i să separe poezia de proză, un gest caraghios, împotriva crezului din Niceea.

Am fost fericit să văd că Ioan Es Pop, scriind în Dilema, afirma ca Irozii, o carte a mea de acum doi ani, este numai aparent un roman, în pelerina căruia s-a înfăşurat un vast poem, pentru a înşela vigilenţa paznicilor unei pieţe în care poezia nu mai este îngăduită.

Am fost fericit să văd că N. Prelipceanu, în Romania Libera spunea şi el "Greu de spus dacă Irozii este roman.Cartea e, în fond, un poem, a cărui logică o depăşeşte pe cea obişnuită".

Poeţii, atunci când sunt remarcabili, pot recunoaşte cu uşurinţă natura dublă a literaturii, la fel ca DeLillo, prozatorul american, şi el remarcabil, care a constituit, pentru mine, o influenţă determinată, depăşindu-i pe ceilalţi, înaintaşii, şi ei fascinanţi, chiar când ajung numai până la magic.

Care ar fi avantajul unui astfel de punct de vedere?

Unul neaşteptat şi teribil de important.

Perioada dintre cele două războaie absurde din secolul precedent, unul din cele mai mizerabile, poate căpăta o explicaţie nouă. Intelectualii care şi-au sacrificat tinereţea, pentru a fi puşi la zid, înfieraţi ca antimoderni, par a fi apostolii postmodernului autentic. Modernii europeni, care şi-au făcut apariţia pe scena istoriei în mod violent, nu au vrut să se lase şi s-au apărat violent, prin exterminarea celor ce nu mai credeau în modernul insuficient, în vederea cu un ochi singur, ochiul golemului. Aruncarea unor valuri de praf în ochii şi urechile cititorilor cu privire stereoscopică s-a dovedit a fi criminală.

Cred ca se va face lumină, ca să se poată vedea precursorii, şi că reacţia va fi o nouă descărcare de energie, care ar merita urmărită.

G.M.: Consider că a venit timpul să încheiem. Fără a uita promisiunea că, mai devreme sau mai târziu, vom încerca, în cadrul unei discuţii separate, şi cât ne va sta în putinţă, să facem unele distincţii între postmodern şi postmodernism. Mai ales că astfel de distincţii implicite (contextuale), uneori doar sub forma unor sugestii, abundă în textul de faţă.

Nu-mi rămâne decât să mulţumesc lui Constantin Virgil Negoiţă pentru interviul acordat.

EgoPHobia @ no_name_fest

de Sorin-Mihai Grad

EgoPhobia a fost invitată să participe la prima ediţie a "no_name_fest", desfăşurată în cele din urmă între 26 şi 28 octombrie 2007 în Club A. Din diverse motive n-am reuşit să ne pregătim cum am fi dorit pentru acest festival, anunţându-ne în cele din urmă prezenţa cu doi redactori, doi invitaţi şi o proiecţie cu istoria revistei, dorind să lansăm cu acest prilej şi EgoPHobia #16. Chiar dacă până la urmă Daniel Sur şi Mihnea Blidariu n-au mai ajuns la festival din motive obiective, cei prezenţi, invitatul Chris Tănăsescu (de la trupa Margento) şi redactorul Diana Todea, care semnează şi o cronică a prezenţei EgoPHobia la "no_name_fest", au asigurat o reprezentare consistentă şi interesantă a revistei noastre. Chiar dacă lansarea oficială a EgoPHobia #16 a avut loc la festival, când cine intra pe www.egophobia.ro putea citi doar două treimi din conţinutul revistei, cea propriu-zisă a întârziat cu câteva zile, astfel că putem include şi aceste texte despre "no_name_fest". Le mulţumim organizatorilor pentru invitaţie, în special lui un_cristian şi Oanei Ninu, invitaţilor noştri Chris Tănăsescu, pentru prestaţia de excepţie, şi Mihnea Blidariu, chiar dacă din păcate n-a reuşit să ajungă precum şi celor care au asistat la momentul nostru în cadrul festivalului. Sperăm că se vor organiza şi alte ediţii, la care ne vom prezenta şi noi mai bine. Prezentarea e-revistei EgoPHobia o puteţi descărca în format .ppt de aici [link direct] sau de aici [se deschide o pagină nouă unde apare un link pentru donwload].

[Chris Tănăsescu în recital, foto ©no_name]

"No name fest" - apologia culturii alternative

de Diana Todea

În Club A, seara de duminică 28.10.2007 a primit pe la ora 19 revista EgoPHobia. Cu bune, cu rele,  no_name_fest  a fost un experiment reuşit. Am intrat în sală detaliind motivele pentru care apare o revista online, cum a luat fiinţă, cum se colaborează la şi publică în ea, şi mai ales, cum se promovează generaţia 2000.
Pe măsura prezentării invitaţilor, rumoarea a fost sesizabilă, probabil din cauza numelor invocate. Întrebările din sală s-au limitat la cum a început proiectul EgoPHobia, de ce apar unii scriitori, dacă sunt plătiţi pentru faptul că apar în revista virtuală. Nu, am răspuns. Şi poate oricine să contribuie cu texte, deşi selecţia, criteriu important pentru orice revistă culturală, fie ea online sau on paper, care se respectă, le poate abate din drumul spre paginile de pe www.egophobia.ro. De ce să nu fim sinceri cu oamenii? Râsete. Distracţie. Glume.
Trecând de la un invitat la altul, am concluzionat că o revistă virtuală ca EgoPHobia face parte din toată mişcarea 2000-istă. Poate că universalizez când am spus că oricine poate scrie, numai să ştie cum să scrie. Să inventăm un loc mai bun pentru cei care scriu în 2007 şi vor mai scrie în continuare. Experiment sau nu, no_name_fest şi EgoPHobia au trecut un hop important -şi anume- individualizarea şi ieşirea la rampă.
Oarecum spontan, dar extrem de binevenit, momentul lui Chris Tănăsescu (Margento) a fost genial şi ieşit din tipare. Nu simţeam că ies dintr-un club românesc duminică seara. Nu simţeam că trec prin Bucureşti. Simţeam doar umorul şi feeling-ul de a trăi în pas cu lumea. Că nimeni în fond nu trăieşte izolat, ci într-o comunitate, unde trebuie să protejăm ce este valoros.
Show-ul poetic însoţit de râsetele "culisei" a făcut parte din atmosfera experimentală, dintr-un psihedelism românesc, datorat fumului de ţigară şi a berilor înghiţite repezit de toţi cei prezenţi. Se poate ca umorul din final să fi dres seriozitatea prezentării revistei, iar momentul să pară extrem de hilar pentru un public amator de nou. Cu ce am rămas? Cu imaginea unui public deschis la nou, la ce apare online, la ce se scrie, de ce se scrie, dând la o parte reacţia "antireligioasă" faţă de orice înseamnă carte şi literatură. Generaţia 2000 cu bune şi cu rele, vorbind despre ea însăşi, crescând fără să-şi dea seama ca orice adolescent.
Am ieşit aşa cum am intrat, atentă la măştile publicului, acest tiran mereu sigur pe sine şi pe ceea ce vrea în viaţă. Efectul: pelicanul sau babiţa, văzute răsucit în acest 2007, trăit spontan, repede, ca şi cum am vrea să uităm de noi şi de literatură. Dacă au râs, înseamnă că e bine, dacă au tăcut din gură, au înţeles că de fapt noi însemnăm ceva, nu doar o  modă.