~ Adrian Şandor – Fotografii naturale sau artificiale?
~ Cătălin Spînache – the same perspective; the feeling of being alive; stoned lady; sometimes my eyes are tired; impossible spring; hounting dogs; hanging around; dezagregarea universului
~ Ştefan Marcu – se topeşte zăpada; cerşetor; când bei VIN îţi VIN idei

Fotografii naturale sau artificiale?

de Adrian Şandor

Mă uitam la fotografiile care urmează să apară luna aceasta la rubrica "Imagini" şi mă tot gândeam cam ce articol ar putea răsări pe lângă ele, însă cam toate ideile au ajuns pe undeva pe la coşul de gunoi. Apoi am avut o discuţie destul de interesantă pe un forum dedicat acestei arte, cu un user oarecare, despre cât de departe poţi merge cu editarea unei fotografii. Este clar că orice profesionist îşi retuşează cadrele, le modifică într-o oarecare măsură pentru a atrage atenţia, pentru a scoate în evidenţă un personaj sau un subiect central. Dar cât de departe poţi merge cu "editarea" până ajungi dincolo de stadiul de fotografie şi păşeşti în foto-manipulare. Practic tehnica editării şi a manipulării imaginilor există din momentul când s-a născut fotografia comercială sau cea jurnalistică, pentru a "măslui" o imagine sau pur şi simplu pentru a o retuşa pe una mai slabă calitativ. Pentru aceasta s-au folosit foarte mult timp tehnici analogice de a introduce sau a substrage material dintr-o fotografie, dar totul era un mediu limitat.

Odată cu apariţia primelor programe de editare foto, totul a luat un alt sens, editarea fotografică a prins un nou înţeles ajungând să îşi aibă locul, pe lângă fotografie, ca o artă separată, au început să apară rubrici speciale în concursuri destinate până atunci strict fotografiei "tradiţionale" dacă o putem numi aşa. Au apărut numeroase scandaluri legate de această tehnică, multe incluzând nume mari, au apărut şi paşi importanţi care au dus la evolutia unei tehnici ce s-a ivit ca o necesitate a foto-jurnalismului. Desigur, odată cu această dezvoltare şi apariţia software-urilor mai evoluate şi cererile referitoare la calitatea şi veridicitatea "produsului" finit au creat noi standarde. Aşa am ajuns să asistăm la apariţia multor fotografii ce definesc practic un nou tip de artă, distinctă de fotografia comună. Foto-manipularea are, în momentul de faţă mai multe lucruri în comun cu un colaj sau o pictură decât cu lucrul de la care a pornit. Desigur în timpul dezvoltării ei, foto-manipularea a fost condamnată de mulţi mari fotografi ca fiind doar o îmbinare a unor fotografii mediocre, create de minţi care nu au nimic în comun cu arta. Am fost uimit când o cunoştinţă de-a mea a apărut într-o revistă de fotografie de renume nu cu fotografiile lui, care erau de remarcat, ci cu proiectele pe care le făcea în timpul liber, "colaje" cu fotografii proprii.

Aici ar putea apărea mai multe semne de întrebare, despre graniţa dintre cele două arte, despre diferenţele foarte mari apărute pe parcurs sau despre "instrumentele" ce definesc fiecare dintre cele două. Acceptarea unei noi arte presupun că ţine mai mult de mentalitatea societăţii într-un moment decât de revoluţia pe care o poate creea.

Cătălin Spînache

[the same perspective]

[the feeling of being alive]

[stoned lady]

[sometimes my eyes are tired]

[impossible spring]

[hounting dogs]

[hanging around]

[dezagregarea universului]

Ştefan Marcu

[se topeşte zăpada]

[cerşetor]

[când bei VIN îţi VIN idei]

secţiune realizată în colaborare cu