copilăria (şi nostalgia subiacentă după pierderea ei) este un motiv puternic. Ai avut o copilărie frumoasă ca, să zicem, cea a lui Cioran?
Frumoasă? Habar n-am. Obsedantă poate, ininteligibilă, violentă, pătimaşă, extatică, neverosimilă, livrescă, primitvă, sportivă, stīnjenitoare, atică, penibilă: gata, am terminat enumerarea şi vă las pe voi să răspundeţi - dacă puteţi şi dacă aveţi chef - la īntrebarea asta.
Īn ce relaţie eşti cu internetul? Ai sau īţi doreşti un site sau un blog? Cum vezi disputele īn jurul publicării pe hārtie vs. online?
Sīnt un cititor avid de internet. Mă iniţiez, mai nou, īn tehnicile şi strategiile şi the fight for survival ale blogosferei. Nu am īncă blog sau site, ezit, căci bunul cel mai de preţ pe lume e timpul tău / meu.
Câteva cuvinte despre "Amazon"-ul lui Manasia
de Claudiu Komartin
"Amazon-ul lui Manasia, poem impresionant, emanānd distincţia şi forţa calmă a unui prădător de talie mare, i-a trezit, cred, pe mulţi dintre aceia īncă ameţiţi de parfumurile grele ale diverselor mizerabilisme de īnceput de secol, convingāndu-i că poezia cea mai bună continuă să fie făcută īntr-o tradiţie ce nu īmbătrāneşte niciodată, īn creuzetul imaginarului neintimidat de suita de imagini şi obsesii la modă, ispitit şi de cotidian, şi de metafizic, şi de realul cărnos, dar şi de discretul foşnet livresc al antecesorilor.
Aştept cu emoţie a doua carte a acestui poet enigmatic şi īntotdeauna stăpān pe sine, convins că va fi o confirmare pe măsura talentului său excepţional. Sunt sigur că, īn 20 de ani, lista poeţilor importanţi de după 2000 se va putea deschide liniştit cu Ştefan Manasia."
"Rezidual" vs. Re-zidual. Despre poemele lui Ştefan Manasia
de Petrişor Militaru
Ceea ce-l face cunoscut pe Ştefan Manasia este volumul său de versuri "Amazon şi alte poeme" (editat de Tritonic în 2003, republicat de Vinea în colecţia intitulată sugestiv "Ediţia a doua") la care se adaugă "cînd TU vii. etica grunge" (samizdat, 2006). Şi poate că mai trebuie amintit aici şi interviul din Tiuk! sau chiar cronicile la volumul său de poeme scrise de Şerban Gheorghiu (în Observator cultural) sau Daniel Cristea-Enache (în Ziarul de duminică, reprodusă alăturat). Şi poate ar mai fi şi alte lucruri, dar ne vom opri aici gândindu-ne că ar putea să fie mai interesant să încercăm să vedem ce îl face să fie recunoscut pe Ştefan Manasia. Vom urmări, prin urmare, să găsim câteva coordonate specifice poemelor lui Manasia, sau, cel puţin, vom pretinde acest lucru.
Conceptul de artă poetică ni se pare prea aspru pentru a putea fi aplicat chiar şi poeziei tinere, totuşi, poemul creierul meu friguros e nebraska ne poate atrage atenţia tocmai fiindcă este autoreflexiv, autorelevant. Denumirea de Nebraska vine de la un cuvânt în Chiwere (sau Iowa-Otoe-Missouria, dacă preferaţi celălalt nume al acestei limbi) care înseamnă "râu neted", de la cunoscutul Platte River care traversează ţinutul. Oricât de banal ar părea, faptul că nebraska ne trimite spre acele Great Plains din centrul Statelor Unite, nu poate fi trecut cu vederea. Nebraska devine un tărâm liric focalizant pentru eul poetic, analogic preeriilor 
imense americane care, după cum bine se ştie, sunt inevitabil simbolul vieţii trăite în plenitudine şi libertate, trezind sentimentul cuceririi de noi teritorii: "creierul meu friguros e nebraska / creierul meu din gumă de mestecat// prin el trec accelerând marfarele/ pline cu crime pe care aş fi putut să le fac". În mod deliberat, eul poetic tratează libertatea de a spune ceva grav, ca şi propria capacitate de interiorizare, a rébours. Crima potenţială de care aminteşte nu poate fi decât încălcarea unor norme liricoidale, resimţite ca instrument de cenzură inconştientă, dar repetată mecanic, mestecată la infinit. Descărcarea este scopul acestui travaliu proiectat în poem: "mecanicii au chipuri albastre şi stranii/ sub prelate rugoase băieţii negri fac// orice ca să scape de melasă şi bici/ visează Nordul şi cerul ca o crustă de rac". Potenţialitatea unui poem este ea însăşi un câmp deschis, un mijloc rafinat de defulare, o trecere uşoară prin propriul tărâm unde fiecare creşte o Doamnă Tenie, încercând să-şi digere propriile tendinţe viermimorfe: "marfarele lungi ca viermii de mirodenie/ se clatină în preerie când greierii tac// iar sclavii adorm între trestii cu Doamna Tenie/ în creierul meu din gumă de mestecat".
Un alt aspect al universului liric manasian, complementar celui reflexiv, livresc, autocentrat, este cel al erosului, al relaţiei cu alteritatea, al interacţiunii. Dacă este să luăm în considerare titlul poemului - "poem de dragoste scris pe un şerveţel mototolit, uitat pe masă, printre ediţii din clasici (naum, sei shonagon, alexandrian, philip k. dick), şi regăsit cu uimire după lungi săptămîni" - apar şi aici elemente livreşti, dar ele au numai funcţie decorativă, încărcătura lor poetică fiind mult mai slabă. Ceea ce poate părea surpinzător este faptul că universul acvatic, moale, dominat cumva de un roz fecundativ este analog cu cel din cadrul genezic care genera discursul liric, în backgroundul originar al naşterii erosului: "înserarea-i lipea confetti roz de genunchii/ cu cicatrici.// avea buze gustoase şi moi/ mirosea a rîu." Imaginea viermelui - un fel de brand liric marca Manasia - revine obsedant în momentul în eul poetic evoca actul amoros: "în carnea ei m-aş fi strecurat/ ca viermele în frunza de plop". Prezenţa viermelui falic dă o încărcătură arhetipală poemului, atât când privim poemul din perspectivă genezică, poetică şi poietică, dar şi din perspectivă tematică, discursivă şi autodiscursivă.
Faptul că această sferă de un erotism teluric, plutonic, este specifică pentru lirica lui Ştefan Manasia o dovedeşte şi continuarea discursului liric pomenit anterior, după cum înţelegem din titlu: continuarea poemului scris pe şerveţelul mototolit, unde autorul redescoperă, pentru o clipă (ce deja a trecut), istoria aia a unei copilării diforme. De această dată totemul poetic este înlocuit cu o şopârlă. Inevitabil sentimentului plutonic îi sunt administrate epitete dintr-o speră complementară a solarului, a respiraţiei tăiate - semn al extazului de care pomeneşte şi Daniel Cristea-Enache: "pui jilavi de şopârle/ îi oferisem cercei.// era o apă aurie, acidă şi moale/ sub care uitam uneori să respir." Până la urmă părul iubitei are un rol conciliator, mediator, devenind un element ritual erotic şi sacrificial, vizând probabil inconştient, sincretistic, valenţele biblice ale acestui tip de relaţie arhetipale: "muşchi verde şi lintiţă./ ramuri pietrificate - gâturile ţestoaselor./ ei, ţi-ai găsit?// se răsfăţa în lumină:/ bea apă cu lipitori/ apă cu frunză de salcie/ apă cu dero cu săpun de casă.// prin părul ei ud şi nepieptănat/ soarele se prăbuşea/ ca un ied/ devorat de piranhas."
Poemele lui Ştefan Manasia sunt un exerciţiu de libertate, de libertate tensionată crescută din conştiinţa că antecesorii, fie că le spunem poeţi preferaţi, suprarealişti, generaţia beat... whatever, sunt cei care se hrănesc cu seva poetică dacă nu sunt ei înşişi digeraţi, devoraţi, asimilaţi chiar şi la nivelul formal al discursului liric. Un fel de vierme care şi-ar putea mesteca propria coadă - "o gumă de mestecat", până la a ajunge să-şi configureze şi reconfigureze propriul creier, propriul univers liric mlăştinos ("rezidualist" dacă ar fi să folosim termenul Manasia uzitat la întâlnirea din Club A), deci potenţial transfigurator: "îţi/ cer/ din/ cer/ înapoi/ vedenia/ grasă/ şi/ suavă/ ca/ tenia// vreau/ să/ fiu/ iar/ mic/ şi/ slab/ şi/ tu/ să/ mă/ faci/ mare" (razor blade).
Ştefan Manasia-Cronicarul insectelor din Insecte
de Ormeny Francisc
Cānd mă plictisesc sau pur şi simplu vreau să mă relaxes, mă uit pe Animal Planet la Insecte. Arată oribil, dar mă fascinează comportamentul lor. Ce ne dezgustă cu adevarat cānd privim un stup de insecte colcăind? Faptul că au antene lungi şi groase, o mulţime de picioare agresive şi rapizi, ace gata să te injecteze, că secretă non-stop tot felul de substanţe dezgustătoare şi cleioase sau lipsa totală de individualitate ce domneşte acolo? Nici un individ nu trăieşte pentru el, toţi īşi sacrifică toată viaţa şi energia pentru comunitate -o societate comunistă perfectă! Nu e o coincidenţă că extratrerestrul care răpeşte oameni, īi incizează şi le bagă implanturi īn laboratoarele mobile de pe UFO-uri (Cenuşiul) are ochii de insectă. Ŗi filmul Alien s-a inspirat de altfel de la viespea care-şi injectează larvele īn larva mai mare de omidă: după ce acestea s-au hrănit ca să se maturizeze suficient, rup fără milă pereţii corpului gazdei atāt de primitoare pānă atunci. Pe Discovery am mai văzut o tipă care suferea de migrene īngrozitoare şi niciun doctor nu i-a putut spune cu exactitate cauza pānă cānd s-a descoperit la autopsie că de fapt creierul īi era infestat cu viermi care-l māncau efectiv, lent... Ca să nu mai vorbim de celebrele pilde din popor: tenia trebuie ademenită stānd cu capul aplecat deasupra unui lighean īn care ai pus LAPTE cu miere sau sirop... şi stai aşa asteptānd să-ţi iasă un şarpe din gură. Sau că nu trebuie să dormi noaptea cu gura deschisă īn fān că-ţi intră năpārci īn gură, pe care apoi tre' să le scoţi afară tot "chemāndu-le" cu lapte.
Axis mundi-ul īn jurul căruia se īnvārte universul poetic a lui Stefan Manasia e alcătuit din insecte, viermi, larve, sopārle, moluşte, peşti carnivori. Fobiile şi anxietăţile sale vin costumate īn insectă şi muşcă cu tot entuziasmul de care o vermină hrăpăreaţă e īn stare. Să le luăm pe rānd:
A. MOLUŖTE
1. "ochiul lucios cu pete grena al caracatiţei din abis cercetānd strălucirea planctonului"
2. "pieile de cetaceu scorojite"
B. INSECTE
1. "ai vrea să gāndeşti ca insectele, ca ele să zbori īn aerul pulsatil"
2. "să respiri īntre patru pereţi (...) distrus de hohotele şi rāgāiala vecinilor de palier (INSECTE ŖI EI PROBABIL ĪN MARELE FURNICAR CARE E BLOCUL) neīmpăcat cu soarta şi cu gāndacii fără a īndrăzni şi fără a vrea să spui"
3. "Rāme scārcei coropişnite"
4. "Adunam gasteropode īntr-o găletuşă trandafirie de unde evadau apoi patinānd/ m-au alergat doi bondari de atunci nu-i suport/ am omorāt o viespe cu papucul, īn cameră, şi īnainte de culcare/ m-am uitat să văd dacă nu mişca, poate << se prefăcea >>"
5. "Simţeam unduirea hidreia giganticei lipitori vişinii
Perişorii de pe antenele moliei cum captează feromonul īntelepciunii"
6. "Gloria ta stafidită fi-va un ficat mişunānd de libărci"
7. "puful de plută va cetlui intrarea-n caverna nărilor
Totdeauna negre şi īnspăimāntătoare
Acolo furnici războinice hăcuiesc miriapozi"
8. "īn crevasele dintre pădure/ sub pădurea de acarieni"
9. "ne vom curăţi spinările de īnvelişul chitinos"
10. "visează Nordul şi cerul ca o crustă de rac/ marfarele lungi ca viermii de mirodenie/ se clatină īn preierie cānd greierii tac/ iar sclavii adorm īn trestie cu Doamna Tenie/ īn creierul meu de gumă de mestecat"
11. "devorate de larva fluturelui pitic"
12. "bilele cu reflexe vernal, suculente ca nişte larve"
13. "ne lăsăm devoraţi de buzele incandescente"
14. "Matca avea ochii din ecrane t. v. / Maicuţă-i şopteam"
15. "rāuri de salivă acoperiseră pereţii/ foşneau ca insectele"
16. "sexuri māncate de ciuperci de păduchi"
17. "gurile acoperite cu zgrunţuri de pămānt"
18. "irişii lor făceau să se electrizeze planetele/ acoperiţi (ca de muşte) cu lese subţiri"
19. "ca o orhidee uscată mişunānd de furnici/ şi cine-ţi furnică degetele de la picioare?"
20. "pompa inimii ca un păduche gros"
21. "noi suntem furnicile coprofage/ noi suntem viespiile adunate īn jurul bălţii (...) īnfigem īn fiecare vagin aparate/ īn ochii rinocerului mort ace subţiri"
22. "iar libărcile sunt sufletele-acelora/ care-ar sodomiza-o beţi"
23. "asemenea lui lynch, colecţionam muşte"
24. "prindeam larvele īntr-o pungă".
C. VIERMI
1. "Viermele gloriei ce roade īn mine"
2. "Le vezi alunecānd silenţios şi précis
Nişte rāme roşii ce-ţi urcă spre inimă īncet (...) găsind inima şi intrānd"
3. "sub ploaia măruntă de lipitori"
4. "cu ochii albaştri ca ai pisoilor/ pāndim echipaje şi viermi"
5. "īn carnea ei m-aş fi stecurat/ ca viermele īn frunza de plop"
6. "vedenia grasă şi suavă ca tenia".
D. OUă şi PROTUBERANţE
1. "Turbanul īn formă de ou clocit vertical"
2. "Sub īnţelepciunea ovariană a numelui tău m-am născut"
3. "Vom traversa bălţi cu bacterii călduţe"
4. "amiaza-şi trimite īn jurul meu/ organul cel alb şi gelatinos"
5. "ouăle lunguieţe inofensive de furnici roşii"
6. "īn caverna cu protuberanţe"
7. "sub fecalele amurgului"
8. "gigantice molecule"
9. "īnfulecam noaptea/ cum polipii filtrează".
E. REPTILE
1. "altădată sub pielea varanului se ciocneau bisturie şi flacoane cu deodorant
Altădată limba varanului era din chiloţei bleu"
2. "otrava din luncă otava unde proliferau napārcile"
3. "lemnul umed şi negru cu striaţii verzi de reptile"
4. "pui jilavi de şopārle īi oferisem cercei".
F. PEŖTI CARNIVORI
1. "ca un ied devorat de piranhas".
G. INSECTELE ŖI VIERMII sfārşesc prin a invada dimensiuni nebănuite ale vietii fizico-psihice. Sunt practic peste tot: pe logo'ul tricoului pe care īl purtăm, īn loţiunea de protecţie solară, īn ghearele depresiilor şi a strărilor de lene care ne trag īncet şi tacticos īn muşuroiul lor spre a ne devora... īn chiar plictisul şi īn sex-appeal-ul nostru:
1. "tricou lacoste māzgālit cu cireşe"
2. "dimineţi (...) se tārăsc īn intestinal gros al amiezilor (...) se scurg īn intestinul subţire al serilor (...) lunecă īn esofagul din cārlige strălucitoare"
3. "sa o ungă cu laptişorul de matcă/ să-i dea jos sutienul şi chiloţeii"
4. "dar viespea de nimfă īl agaţă, īl ruga s-o posede ca un măcelar"
5. "Vei ajunge o zdreanţă ilustră, un maieu īntins la uscat īn cārligele clipei".
H. BROASCA ţESTOASă ŖI MELCUL, īn acest context, apare ca o promisiune faptul că insecta s-a civilizat şi că n-o să mai atace fără motiv. ţestoasa apare ca un animal īmpăciuitor, īnţelept şi vetust... promisiune de linişte sufletească, poate prin īmbătrānirea insectei:
1. "deşertau liniştea ca pe o balastieră/ peste ferigi şi broaşte ţestoase"
2. "muşchi verde şi lintiţă/ ramuri pietrificate-gāturile ţestoaselor"
3. "creierul vlăguit şi uscat/ cochile albicioasă de melc"
4. "auzeam dilatāndu-se cochilia melcului acvatic.
I. PăIANJENUL: apare la Manasia la polul diametral opus lighioanelor mai sus enumerate. E cel care īl ajută pe om să mănānce insecta īn loc să fie māncat de ea, "vānătorul silenţios şi răbdător" ce ţese pānă cānd reuşeşte să unească sferele, camaradul perfect la o crimă, fiinţa cu sāngele rece al loialităţii care nu te va trăda niciodată... sufletul tău pereche cānd vine vorba de o crimă făcută pe bună dreptate şi fără remuşcări inutile, fără sentimente risipite: "o splendidă arahnidă neagră (...) l-am văzut primul, i-al meu ne-am īmprietenit prin contact vizual: avem deja o relaţie, īmpreună vom construi un stat, un imperiu (...) s-a făcut că nu mă vede (...) dar īn aceeaşi clipă a īnţeles că l-am zărit şi ştiam că privirea lui se īncleştase de pieptul meu/ o pace secretă s-a stabilit īntre noi". De aceea şi zice mai tārziu, după exemplul mercenarului perfect- "Aici īmi ţes eu viaţa ca pe un roman de amor"
Asta vrea Manasia īn fond, puterea şi īnţelepciunea pe care un păianjen le arată cānd vine vorba să-şi ucidă duşmanii-
"osmoza dintre creierul uman şi creierul primitiv
Dintre visele sofisticate şi impulsurile de lumină albastră
Dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea
Ŗi īncāntarea cu care ochii lui īmbrăţişează prada"
-putere pe care, asemeni lui Adrian Paul īn Highlander, a colecţionat-o de la victimele pe care le-a supt, devenind tot mai puternic cu fiecare nouă pradă digerată:
"creierul meu e matrix
Creierul tău e un appendix
Sunt femela calugăriţă
Văduva neagră
Matca poliegras-grasă şi ea
Sunt vipera de bambus
Numele mele te vor sfāşia".
Deşi parcă de la celebrul "noiseless patient spider" pānă la Lautréamont -păianjenul ăsta a cam intrat īntr-un TOPOS destul de răsuflat şi dacă ar fi să scriu īn poeziile mele despre el aş face-o cu mult mai puţin tam tam şi nici nu i-aş prea da nume de pesonaje de desene animate maturizate incorect (paing).
Buda e locul magic ce funcţionează īn regim de Purgatoriu şi care face posibilă īntālnirea cu cei loiali ţie, o gaură neagră ce favorizează trecerea dintr-un colţ al universului īn celălalt prin comprimarea episodică a unor distanţe astrologice sau... pur şi simplu, loc nostalgic de rendez-vous-uri la ceaiuri dansante cu vechii prieteni şi părinti şi alte personaje pitoreşti ale copilăriei, dar toti plini de tinereţe şi charisma aferentă. Meditaţiile regresive şi-au găsit aici cel mai fertil sol, cu o linişte īn care s-ar putea concentra fără probleme şi un călugăr budist.
Īn variantele ei:
-de apartament (ancora-de pescuit am gāndit cānd am intrat īn budă şi ridicānd capacul roz", "intram īn baie cānd m-a īntāmpinat o splendidă arahnidă neagră")
-de curte ("nu spuneam veceu sau budă-deşi ţăranii munteni sunt oameni culţi-ci, laolaltă cu nea Ghiorghe-alu-Miei, ziceam căcăstoare şi ne prăpădeam de rās")
-de ţară ("cānd m-am trezit vrăbiile colindau acoperişul budei de ţară/ produceau sunete miraculoase şi inofensive/ vrăbioiul cel gras se chema Asclepyos... iar paingul cu picioarele de-argint īncă nu ieşise pe terasă")
Poezia lui Manasia atinge şi aspecte rasiale:
"sub prelate rugoase băieţii negri fuck
Orice să scape de melasă şi bici
Visează Nordul"
Doctorii nazişti au remuşcări nobile pentru crimele făcute, care-i īnnobilează şi mai tare īntr-un misticism al celor mai fermecate taine care se leagă īntre sufletele călăului şi al condamnatului. Īn clipa cānd sāngele ţāşneşte se simt bizar apropiaţi, intimi: "īn visele copiilor făcuţi lāngă nistru săpun/ īn visele taţilor īmpămāntaţi cu grjă/ cum ai ascunde comori"
Lăsānd gluma la o parte, am găsit nişte metafore citadine cu adevărat originale:
1. "junglele rufelor aseptice"
2. "blocurile foşneau, ascuţite petale/ din ce īn ce mai roze şi mai pale"
3. "cuţitul ăsta viclean"
4. "ciorapi supraelastici transpiraţi"
5. "īntunericul crescu pe casa scării ca o apă murdară"
6. "īntuneric pictat cu umbre"
7. "prin creierul meu de gumă de mestecat/ trec accelerānd marfarele/ pline cu crime pe care aş fi putut să le fac"
8. "cabluri de vene pālpāie stins"
9. "pe Someş ai vazut un sac de nailon/ pe jumătate umflat cu aer pulsānd ca o inimă albă/ aurolacă blatistă"
10. "bomboana năclăită a zilei"
11. "camioanele spaimei"
Se ia şi un pic de femeie, aşa, ca tot poetul pizdos:
"īn locul inimii o strecurătoare inoxidabilă īnfundată cu cālţi" "iti trimit ca un sentiment de cristal sufletul meu spānzurat"
"eu, cel mai străveziu idiot/ Eu neīnchipuitul/ Cel care īţi motivează absenţele şi ratările"
"dragostea care aşterne ca pe o brăţară/ Aorta bărbatului pe glezna de lut a femeii berbere"
"zilele trec. zilele ca studentele, inutile şi fade"-PREFERATA MEA J
"femeile acestea livide care se epilează la fiecare patru minute (...) şi pe la optsprezece ani īşi proclamă frigiditatea"
"altădată sub pielea varanului se ciocneau bisturie şi flacoane cu deodorant
Altădată limba varanului era din chiloţei bleu"
Īndemnul de a ataca femeia-insectă īşi atinge apogeul īn "oda muncii" care chiar se merită citită, poate regina creaţiilor lui Manasia de pānă acum... . "dar viespea de nimfă īl agaţă, īl ruga s-o posede ca un măcelar"
Īn rest, oameni grobieni, abrutizaţi venind ca nişte cārtiţe pămāntii de la cumpărături prin groapa de gunoi -Mănăştur, adăstānd prin cămine de nefamilişti... nici măcar insecte ci fecale omnivore ale insectelor care atacă şi ele şi muşcă... aşa bovine ca nişte beşini cum sunt: balegi agresive ce-şi construiesc hidrocentrale pe sāngele negru a lui Manasia, "nimicuri mici" cum le zicea Călinescu ce trăiesc ca nişte tumori şi cresc tot ca ele īn creierul şi īn ficatul nostru. Nu ar trebui să īmpărţim aceleaşi cartiere, ei ar trebui să trăiască īn grajduri şi la zoo (exemplarele cele mai reuşite) , noi, īn vechi castele nobiliare cu 3 garduri de sārmă ghimpată electrificată īncercuindu-ne tot domeniul aristocrat:să ne rādem de ei dimineaţa cānd īi găsim atārnānd hidoşi cu limba scoasă şi electrocutaţi.
Īn final, am să mai spun că mi-a atras atenţia poezia intitulată "OASE FOŖNIND", din cauză că avea ceva straniu-familiar īn ea. Se vorbeşte despre curiozităţile fatale īnşurubate īn gameţii oricărei fericiri (la care numai printr-un haos controlat am putea fi predispuşi) , curiozităţi ce ne īngroapă īnapoi īn sicriele din care am avut totala curiozitate-impertinenţă să ne ridicăm să vedem ce mai e prin jurul nostru şi de ce. Cānd īţi merge bine intri īntr-o stare de a-ţi apleca mai sensibil ca īnainte urechea īnspre rău, de a-l contempla ştiinţific pānă te laşi fatal sedus de el. Cred că e o chemare mai mult a larvei din tine care ştie că şi tu īn adāncul sufletului eşti o larvă, un fel de oglindire īn altul dacă nu chiar de recunoaştere a unui strămoş mult, mult mai īndepărtrat dar veritabil. E ceva familiar īn chiar dezgustul şi hidosul de acolo... şi acest ceva te īndeamnă să atingi, fie şi sub impulsul falsităţii īmbrăcat īn deontologia laborantului ce disecă pe masa lui, conştiincios. Vezi ceva ce practic aveai de mult īn suflet... şi te īntristezi că nu ţi-ai putut īnfrāna la timp curiozităţile:
"şi nici nu īţi mergea atāt de rău".
Nirvana
de Daniel Cristea-Enache
Ceea ce atrage imediat atentia in versurile tanarului Stefan Manasia din Amazon este ceremonialul cu care vizionarismul infasoara si desfoliaza realul. Cadrul este cu totul obisnuit, fara urma de pitoresc, lumea traversata fiind una apropiata pana la familiaritate. Un raulet, Nadasul, "ca o pasta ingalata", Ostroveniul "toxic si sfant", Dambu Rotund si Jupanestii, Manasturul apar, fara prea multe fasoane, din realitatea imediata, topindu-se in pasta biografica a poeziei, in "lumina primelor amintiri".
Amazonul din titlul volumului nu este un element de decor suprarealist ori un ingredient exotic care, adaugat la cele autohtone si regionale, sa dea o sinteza simbolic-geografica. Imi pare metafora centrala, structuranta, cuprinzand in meandrele si adancimile ei cautarile autorului si sugestiile poeziei sale. Este "cursul negru al sangelui", "cerneala neagra, stralucitoare si oribila" cu care poetul isi transcrie experientele launtrice, iluminarile, pornind 
de la cele mai banale scene de viata pentru a le transcende spectaculos. Precum intr-unele din versurile de tinerete ale lui Mircea Cartarescu, dar cu o superioara plasticitate vizionara, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate in fantastic, sub o lumina spectrala, "lichida, nelumeasca si inspaimantatoare": "taranul sasaia ca un sarpe.
cainele scheuna. manasia traversa/ podul gustand deja mireasma caminului, calauzit asemenea/ pilotilor de luminile de aterizare// caminul ancora in namol ca un portavion stralucind in/ dimineata tulbure, emanand o caldura stranie, ametitoare,/ calauzindu-si noul venit printre siruri de oua de libarci/ fosforescente ca niste neoane, printre costumele portocalii ale/ ceferistilor (...) atent la lumea aceea, manasia se uita intr-o parte, salutand/ cu multa afectiune la randu-i, pana ce lumea,/ rotunda si aurie, umpluta cu sapun, exploda// si se auzi un pleoscait si se auzi un schelalait cand manasia/ si primul ceferist isi unira privirile intr-o limba de sarpe./ limba incremeni// taranul se departa apropiindu-se de cei doi// indarat nadasul galgaia// un brat nevazut il chema pe caine-n adanc. el isi mieuna/ tristetea si, mieunandu-si-o, se rotea. printre gunoaie si/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere si cola sagetau luciul/ ca niste fregate. desenau in torent chipul mortii" (Amazon).
Inecarea unui caine orb de catre stapanul caruia nu-i mai foloseste este scanata lent, clipele fiind dilatate si gesturile descompuse in secvente cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie si ferigi, bidoane de bere si Coca-Cola reprezinta suportul de pe care imaginatia se inalta, intr-o spirala caracteristica. Visele "sofisticate" si "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispozitii lirice cu care el cauta interstitiile realului, pentru a-l patrunde si modifica din interior. Fiecare fapt, cat de marunt, si orice farama de realitate capata semnificatie, elementele ajungand (ca in elegiile abstracte ale lui Nichita Stanescu) sa faca una cu constiinta ce le percepe si integreaza.
Din acest punct de vedere, poemul de maxima relevanta e complicatul, laboriosul Ancora-de-pescuit, unde, mai intai, asistam la "alianta secreta" cu un paianjen, "osmoza dintre creierul uman si cel primitiv/ dintre visele sofisticate si impulsurile de lumina albastra/ dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea/ si incantarea cu care ochii lui imbratiseaza prada"; dupa care, o data cu rememorarea unui episod din copilarie, plonjam in plina revelatie. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le sustine: "ma trimisesera pe deal, eu si taranusii, sa culeg mure./ imi legasera o oala de pamant la brau, cu un cordon./ ceilalti umplusera, sporovaind, sacosele,/ eu leneveam, gustand/ de pe fiecare rug. priveam rugii si balariile fantastice:/ traiam o bucurie exasperanta,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat in concret./ stiam asta si ma durea sa n-o pot pune in cuvinte.// L-am descoperit intr-o gradina, pe tijele uscate/ ce sustineau inflorescenta unei buruieni./ intins, in toata splendoarea, in reteaua anume/ compusa de el./ se deschidea ca o floare a venerii in bratele buruienii.// agresiv arogant aristocrat fara prieteni fara dusmani/ daca l-as fi atins, nu m-ar fi muscat.// o viespe uriasa lichefiata: picioroange de antracit/ pictate cu galben./ (deschis) floare a venerii in bratele buruienii./ astepta pule de gandacei si de muste,/ pule de buburuze si de carabusi,/ pula de furnica si pula de vaca-domnului/ trompe fastuoase de fluturi-curtezani:/ le dizolva maruntaiele (iata SYNTHEZA)/ ei acceptau cu voluptate si umilinta (ASCEZA)/ vedeam in el vointa divina, invatatura revelata./ ii pandeam pe ceilalti: mi-era teama de rautatea,/ de insectarele, de nestiinta lor sacra./ as fi urlat si blestemat, au plecat./ fiara cobori de pe planta neobservata./ O cunoscusem: traisem cea dintai experienta adevarata./ am incercat sa plang, n-am izbutit./ voiam sa ma sinucid, n-am facut-o./ soarele se scufunda in calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina".
Nimic obscen in evocarea directa a maruntelului, dar indispensabilului organ al gandaceilor si mustelor, buburuzelor si carabusilor; si, de asemenea, nici o inflexiune egolatra in crearea acestui personaj, manasia, cu un nume si o identitate proprii autorului. Poetul clujean se afla la ani-lumina de violenta lexicala a fracturistilor si de atitudinea lor protestatara, detasandu-se de propriul eu si transformandu-se din subiect in obiect al poeziei pe care o scrie. Isi priveste protagonistul din afara, cu deplina luciditate. Proiectarea in Nirvana este posibila, mai ales prin bucla ajutatoare a formatiei titulare, trupa de rock alternativ a lui Kurt Cobain care a sucit mintile unei intregi generatii.
Un volum de mare forta al unui poet tanar, putin cunoscut inca, dar adevarat.
#
text apărut şi īn Ziarul de Duminică
26
de Ştefan Manasia
la 26 de ani inima este un scoruş īncărcat de fructe roşii
spre care-naintează turma dipnoilor spurcaţi
ai văzut totul
ai īncercat să-nţelegi totul:
indiferenţa adulţilor cīnd pīrlesc porcul la flacăra
unei lămpi cu benzină
impudoarea tinerelor ţigănci aşteptīnd pe centură
tomberoanele de unde mizeria izbucneşte
ca īngheţata la cornet
străzile pe mijlocul cărora se mărită
stīrvuri de cīini
fără prea mare patetism īnhămat
la jugul respiraţiei inspiri aer fosforic
cu detergenţi cu scene exponenţiale
din romane gīfīind de atīta rezistenţă prin cultură
de atīta anticomunism
la 26 de ani te vizitează subit arhontele dezgustului
chip slut sub turbanul de lipitori
şi īţi vorbeşte cu picioarele amputate ale
puştilor etiopieni
cu părul īn flăcări al teroristelor palestiniene
cu craniul ras al romānaşilor din orfelinate
cu unghiile smulse şi electrocutat rectal
(duce īn buzunare fetuşi albi liofilizaţi)
la 26 de ani nu vei fi-nţeles īncă MATRIX
religia pură
paradisul micuţilor nevăzători
la 26 de ani īncă ai mesteca frunzele palmat-sectate/
chewing gum / chemical brothers
tolănit pe plaja pustie a minţii
īn şezlongul ros de rugină
la umbra palmierilor incendiaţi
un īnger obscen ca un fluture
īţi īnfige trompa īn ochi
şi te stropeşte iar cu vedenii cu
un fel de treblinka
un fel de katin
de transnistria
īn bikini & fără prejudecăţi
el cīntă el se gudură īn globulele roşii
toarce īn urechea afonă
umplīndu-ţi timpanele
de viermişori spiralaţi:
īţi pansezi creierul cu hīrtie de ziar
cureţi orbitele cu vată şi spirt
īţi legi gīndurile cu şireturile de la pantofi
peste urechi clăpăuge
la 26 de ani inima esteun scoruş
īncărcat de fructele roşii
spre care-naintează turma dipnoilor spurcaţi
kamunyak
de Ştefan Manasia
"Samburu Reserve is unashamedly red in tooth and claw - the dominion of predators, it's a dangerous place for the vulnerable. At night the hills reverberate with roars as lions claim their territory - it's the wildest part of Kenya's northern frontier.
But when a lioness has a change of heart, for one small antelope - a baby oryx - this land of predators becomes a land of miracles.
Astonishing the scientific world, a young lioness, adopts a baby oryx and mothers it with infinite tenderness for 16 days. Foregoing her most basic needs she proves both a tender and fierce protector. The Samburu people call her Kamunyak - the blessed one."
"sedus de arta cea nouă;
jupuind epiteliul unei viziuni
īmi vine din mine să muşc
şi unghiile să-mi īnfig īn carne
fiindcă de ieri pīnă azi
şi de alaltăieri pīnă mīine
(parodia propriei posterităţi)
ţigările nu mă ajută deloc
să te uit, kamunyak" aveam să notez
pe un ton chiar aşa de īnalt
īn amiaza acelei veri exemplare
imediat după documentarul
transmis de Discovery Channel
"te sărut cu retine īmbăloşate, scīrbite, usturătoare"
am mai scris şi mahmureala călīie
īmi storcea glandele lacrimale
convingīndu-mă īncă o dată
că spectacolul lumii e pt. CRETINI
"prin ecranul micului samsung
īnainte-mi apari/
sīngele tău e o succesiune de ceasuri panicate
de guri adolescente inspirīnd pall mall
& iubire terfelită de poftele unui zeu de neīnţeles,
kamunyak
tu mă faci să nu mai vreau
să par inteligent
tu-mi dai inima pe răzătoare
şi mă īndepărtezi de
LUMEA LOR DE CĂCAT
de spectacolul lor pt. CRETINI
mersul şchiopătat
īn urma iedului
& felul cum īl lingi
felul cum īi adulmeci sfincterele
felul cum ochii īţi patinează neputincioşi
peste tīnăra carne
iar carnea e moarte, kamunyak
şi tu nu vrei să ştii asta
te prefaci a nu īnţelege
(ceasurile sīnt cărnuri pline de larve
ceasurile blăniţe schimonosite
ceasurile suflete expiate
cu osteneală)" am mai apucat să scriu
cu sufletul proaspăt şi totodată lugubru
şi-aş fi vrut să ţin īn găvanele ochilor
larve cīt degetul veninoase şi
pentru o lungă bucată de vreme
să nu mai văd:
"de ce iubim noi atīt carnea vie, kamunyak
preajma ei luminoasă
de ce urīm cimitirele & vīnătorii
de ce trăim spaima asta gustoasă
ca īn văgăună de şarpe orb?"
(īn vreme ce etilul călduţ & cafeaua
irigau creierul
şi tatuau īn crevasele cortexului noile reclame:
prăbuşiri, sfidări, eviscerări, topiri
ademeniri, miraje,
scăderi, căderi, sclipiri, clipiri...)
Dumnezeu
de Ştefan Manasia
Dumnezeu e o pasăre cīntătoare cīt un fluture cap-de-mort. Te priveşte din frunzişul de sticlă şi aur īn zi de salar. Dumnezeu e o tīnără profă cu ţīţele mari sub jerseul jegos. Īţi zīmbeşte, timid, pe sub mustăcioară.
Dumnezeu este podul ceauşist care leagă Calea Mănăştur de Calea Floreşti. Spre pod, ostenit, mă īndrept. El vibrează, el fumegă sub atītea limuzine şi-autobuze, ca sub purici de soi şi păduchi.
Ajuns īn dreptul podului, intonez cīntece grunge, īmi imaginez predicile unsuroase-ale bunicuţelor din Armata Salvării. Dar Dumnezeu-podul nu doarme o clipă, şi se scutură şi zornăie īnciudat. Berea mi s-a scurs toată din cap īn genunchi, spaima navetează-ntre inimă şi stomac. Miluieşte-mă, Doamne, Iisuse Hristoase, pe mine, păcătosul! Miluieşte-mă, Iisuse! zic şi-mi umplu plămīnii de smog. Căci podul i-acum o fierăraie de plastilină şi maşinile se strecoară cu viteza luminii-n apa unui lac. Īn capul meu lumea īşi face de cap. Spaima īmi strīnge, cu funie de cīnepă, grumazul şi-mi spune: "Cīntă pīnă ţi-o īngheţa sīngele-n vine,-apoi sari!". Spaima spune: "Cīntă pīnă ce-o mīnă din mătase ţi-o mīngīia maţele şi pe urmă sari, hai!"
Numai eu scīncesc īn noaptea zilei şi nimeni nu mă aude. Numai eu caut ajutor şi sīnt privit, cu sarcasm, prin parbrizul opac. Numai eu şoptesc, mai īncet decīt freamătul aripilor de lăstun, īn aerul din ce īn ce mai cald: Miluieşte-mă, Doamne, Iisuse Hristoase, pe mine, păcătosul! Miluieşte-mă, Doamne!, pīnă ajung pe celălalt mal.
Poezie
de Ştefan Manasia
N-am mai avut curaj şi, deodată, inima s-a īnnegrit.
Am trecut pe vechile alei īn paragină
Dar īngerii locului īnfăşuraţi īn cīrpe şi īmpuţiţi
Nu m-au mai privit, ca odinioară, cu ochii lor albaştri
De etil. N-am mai avut curaj,
N-am mai avut curaj iar şenilele primăriei au netezit
Faleza, ashramul sufletelor Prodvinalco.
Au acoperit, mai īntīi cu moloz, apoi cu beton,
Pe urmă cu bitum, bordeiele de-o frumuseţe insolentă.
Pentru că n-am mai avut curajul de acum trei,
De acum şase ani, buldozerele au transformat
Parcul Rozelor īn paradisul oamenilor de afaceri.
Tumora asediază creierul oraşului lent
Şi oraşul supurează moloz, bitum, betoane.
Tumora a anesteziat nările:
Stratosfera de smog şi osīnză
Poate acum avansa liniştită.
Ştiu că sīnt un oriental semiīnfometat,
Că mi-e silă de creşterea economică
Şi de suplimentarea pensiilor
Şi de deconspirarea popilor satanişti
Şi de mărirea concediului maternal. O Indie a minţii,
De culoarea şofranului, e tot ceea ce, de la o vreme,
Mai visez.
16 octombrie 2007
Poezie
de Ştefan Manasia
lui Radu Vancu
fiindcă i-a dedicat o monografie lui m. ivănescu
Contorsionat ca o acrobată din patria lui Confucius,
Ca un arc, asemenea unui ficus ademenit īn lumină,
Abandonat īntr-un dormitor orientat spre nord, nord-vest,
Deşi ficuşii nu au, cum bine se ştie, nevoie atīt de lumină
Cīt de căldură şi umiditate.
Se mulţumesc şi c-o lumină albă, īnspre gri. ţii īn braţe
Volumul cu prozele lui Samuel Beckett, contempli ficusul,
Apoi castanul arzīnd īn scuar, galben-mocnit.
E doar mahmureala sau o fisură,-nnegrită şi neiertătoare,
E doar abstinenţa nefortuită care te mai opreşte,
La ceas de dup-amiază,-n pat? Un ac de busolă oscilīnd dureros
Īn cadranul intercostal: cine naiba ghiceşte urmele arheologice
Ale unei bătăi cu prietenii sau ale zidurilor
Şterse-ntr-o noapte (pe care cineva o ţine cu capul
Sub apa acidă, apăsīnd-o, apăsīnd-o tot mai dement,
Scăpīnd memoriei tale cu blancuri)?
Nevermind, ai să spui, cu privirea susţinută-n ochii mari,
De pelin ai pisicii care toarce-acum pe frecvenţele hertziene.
Şi poate că asta īţi va repara, miraculos, oasele
Şi tonusul mental prăvălit din Groapa Marianelor mai jos.
29 octombrie 2007
Poezie
de Ştefan Manasia
lui V. Leac, pleştologul
Acum 2.560 .000 de ani,
Īnaintea pleştilor, dragi pleştiuci,
Pămīntul era paradisul, domeniul de vīnătoare,
Cīrciuma şi futelniţa
Ursului de tavernă. Ursul de
Tavernă făcea adesea razii īn magazinele
Care aveau reprezentanţă Prodvinalco,
De unde se retrăgea apoi cu pradă īmbelşugată.
ţinea īn fălci sticlele de V29
Ca pe nişte paşnici, fenomenali somoni.
Sub braţ īi zonăiau pungile de ChioChips,
Roşii ca nişte inimi de plastic.
Apoi venea noaptea, săptămīni, luni, ani
Numai de noapte, cu lună nouă cīt acul cu gămălie.
Īn tavernă, ecranul televizorului derula acelaşi meci.
Ursul de tavernă adormea cu penisul
Īntărit şi umflat īn vaginul ursoaicei care,
Prin vis, īl ruga, mormăind: īncă un pic,
Ursuleţule, īncă un pic, şi peste 2.560.000 de ani
Nimeni nu va auzi nimic despre pleşti.
1 noiembrie 2007
Poezie
de Ştefan Manasia
Cameliei
Să strīngi, să strīngi īntre degete,
Cu furie şi milă, nepreţuita comoară:
un petec din catifeaua albastră.
Whatta wicked game we play,
Īn preeria buclată şi blondă,
Līngă barăcile din lemn de mesteacăn putregăit,
Īn lumina adunată-ntr-un punct, ca sub lupă.
Whatta wicked game we play,
Īn vreme ce oraşul din vest īnnebuneşte
Şi e arat cu motocicletele,
Īn vreme ce oraşul din sud e mai veninos
Decīt tarantula şi ţipă romeni di merda,
Īn vreme ce oraşul din est
E-mbălsămat īn nostalgie coclită iar oraşul din nord
Consumă cereale cu lapte şi dezvirginează băieţei.
Whatta wicked thing we do, iubito,
Şi părul tău incendiază mestecenii
Şi īnspăimīntă coioţii şi pe mine mă cuprinde
O pace adīncă, iar īn vene īmi curge alcoolul
cel mai pur, curat ca lacrima.
1 noiembrie 2007
~> alte recomandări