Ni s-a scris că suntem de apreciat pentru că nu ne vindem. Dar e cineva interesat să ne cumpere? N-am văzut nicăieri anunţuri de genul "cumpăr revistă culturală", nici măcar "ofer o lădiţă de căpşuni contra revista cultuală online", de aceea am fi foarte interesaţi, să aflăm cine ar dori să ne cumpere. Că am fi sau nu flataţi sau dezamăgiţi după ce-am primi vreo ofertă e deja altă discuţie până la care nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să creştem.

Invitata din acest număr al revistei noastre a fost acuzată că şi-a sexualizat excesiv cartea din motive comerciale, cu alte cuvinte şi-a vândut experienţele sau fanteziile pentru bani şi/sau faimă. Din interviul pe care ni l-a acordat puteţi afla părerea ei referitor la aceste opinii. De catalogări asemănătoare s-au bucurat şi alte cărţi sau texte recente ale unor tineri autori contemporani, unii dintre ei prezenţi în diverse moduri în paginile virtuale de pe www.EgoPHobia.ro. Şi pe afară destui au fost acuzaţi că şi-au vândut gândurile, sufletele sau poveştile, ale lor sau ale unor apropiaţi prin intermediul literaturii. Revenind pe plaiurile mioritice, nu e nici un secret că după decenii de cenzură mulţi au fost şocaţi să citească sau să vadă/audă cuvinte şi (despre) lucruri considerate "ruşinoase". Ce nu înţeleg e de ce nu le ignoră pur şi simplu dacă nu le convine existenţa lor. Sunt destui care vor să citească aşa ceva, Sadoveanu sau Coelho nefiindu-le de ajuns. Sexul se vinde foarte bine, se ştie, iar industria de publicitate utilizează din plin această observaţie, cinematografia şi industria muzicală la fel, de ce n-ar face-o şi literatura? Până la urmă şi cărţile sunt scrise pentru a fi vândute. Consumatori de literatură sunt mult mai mulţi decât cumpărătorii, există biblioteci, internet şi cunoscuţi care contribuie la această realitate. Potenţialii cumpărători trebuie atraşi prin orice mijloace, aşa că se apelează la trucurile profesioniştilor reclamelor. Probabil că unii autori îşi înfierbântă dinadins câteva scene pentru ca publicului să i se poată servi ca fragmente ce-şi doreşte şi să se simtă atras de ideea cumpărarii cărţilor cu pricina, dar în multe cazuri e vorba doar de limbajul şi gândirea scriitorului, care are libertatea de a-şi construi textele cu ce cuvinte doreşte.

Alţii sunt acuzaţi că s-au vândut pentru că scriu la comandă sau pe şabloane cunoscute ca aducătoare de succes şi profit. De ce-i interesează pe unii că X în loc să-şi folosească talentul pentru o ipotetică posibilă capodoperă preferă să se irosească pentru o oarecare stabilitate financiară şi o glorie temporară şi locală? Includ aici şi scriitorii convertiţi în ziarişti, dar şi scenariştii de la Hollywood, de exemplu. Opţiunea fiecăruia trebuie respectată. E mai puţin scriitor unul care a lucrat la Playboy decât un profesor de română sau un culegător de căpşuni? Să le-ntrebăm textele, nu CV-urile sau imaginea. Ar trebui ignorate toate scrierile celor care l-au lăudat pe Ceauşescu? De vândut se vinde până la urmă fiecare dintre cei care scriu, exceptându-i pe cei care-şi oferă gratis şi anonim operele. Metaforizând puţin am putea afirma că autorul se vinde în momentul scrierii textului, căruia i se închiriază primind în schimb varii (in)satisfacţii. Trăim într-o societate departe de a fi perfectă şi nu e un secret că nici măcar scriitorii nu trăiesc cu aer şi metafore. Să fie doar unul care să scrie mai bine de teamă că-i va fi respins textul şi iar se va culca sau plimba cu burta goală şi ajunge. Dar este vorba de doar unul?

Unii nu sunt interesaţi să scoată vreun profit material de pe urma unora dintre scrierilor lor şi internetul pare mediul ideal pentru a şi le oferi eventualilor cititori. Să-i acuzăm că s-au vândut pe gratis? Ceva asemănător li se întâmplă deseori şi celor publicaţi pe hârtie. De multe ori cel care scrie cartea nu câştigă mai nimic de pe urma ei. Ceea ce plăteşte cumpărătorul e de fapt suportul (hârtie, tipografie, difuzare) şi profitul editurii. Multe cărţi pot apărea doar când autorul suportă singur, sau prin intermediul unor sponsori găsiţi de el, costurile publicării. Dar ca şi la celelalte cărţi, indiferent de ce a scris şi de modul în care i s-a făcut publicitate, poate fi acuzat autorul că s-a vândut?

Dacă EgoPHobia ar apărea pe hârtie, aţi cumpăra-o? Probabil că am primi mai multe răspunsuri afirmative dacă pe copertă am avea prezenţe feminine sumar îmbrăcate şi cuvinte cheie ca scandal, flagrant, dezvăluiri, amantă,... Eventual un titlu şocant scris cu litere cât pixu'. Nu avem astfel de intenţii deocamdată. Citiţi-ne în continuare pe internet. Nu ne vindem.

@ Sorin-Mihai Grad

#N.R.: Dintr-o regretabilă eroare, iniţial a apărut pe site o versiune intermediară a editorialului. Acum puteţi citi varianta finală a textului. Vă mulţumim pentru înţelegere!