~ Sorin-Mihai Grad - Investiţii
~ Adrian Ioniţă - Vasul
~ Victor Martin - Desfiinţarea prin supra�nfiinţare
~ iQ666 - Conspiraţia verde a planetei albastre
~ Ormeny Francisc - Gigi [Pamflet]
~ Andrei Ruse - Discuţii cu Gelu Diacon [un interviu neterminat]
~ Diana Todea - Menajera
~ Gorun Manolescu - Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiţă
~ Sorin-Mihai Grad - EgoPHobia @ no_name_fest
~ Diana Todea - "No name fest" - apologia culturii alternative

egoZaur

Investiţii

de Sorin-Mihai Grad

O editură anunţă că primeşte poezii �n vederea realizării unei antologii de versuri. Nimic spectaculos, dar totuşi e ceva demn de semnalat �n viaţa literară mioritică �n care poezia nu se prea vinde, aşa că majoritatea editurilor le cer celor care doresc să-şi vadă poemele tipărite-n volum să investească şi altceva �n afară de timp şi suflet pentru ca versurile să ajungă �ntr-o carte. Editura care lansa anunţul nu era deloc cunoscută, nu are nici acum site pe internet, dar asta contează mai puţin pentru cei cu pretenţii sau visuri de poeţi care n-au ajuns �ncă să fie debutaţi �n volum şi nici n-au binevoit să-şi cumpere acest lucru.

Versificator sporadic, cu mici succese pe tăr�m literar care pentru majoritatea celor pe care-i puteţi citi �n EgoPHobia la poezie sunt mai degrabă amănunte nedemne a fi pomenite �n CV, m-am g�ndit că n-am ce pierde dacă le trimit c�teva poezii, aşa că am �nt�rziat cu două ore apariţia acestui număr al revistei noastre pentru a pregăti fişierele cu texte �n formatul cerut de editura respectivă. Mai mult, pentru că adresa lor era pe un server gratuit, am cerut şi o confirmare de primire a materialelor trimise, pentru a fi sigur că nu s-au rătăcit printre sacii de mesaje nedorite care b�ntuie internetul. Oameni serioşi, mi-au semnalat primirea poemelor.

Peste c�teva zile primesc de la ei un e-mail aşteptat, conţin�nd �nsă o surpriză. Nu vă g�ndiţi că entuziasmaţi de textele mele s-au g�ndit să-mi editeze volumul de debut, deşi ar fi fost frumos, de ce să n-o recunosc. �n mesaj eram anunţat că poemele mele au fost acceptate spre publicare, �nsă fiecare autor selectat trebuie să se angajeze la cumpărarea a minim 20 de exemplare ale antologiei, care se vinde la un preţ modest, �n caz contrar urm�nd a-i fi eliminate creaţiile din volum. Consecvent, �ncă, liniei pe care mi-am impus-o de a nu investi �n, să-i spun aşa, cariera mea literară mai mult dec�t timp, muncă şi taxe poştale, i-am refuzat, rat�nd astfel şansa de a fi publicat �n antologia cu pricina, pentru care presupun c-au găsit totuşi destui clienţi dornici ca, pentru o sumă mică, să aibă 20 de cărţi �n care le apar plăsmuirile propriilor imaginaţii. Le-am scris că nu mi se pare corect că au anunţat abia după jurizare condiţia eliminatorie. Credeam că nu mă vor băga �n seamă şi că doar mi-am făcut inutil nişte duşmani, dar peste c�teva săptăm�ni editura respectivă a anunţat că primeşte texte pentru o nouă antologie de poezie, de data aceasta cu o temă dată. M-a surprins plăcut să văd că anunţul cuprindea şi precizarea că autorii selectaţi se obligă să achiziţioneze un anumit număr de exemplare ale antologiei, la un preţ din nou foarte mic.

Vasul

de Adrian Ioniţă

Cu c�ţiva ani �n urmă, �ntr-una din obişnuitele mele pelegrinări prin magazinele de antichităţi, am cumpărat un� vas de bronz de o frumuseţe deosebită. Vasul� provenea din Cambodgia şi a fost creat �n secolul V e.n., să servească ca altar �ntr-un sanctuar din Angkor Borei, un centru cultural important din� regatul Nokor Phnom. Se spune că vasul, numit de budişti kalasha, conţinea amrita, elixirul imortalitaţii. Benzile decorative reprezent�nd frunze de lotus şi perle, forma, contururile şi patina superbă erau motive suficiente ca să mă convingă să �l cumpăr, �nsă trebuie să recunosc că discuţia pe care am avut-o cu anticarul despre simbolistica vasului �n cultura orientală a fost determinantă. �n mintea sa, acel vas nu era numai un vestigiu de civilizaţie apusă, dar şi un monument spiritual al g�ndirii umane. Intrigat de misterul vasului, am hotăr�t să fac o mică cercetare �n jurul său, efort ce s-a materializat �n r�ndurile de faţă.
Metafora vasului este foarte populară �n filosofia indiană, �n teoriile despre percepţie ale şcolii budiste Sautrantika, sau �n cele de speculaţie filosofică a unor logicieni ca Dharmakirti sau Dignaga. Motivul său serveşte şi astăzi �n şcolile budiste sau Advaita, fiind un element de argumentare �n probleme de existenţă/non-existenţă, parte-�ntreg, calităţi şi substanţă, auto-relevaţie sau conştiinţă. �n multe dintre aceste scrieri apar argumente de genul celor descrise mai jos.

Atunci c�nd cineva percepe un vas, există o activitate mentală, şi apoi o sistare a ei; apoi o nouă activitate mentală, şi realizarea faptului că eu cunosc vasul, această cogniţie ignor�nd primul moment de conştienţă. Dacă nici simţurile, nici obiectele externe nu ar putea produce auto-relevanţa cunoaşterii prin ele �nsele, toată lumea ar fi oarbă şi auto-relevanţa ar fi imposibilă.� Vasul inspiră şi multe argumente legate de creator şi creaţie: dacă este făcut din lut, nu este dec�t o stare a sa, şi atunci c�nd ea se schimbă, putem spune că efectul-vas a fost distrus dar nu şi cauza lui, (lutul) care răm�ne la fel. Creatorul este văzut ca un agent cauzal precum un olar este producătorul unui vas, cauza materială pentru producerea vasului fiind lutul. Substanţa răm�ne la fel �n toate stările ei şi, pentru acest motiv, efectele există �naintea operaţiei instrumentelor cauzale. Această idee, pe c�t de paradoxală, este foarte populară �n fizica cuantică şi a dus astăzi la formularea unei teorii a teoriilor care �ncearcă să găsească legi unificatoare ce funcţionează at�t la nivel macroscopic, c�t şi la nivel� microscopic. Dar un vas făcut din lut nu este mai mult dec�t lut, şi realitatea sa va răm�ne mereu lutul. Este doar o greşeală a imaginaţiei noastre pentru că nimeni nu poate arăta că realitatea vasului este diferită de cea a lutului. Pentru a percepe un vas, avem nevoie de ochi şi de lumina unei lămpi, dar pentru a percepe lumina unei lămpi avem nevoie doar de ochi.

Budismul a dezvoltat o adevărată doctrină a momentalului: existenţa este capacitatea de a produce totul. O definiţie foarte curioasă. Acel vas ales ca exemplu de existenţă produce nişte efecte �n momentul prezent, care nu sunt identice �n trecut şi viitor. Dacă generarea realităţii variază �n momente diferite, atunci şi obiectele trebuie să fie diferite din moment ce vasul nu produce �n prezent aceeaşi prezentare �n trecut şi viitor. La acest argument, există desigur obiecţia conform căreia capacitatea de generare nu poate fi cunoscută at�t timp c�t efectele produse sunt cunoscute şi, de capacitatea de a produce efecte este considerată ca existenţă sau fiinţă, atunci existenţa sau fiinţa efectului nu poate fi cunoscută p�nă c�nd nu produce un alt efect, şi acest lucru merge "ad infinitum".� Mai mult, dacă toate lucrurile ar fi momentane, nu ar exista un observator permanent care să observe schimbarea. Ei bine, şi acest argument este discutabil. Definiţia budistă a fiinţei sau a existenţei este, desigur, "capacitatea". Săm�nţa este capacitatea de a produce planta şi, chiar dacă această capacitate are nevoie de altă capacitate pentru a produce efecte, faptul care a fost perceput răm�ne. Deşi lucrurile sunt momentane, putem avea concomitenţă �ntre ele at�t timp c�t forma lor aparentă nu este diferită. Concomitenţa dintre două lucruri este bazată pe similaritate şi nu este identitate.

O obiecţie �mpotriva momentalismului apare atunci c�nd o cauză este �nsoţită de anumite contingenţe, �nainte de a produce efecte; de exemplu, săm�nţa are nevoie de păm�nt şi apă, printre altele. Răspunsul la acest argument ar fi că săm�nţa nu există �nainte şi efectul se produce după ce apar aceste contingenţe dar, că există un fel de efectivitate a unui "moment-săm�nţă" particular, care produce at�t condiţiile, c�t şi efectul (plantă).� Doctrina momentalismului este un corolar direct al metafizicii budiste şi a fost foarte criticată de şcolile budiste care au urmat-o, deşi budismul nu a crezut niciodată �n permanenţă. Noţiunea de permanenţă este derivată din noţiunea de permanenţă a Sinelui, dar şi aceasta este refutată de budism. Ceea ce apare ca Sine, este un mănunchi de emoţii, idei şi tendinţe active, manifestate �ntr-un anumit moment, pentru ca �n momentul următor să se dizolve şi să facă loc altui mănunchi, determinat de cel precedent, şi aşa mai departe...

�n afară de emoţii, idei şi tendinţe active, noi nu putem descoperi un Sine separat sau un Suflet. Aparenţa iluzorie a Sinelui este un produs-combinaţie a tuturor ideilor, a emoţiilor, etc., iar conştiinţa Sinelui este un produs-rezultant al acestor combinaţii �ntr-un anumit moment. Faptul că �mi amintesc că am existat pentru mult timp �n trecut nu demonstrează existenţa unui suflet permanent pentru aceeaşi perioadă de timp. C�nd cineva spune "acesta este acel vas", el �l percepe cu ochii �ntr-un anumit moment, dar faptul că "acest vas" este la fel cu "acel vas" este un fapt care nu poate fi perceput de simţuri.� Este evident că memoria "acelui vas" se referă la un vas perceput �n trecut, pe c�nd "acest vas" este un vas care se află �n faţa ochilor săi.� �ntre obiectele memoriei cu referire la trecut şi cele percepute �n prezent există un fel de iluzie care ne face să le considerăm identice. Această observaţie este adevărată şi atunci c�nd vorbim de suflet. Deşi �n fiecare moment obiectele suferă disoluţii şi dispar, ele par să persiste datorită acestei iluzii a permanenţei, care ne face să uităm că p�nă şi noi nu mai suntem la fel, că trupul trece �n permanenţă prin modificări, schimbări sau distrugere.

După budişti, un lucru este un fel de conglomerat de caracteristici �n permanentă schimbare. Existenţa constă din producerea unui efect, şi orice schimbare a efectului este o schimbare a existenţei. Fiecare moment este asociat cu un alt efect; dacă lucrurile ar fi permanente, toate modificările şi schimbările nu ar avea nici un rost. Existenţa vasului devine cunoscută prin impresia pe care a lăsat-o asupra minţii noastre. Dacă vasul nu ar avea această putere, am putea spune că el nu există.

Ajuns �n acest punct, m-am ridicat de la masa de scris şi am aruncat o privire asupra vasului. �n toţi aceşti ani de c�nd l-am cumpărat, a rămas acelaşi, poate doar patina a schimbat un ton de culoare, altfel, se "prezintă" tot at�t de glorios �n faţa ochilor mei ca �n ziua �n care l-am adus acasă. Dacă s-a schimbat totuşi ceva, s-a schimbat �n mine; de c�te ori torn apă �n el, simt că oglinda sa mă absoarbe �n imortalitate, cu păm�ntul, cu cerul, cu stelele şi cu tot acest univers.

Desfiinţarea prin supra�nfiinţare

de Victor Martin

����������� Inginerul nu este un intelectual. Nici scriitorul nu este un intelectual. Nici filozoful, nici profesorul, nici pictorul, nici criticul literar, nici strungarul. P�nă la un punct.
Acest punct este depăşirea condiţiei de inginer, scriitor, filozof etc. Este sărirea peste propria condiţie meschină şi saltul �n intelectualitate.
Intelectual eşti pur şi simplu. Sau nu eşti.
Intelectualitatea este o formă superioară de autopercepţie şi percepţie externă, �n acelaşi timp. �nt�i trebuie să-ţi depăşeşti condiţia primară de inginer, istoric, filozof, sau poet şi trecerea la condiţia secundară, superioară, de intelectual.
Dacă ai ajuns la aceasta condiţie, e de la sine �nţeles că ai capacitatea de a-ţi conştientiza condiţia. Nu mai răm�ne dec�t să poţi demonstra şi altora că eşti intelectual. Dacă reuşeşti să activezi şi percepţia externă asupra ta, eşti un intelectual recunoscut. Nu cunoscut, ci recunoscut; sunt mulţi intelectuali de faţadă foarte cunoscuţi, dar nu recunoscuţi.
Numai intelectualul recunoscut se poate bucura de un succes real. Cunoscuţi sunt şi c�ntăreţii de manele, şi politicienii, dar aceştia nu sunt intelectuali. Numai intelectualul recunoscut este unul adevărat şi nu presupus intelectual. Să te crezi intelectual sau să te recunoască lumea ca intelectual nu este de-ajuns. Cele două componente, externă şi internă, publicul şi conştientizarea proprie, trebuie să acţioneze simultan.
Nu mai vorbim de cea de-a treia componentă: cel care recunoaşte şi atestă calitatea de intelectual a cuiva. Dacă am face-o, ar trebui sa analizăm un lucru de la sine �nţeles. Dacă un intelectual recunoaşte calitatea de intelectual a cuiva, iar el este recunoscut de un altul, care este recunoscut de un altul şi aşa mai departe, putem da, �n acest lanţ teoretic, peste un intelectual ambiguu şi tot eşafodajul se dăr�mă. Lucrul e imposibil deoarece doar un intelectual adevărat poate �nţelege şi recunoaşte alt intelectual.
La nivel primar, de inginer, doctor, matematician, cercetător sau scriitor, poţi afirma că nu poţi �nţelege ceva. Nu te faci de ruşine. Pui m�na pe carte, citeşti, socoteşti, cercetezi, perfecţionezi, inventezi, ajungi la o concluzie.
Profesionalismul lucrează cu adevăruri relative, intelectualitatea cu adevăruri absolute. Trecerea de la profesionalism la intelectualitate e drumul de la dialectică la dogmatism.
Dacă ai ajuns intelectual, nu mai ai voie să afirmi că nu �nţelegi ceva. Pentru intelectual nu există lucru de ne�nţeles; toate lucrurile sunt de la sine �nţelese, dogmatice.
Intelectualul trebuie să �nţeleagă orice, chiar şi la nivel intuitiv, dacă nu e posibil altfel. O inteligenţă superioară, cum este cea a intelectualului, nu are voie să se dea bătută �n faţa enigmelor existenţiale sau de alt fel.
De la inteligenţă se aşteaptă mai mult dec�t punerea �n practică a unei idei: se aşteaptă ideea.
Condiţia de intelectual este o condiţie ingrată. Oamenii conştienţi de acest lucru se feresc să afirme că sunt intelectuali. Ca intelectual, se cere prea mult de la tine. Sună frumos să fii considerat intelectual şi numai proştii pot cădea �n capcana de a se considera aşa, fără a avea vreun merit.
La starea de intelectual ajungi doar dacă �ţi vezi de treabă, �n condiţia ta primară de scriitor, inginer sau orice altceva. Dacă nu-ţi stă capul la faptul că ar fi bine să fii considerat intelectual, eşti mult mai liber să te perfecţionezi, să inventezi, să şlefuieşti ce-ai făcut. Dacă nu cauţi intelectualitatea ca pe o emblemă, aceasta poate plana asupra ta tot timpul.
E bine, totuşi, ca această aripă de �nger să te atingă c�t mai t�rziu posibil, să te lase să-ţi trăieşti viaţa şi să-ţi vezi de meseria de inginer, cercetător, filozof, scriitor de vagoane sau orice altceva.
Dacă vrei� să distrugi un profesionist, dă-i iluzia că e intelectual! �ncepi să-l lauzi, să-l premiezi, să-l minţi că e peste măsură de frumos, talentat şi inteligent.
Desfiinţarea prin supra�nfiinţare e o metodă cunoscută de veacuri, mai ales de cei vicleni. Se ştie că nu ţi-e prieten cel ce te laudă, ci acela care te critică, numai că puţini au predispoziţie să recepteze critica �n mod pozitiv. Cei mai mulţi au predispoziţie să fie linguşiţi, lăudaţi, premiaţi sau retribuiţi fără merit şi văd intelectualitatea ca pe un scop �n sine.
�ntre intelectualism şi intelectualitate e o mare diferenţă; at�t de mare, �nc�t foarte puţini o văd.
Problema nu e dacă un inginer, filozof sau poet e un intelectual, ci faptul că, dacă vrea să fie un intelectual adevărat, de marcă, trebuie să sară c�t mai t�rziu de pe treapta de meseriaş pe aceea de intelectual. Nu trebuie să ajungă la destinaţie, uit�nd staţia de plecare.
Intelectualul forţat, cel care urmăreşte succesul facil, nu are viitor; fără trecut, nu există nici un viitor.
Condiţia de intelectual nu e legată neapărat de cognitiv, de diplome, premii sau medalii. Şi un sudor poate fi intelectual, cum, tot at�t de bine, un academician poate să nu fie. Umbra Elenei Ceauşescu planează asupra multora.
Pseudointelectualii, cei care se denumesc singuri intelectuali, de un mic grup de prieteni sau de un mic grup de interese, deţin, pe moment, p�rghiile puterii: reviste, televiziuni, rubrici permanente �n ziare de mare tiraj sau funcţii bine plătite. Lor le convine să afirme că avem democraţie, dar aceasta nu e dec�t o pseudodemocraţie, o putere a poporului influenţat de ei. Puterea m�rlanului nu poate susţine dec�t puterea pseudointelectualului, cel autoimpus şi fără nici un fundament profesional.
Un profesionist de excepţie poate deveni intelectual. Invers, drumul e imposibil. Intelectualul nu se denumeşte şi nu se autodenumeşte, intelectualitatea fiind mai mult sau mai puţin inefabilă.
Din păcate, avem prea mulţi intelectuali fabricaţi, doar aşa, să nu zicem că nu avem şi noi intelectuali. P�nă la o pătură de intelectuali adevăraţi, mai avem de mers. Aceştia nu se formează doar printr-o simplă schimbare de regim.
Orice tranziţie creează pseudointelectualitate. De aceasta se scapă greu. Cei ce se autointitulează azi intelectuali au de m�ncat nişte bani; chiar şi de la UE. C�nd se va forma o intelectualitate adevărată, va fi nevoită să plătească oalele sparte de intelectualitatea actualei tranziţii. Tragic e faptul că adulatorii, sinceri sau falşi, te pot face intelectual pentru numai un vot, un sejur �n Germania sau, mai rău, pentru o bere sau o friptură.�

Epoca pe care o trăim e asemănătoare anilor '50. Pseudointelectualii primilor ani de comunism au trăit din �mprumuturi, pe care le-au platit intelectualii comunişti ai anilor '70.
Există tendinţa de a-i considera intelectuali pe filologi, pentru că stau mai mult �ntre cărţi. Nu timpul pierdut �n bibliotecă te face intelectual, ci puterea de percepţie a ceea ce citeşti. Pot exista intelectuali care n-au citit dec�t o carte �n viaţa lor. Depinde care este acea carte şi, mai ales, dacă au �nţeles-o bine, foarte bine chiar, altfel dec�t cel cu inteligenţă limitată. Marii teologi, revoluţionarii religiei, nu au avut nevoie dec�t de Biblie pentru a-şi fundamenta propriile concepte.
Degeaba stai �n bibliotecă; numărul cărţilor citite nu-ţi foloseşte dec�t dacă ai �nzestrarea naturală de a te ridica deasupra lor. Nu este intelectual cel ce a citit mult, ci acela care a citit cu folos.
Nimeni nu poate citi c�t ar vrea; totdeauna răm�ne ceva de citit. Totul e să ajungi �n punctul �n care nu te mai mulţumeşte nimic, să ajungi la inteligenţa superioară de a scrie ceea ce ţi-ar plăcea să citeşti. Dacă se �nt�mplă să-i placă şi cititorului acest lucru, sari de la nivelul de scriitor la acela de intelectual.
Nu toţi filologii sunt scriitori; intelectuali nici at�t.
Dacă eşti un inginer deprofesionalizat de sistem şi �ţi găseşti un refugiu, de exemplu, ca redactor la o editură, nu prea �nţelegi ce e cu tine acolo; editezi cărţi după ureche. Nefiind tu �nsuţi talentat, nu poţi descoperi talentul. Editurile n-ar trebui să angajeze redactori "p�r�ţi", adică redactori care n-au ajuns la puterea de a �nţelege mai mult; pot da faliment. C�nd nu �nţelegi ce e cu tine �ntr-o funcţie, e normal să nu �nţelegi ce faci.
Dacă are vocaţie, profesionistul caută să sară la condiţia de intelectual şi să participe la formarea gustului public pentru ceea ce face el, să educe o masă de cititori. Dacă nu, răm�ne ca-n piaţă.�
De fapt, editurile noastre funcţionează ca magazinele din Bagdad; dau faliment şi se �nfiinţează �ntr-un ritm ameţitor. Un bun profesionist ia masa de cititori ca atare, lans�nd cartea şi urmărind ce se �nt�mplă. Cartea nu e, totuşi, varză, să o supui unei bune politici de piaţă şi at�t. Neprofesionistul procedează la fel, duce o bună politică de piaţă, dar lansează chiar varză pe post de carte. �n ambele cazuri, de-o fi bine, de-o fi rău, profesionistul şi neprofesionistul coexistă. Cine mai stă să-i identifice şi să-i separe?
O ţară dă lumii foarte puţini intelectuali veritabili. Datorită bunului simţ, aceştia nu se exhibă, de cele mai multe ori răm�n�nd simpli anonimi.
Cei mai mulţi sunt profesionişti rataţi, care, �n paranoia lor, chiar se cred intelectuali.
E greu să deosebeşti un pseudointelectual, un meseriaş ratat, de profesionistul veritabil, cel �ndreptăţit să aspire la o nouă calitate, cea de intelectual.
Dintre profesionişti, unii �şi văd de treaba lor, alţii fac saltul spre intelectualitate. Dacă au bani, se autosusţin. Dacă nu au, devin slugile celor ce se cred intelectuali, dar pe bani. Din cauza asta, discuţia diferenţei dintre intelectualii adevăraţi şi cei ce se cred astfel nici nu trebuie pornită.
Privind �ntrebarea dacă inginerul este sau nu intelectual, părerea mea este că problema e falsă. Orice meserie, nu numai cea de inginer, trebuie să se raporteze la intelectualizare. E bine să fii intelectual, dar acest lucru nu trebuie să fie un scop �n sine, ci o tendinţă firească a profesionistului veritabil de a-şi depăşi condiţia.
Mulţi deprofesionalizaţi şi-au făcut o meserie din a fi intelectuali. Flutur�nd intelectualitatea ca pe un steag, ei au devenit: activişti culturali, redactori după ureche, vorbitori de meserie, comentatori universali, secretari la filiale de partid sau de organizaţii internaţionale.
La urmă, judecătorul suprem este timpul, intelectualul inefabil care trebuie să cearnă totul. Oamenii se mai pot �nşela sau pot fi cumpăraţi; timpul nu.��

minDisecţii

Conspiraţia verde a planetei albastre

de iQ666

Picură apă din robinet. O �nchizi, poate pentru că te enervează cum sună sau din cauza sechelelor de la ultima factură. Preferi să arunci resturile şi ambalajele �n locurile special amenajate, nu oriunde, din motive ca educaţia sau �nclinaţia spre curăţenie. Vezi? Poţi contribui la ocrotirea mediului �nconjurător chiar şi fără a fi acuzabil c-ai fi ecologist. Auzi şi/sau citeşti despre �ncălzirea globală, ajung la tine at�t părerile şi argumentele celor �ngrijoraţi c�t şi ale scepticilor. Dar n-ai chef, sau timp, să te informezi mai �n amănunt despre problemă şi-ţi formezi o părere mai degrabă neutră �n legătură cu subiectul. Ai altele pe cap dec�t urşii polari sau pădurile, amazoniene, carpatice sau de pe unde-or mai fi fiind ele.

Mi se părea ciudat că-ntr-o ţară murdară ca a noastră ecologiştii nu au prea mare priză la public. �mpărţiţi �n 3-4 partiduleţe care nu făceau nimic concret, deşi au fost reprezentate �n parlament, politicienii care au mizat pe cartea ecologismului i-au cam distrus credibilitatea. Azi mai activează doar două dintre aceste partide, cu activitate şi vizibilitate tinz�nd spre zero. Organizaţiile ecologiste nepolitice sunt mai credibile şi pe alocuri mai eficiente, �nsă Delta Dunării e secătuită, apele sunt murdare, munţii inundaţi de gunoaie, pădurile tăiate fără cap, poluarea e prezentă zi de zi �n viaţa noastră, aşa că nu putem spune că ar avea nici ele mare succes. E sau nu nevoie de ele?

Multă lume nu pricepe că a avea grijă de mediu nu �nseamnă neapărat să te legi cu lanţuri de porţile unui combinat sau de o balenieră şi că ecologia nu e duşmanul tehnologiei. Nimeni nu ne cere să renunţăm la confort pentru planeta asta at�t de mare şi at�t de a tuturor că nu putem simţi nimic pentru ea. Dar nu e foarte greu să avem puţin grijă de mediul �nconjurător fără să ne preocupe neapărat asta. Poţi stinge lumina c�nd nu mai ai nevoie de ea, poţi să te obişnuieşti să opreşti apa c�t timp te speli pe dinţi sau te săpuneşti, poţi arunca deşeurile reciclabile altundeva dec�t pe celelalte şi aşa mai departe, eforturile sunt minime şi-ţi vor fi răsplătite cu facturi mai mici respectiv curăţenie mai multă �n jurul tomberoanelor, de exemplu.�

Nu ştiu dacă clima planetară se schimbă din cauza noastră sau nu. Dar asta nu �nseamnă că nu poate avea fiecare din noi grijă ca lumea asta să fie un loc mai atrăgător, mai curat, mai nepoluat şi cu resurse de toate felurile mai mari. Ocrotirea mediului nu �nseamnă doar reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi plantarea de păduri, ci şi evitarea risipei şi a distrugerilor inutile. �ţi place c�nd ieşi la iarbă verde să te chinui să găseşti un loc lipsit de gunoaie? Sau să-ţi fie casa �nconjurată de resturi de toate felurile? Şi de ce să-ţi tipăreşti pe proprii bani o carte pe care n-o va citi nimeni, chiar dacă o dăruieşti multora? Urc-o undeva pe net sau oferă fişierul celor interesaţi. Laşi astfel nişte copaci �n picioare. Ei produc niscaiva oxigen, poate că-ntr-unul din ei trăieşte o veveriţă care va avea astfel unde să locuiască �n continuare,...

Gigi
[Pamflet]

de Ormeny Francisc

�Aflată �n inima bucureştenilor şi mai puţin a Bucureştiului, Ghencea e cunoscută pentru triburile negre ce-au populat zona �ncă de pe la 1200. Monumentele istorice ale zonei sunt WC-ul public din centrul cartierului, atestat documentar �ncă de acum 500 de ani, bişniţarii din Piaţa Matache, dosiţi prin locuinţele d-aici, colonia de ţigani din cartier, veche relicvă arheologică şi o epopee a lumii indiene. Actualmente formează galeria formaţiei Steaua şi cere nou-veniţilor �n Bucureşti taxă de protecţie... ce mai, c�ntă şi "au grijă" ca oaspeţii să nu sufere de prea mulţi bani, pentru că aşa cum i-a �nvăţat şi Jiji, "mai degrabă trece cămila prin urechiuşa acului, dec�t bogatul prin porţile Raiului". Cine spune că ţiganii s�nt oameni răi? Toată lumea-i cunoaşte: au speriat Westul şi pe stadioane şi pe străzi. Cred c-o să ajungă o atracţie turistică, iar semantica ar trebui să se g�ndească din ce �n ce mai serios la numele şi prenumele rromilor din galeria Stelei: Termopan, Lejereanu, Roabă din Groapă, Grizzly, Cristi Cocktail, Dănutz Animalu' şi, desigur, celebrul Tweety care i-a dat cu lanţu' peste picioare cameramanului de la TVR - da' el nu e ţigan, ci face parte din Noua Dreaptă! Aseară, Steaua a jucat �n nocturnă, da' nu ştiu de ce reflectoarele păreau a clipi ca un neon stricat - c�nd unul, c�nd altul... mă rog, mai t�rziu ne-am dat seama că era, de fapt, cel mai muncitor fotbalist din echipă, Bănel Nicoliţă, care ara terenul de la nord la sud şi de la est la vest, lăs�nd d�re mari şi ad�nci de �ntuneric pe oriunde alerga. Ar trebui poreclit "omul cu zece umbre". Bănel nu e ca restul fotbaliştilor Stelei, el nu oboseşte şi nu se accidentează niciodată, oric�t de mult i-ai da la picioare... l-au antrenat taică-su' şi cei şapte fraţi ai săi acasă, o copilărie �ntreagă. Ar trebui numai să-l �ntrebe pe Michael Jackson cum a reuşit să se facă alb şi cu siguranţă ar putea s-o ceară de nevastă pe fiica lui Băsescu, Elena (care e mare fană a lui). De altfel Jiji mai stă din c�nd �n c�nd la pahare cu Trăienel. Traian n-are nimic cu etnia urgisită a lui Bănel, vara la terase dansează cu ţigăncile şi bate, �ntr-un genunchi, cu palma �n păm�nt ritmul. Cred că Elena Băsescu o să dea primul exemplu de integrare europeană VIGUROASă!
Ghencea trebuie să mai rezolve o problemă dacă vrea să aibă cu adevărat stadion de Champions League. Domne' aici păsările sunt derutate şi intră adesea �n conflicte fatale cu oamenii. Pescăruşii şi Ciorile au suferit toată ziua, ca şi noi, din cauza căldurii, iar spre seară, la ora meciului, fac�ndu-li-se foame, au �nceput să-i atace pe ţiganii din galeria Stelei crez�nd (pe bună dreptate, bietele păsări!) că sunt morţi... aşa de bine miroseau.
Apropo, dacă nu ştiaţi azi e ziua �n care Gigi Becali, Războinicul Luminii, a ajuns preşedintele Rrumaniei. Rapidul s-a desfiinţat, iar Dinamo joacă �n Divizia C. Acest Nechifor Lipan face tot ce poate ca "Socoteala ciobanului să fie achitată", �şi pune la s�n fire din barba unui călugăr de pe muntele Athos şi se urcă noaptea pe st�nca tribunei oficiale, unde agită fularul lui Dinamo pentru a alunga duhurile rele de deasupra stadionului. Acest tiran de la răsărit şi bufon bizantin, acest clovn cu atitudini de cruciat a venit cu o misiune: să reinstaureze Sf�ntul Oficiu al Inchiziţiei şi să cucerească gospodinele din faţa televizorului, care se uită la telenovele �n căutarea unui mare spirit. De fiecare dată c�nd a avut probleme, bărbia lui dublă i-a rec�ştigat terenul pierdut, a transformat caricatura de (pe) faţă �n chiar faţa lui Mihai Viteazu, că nu degeaba are el har de conducător. Istoria �l va �nregistra mai degrabă ca pe un accident penibil al politicii naţionale, ca pe un oier care a intrat �n simbioză cu Berbecul de la care s-a ales cu multă inteligenţă şi forţă, folosită la fel de inteligent, dar asta-i altă m�ncărime de peşte. Acest Despot Luminat (care se chinuie din toate transpiraţiile lui să dea senzaţia unei "VASTE CULTURI SPONTANE") a strigat sus şi tare �n ziua �nscăunării lui "Să NU Vă PUNă DRACU' Să PUNEţI ŞTAMPILA PE STEAUA!" Steaua este simbolul vechi al regăţenilor, şi dacă vreo altă echipă din campionat vrea să c�şige �n faţa Ei, trebuie să-şi facă mai �nt�i bagajele ca să poată prinde Corabia Nebunilor şi să plece c�t mai degrabă din ţară. Cică acest dictator ar fi unul de Dreapta? Păi hai să vedem care din regimurile nefericitului (prin deznodăm�nt) al doilea razboi mondial avea steaua pe post de efigie - Naziştii sau Sovieticii? Păi nu e Steaua simbolul prin excelenţă al St�ngii marxiste? Nu armata sovietică o avea pe decoraţii, nu e ea prezentă pe tricourile cu celebrul personaj "La Guerra" din comerţ? Nu e ea de fiecare dată roşie, ca explicita echipă de fotbal Steaua Roşie Belgrad? Ciudat e că �n stema PNG-ului vedem o altă variantă de stea, cea cu şase colţuri, copiată de pe drapelul evreiesc. Şi atunci, ce fel de Dreaptă reprezinţi tu, domnule pastor? Te erijezi �n anticomunist c�nd tu eşti stegarul lor? Pun pariu că la inteligenţa şi energia ta creatoare ai fi apărut la panoul cu fruntaşii �n �ntrecerea socialistă. N-ar mai fi trebuit acum să dai bani la victimele inundaţiilor ca să boteze satul respectiv cu numele tău, n-ar mai fi trebuit să consolezi cuplurile de la "Dansez pentru tine" (fatalitate a irosirii!).
Falanga care-l �nsoţeşte pe Gigi �n pas militar oriunde s-ar duce e femeia de bordel M.M. Stoica, un liicean ce stă la poarta şcolii să dea cu pumnu' �n colegii lui şi să se dea mare la fete. Dacă Becali e Iisus, "mielul" ce păstoreşte� turma Stelei (ce-i drept, o turmă de oi �ngrozitor de negre, da' o fi, domne', o specie carpatică mai aparte), MM e cu siguranţă mioara credincioasă din balada Mioriţa, care face orice pentru păstorul ei: �l �mbărbătează, �i ţine umbră şi-l ajută probabil, la nevoie, şi să compenseze lipsa unei femei adevărate... Cine spune că-i uşor să fii misionar al Crucii? Probabil, călugării trăitori �n singurătăţile munţilor nu vor fi nici ei �n total dezacord cu perversiunea (spirituală desigur!) dintre Gigi şi MM, dintre cioban şi oaia lui multi-credincioasă.
"Becali �nseamnă familie şi credinţă!" - Băi Gigi, ţie proverbul grecesc "Butoiul plin nu sună, dec�t ăla gol" �ţi spune ceva? Mie �mi spune că tu ai impresia că Romania e o ţară de păstori, cum era pe vremea tracilor din care susţii că te tragi; şi crezi asta pentru că ai stat prea mult timp cu turmele tale de oi şi alte animale (unele chiar cu chip de oameni -"făcuţi probabil după chipul şi asemănarea ta", că nu degeaba eşti erou mesianic). N-ai cum să fii "el principe" �n faţa unui intelectual, ci doar �n faţa Regelui Cioaba şi a Mamei Omida cu care probabil ai copilărit şi faţă de care simţi legături nevăzute şi negrăite. Nu e nimic rău �n asta, cine se aseamănă, să se adune (!), dar nu veni cu pretenţii că Romania e ţara ta, ori că poţi sta la aceeaşi masă cu Patapievici, ori că Steaua egal Becali. Imaginea pe care ai creat-o tu Stelei de c�nd ai pus ca o vermină m�na pe ea, e imaginea pe care rromii o vor crea Rom�niei c�nd vor ajunge majoritari şi vor lua puterea. Şi ei sunt cinstiţi şi simpli ca tine, şi nu vor absolut nimic de la rom�ni - dec�t să le ia totul după ce i-au parazitat pe dinăuntru, precum creatura din filmul Alien! Iar apucătura ta de a da cu banii �n st�nga şi-n dreapta e pur ţigănească.
Steaua Bucureşti e microcosmosul ce ar trebui să-i avertizeze pe rom�ni că, peste c�ţiva ani, Rom�nia ar putea fi nu un vis al lui Becali, ci o proiecţie a filmului de groază actual de la Steaua, care va avea consistenţa destinului: incultură, m�rlănie balcanică, ţiganiadă, inchiziţie, Tanacu, Daniel Corogeanu, Ştefan cel Mare care "omor�ia pe la giudeţe" la fel cum ţiganii aplică azi legea cruntă a Tarasului pentru trădătorii lor.
Asta-mi spune mie inspiraţia al cărei timp se măsoară �n secunde cerebrale, şi nu fizice.

*Pamfletul de faţă �şi permite să folosească termenul "ţigan" nu din motive rasiale, ci din raţiuni culturale, pentru a face mai clare nişte distincţii la nivelul socialului, care altfel au fost aruncate �n cea mai cruntă ambiguitate de falşi intelectuali şi profeţi precum Becali. Pamfletul de faţă nu este un atac la adresa etniei rrome (care sunt convins că are şi oameni deosebiţi �n r�ndurile ei - de exemplu, fotbalistul Ilie Dumitrescu, care a preferat să-şi investească banii din fotbal �ntr-o afacere cu anticariate), ci un atac la adresa pasivităţii rom�neşti moştenite de la ciobanul mioritic pe care trebuia să-l �mbărbăteze oaia. E inadmisibil şi anti-darwinist ca o cultură inferioară (cea a rromilor, care nu are nici măcar un alfabet scris) să o asimileze pe cea rom�nească prin manele (Taraf Tv etc), "limbaj de cartier" şi alte intruziuni (sau ca un cioban să-i �nveţe etica pe intelectuali, fie de esenţă c�t de tare o fi adevărul şi revelaţia pe care el le-a avut �n "serenitatea" c�mpurilor), c�nd normal şi �n beneficiul tuturor, asimilarea ar trebui să aibă loc �n sens invers. E ca şi cum c�inele lui Pavlov l-ar dresa pe Pavlov...

Discuţii cu Gelu Diacon
[un interviu neterminat]

de Andrei Ruse

o discuţie la o cafea pe messenger, transformată ulterior �ntr-un fel de interviu ( asta ar fi urmat, din fericire �nsă nu am mai revenit pe text pentru modificări. de ce din fericire, vă veţi da voi seama ), dar consider că este oricum o termnilogie mult prea oficială totuşi pentru nişte simple discuţii ( fragmente aici ) cu omul gelu diaconu.

gelu vs. 89

apropo de comunism şi de faptul că am trăit 27 de ani sub acest regim, spuneam că au fost cei mai frumoşi ani
au fost ani frumoşi pentru că i-am "�nfrumuseţat" �mpreună cu prietenii mei, dar asta este o poveste pe care o voi spune mai t�rziu
totul �ncepe de fapt cu "Sc�nteia"
"Sc�nteia" era principalul ziar al partidului comunist
ei bine, tatăl meu, care a fost tipograf de meserie, a lucrat la combinatul poligrafic casa sc�nteii
am fost sub influenţa acestui ziar �ncă de mic, deoarece tata �l aducea mereu acasă, probabil că devenise un fel de automatism, o chestie de genul "dacă e pe gratis, de ce să nu iau şi eu?", chiar dacă mama nu-l folosea dec�t pentru găleata de gunoi sau pentru rafturile cu borcane
atunci cred că am �nceput să iubesc tipăritura, cuv�ntul scris
sigur că �mi plăceau pozele, pentru că nu ştiam să citesc, �nsă cel mai mult mă atrăgeau titlurile, cu literele lor �ngroşate, care �mi transmiteau astfel ceva din importanţa lor, oricare ar fi fost ea
cele mai vii amintiri le am de pe c�nd aveam aproximativ cinci ani
atunci am �nţeles prima dată semnificaţia acelor semne
tata m-a �nvăţat ce �nsemna fiecare dintre ele
venea de la serviciu dimineaţa din schimbul trei şi mă punea să-i citesc titlurile ediţiei
stăteam faţă �n faţă, el cu ceaşca de cafea �ntr-o m�nă şi cu ţigara �n cealaltă, eu cu ziarul despăturit �nainte
la �nceput rosteam fiecare literă �n parte, apoi am �nceput să silabisesc, pentru ca �n cele din urmă să citesc cuvinte �ntregi
nu mai ţin minte despre ce era vorba, �nsă cu siguranţă erau subiectele vremii, cu titlurile lor bombastice
ceva mai t�rziu tata a adus acasă un calendar de perete, foarte popular pe vremea aceea, care conţinea tot felul de chestii rebusistice, reţete de bucătărie, fapt divers, curiozităţi, etc
pe 26 ianuarie toată pagina era �nchinată tovarăşului ceauşescu, deoarece era ziua lui de naştere
�mplinea cincizeci de ani
aşadar totul se petrecea �n 1968
anul primăverii de la praga
�n ianuarie 1968 aveam exact cinci ani şi două luni (sunt născut pe 26 noiembrie 1962)
conducătorul ţării �mi apărea ca un om foarte bătr�n şi de aceea se bucura de un respect deosebit din partea mea, mai ales că la grădiniţă educatoarele aveau grijă, pe l�ngă poveştile extraordinare pe care ni le spuneau, să ne amintească despre conducătorul iubit, chiar dacă pentru noi era o persoană abstractă, pe care o vedeam doar la jurnalele de ştiri de la televiziune sau de la cinematograf (da, ai citit bine, de la cinematograf, astfel de jurnale rulau �nainte de �nceperea filmului, ştiu deoarece am locuit �n Piaţa Romană, vizavi de muzeul literaturii, ori părinţii mei mă duceau frecvent la cinematografele Patria, Scala sau Studio)
personaje mult mai importante erau Simon Templar (Sf�ntul) interpretat de Roger Moore, sau mai t�rziu Mannix ( cu Mike Connors)
ca să nu mai zic de Eliot Ness (�n serialul The untouchables, cu Robert Stack �n rolul principal)

(vodca săniuţa)

despre vodca săniuţa numai de bine, era considerată un fel de panaceu, vindeca orice depresie, luai o jumate şi erai gata, numai că musai trebuia discutată, astfel că �n jurul sticlei ne adunam mai mulţi prieteni, care poate aduceau şi ei c�te o sticlă, şi uite aşa se punea de un party, discutam tot felul de poveşti, puneam la cale tot felul de trăznăi, de exemplu să facem manifeste (eu lucram �n tipografie şi urma să sustrag litere de plumb, ca să facem textul, şi h�rtie bine�nţeles), dar şi despre literatură, despre fitilele lui Buzura şi desigur despre Nichita, care urma să moară �n 83, la puţin timp după ce m-am "liberat" din armată
erau puţine posibilităţi �n anii optzeci de a procura băutură, era RDV-ul (rachiul de vin), RDD-ul (rachiul de drojdie) şi bine�nţeles vodca săniuţa, care era cea mai apreciată, �n afară desigur de cazurile c�nd sticla era de ulei, sau şi mai rău, de spirt (sticlele de jumătate de litru erau universale, pentru bere, vodcă, spirt medicinal, ulei de floarea soarelui, oţet, etc., probabil din spirit de economie, şi nu erau spălate foarte bine, te puteai trezi oric�nd că bei bere cu gust de ulei, dealtfel c�nd luam o ladă de bere, din 24 de sticle era imposibil ca cel puţin două să nu fie "infectate")

(time and places)

era o zonă �n centrul capitalei pe care o denumisem "triunghiul bermudelor"
trei c�rciumi erau principalele locuri de �nt�lnire, Cina, Lido şi Butoiaş, unde se găsea mereu bere, terasele erau mereu pline de prin aprilie p�nă t�rziu �n octombrie
terasele de acest gen erau foarte populare deoarece nu numai că erau accesibile ca bani, dar puteai să bei chiar dacă nu aveai marafeţi, treceai pe acolo, te �nt�lneai cu vreun cunocut şi asta era
de regulă �nsă plecam cu gaşca din drumul taberei, se făcea chetă, se dădeau buzunarele pe dos şi toată lumea bea la grămadă
se făceau şi se desfăceau prietenii, relaţii, iubiri fulgerătoare (hehe), eram un grup destul de eterogen şi de trăznit
se �nt�mplau tot felul de chestii haioase
o dată �n Cina aveau bere doar la halbă, aşa că ne-am dus �n Lido, unde aveau şi la sticlă, numai că aici era full, am aşteptat să se elibereze o masă, dar erau numai patru scaune şi ca să nu stăm �n picioare am lăsat fetele pe loc şi ne-am dus c�ţiva nebuni de-am luat scaune din Cina
să ne fi văzut cu scaunele alea metalice la spinare mărşăluind pe l�ngă ateneu, se uita oamenii la noi şi nu pricepeau ce se �nt�mplă
mai erau c�teva baruri unde ne refugiam pe vreme rea
cel mai popular era caraiman sau salonul spaniol, pe calea victoriei, dar mergeam şi �n c�rciuma hotelului modern, sau vizavi, unde acum este asirom sau ceva de genul ăsta
hotelul modern s-a transformat �n sediul companiei xerox, dacă nu mă �nşel
bucureştiul pe care �l ştiam noi, cei din generaţia aia, ne-a fost luat cu japca
un alt bar unde mergeam era cel de l�ngă carul cu bere
chiar şi la carul cu bere mergeam frecvent, ca să bem bere din halbe de păm�nt şi să m�ncăm c�te o friptură garnisită cu salată de crudităţi
ne simţeam de asemenea bine la hanul lui manuc, unde aveau cea mai bună pastramă de oaie cu mămăliguţă, aveam un prieten bucătar acolo, he he, ce băute s-au mai tras jos �n cramă sau �n curtea interioară
�ncă o c�rciumă destul de mişto era l�ngă cinematograful doina, l�ngă banca naţională
iarăşi �mi aduc aminte de barul lui mengele, de l�ngă restaurantul cioc�rlia, pe cheiul d�mboviţei, supranumit aşa deoarece barmanul semăna cu torţionarul nazist
să mai continui?
nu prea mai seamănă cu un interviu, ci cu o poveste
iei şi tu ce ţi se pare mai interesant, deşi fiecare loc pomenit aici are propria lui identitate, identitate care a fost furată definitiv de o societate care se pricepe foarte bine la asta
btw, de calul bălan ai auzit?

( . )

a fost o perioadă foarte mişto �ntre anii 1984-1985, tumultuoasă din punctul meu de vedere, �n care nu mi-am găsit deloc liniştea, dealtfel nici nu mi-o doream, şi pomenesc de acea vreme deoarece iarăşi mizez pe un paradox, nu aveam deloc timp liber, făceam totul de-a valma, cum apucam, prieteni, relaţii, lecturi sporadice, un serviciu infernal (ca electrician �n uzina vulcan, unde viaţa era poate la fel de dură ca �n imgb, republica sau 23 august, dracu să le ia, poate le �ncurc acum, �ţi dai seama ce mă interesa pe mine)
a fost prima perioadă �n care am trădat literatura, lucru care mi se pare destul de curios, deoarece această trădare nu se �nt�mplase �n 1982-1983, anii pierduţi �n armată
am c�ştigat �nsă destule experienţe, care se vor reflecta ulterior �n romanul "Obsesii", despre care nu se ştie mare lucru bănuiesc, o să spun ceva mai �ncolo c�te ceva despre el
una dintre cele mai mişto �nt�mplări ale vieţii mele s-a petrecut �ntr-o seară magică de februarie, �n 84
un bun prieten, pe care-l cunoscusem �n armată, m-a invitat la o petrecere
acolo am cunoscut o tipă
era genul de femeie care şi-o punea de la prima �nt�lnire fără niciun fel de probleme
ok, am mers la petrecerea respectivă, cu masă mare �n genul celor descrise de Marin Preda �n "cel mai iubit."
am m�ncat, am băut, ne-am cam pilit toţi patru, fetele erau chiar mai vesele, �n sf�rşit, am plecat pe la miezul nopţii de acolo, binedispuşi, era un ger de "noapte de sticlă", pe stradă erau gheţuşuri pe care ne dădeam ca nebunii, fetele cădeau cu cracii �n sus, noi peste ele, �ţi imaginezi
trebuia oricum să ajungem la o locuinţă, aşa că am agăţat un taxi, venit din "noaptea feerică", era greu să găseşti un taxi la ora aia, mai ales că pe şosele era luciu
�n sf�rşit, una dintre tipe a spus că ştie bine �mprejurimile, i-a explicat cu limba �mpleticită taximetristului, care trebuie să spun că a fost incredibil de �ngăduitor, cum vine treaba cu aleile �ntortocheate din sălăjan, şi dă-i la st�nga, şi dă-i la dreapta, p�nă c�nd ne-am rătăcit dracului şi am nimerit pe aleea de l�ngă un bloc care dădea �n altă alee pe nişte trepte, imaginează-ţi că am mers cu taxiul pe scări, făcea dacia zdrang, noi ne amuzam ca t�mpiţii, tipele r�deau de se prăpădeau la fiecare treaptă cobor�tă
taximetristul ne-a spus că n-a mai făcut �n viaţa lui aşa ceva
�n final a intrat şi el la miştouri cu noi, măcar că s-a distrat
am ajuns la destinaţie �ntr-un t�rziu
afară �ncepuse să ningă cu fulgi electrici, parcă se albăstreau �n lumina oraşului
n-am dormit toată noaptea, iar a doua zi am mers la serviciu
am avut �n ziua aceea o lucrare la un tablou c�t un dulap
un coleg mai �n v�rstă mi-a dat schema şi mi-a zis să-i spun numerele firelor pe care el trebuia să le găsească �n regletă
m-am sprijinit de uşa tabloului şi am adormit de-a-npicioarelea
era să cad grămadă peste colegul meu
maistrul mi-a zis că sunt un neisprăvit, dar era evident că mi se rupea de ce zicea el
făcea mereu spume că-i răspundeam aiurea sau �i �ntorceam spatele
asta este expresia, mi se rupea, abia aşteptam să treacă opt ore şi să plec dracului din puşcăria aia
uzina vulcan semăna cu un lagăr de muncă
un lagăr de muncă socialist, he he

(gelu, rebel?)

asta este o �ntrebare interesantă
multe dintre poemele mele sunt inspirate din perioada aceea, deoarece "a fi rebel" atunci �nsemna şi asumarea unor riscuri
am să-ţi dau un exemplu, cred că am scris şi o poezie care face aluzie la �nt�mplarea asta
�n fosta ambasadă a germaniei se afla un teatru de revistă şi o discotecă, acum este cazinoul victoria, dacă nu mă �nşel
dap, era teatrul de revistă Constantin Tănase, sala Victoria, undeva pe l�ngă uniunea scriitorilor
Queen tocmai lansase hit-ul I want to break free
vreau să spun că melodia asta, �n condiţiile de atunci, orice ar spune oricine, era pur şi simplu electrizantă, deşi traducerea ei, �n �nţelesul de atunci, era oarecum inexactă, dar ce mai conta, oamenii voiau să fie "liberi"
grupurile care ieşeau de la discotecă pur şi simplu c�ntau pe stradă refrenul ăsta
nu era un lucru prea inteligent, puteai atunci să dispari pentru mai puţin, dar, aşa cum spuneam mai devreme, sentimentul net era acesta, că ni se rupea
aveam ceva de băut, ţigărele, o fată care să se lipească de tine aşa cum cred că numai tipele de atunci ştiau să o facă, nu ştiu de ce spun asta, dar o spun, muzică bună (erau şi atunci manele, dar nu ca acum, şi �n orice caz nu ascultai aşa ceva la un "ceai", că-ţi plecau toţi prin parc, noaptea, cu băutura şi cu casetofonul după ei, se asculta Kiss, "I was made for loving you baby", apropo de asta, Cărtărescu e foarte bun la aceste rememorări, �n "Travesti" sunt ipostaziate nişte chestii foarte interesante, care seamănă foarte mult cu ce aş avea eu de povestit dacă aş avea spaţiu şi mai ales timp), şi toată lumea era a noastră, dacă se mai nimerea c�te unul să ne zdrăngăne ceva la chitară era perfect
noţiunea de rebel era laxă, dacă pot spune aşa
erai rebel şi dacă fumai �n toaleta liceului sau dacă veneai pilit la ora de matematică
eu am dat odată o teză chiar la matematică, după o chermeză la un coleg, care btw avea un vin incredibil de bun, eram at�t de mahmur că nu vedeam bine ce scriam, trecea profesorul pe l�ngă banca mea şi-şi făcea aer cu un caiet, că miroseam ca dracu, a butoi, mestecasem eu gumă şi alte alea, dar nu fusese suficient
interesant este că am luat notă bună atunci, fără să copiez
cam asta ar fi

(literatura de atunci vs. literatura de azi)

�n privinţa acestui subiect trebuie mai �nt�i să lămurim un lucru, ca să nu se �nţeleagă altceva pe parcurs
eu nu am făcut parte din literatura de atunci, pentru că nu am publicat nici măcar un r�nd �n acea perioadă
o spun �n sensul că nu existam efectiv din punct de vedere literar
pentru mine ideea de a deveni scriitor era la fel de improbabilă cu cea de a deveni cosmonaut
adică nu mă simţeam �n stare, dealtfel lucrul care m-a pierdut �n timp a fost acea ne�ncredere �n forţele proprii, care mă b�ntuie şi �n ziua de azi
nu am fost niciodată convins, indiferent ce mi s-a spus �n privinţa asta, că am talent
dar pentru asta trebuie să dăm iarăşi timpul �napoi şi să ne �ntoarcem �n anul 1981
�n liceu fondasem, ca să spun aşa, deşi meritele nu-mi aparţinuseră �n totalitate, un cenaclu, alături de c�ţiva prieteni entuziaşti, care lucrau din greu �n uzina vulcan, erau strungari, frezori, mecanici, etc., dar iubeau literatura şi chiar scriau, erau băieţi de treabă, ţărani rupţi de păm�ntul lor şi veniţi la bucureşti ca să �nveţe o meserie, poate să pară hilar, cel puţin pentru ce se �nt�mplă astăzi, c�nd muncitorul rom�n este preocupat mai degrabă de manele, telenovele, de "ceaiul" cu vodcă de la ora şase sau de nevoia de a-şi cumpăra �n rate ultimul tip de plasmă (ştiu asta deoarece lucrez �n domeniu, he, he)
aşadar acei băieţi scriau poezie, destul de rudimentar, este adevărat, dar o făceau cu entuziasm, cu deschidere, erau sinceri şi nesofisticaţi (ca mine, care eram destul de dificil)
aveau lecturi puţine, dar toţi frecventau biblioteca liceului sau a uzinei, deoarece erau preocupaţi să evolueze, să �nveţe c�t mai multe
eu �mi făcusem reputaţia unui critic destul de aspru
aveam avantajul unor lecturi susţinute, eram �ntr-o perioadă frenetică, descoperisem de ceva timp disponibilitatea pentru literatură şi voiam să o consolidez
este adevărat, scriam de pildă poezie doar c�nd eram foarte nefericit, aveam un caiet (care s-a pierdut din păcate, �ntr-o �mprejurare stupidă) �n care �mi etalam toate efuziunile sufleteşti şi �n care �ncercam să imit toţi poeţii pe care-i citisem
era un tip, liderul acestui cenaclu, care scria foarte bine, publica frecvent, era dealtfel şi gazetar, scria articole, făcea investigaţii, etc., deşi, atenţie, era doar un simplu strungar, celelalte activităţi le făcea �n timpul liber
după ce am terminat liceul, �n vara lui 81, am părăsit acest grup
ultima mea vacanţă de vară am petrecut-o aproape numai �n casă, printre cărţile mele
a fost poate cea mai fastă perioadă de acumulări
atunci i-am citit pe Proust, pe Stendhal, pe Rousseau, pe Flaubert, pe Diderot, şi pe mulţi alţii (foarte multă literatură rom�nă, btw)
�n toamnă m-am angajat şi aproape imediat am aflat de cenaclul "George Bacovia", care se ţinea o dată pe săptăm�nă, undeva pe l�ngă parcul Carol, pe 11 iunie, era o casă de cultură (care mai există şi astăzi, că nu s-a transformat �ncă �n butic sau ceva de genul ăsta)
ţin minte că veneam de la muncă rupt de oboseală, făceam repede un duş, mă bărbieream şi plecam valv�rtej la cenaclu
şedinţele erau prezidate de profesorul Tudor Opriş, publicist şi poet cunoscut la acea vreme, care preluase cenaclul de la soţia lui George Bacovia, Agatha Bacovia, la moartea acesteia
spre ruşinea mea, nu ştiam atunci ce tradiţie avea această manifestare
am aflat de cur�nd că se ţineau şedinţe �ncă din anii şaizeci, iar din acest cenaclu s-au făcut remarcaţi mulţi scriitori ai respectivei generaţii
sala, care era desul de mare, era deobicei arhiplină, se aduceau uneori scaune din altă parte, stătea lumea pe margine, ca la cinematograf, la filmele bune, c�nd nu erau niciodată bilete suficiente
nu exagerez dacă spun că, fie şi dacă ar fi fost o taxă de intrare, lumea tot ar fi venit
bizar, nu-i aşa?, comparativ cu ce ştim noi de pe la deko sau de la mincu, unde audienţa este mai mult dec�t nesatisfăcătoare
sigur că puţini erau implicaţi dpdv artistic �n cenaclu, dar totuşi erau prezenţi
ei bine, t�nărul Gelu Diaconu, necunoscut tuturor, s-a implicat, şi cred eu că a făcut-o onorabil
poate să pară lipsă de modestie, dar am fost numit la prima şedinţă c�nd am citit (chiar aşa, am citit acolo, deşi era foarte greu să răzbaţi, erau scriitori cu cărţi publicate, poate nu chiar notorii, căci nu mi-i amintesc), cea mai t�nără speranţă a cenaclului
existau şi certuri, păreri diferite, poziţii de forţă chiar, exista un spirit destul de democratic, aş spune chiar mai democratic dec�t astăzi (c�nd, dacă citeşti la un cenaclu, o regulă absurdă te �mpiedică să-ţi susţii textele), de asemenea orgolii, şamd, �nsă tot ce conta era faptul că acei oameni veneau o dată pe săptăm�nă (lunea, dacă ţin bine minte, de la ora şase) şi �şi spuneau părerea, dschis, fără interdicţii sau fără să existe temerea că dacă �l critici pe cutare n-ai să mai fii pe veci băgat �n seamă
eu �nsumi am făcut-o, iar singurul meu oponent, ca să zic aşa, a fost emotivitatea mea aproape bolnăvicioasă, de care sufăr şi �n ziua de azi
exista �n mod vizibil o tendinţă de schimare, o ruptură faţă de formele literare prăfuite, �nvechite, susţinute �n special de folosirea c�t mai multor exprimări metaforice(cu c�t o poezie era "�mpănată" cu mai multe metafore, cu at�t era considerată mai "bună", ceea ce irita membrii unui anumit grup, un fel de "lupi tineri", din care făceam şi eu �ntruc�tva parte, spun �ntruc�tva deoarece eram mult mai neexperimentat dec�t ceilalţi şi am fost luat sub aripa lor) �şi făceau simţite prezenţa stilul liber, anticalofil, ironia, versul liber, liber �n sensul de "eliberat de canoane", de constr�ngerile versificaţiei
vorbesc aici de libertate de exprimare atunci, �n 81, c�nd debuta cea mai neagră perioadă din istoria modernă a rom�niei
chiar dacă poate să pară paradoxal, primul meu geniu tutelar a fost Blaga, asta �n ciuda etichetei de "bacovian" care mi-a fost pusă
dealtfel tot ce am păstrat din acea perioadă imită cumva stilul poetului
iată un exemplu:

un morman de uitare
mi-a crescut pe suflet ca o ciupercă de lut

răscruci de existenţe
scrise pe foi de calendar
distrug amintiri amorţite

adun idei uitate pe rafturi de biblioteci
printre ele �ţi găsesc z�mbetul
rătăcit �n arhive sinucise

citesc
şi nu ştiu ce glas
mă cheamă
din acest trecut

şi-n joc de umbre-i frig
şi �ntuneric

poemul se numeşte "Năluca" şi este scris �n 81

o, tempora!
totul s-a terminat �n aprilie 82, c�nd am plecat �n armată
�nainte de �ncorporare am fost la c�rciumă cu toţi prietenii de acolo (pe care nu aveam să-i mai revăd, cenaclul �ntrerup�ndu-şi activitatea p�nă la liberarea mea)
nu era desigur prima escapadă de acest gen, �nsă asta o ţin minte deoarece a fost una specială
s-a vorbit tare, s-au făcut promisiuni, s-a scris poezie ad-hoc, s-a băut mult vin, s-au făcut promisiuni de revedere
din păcate acel Gelu Diaconu a �ncetat să existe poate chiar �n acea seară
după aproape doi ani eram complet schimbat, abrutizat aproape de o experienţă dură
deşi nu am rupt-o cu literatura �n totalitate �n perioada armatei (am citit, aveam bibliotecă �n unitate, am scris (manuscrise pierdute aproape �n totalitate), am participat la un cenaclu la casa de cultură din medgidia), lucrurile n-au mai fost la fel
am �ncetat să cred că voi realiza ceva dpdv literar
m-am reangajat la Vulcan, au urmat imediat anii 84-85, despre care am mai spus c�te ceva
literature răm�nea, �n acei ani, undeva �n urmă

(am scris aproape patru pagini, fuck me!)

(cum a fost '89?)

unii ar fi probabil tentaţi să spună de spre acest an că a fost cel mai negru, că lucrurile ajunseseră la pragul de insuportabilitate, etc.
cu siguranţă că ar avea dreptate, dar numai parţial
ce eram eu �n 1989?
�n primul rand un tip �nsurat, cu doi copii
deci, ca să ajung aici, trebuie totuşi să mă �ntorc la sf�rşitul lui 85, c�nd o seamă de �mprejurări aveau să-mi schimbe viaţa pentru totdeauna
după doi ani tumultuoşi şi plini de relaţii �nt�mplătoare şi de cele mai multe ori scurte, m-am simţit dintr-o dată singur
aveam trei foarte buni prieteni, cu care mă �nt�lneam frecvent şi alături de care puneam la cale cele mai mişto distracţii
era ideal �n acea perioadă, pentru cine nu avea de g�nd să-şi facă o carieră de orice fel ar fi fost ea (majoritatea erau ingineri, deveneau un fel de şefi de echipă mai mari, mă pufneşte şi acum r�sul c�nd �mi aduc aminte de un specimen de acest gen, care era un desăv�rşit imbecil, dacă vrei, pot să-ţi spun despre el, aşa, ca un mic intermezzo amuzant), să-şi facă o casă
ca să obţii o casă, trebuia să fii căsătorit
era o chestie aproape matematică, o ecuaţie �n care necunoscuta era doar timpul �n care urma să primeşti locuinţa de la stat
aveau prioritate �ntotdeauna cei cu copii, cu situaţie locativă grea, etc.
primul prieten s-a căsătorit la sf�rşitul lui 84
ceilalţi doi au făcut-o �n 85, la c�teva luni distanţă
nu ne mai vedeam at�t de des, ieşirile la o bere erau condiţionate de buna sau proasta dispoziţie a soţiilor, astfel �nc�t am fost nevoit să caut alte oportunităţi
mi-am zis că cel mai bine ar fi fost dacă mi-aş fi făcut o relaţie stabilă, ceea ce p�nă la un punct s-a �nt�mplat, deoarece am avut ocazia să cunosc o tipă care imita perfect acel gen lasciv de femeie �n stil Woodstock
era o tipă sportivă, de o frumuseţe care atrăgea atenţia
ne-am cunoscut, �n spiritual epocii, la uzina Vulcan
eu lucram �n secţia a cincea, ea �n secţia a opta
vreu să spun că �mprejurarea �n care am ajuns să vorbim a fost una dintre cele mai bizare
eram schimbul doi, ieşeam la 22.30, aveam de mers p�nă acasă cam o oră, deci trebuia ca la ora 22.35 să fiu �n staţia de maşină, altfel riscam să merg pe jos o bună bucată de drum
trei seri la rand m-am nimerit cu fata asta �n acelaşi autobus
am jurat că dacă se va �nt�mpla şi a patra oară, voi vorbi cu ea
ei bine, a patra seară s-a aşezat pe scaun l�ngă mine, �n condiţiile �n care fiece autobus era aşteptat de regulă de o mulţime frustrată de muncitori obosiţi, cazangii, sudori, mecanici, etc
care ar fi fost şansele să ocupăm am�ndoi loc �n acelaşi autobus, unul l�ngă celălalt?
�ţi spun eu, foarte, foarte mici
şi totuşi s-a �nt�mplat
am intrat �n vorbă şi am rămas nedespărţiţi
a fost o tipă mişto, această R.
cocheta şi ea cu literatura, chiar scria poezii cu sentimente inflamante, �n stil păunescian
am fost c�teva luni �mpreună, făceam �n aşa fel �nc�t să fim am�ndoi acelaşi schimb, ne �nt�lneam �n pause, renunţam şi la m�ncare şi la tot, fumam �mpreună c�teva ţigări, vorbeam despre tot felul de chestii, conversaţiile noastre erau foarte mişto, uneori uitam dracu să ne �ntoarcem la lucru, făceam am�ndoi mişto de ce ni se �nt�mpla, aşa �mbrăcaţi �n salopete murdare cum eram
R. �n salopete slinoase, de mechanic care se bagă pe sub tot felul de maşinării uleioase şi pline de vaselină jegoasă
R. cu m�inile ei mici, cu unghiile pline de gaz murdar, de la piesele pe care le manevra
acum mi se pare incredibil, era o tipă frumoasă, ne fluierau cazangiii c�nd ne vedeau �mpreună, că se cam obişnuiseră cu noi, �i mai �njuram eu, dar nu aveai ce le face, ăsta era mediul �n care lucram
c�nd văd fiţele tipelor din ziua de azi, �mi doresc să fi păstrat o poză cu R.
era frumoasă chiar şi �n salopetele alea
dar eu am plecat de la Vulcan �n octombrie şi relaţia noastră a �nceput să sc�rţ�ie
aveam alt program, ne vedeam destul de rar, şi asta se �nt�mpla cel mai adesea la mine acasă, unde ne refugiam �n camera mea şi stăteam lungiţi �n pat, pur şi simplu, aşa, şi vorbeam despre tot felul de lucruri
ne era am�ndurora teamă că s-a terminat, că zilele bune au luat sf�rşit, şi chiar aşa şi era
dacă �ţi vine să crezi, m-a cerut �n căsătorie, e foarte adevărat, nu-mi permit să bagatelizez chestia asta
nu am refuzat-o, �nsă i-am spus că ar trebui să mai aşteptăm un pic, să fim siguri, etc.
�ntr-o zi, c�nd mă �ntorceam din oraş, unde fusesem fără ea, deoarece �mi spusese că are nu ştiu ce treabă, ne-am �nt�lnit �n cartier (stăteam am�ndoi �n drumul taberei)
coincidenţa a făcut ca să cobor din autobus la favorit, habar nu am de ce, at�ta vreme c�t de obicei coboram o staţie mai �ncolo, la drumul taberei 34
ea era cu un tip de m�nă
nu am reacţionat �n niciun fel, iar explicaţiile ei �ncălecate nu au mai folosit la nimic
a mai fost doar o dată la mine, dar totul era gata
peste aproximativ două săptăm�ni am cunoscut-o pe soţia mea
mamele noastre erau colege de serviciu
au venit �n vizită
sincer, eu �mi cam ligeam rănile, nu prea mai ieşeam, nici nu aveam cu cine dealtfel
soţia mea avea 17 ani, iar eu 23
nici nu terminase liceul
aşa cum am spus, m-am trezit dintr-o dată singur
am re�nceput să citesc, viaţa mea s-a stabilizat �ntruc�tva, şi �n iulie 86 ne-am căsătorit
totul este �nt�mplare, nu-i aşa?
am alunecat �ntr-o altă poveste, dar totul se leagă şi este imposibil uneori să menţin firul narativ
pentru că anumite ape sunt at�t de puternice, �nc�t mă trag �n matca altor albii, pe care le redescopăr şi eu acum, mirat că toate astea mi s-au �nt�mplat chiar mie
ca să reiau, �n 89 eram aşadar �nsurat, cu doi copii, locuiam �n camera mea din blocul 821 de la drumeţului, iar visul de a avea o casă era poate la fel de �ndepărtat ca �n ziua c�nd am făcut cererea la serviciu

despre toate astea am să scriu m�ine poate, că am cam obosit

ei bine, gelu n-a mai scris, deşi a spus destule. nici nu ajunsese la jumătatea numărului de �ntrebări pe care le pregătisem, dar sper că o va face c�t de cur�nd. şi-a aranjat volumul �n schimb ( alte detalii nu ştiu, sper să auzim numai de bine ) şi l-am mai văzut rar chiar şi pe messenger de-atunci. a fost o plăcere oricum chiar şi bucata asta.

#
recomand blogul personal al lui Gelu Diaconu

"interviu" realizat �n vara lui 2007

Menajera

de Diana Todea

Mi-aş dori o menajeră. Mică şi ur�ţică. Anunţ. De ziar. Telefonează acum. Nu �nt�rzia.

Porcărie. Mi s-a stricat bateria de la walkman, pardon, CD player şi am nevoie de tine. De menajera mea. Ziceai că ştii să faci de toate. Ai apărut la uşa mea conform anunţului. Mică, ur�tă şi bună la toate. De ce r�zi? Crezi că nimeni nu are nevoie de persoane ca tine? Alătură-te clubului meu. Pe internet, unde vrei tu. Dar să apari cu un poster mare �n m�nă pe care să scrie Mă dau numai ţie.

Şi aşa menajerele au dispărut din oraş. Au apărut roboţii de bucătărie, mici şi ofticoşi. Cu baterii. Seamănă cu ciudaţii ăia cu freze-n v�nt, cu apucături de drogaţi. Băi, unde te crezi? Am zis că vreau o menajeră. La parter zace murdăria. �ntre etaje murdărie. �ntre străzi.... ai ghicit, da, murdărie. A venit odată cu revoluţia, paraşutele din discoteci şi frezele cu albastru la perciuni. Cu piercinguri pe limbă, etc. Mamă, ce cool eşti!

Da, frate. Şi cum mă uitam eu la film, mi-am dat seama că murdăria din sufragerie se extinde. Pe pătură. Pe pizza. Pe televizor. Şi mă măn�ncă pielea. Am intrat să fac un duş. Am deschis apa şi am văzut-o acolo. L�ngă WC. Menajera. Obişuită cu munca de toate zilele, făcea curat. Paranormal sau nu. Era acolo. Ca un miracol apărut din ProTv şi alte seriale americane. Am �nlemnit. Cum, ea aici? Oh! Minunat. Vecina se uita la mine cu invidie. Am scos limba. Pe ea se vedea o urmă de acadea roşie. M-am uitat �n oglindă. Aveam pete de pojar.

Tom şi Jerry umblau �n capul colegului de cameră. Transpunere regizorală perfectă. Simpsons erau �n reluare. The Doors �mi stăp�neau creierii de ieri după-amiază. Căşti, baterii, cd-uri. Cablu, dvd-uri, casete. Muzică, muzică şi iar muzică. Mamă, ce tare mă simt! Menajera mă studia după colţul bibliotecii. R�dea cu un sunet piţigăiat de femeie grasă. Am �nchis ochii şi mă prefăceam că �nghit o �ngheţată uriaşă. Lacrimi, r�s, isterie. Alcool. ţigări. Abureli.
Menajera mă iubeşte. Mi-a spus �ntr-o zi c�nd uşa se dădu de perete la ora 5 dimineaţa. Cu ochii crăpaţi de nesomn am sluţit-o cu o �njurătură. Mică şi grasă cum era nu a auzit. Perfect. Dormeam mai departe. C�inele mă lingea pe picior. Aveam un vis erotic. Cărtărescu. Da. El. Aşa, mai departe. Brad Pitt. Mai bine. Madonna. Nu, e din visul colegului. Berea ieşea din conserve. Menajera se uita galeş la o telenovelă. R�dea, săraca, de sărea cămeşa de pe ea. John, colegul de cameră, se uita la mine. De ce? Probabil era �ntrebarea lui. Nu am apucat să răspund. Era pe menajeră.

Menajera a fost violată. �mi cer scuze pentru �nt�mplare, dar aşa a fost. Pe bune. John a zis că pe moment a confundat-o cu tipa din vis. Ea răcnea. �l lovea. Nimic. John era puternic. Deliberat sau nu, menajera m-a părăsit. Am pl�ns. La fel şi John. Acum e la orele de terapie intensivă. Pentru şocul psihic ce i l-a provocat �nt�mplarea. Ce se �nt�mplă, zic eu, oh my god, cu societatea asta teribilistă? Zi tu, nu toţi sunt nişte ţăcăniţi? Răspuns: Mă doare-n ....d, frate!

Subtitrare, analgezice şi alte substanţe-John.
Menajera - Personaj temporar. A ales-o regizorul la �nt�mplare pe stradă. Soţia unui florar.
Eu - un eu posibil.
Scenariu - S. Nicolaescu.
Muzica - Depeche Mode. Şi alţii.

Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiţă

de Gorun Manolescu

Gorun Manolescu: �mi pare bine, domnule Negoiţă că, după at�ta timp, putem sta de vorbă, �n linişte, cumpănind fiecare răspuns şi �ntrebare. Pentru că acest interviu se desfăşoară interactiv, prin email-uri. Deoarece, de c�te ori ai revenit prin ţară, deşi ne-am �nt�lnit, timpul te presa. Şi n-am putut reface clipele de linişte, plăcut tensionate, ale discuţiilor pe care le aveam. La institutul de cercetări la care lucram am�ndoi şi, mai ales, �n seminariile pe care le ţineai. Cu acea "logică" a "vagului" care era şi obiectul seminariilor, dar şi modul atractiv al expunerilor dumitale.

Pentru cititori, trebuie să spun că prin anii 1974, fiind �n ţară, ai publicat, �mpreună cu matematicianul Dan Ralescu, prima monografie de "Mulţimi Fuzzy (vagi)". Care a fost, ulterior, tradusă �n mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Apoi, �n anul 1982 , ai plecat (puţin) la un congres şi. nu te-ai mai �ntors, stabilindu-te �n America, la N.Y.. Iar cariera dumitale ştiinţifica şi universitară şi-a găsit �mplinirea şi recunoaşterea comunităţii ştiinţifice internaţionale.

Deşi unele ecouri despre succesele cariei dumitale, de care vorbeam, ajungeau, pe ocolite şi �n ţară, �ntr-o emisiune de la "Europa Liberă", aflu, cu surprindere, că ai publicat primul dumitale roman (algebric): "Pullback". Cum s-a �nt�mplat această balansare spectaculoasă? Şi ce semnificaţie avea titlul acela neobişnuit? Iar, dacă nu mă �ntrerupi, o să tot continui cu �ntrebările şi vom răm�ne fără răspunsuri.

C. V. Negoiţă: Interesul meu pentru studiul logicii infinitului s-a cristalizat �n 1965, c�nd am intrat intr-un program de doctorat �n ingineria cunoaşterii, convins că o descriere exactă a oricărei situaţii fizice este imposibilă, că asta este o situaţie care trebuie acceptată, căreia trebuie să-i facem faţă, şi că inexactitatea descrierii nu este un dezavantaj, ci, mai cur�nd, un ajutor. Cu alte cuvinte, vagul limbajului natural este un dar de la Dumnezeu, pentru ca omul, cu numai c�teva mii de cuvinte, să poată descrie un �ntreg univers, oric�t ar fi de complex.

Convins că vagul asigură eficienţa, �n 1970 am publicat o teza de doctorat, care, �n 1972 , mi-a adus o invitaţie la Atlas Computer Laboratory �n Anglia, unde am intrat �n legătură cu Congresul de Cibernetică organizat de Dr. J. Rose. Aşa am �nceput, �n 1973, �n Bucureşti, un seminar dedicat sistemelor vagi.

�n 1974, am publicat prima monografie a domeniului, �mpreună cu Dan Ralescu, acum profesor la Universitatea din Cincinnati. Versiunea engleză a fost publicată simultan la Basel şi la New York, iar traduceri �n japoneză şi chineză au urmat relativ uşor, �n 1978 şi 1982, probabil pentru că, şi �n tradiţia din Pacific, pentru a pătrunde spre niveluri mai �nalte de realitate e folosit paradoxul.

Aşa cum conspiraţia "iluminiştilor" a născut o epocă a modernilor, şi epoca postmodernă a fost grăbită de conspiratori, descrişi discret �n Cybernetic Conspiracy, o carte a mea tradusă �n limba rom�nă la editura Dacia �n anul 2003, cu titlul Vizitator.

Seminarul din Bucureşti era cunoscut.

Scoteam o revistă la Amsterdam, numită Fuzzy Sets and Systems, publicată de Elsevier.

Primeam vizite.

Conduceam un laborator de modele, la Institutul de Informatică. Cu mine erau Mircea Sularia şi Paul Flondor, acum profesori �n catedra de matematică la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Foarte recent, Gabriel Burstein, acum un expert �n pieţe financiare, �n Wall Street, mi-a confirmat că şi el �şi aduce aminte de vizita lui Henri Prade de la Universitatea Toulouse, pe atunci doctorand, cu o teză despre logica vagului.

Primirea unui vizitator din străinătate urma un protocol riguros, sub supraveghere. Vizita nu putea fi imaginată �n afara unui acord cultural, oficial, �ntre ţări. Henri Prade venise pe contul lui. Se suise �n tren şi venise la Bucureşti să vadă ce facem noi. Toată lumea s-a speriat pentru că nimeni nu a �nţeles de ce eram, sau puteam fi, at�t de interesanţi. Nu a fost nevoie să-i spun ce cred despre modernul cel arogant şi asupritor. �l simţise pe pielea lui, c�nd �ndrăznise să aleagă un subiect de teză de doctorat, care st�rnise un hohot de r�s. T�rziu, c�nd a ajuns editor al revistei �nfiinţată de mine, i-am adus aminte de conspiraţia Bucureştiului. Un fenomen postmodern, i-am spus eu, ăsta e cuv�ntul la modă, cu care vei putea dialoga cu intelectualii Parisului.

Dar iată despre ce este vorba.

�n 1972 am �nceput studiul serios al logicii vagului sub pretextul benefic al modelelor matematice necesare planificării. Pentru prima oară �n Europa de Est se vorbea de grade de adevăr. Chris Carlsson, din Finlanda, şi un matematician din Ungaria, Dombi, de data aceasta �n cadrul unor acorduri oficiale, au venit să stea �n laboratorul nostru ca să �nţeleagă ce facem. Carlsson care nu ştia dec�t limba germană, a venit cu un dicţionar rom�no-german, ca să poată �nţelege toate textele noastre, şi cele �n limba rom�nă. Fără mult zgomot, sub scutul infailibil al informaticii, acceptată de toată lumea, am afirmat că nu există experienţă directă a realităţii fără interpretare, şi orice interpretare este coruptă de prejudecăţile interpretatorului. Ori atunci c�nd o astfel de interpretare răm�ne �nţepenită �ntre un "da" şi un "nu" categorice, specifice unei logici binare, nenuanţate, plec�nd din antichitatea greacă dar ajunsă la apogeu �n iluminismul modern, lucrurile devin extrem de grave.

Nimeni nu se g�ndea că abordările postmoderne vor putea declanşa dialogul de m�ine �ntre religie, artă, şi ştiinţă, cu care să poată fi explicat fenomenul cultural interbelic, de rezistenţă, la noi �n ţară, �mpotriva terorii modernilor, .

G.M.: Au existat şi alţi postmoderni �n afara poeţilor şi literaţilor, �n general?

N: Nu voi vorbi de fizicieni, fără de care discuţiile despre legăturile teologiei cu ştiinţa ar fi fost am�nate.

Un g�nditor postmodern , �n sensul cel mai bun al cuv�ntului, a fost Nicholas Georgescu Roegen, profesor �n domeniul economicului la Universitatea Vanderbilt, din Tennessee, unde a ajuns fugind, după ce, ca membru al comisiei de armistiţiu, imediat după terminarea războiului doi mondial, sesizase furturi masive din Rom�nia.

El şi-a dat seama de importanţa limbii �n formarea metateoriei. �n viziunea lui, conceptele nu pot fi aritmomorfe, adică reprezentate prin numere. �ntr-o carte celebră, The Entropy Law and The Economic Process [Harvard University Press, Cambridge, 1971] el observa că numerele nu se pot suprapune, fiecare fiind distinct �n relaţie cu celelalte, �n timp ce concepte ca "bun" sau "adevărat", nu au graniţe, fiind �nconjurate de o penumbră cu care se suprapun peste celelalte. Intr-un anume moment istoric, spune el, o naţiune poate fi şi democraţie şi dictatură, aşa cum un om poate fi t�năr şi bătr�n, simultan. Categoriei conceptelor nu i se poate aplica legea excluderii terţului, aşa cum cerea logica erei moderne. Cu toate că au accelerat avansarea cunoaşterii �n domeniul materiei inerte, nici un proces de schimbare nu poate fi explicat cu concepte exprimate numai prin numere. Vehiculele principale ale schimbării economice sunt slăbiciunile omeneşti. Concluzia lui este că dacă economia vrea să fie o ştiinţă, nu numai a cantităţilor observabile ci şi a omului, trebuie să se bazeze pe raţionamente aproximative, lingvistice.

G.M.: Ştiu că Nicholas Georgescu Roegen a jucat un important rol �n viaţa dumitale.

N: Georgescu Roegen ştia ce fac eu.

Ne-am �nt�lnit la Bucureşti cu ocazia Congresului al III-lea de Cibernetică şi Sisteme, �n 1975. M-a ascultat cu atenţie. Nu pot să-i uit privirea dură, g�ndirea limpede, forţa unui intelect perfect şlefuit. N-am vorbit despre era modernă. Nu ştiam de cine eram ascultaţi. Eu �i aşteptam aprobarea, o bătaie pe umăr, �ncurajarea unui mare profesor american. Ne-am despărţit fără ele. Foarte t�rziu, peste ani, c�nd eram sigur că mă uitase, m-a sunat la numărul de telefon de acasă.

Primul g�nd mi-a fost g�nd de spaimă. O convorbire cu America �n 1982 trebuia raportată şi explicată. Şi el ştia . O voce limpede, rece, m-a �ntrebat, scurt, dacă pot vorbi englezeşte. At�t. Dacă pot să vorbesc despre cercetările mele. I-am răspuns că tocmai plecam �n Mexic, invitat de Doctorul Rosenbluth, ministrul �nvăţăm�ntului, nepotul celui care, �mpreună cu Norbert Wiener, introduseseră conceptul de cibernetică. Urma să ţin un seminar privind sistemele vagi, o noutate care �ncepea să intereseze. Era momentul c�nd Japonia introdusese logica vagului �n dispozitivele electronice căutate, cum ar fi aparatele fotografice, construite să se comporte inteligent.

Aşa am ajuns �n America. Din Mexic. Invitat de Universitatea Vanderbilt. Cu o invitaţie transmisă prin ambasada Americană din Mexico City. La recomandarea profesorului Georgescu Roegen. Aşa am continuat discuţia �ncepută la Bucureşti, curios, convins că acum voi afla ce crede despre cercetările mele.

O cauză, mi-a spus el, capătă greutate numai dacă este luată �n braţe de o universitate americană. Ştiu că vei răm�ne aici. �ncearcă-ţi norocul. Dar să ştii că nu e uşor. Lumea modernă se apără atac�nd. Trebuie să-ţi găseşti aliaţi. Nu mi-aduc aminte să fi spus "postmoderni". Nici eu, şi nici el nu ştiam nimic despre ei.

Este adevărat că, �nainte de a ajunge la Nashville, m-am oprit pentru c�teva zile �n Bloomington, la Universitatea din Indiana, unde Dan Ralescu �şi dădea un doctorat �n statistică matematică. Erau acolo Matei Călinescu, Ciprian Foiaş, şi alţi c�ţiva profesori rom�ni. După un pr�nz, am ajuns şi �n bibliotecă, una din cele mai mari din lume, conectată cu toate celelalte biblioteci din America. Curios să-mi vadă reacţia, cineva mi-a arătat sistemul de regăsire a informaţiei. Pui un nume de autor, mi s-a spus, şi afli unde sunt cărţile. Aşa am constatat, nu fără oarecare surpriză, că eram prezent �n sute de locuri. Cărţile mele, scrise �n Rom�nia, şi cele �n limba rom�nă şi cele �n limba engleză, veniseră �n America cu mult �naintea mea.

Au fost comandate de cei care au crezut că au nevoie de ele, mi s-a răspuns. Probabil că erai postmodern, a adăugat cineva, �n glumă, amuzat că nu auzisem �ncă de noii mei aliaţi.

Sosisem �ntr-un moment special al istoriei şi eram hotăr�t să-l folosesc pe c�t pot. Nu mi-a fost greu să-mi dau seama că am nevoie de o tactică nouă. Astfel am �ncercat romanul scurt, postmodern, convins de libertatea literaturii, care se putea �mpleti perfect cu rigorile ştiinţei. Nu era numai g�nd. Era datorie. Era aerul care trebuia respirat. �n 1982, America m-a primit �n braţele ei v�njoase cu o generozitate născută din dorinţa sănătoasă de vindecare. O potrivire făcută �n cer. Ca şi mine, America se pregătea să scape de tot ce era prea modern, demodat, inutil.

G.M.: Acum am �nţeles cum ţi-ai �nceput cariera literară. Şi am mai observat ceva. Faptul că, atunci c�nd te referi la preocupările dumitale multiple, foloseşti calificativul postmodern şi nu pe cel de postmodernist. Faci vreo distincţie �ntre ele?

N: Dacă am făcut-o, atunci a fost intuitiv. Observaţia dumitale mi se pare extrem de interesantă.

G. M.: Hai să discutăm cu altă ocazie despre asta. Deocamdată aş vrea să te referi la romanul dumitale algebric: "Pullback". Şi de ce tocmai acest titlu.

N: Ar trebui amintit, aici, un moment anterior, din ţară, extrem de important.

Miercuri 13 ianuarie 1982, revista Via?a Studen?easca, �n pagina intitulată Paradigme, anunţa �ntr-un paragraf scurt ca: "In metodologia de cercetare a sistemelor teleologice a fost introdus de cur�nd un termen nou. Pullback �nseamnă retragere orientată pe niveluri superioare de percepţie. Acest fel de mişcare este tipic pentru sistemele umane şi face acum obiect de studiu �n cibernetică. Un psihiatru (D.S.Ogodescu), un filosof (C.Noica), şi un cibernetician (C.V.Negoita) s-au ocupat de mişcări orientate şi �n această pagină sunt comentate trei căr?i pe care le-au publicat �n anul 1981. Cu toate că autorii aparţin unor domenii diferite, concluziile lor par foarte apropiate. Pentru studiul sistemelor umane conceptul de retragere este fundamental. Aplicaţiile practice pot fi importante."

�n Devenirea �ntru Fiinţă, Constantin Noica spunea aşa: "Că i s-a luat tot filosofiei este limpede. Simplul fapt că ştiinţele au vorbit mai bine despre conceptele ei privilegiate a deposedat-o de ele". Şi mai departe se �ntreabă: "Mişcarea continuă a fiinţelor şi lucrurilor a devenit funcţia (experienţa) cheie, demiurgul fără chip şi fără armură al omenirii actuale. �n această situaţie suntem oare �narmaţi cu concepte şi metode pentru a surprinde şi exprima dinamica totală, integrală, a diverselor sectoare ale realităţii?"

La aceasta �ntrebare a �ncercat sa răspundă Ogodescu �n Persoana şi Lume. A sosit momentul, spune el, ca cibernetica să-şi emancipeze principiile sale fundamentale prin despărţirea de ordinea binară, care surprinde doar aproximativ complexitatea realului. Unitatea realităţii nu poate fi g�ndită dec�t �n raport cu procesualitatea de retragere spre 'ceva'. Fiecare ciclu de tip pullback sporeşte mulţimea de determinaţii concrete �ntr-o structură care cuprinde toate determinaţiile posibile, astfel �nc�t concepte cu conţinut tot mai dens exprimă �nlăturarea din g�ndire a tot ce este neesenţial, şi confundarea ei progresivă �n obiect ( sau, �n limbajul lui Noica, �n fiinţa din lucru). Or, capacitatea sporită de pătrundere �n fiinţa lucrului constitute puterea ştiinţei actuale de a reface, la sf�rşitul secolului XX, unitatea de con?inut a realităţii. Dacă ontologia tradi?ională �?i centra aria preocupărilor pe aspectele statice ale realităţii, ontologia postmodernă studiază transformări ale realităţii, astfel �nc�t acum 'devine' �nseamnă 'este'. Ontologia revine �n atenţia omului de ştiinţă care nu se mai ocupă numai de 'existenţa - ca - existenţă' ci şi de 'existenţa - ca - proces'. C�nd Ogodescu se �ntreabă cum �şi dob�ndeşte referenţialul autonomia �n contextul interşanjabilităţii, constata că el se poate �ndepărta de ceilalţi poli, adică se poate desitua.

Desituarea este un termen �mprumutat de la M.Şora (Sarea Păm�ntului, Ed. Cartea Rom�nească, Bucureşti, 1978), şi cred că reprezintă una din traducerile posibile ale termenului pullback. Putem afirma fără exagerare, spune Ogodescu, că pe muchia acestui concept se joacă �nsăşi soarta cunoaşterii. Fără acest mecanism, actul cunoaşterii s-ar reduce la o simplă reflectare a lumii lipsită de concomitenta dob�ndire a conştiinţei lui.

�n Fuzzy Systems, o carte terminată �n 1977, care şi-a făcut drum mai �ncet, prezent�nd conceptul de pullback, aşa cum va ajunge la Congresul Internaţional de Cibernetică şi Sisteme de la Amsterdam, �n 1978, scriam că acesta s-a dovedit fertil pentru modelarea unei clase largi de sisteme, cum este cazul celor descrise �n teoria deciziilor, sau a celor descrise �n teoria conceptualizării, ambele fundamentale �n domeniul inteligenţei artificiale, cea simulată de un calculator. Teoria sistemelor vagi se bazează pe ideea de grade de adevăr.

Conceptul central �n jurul căruia se �nv�rteşte conflictul dintre modern şi postmodern este acela de adevăr. Toţi criticii epocii moderne, indiferent de unde pleacă, ajung, inevitabil, la el.

Modernii pretind că adevărul poate fi cunoscut repede şi �n �ntregime. Postmodernii sunt de părere că aşa ceva nu se poate. Ne�n?elegerea provine din reprezentarea poziţiei obsedatorului faţă de realitate. Pentru modern, realul este ceva plan. Postmodernul vede realul asemenea unui diamant căruia i s-au şlefuit multe feţe. El recunoaşte că nu poate privi toate feţele, diamantul fiind foarte mare. �n această situaţie, se desituează, adică se retrage, pe o poziţie din care vede şi alte feţe. El recunoaşte ca numai din infinit se poate vedea tot, fără nevoie de nici o mişcare.

Postmodernul recurge din nou la conceptul de infinit. Modernul crede ca nu este nevoie de el. Pictori cu reputaţie au �ncercat, cu o intuiţie identică cu cea a savantului, şi cu rezultate surprinzătoare, să pună c�teva feţe ale diamantului �ntr-un singur plan. Rezultatul a fost o reprezentare diformă. Pictorul modern a crezut că are voie să deformeze. Ideologii moderni, �n �ncercările lor de inginerie socială, au crezut că şi ei au voie să se joace. Rezultatele se cunosc.

Postmodernismul, �n c�teva tatonări specifice �nceputului, a pretins că extinde modernul fără să-i schimbe logica. S-a crezut ca se poate vorbi de modern - postmodern.

Orice tip de postmodern bazat pe logica cu două valori este o simplă extensie a modernului.

G.M.: Deşi ţi-am propus, şi ai fost de acord, să vorbim cu altă ocazie şi pe larg despre postmodern versus postmodernism, mă g�ndesc acum că e bine să punctăm, pentru o dezvoltare ulterioară, faptul că un astfel de "postmodern" bazat pe o logică bivalentă este, de fapt, pur şi simplu un postmodernism. Cu toate consecinţele de rigoare. Inclusiv care presupun o mişcare plană şi care evită infinitul.

N: Absolut de acord. Revin cu precizări. Pentru mine, postmodernul este mai mult dec�t această extensie. Pentru mine el se dovedeşte a fi o restauraţie a premodernului, la un nivel superior, pe helix. Prin simpla extensie, modernul �şi păstrează logica şi năravurile. Logica modernului-postmodern răm�ne binară. Restauraţia premodernului, �nsă, ne conduce obligatoriu la logica dogmelor.

Restauraţia logicii nebinare, a dogmelor, nu este un act arbitrar ci o necesitate dictată de nevoile teoriei mulţimilor infinite şi ale fizicii cuantice. Lucrul acesta a fost observat pentru prima oară de Lucian Blaga. �n 1931, �n Eonul Dogmatic, el spune aşa: " Scormonind �n cenuşa istoriei, constatăm ca teologia (cea cre?tina, căci despre ea este vorba �n primul r�nd) a dat naştere la o seamă de formule, care, privite mai deaproape, alcătuiesc un tip aparte de cunoaştere: dogmele...Dogma, �n afară de faptul de a fi formulă metafizică, mai ascunde şi un sens metodologic, care - lucru destul de curios - p�nă acum nu a fost remarcat nici de filosofi, nici de teologi. După ce ne vom fi achitat de această sarcină, vom ajunge �n chip firesc să ne punem unele �ntrebări, care ar putea să fie pline de consecinţe. Nu cumva s-ar putea deschide undeva noi perspective filosofiei prin transplantarea �n ea a metodei dogmatice, �ntrebuin?ate, p�nă acum, aproape exclusiv numai �n domeniul celălalt, asupra căruia g�ndirea filosofică s-a străduit să arunce tot discreditul?...Matematica mai nouă cunoaşte unele construcţii, cum sunt acelea ale transfinitelor (simbolul alef al lui Cantor) prin care, fără să se ştie, se fac unele concesii at�t de importante g�ndirii dogmatice, �nc�t ar putea să fie numite, fără �nconjur, echivalente matematice ale dogmaticului. Simbolul "alef" denumeşte o mărime transfinită care răm�ne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea. Reamintind formula dogmatică a lui Filon, potrivit căreia substanţa primară nu suferă nici o scădere prin emanaţiile ce se desprind din ea, �ntre a pune �n evidenţă simbolul "alef" si formula filonică e o perfecta asemănare structurală ( cu deosebirea doar că dogma vorbeşte despre esenţe şi procese cosmologice, pe c�nd aleful e pur matematic). Cantor (şi alături de el şi alţii) a ajuns, prin �nlăn?uiri logice de calcule şi consideraţii, să stabilească diversele antinomii ale transfinitului. Chestiunea principală ce se pune �n această ordine e �nsă nu cum matematicienii au ajuns la aceste antinomii, ci cum vor sa le rezolve."

Existenţa postmodernilor religioşi dovedeşte falimentul timpurilor moderne, care au respins religia, adică legătura cu infinitul (ce nu se supune logicii cu două valori). Omul modern nu a avut nevoie de infinit. Omul postmodern are, dovedindu-se mai prudent. El spune că adevărul, la fel ca frumosul, se află �n ochiul observatorului, şi acceptă grade de adevăr. Acest punct de vedere pleacă de la presupunerea simplă că adevărul nu poate fi perceput dintr-odată, că "realul," prea mare, poate fi consumat pe bucăţi, pe felii, pe niveluri, care, evident, urmează a fi asamblate.

�n concluzie, putem afirma că nu postmodernul, care readuce interesul pentru logica dogmelor, contribuie la eroziunea autorităţii religiei, aşa cum acuza Jane Lafrensen. Eroziunea autorită?ii religiei a fost şi răm�ne sarcina primară a modernului, sensul existenţei lui, atunci, acum, şi oric�nd, ilustrat at�t de bine de forma lui cea mai evoluată (sau involuată), marxismul, care nu are nevoie de infinit şi nici de logica lui. Un postmodern care �şi bate joc de eroi şi martiri este un modern deghizat, călit �n lupta de clasă, un eufemism care se substituie principiului terţului exclus. C�nd Jane Lafrensen spune că un adevărat postmodernist este liber să facă ce vrea, se referă la cel care crede că poate compromite restauraţia. O metodă folosită curent de moderni, atunci c�nd profită de lipsa unor definiţii inteligibile.

G.M.: �n acest sens cred că au dreptate cei care afirmă că, de fapt, postmoderniştii sunt, pur şi simplu, marxişti care şi-au pierdut obiectul muncii: lupta de clasă. Dar nu vor cu nici un chip să renunţe a susţine �n continuare lipsa oricărei necesităţi de a apela la infinit şi, �n ultimă instanţă, indirect, la Divinitate.

N: Nu ai făcut dec�t să accentuezi ceea ce am vrut şi eu să spun. Aşa că nu pot dec�t să te aprob.

G.M.: Există nişte asemănări dar şi deosebiri fundamentale �ntre ce spui dumneata şi ce spune alt rom�n, plecat de mult �n Franţa, Basarab Nicolescu.

"[Există] diferite niveluri de percepţie care se găsesc �ntr-o corespondenţă biunivocă cu nivelurile de Realitate" (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea - Manifest, Polirom, 1999)

".... adevărul nu poate fi perceput dintr-odată... Realul prea mare, poate fi consumat pe bucăţi, pe felii, pe niveluri." (C.V. Negoiţă)

Am�ndoi, prin urmare, asertaţi existenţa: (a) mai multor niveluri ale Realităţii şi (b) diferite niveluri ale percepţiei umane corespondente fiecărui nivel �n parte. Percepţii care uneori depăşesc pe cea obişnuită empirică (sensibilă) tributară simţurilor comune.

"Două niveluri adiacente sunt legate prin logica terţului inclus, �n sensul că starea T prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictori (A, non-A) al nivelului imediat �nvecinat. Starea T operează unificarea contrariilor A şi non-A, �nsă această unificare se produce la un nivel diferit de acela unde se situează A şi non-A." (B. Nicolescu, op. Cit.)

"Pullback �nseamnă retragere orientată pe niveluri superioare de percepţie.
Postmodernul vede realul asemenea unui diamant căruia i s-au şlefuit multe feţe. El recunoaşte că nu poate privi toate feţele, diamantul fiind foarte mare. �n această situaţie, se desituează, adică se retrage, pe o poziţie din care vede şi alte feţe. El recunoaşte că numai din infinit se poate vedea tot..." (C.V. Negoiţă)

La am�ndoi apare astfel un "pullback" . Numai că aici intervine diferenţa fundamentală �ntre semnificaţiile acordate de B. Nicolescu şi, respectiv, de dumneata acestui "pullback".

Astfel, �n timp ce dumneata, prin intermediul unui "terţ inclus" care reprezintă diverse grade de adevăr acorzi "desituării" (pullbackului) un caracter "dinamic", heraclitean, B. Nicolescu �l vede ca fiind "static", asemănător cu ceva din lumea ideilor platoniciene, imuabile, date o dată pentru totdeauna.

Mai precis, "pullback-ul" dumitale oferă at�t celui care �ncearcă să de-scrie la un moment bine precizat ce a perceput (să-i spunem, printr-un "simţ interior", diferit de cele cinci simţuri comune c�nd e vorba de depăşirea empiricului), c�t şi receptorului de-scrierii, posibilitatea sur-prinderii unui moment instantaneu din curgerea heracliteană a Realităţii (indiferent de nivelul realităţii �n care are loc percepţia). Cum, tot aşa, este posibil ca la alt moment, at�t "cititorul" c�t şi chiar autorul trecut pe post de receptor, pot percepe, prin "desituare", cu totul altceva dec�t �n momentul primei citiri sau �n actul de-scrierii. �n acest fel, textul "obiectualiz�ndu-se", devine el �nsuşi "dinamic", schimbător, heraclitic ca orice lucru care face parte din oricare nivel al Realităţii.

Altfel spus, modul �n care utilizează B. Nicolescu "terţul exclus" se doreşte a fi "universal". �n schimb dumneata, fără a fi "nominalist" pur care, la limită, devine "solipsist", reuşeşti să "individualizezi" specificitatea absolută a modului �n care "cunoaşte" fiecare subiect uman, precum şi faptul că, unul şi aparent acelaşi subiect poate "percepe" şi "cunoaşte" �n mod cu totul diferit unul şi, iar aparent, acelaşi lucru. Şi aceasta deoarece at�t lucru ("obiectul") c�t şi subiectul se schimbă instantaneu �n fiecare moment.

Cred că �n acest fel trebuie "citite" şi textele dumitale literare. Şi ai recurs la beletristică deoarece ai simţit imperios nevoia omului postmodern de a reuşi să comunice c�t mai larg cu ceilalţi, literatura fiind mult mai accesibilă unui număr sporit de cititori comparativ cu disciplinele ştiinţifice şi chiar umaniste strict specializate. De unde această nevoie imperioasă de "comunicare"? Probabil din faptul că realitatea "postmodernă" (şi nu "postmodernistă" - despre această diferenţă, aşa cum am propus, vom vorbi altă dată pe larg) �n care am ajuns să trăim a devenit, pe toate planurile, inclusiv cel empiric, at�t de deconcertant imprevizibilă, �nc�t dacă nu reuşim să ne adaptăm la ea riscăm să nu mai existăm. Ori a ajuta şi pe alţii să �nţeleagă acest lucru devine, pentru cei care l-au �nţeles, o datorie vitală. Orice vis (fantezist acum) al unei "universalită?i" iluminist-moderniste (chiar şi cu "terţ inclus" de genul celui al lui B. Nicolescu) prin intermediul căruia omul ajunge să stăp�nească ceea ce putem numi "Natură" (�n sensul cel mai larg posibil, incluz�ndu-ne �n ea şi pe noi cu tradiţiile noastre), măcar şi "conceptual" dacă nu mai poate acum altfel, a apus.

După această distincţie �ntre punctele de vedere proprii dumitale şi, respectiv, lui B. Nicolescu, pe care am �ncercat s-o schiţez, cred că este deosebit de interesant, pentru cititori, să afle cum au fost receptate textele dumitale literare �n Rom�nia. Mai ales că, �n ultimul timp, au apărut, la noi, at�t traduceri din engleză ale unora dintre ele sau chiar altele pe care le-ai redactat direct �n limba rom�nă.

N: Dă-mi voie să lărgesc puţin cadrul şi să nu mă refer numai la cei din Rom�nia. Şi, �n acelaşi timp, să mai fac şi unele precizări suplimentare.

G.M.: Dacă e aşa, atunci, pentru că ai pomenit �n treacăt de Jane Lafrensen, te-aş ruga să vi cu astfel de precizări suplimentare. Pentru că, din nefericire, punctul ei de vedere a devenit un loc comun al celor care se ocupă, de pe margine, de postmodernism. Fără să-l �n?eleagă. Şi cu at�t mai mult c�nd e vorba de postmodern. �ntre cele două ne făc�nd nici un fel de diferenţă. Deci, �n ce context şi-a expus ea părerea?

N: �n Comunicările celui de al Şaselea Simpozion al Academiei Oamenilor de ?tiin?a din Rom�nia, Filiala Americană, la care am participat, Jane Lafrensen , de la American Institute for Writing Research, are o notă, intitulă Postmodernism, �n care afirmă că "�n centrele unde se studiază literatura, postmodernismul este considerat ca eman�nd din exces de liberalism �n g�ndire, din mişcarea New Age, şi din eroziunea autorităţii deţinută odată de morală şi religie. O mişcare foarte diversă, postmodernismul a pătruns �n multe domenii. Un adevărat postmodernist crede că este liber să se disocieze de etică, să adopte propriile sale reguli de ac?iune sau de g�ndire, să-şi bată joc de eroi şi martiri, să conteste orice autoritate, să accepte numai propriile legi...Cititorul este �ndemnat să compare postmodernismul cu dadaismul (�n care o realitate superioară este presupusă a fi captată eliber�nd mintea de logica şi control raţional) sau cu eupheismul (stilul contorsionat din Anglia secolului al XXVI-lea, bogat �n aliteraţii, antiteze elaborate, şi comparaţii extinse degeaba). Nici o lucrare majoră nu a apărut sub auspicii postmodern(e/iste)."

Remarc aici, �ncă o dată, confuzia care poate apare �ntre "postmodernism" şi ceea ce �nţeleg eu, evit�nd (cum ai spus, poate instinctiv) termenul acesta şi utiliz�nd, �n schimb, pe cel de "postmodern".

Mai precis: majoritatea promotorilor postmodernismului, at�t �n Franţa c�t şi �n America, sunt, �n mare majoritate, foşti marxişti (aşa cum ai remarcat şi dumneata anterior), �nsă sunt intelectuali cu o serioasă cultură, care, observ�nd, primii, incapacitatea modernului, au căutat să se salveze �n altceva. Furniz�nd o critică a pozitivismului şi a macroteoriei, ei pledează pentru o multiplicitate a punctelor de vedere, ocup�ndu-se de relaţia individ - fenomen, renunţ�nd la plasarea lor �mpreună �ntr-o schemă mai largă. Postmoderniştii, oriunde s-ar găsi ei, accentuează nevoia de microteorie. Din acest punct de vedere, materialismul filosofic marxist pare a fi separat de g�ndirea modernă.

Multe variante ale postmodernismului sunt �ncercări de salvare, renunţări mai mult sau mai puţin declarate, făcute de marxişti care nu se pot desparţi uşor de marxism. Ei ajung la exagerări, care o fac pe Jane Lafrensen să confunde denigrarea valorilor na?ionale, cu atitudinea resemnată �n faţa ideii de adevăr parţial, şi globalizarea predicată de comunism (proletari ai lumii uni?i-vă ) cu eliminarea graniţelor impuse de aplicarea unei logici binare ( proprie unei realităţi finite ) acolo unde nu este cazul.

G.M.: Ceea ce ai spus, m-a lămurit, cel puţin pe mine, de eroare căreia i-a căzut pradă Lafrsen şi alţii ca ea.

Mulţi rom�ni tineri, o dată cu deschiderea graniţelor după '89, au avut şi au posibilitate să execute stagii de pregătire �n America. Iar printre aceştia, unii sunt de formaţie umanistă. Şi, din nefericire, se re�ntorc �n ţară cu idei de genul celor emise de Lafrensen. Cum se explică acest lucru?

N: În Rom�nia, acest tip de postmodernism, mai ales �n mediul universitar şi academic de tip "umanist" (incluz�nd �nsă şi sociologia), a fost importat �n ultimul timp din America, tocmai de tinerii de care vorbeai. Dar şi de mai puţin "tinerii" care mai prezintă şi o nocivă autoritate academică fiind aşa zişi "formatori de opinie"; şi care, la r�ndul lor, au beneficiat de contacte sponsorizate de Stat, prin diverse aranjamente, cu mediul universitar american. Iar aici, �n America, cei menţionaţi au nimerit la catedre de (pseudo)?tiin?e sociale, inventate �n grabă �n ultima jumătate de secol, c�t şi la catedrele care se ocupau de limbă şi literatură şi care au fost, p�nă nu de mult, şi aproape �n totalitate, marxiste. Vizitatorii rom�ni, care au petrecut un timp relativ scurt in universităţi relativ izolate, nu au putut să-si dea seama de imensitatea presiunii ideologice, mai ales c�nd nu ştiau despre ce este vorba, Marxismul �n Rom�nia fiind abandonat �nainte de formarea lor intelectuală. Sau, mai rău, unii dintre ei, se formaseră chiar �ntr-un mediu marxist deformat, complet subjugat cultului personalităţii "conducătorului". Nimeni nu se a?teaptă la Marxism, veritabil şi vehement, �n America, mai ales c�nd terminologia folosită era evoluată.

Un număr impresionant de intelectuali troţkysti, protejaţi de democraţia americană, şi-au adaptat strategiile şi limbajul �n funcţie de momentul istoric. Vizitatorii, impresionaţi de autoritatea universităţii americane, au crezut că tot ce zboară acolo se şi măn�ncă. Ei nu şi-au dat seama că această autoritate este dată exclusiv de catedrele de ?tiin?e şi tehnologie, imense uzine de cercetare, prea pu?in afectate de macroteorii. Există şi cazuri de oportunism, atunci c�nd predicarea postmodernismului pare avantajoasă. Este cazul unor cercetători tineri, aflaţi �n universităţile infectate, forţaţi să publice, pentru a putea fi promovaţi. .

G.M.: �n 2002, cu ocazia unei vizite �n ţară, ai participat la o şedinţă a Grupului de Cercetări Interdisciplinare al Academiei Rom�ne. Cu acea ocazie ţi-ai prezentat unele idei �n acord cu cele pe care le-ai spus anterior. Deşi membrii Grupului respectiv erau intelectuali cu o solidă pregătire şi, majoritatea, posedau ceea ce se numeşte o "minte deschisă", comunicarea dumitale a fost �nt�mpinată cu unele rezerve. Atunci ţi-am solicitat un text pentru publicaţia anuală Noema (care apare sub egida Academiei Rom�ne şi al cărui redactor şef sunt), �n care să-ţi expui ideile.

N: �ntr-adevăr, �ntr-un text publicată in Noema, volumul din 2002, spuneam ca definiţiile hazardate ale postmodernismului din mediile umaniste de st�nga nu rezistă unei analize atente. Vorbind despre astfel de definiţii, atrăgeam atenţia că logica finitului nu este tot una cu logica infinitului. Pentru cei interesaţi �n această deosebire, recomandam detalii ce puteau fi găsite departe. Acum, la aproape patru ani de la publicarea acelui volum, toate aceste detalii sunt mult mai aproape, la �ndem�nă, at�t �n mintea mea c�t şi �ntre coperţile unei cărţi, intitulată Vag , apărută �n Rom�nia, şi �n unele comentarii generate de ea [Irod, Diaconu, Savulescu, Comoro?an].

G.M.: Cred că a venit, totuşi, timpul să ne spui c�te ceva şi despre cărţile dumitale. Nu despre cele ştiinţifice (astea-i interesează pe specialişti), ci despre cele cu caracter literar.

N: �n majoritatea cărţilor mele cu caracter literar, cum zici dumneata, mai ales cele publicate �n limba rom�nă, la editura Paralela 45, am vorbit despre activitatea profesorului, şi cum a �nţeles el să predea cursuri de teoria cunoaşterii.

�n "�mpotriva lui Mango", o carte subintitulată roman postmodern, unde cunoaşterea rezultă din conexiunea dintre mai mulţi neuroni, pentru că impasurile trimise de un neuron ating alţi neuroni şi �i activează, studenţii află despre grade de conexiune.

Profesorul afirmă că �nvăţarea este ajustarea acestor grade. Studenţii ştiu că, deobicei, urmează şi altceva. Un comentariu. Profesorul le spune că şi iubirea uneşte. La fel cum comunicarea pretinde mai mulţi neuroni, şi iubirea presupune mai multe persoane, una care iubeşte şi altele care primesc această iubire. Cel care prime?te iubirea e conştient de cel ce iubeşte. Niciodată iubirea nu confundă persoanele, căci confundarea ar pune capăt iubirii. Plenitudinea existenţei, de care depinde fericirea deplină, nu poate fi trăită de unul singur. Bucuria de unul singur nu e deplină. Bucuria deplină este o cuprindere reciprocă.

Studenţii sunt sfătuiţi să cerceteze scrierile savanţilor premoderni. Li se recomandă Maxim, care scrie că noi am fost crescuţi la �nceput �ntr-o unitate a firii, dar diavolul a despărţit firea �n mai multe �nchipuiri, folosindu-se de voinţa noastră.

Ce este o societate, �ntreabă profesorul.

O reţea neurală, răspunde corul studen?ilor.

Profesorul mai recomanda un savant premodern, de la Nyssa, pe numele sau Grigore, care �n cartea sa �mpotriva lui Eunomium, scrie că Tatăl a născut un alt Sine, neieşit din Sine, dar arăt�ndu-se �n Acela �ntreg.

Deci, cine să fie Fiul, �ntreabă profesorul, şi studenţii răspund, tot �n cor: Infinitul.
Dumnezeu este unul. Atunci, de unde cele trei persoane ale Treimii? Profesorul invocă alt savant premodern. Dionisie defineşte esenţa fiinţei divine spun�nd că bunătatea, ca şi iubirea, �nseamnă o raportare. Nici unitatea nu poate fi făr�mată �n favoarea relaţiei, nici relaţia anulată ca să salvăm unitatea. Printr-un Fiu �ntrupat se intră �n comuniune filială cu Tatăl.

�n fine, profesorul este �ntrebat dacă sunt şi alte teorii despre Fiul şi răspunde că da, cea modernă, elaborată de răzvrătiţi, şi promite, ca, �n viitoarele lui prelegeri, să se ocupe de răzvrătirea lor, aşa cum apare �n biblioteci, cele moderne.

Anul 2006 m-a adus �ncă o dată �n Rom�nia pentru un roman , "Concert la Carnegie Hall", publicat de editura Paralela 45, o culegere de Ecouri şi Dialoguri, publicată de editura Ideea Europeana şi un volum de articole publicate �n ultimii 5 ani �n revista romano-americană Origini.

Romanul este axat pe un personaj incomod, care �ncearcă să facă proces comunismului. O astfel de carte nu s-a scris de scriitorii anilor ?aptezeci, care ştiau despre ce este vorba, dar nu aveau voie, şi nici de scriitorii anilor douămii, care nu ştiau �ncă despre ce este vorba.

Ecourile şi dialogurile, numai cele �n limba rom�nă, au fost culese de Eugen Diaconescu, profesor la Universitatea Piteştiului, pentru a aniversa douăzeci şi patru de ani de c�nd am plecat �n America.

Culegerea de articole din Origini, vrea să fie o recunoaştere a tenacităţii unei reviste scoasă de scriitorii rom�ni din America, cei grupaţi �n societatea Literat XXI, activi permanent de un deceniu şi jumătate, mai ales �n New York, aşa cum s-a văzut şi anul acesta, c�nd şi-au lansat cărţile şi revista �n Bucureşti.

�nceputul l-a făcut profesorul Th. Damian, care la sf�rşitul lunii august şi-a lansat un volum de poeme publicat de editura Paralela 45. La lansare au vorbit Mircea Săndulescu , scriitor trăitor �n New York, autorul volumului Escapes and Ashes, Mihaela Albu, redactor şef al revistei Gracious Light, Aurel Sasu profesorul din Cluj responsabil de existenţa marilor dicţionare ale scriitorimii rom�ne, şi Vasile Andru, un atent cunoscător al enclavelor rom�neşti din America, Canada şi mai departe.

După numai o săptăm�nă, au urmat cele trei volume semnate de mine, prezentate tot de Vasile Andru, ajutat de Ioan Buduca, unul din rarii critici �nclinaţi spre reflecţie filosofică şi Bedros Horansagian, a cărui plecare precipitată de la conducerea Centrului Cultural Rom�n din New York, a surprins multa lume.

�n prima jumătate a lunii septembrie, am asistat la lansarea volumului intitulat Timpul, Rana S�nger�ndă, Poeţi Rom�ni �n Lumea Nouă, o antologie semnată de Ştefan Stoenescu şi Gabriel Stănescu, doi rom�no-americani atenţi la destinul poetic romanesc, 1944-2004, �n Statele Unite şi Canada.

Am mai asistat şi la lansarea unei alte antologii, alcătuită de poeţii Carmen Firan şi Paul Doru Mugur, cu ajutorul unor traducători americani, prezenţi la lansare şi aplaudaţi.

La scurtă vreme, Dumitru Radu Popa, şi-a lansat cu ceşti de ceai, la librăria Cărtureşti, volumul Lady V, publicat de editura Curtea Veche. At�t de importantă a fost lansarea �nc�t directorul editurii a preferat să fie alături de noi, lipsind de la şedinţa alegerii sale ca preşedinte al asociaţiei editorilor.

Iată ca rom�no-americanii, activi, sunt din ce �n ce mai bine primiţi acasă, oferind o varietate largă de cărţi făcute să atragă atenţia asupra literaturii rom�ne care, acum, �ncepe să crească şi pe continentul american.

�n cărţile lansate de mine discut postmodernul religios.

Nu numai pentru că America este probabil una dintre cele mai religioase ţări din lume. Nu numai pentru că, fascinat de vederea stereoscopică a premodernilor, postmodernul americii religioase, �n ultimele două decenii, a �mpins pendulul istoriei �n altă direcţie. Ci şi pentru că iluminismul american nu a copiat iluminismul din Franţa, modernii americani nu au suferit de boala suficienţei, limitată la Europa de vest. Se ştie că, altădată, viţa de vie americană nu a fost distrusă de boală şi a fost exportată �n Europa unde distrugerea a fost aproape totală. S-ar părea că aşa ceva se va �nt�mpla şi acum �n cultură.

Cele trei cărţi lansate de mine �n anul 2006 �ncearcă să ilustreze migrarea postmodernului religios folosind modelul insulei "legate" prin pod. La insulă nu se poate ajunge dec�t cu barca traducerii. Numai accesul pe pod face posibilă comunicarea directă, rapidă, organică. O �ntrebare firească a fost următoarea: dacă toată lumea vorbeşte acum despre Shakespeare, chiar şi c�nd nimeni nu-l mai citeşte, s-ar putea să vorbească vreodată, la fel, despre Blaga, c�nd se va dovedi că a fost cel mai important postmodern al Europei bătr�ne? Probabil că da, dacă sugestia va veni din partea universită?ilor mari, americane.

E bine să fi tradus �ntr-o limbă de circulaţie. Este şi mai bine ca traducerea să fie cerută. Cheia răm�ne �n m�na celui care citeşte interesat, căut�nd aliaţi, ajutor, confirmare. El va construi podul.

Astăzi, cititorul american locuieşte �n campusurile unor universităţi uriaşe, răsp�ndite pe un continent uriaş, conectate prin legături electronice uriaşe. Chiar atunci c�nd ajunge �n oraşele mari, mai mult sau mai puţin uriaşe, altădată intoxicate de aburii st�ngii europene, el nu mai vrea să fie modern, �n sens troţkist si chiar şi satul se vrea neoconservator. Postmodernii neoconservatori, nu mai cred �n modern, şi derivatele lui, cunoscute sub numele de avangardă, experimentalism, sau contracultură. Ei propun altceva, ajung�nd la concluzia sănătoasă că modernul a fost maladie şi că vindecarea �nseamnă �ntoarcere la starea de sănătate de dinainte de maladie.

Această viziune simplă, uşor de comunicat, stă la baza propunerii mele de definire riguroasă a stării de sănătate. Foarte aproape de cea a lui Chesterton, englezul lucid, care �n urmă cu o suta de ani, a observat că numai ortodoxia salvează, pentru că oferă o vedere stereoscopică, cu un ochi pentru finitul vizibil şi celălalt ochi pentru un infinit nevăzut, neatins, nesf�şiat de concepte.

Postmodernii americani recunosc că premodernii au �nţeles logica infinitului.

Azi, America culturală, fascinată de fenomenul religios, cu o logică de tip şi-şi, continuă să creadă, cu superbă �ncăpăţ�nare, la fel ca �n Europa de Est, că �n Christ s-ar afla, �n mod imposibil de desfăcut şi Dumnezeul şi Omul.

O astfel de judecată nu este acceptabilă la Paris.

Cum logica infinitului a devenit interesantă şi pentru informatica avansată, un domeniu de cercetare �n care mă aflu de mai bine de treizeci de ani, am simţit nevoia să atrag atenţia Americii culturale că �n Rom�nia, prost văzută de modernii europeni, aroganţi şi miopi, această logică a fost studiată cu multă atenţie, de doua milenii, şi că rezultatele studiului ar putea să ajute la construcţia unor poduri spre cultura universală.

Dacă tot am ajuns �n buricul păm�ntului, pe uşa din faţă, a calculatorului electronic, necontestat ca fiind metafizic, retrograd, reacţionar, antipartinic şi duşmănos, ia să vedem cum putem să dăm o m�nă de ajutor celor ce p�nă mai ieri, ca şi mine, erau dispreţuiţi pentru că �şi făceau rugăciunea, intr�nd �n contact cu o forţă din spatele universului, foarte reală, pe un nivel �nalt al realităţii, �n ciuda protestelor celor aleşi de istorie să-i st�rpească.

Despre aşa ceva este vorba �n roman şi �n cele doua culegeri de texte lansate pe Calea Victoriei, �n sala oglinzilor, care nu au clipit c�nd au auzit de logica infinitului, at�t de interesantă şi nici de de protestul �mpotriva superstiţiilor vehiculate de domnul Paler , care, mai deunăzi, pe ecranul unor televizoare, inventate tot de americani, spre stupoarea privitorilor avizaţi, susţinea ca toţi americanii ar fi inculţi şi deci incapabili de francofonie (de cur�nd a murit; despre morţi numai bine; mai ales după ce, �nainte de a muri, a publicat, �ntr-un cotidian de largă circulaţie, inegalabilul "Interviu cu Dumnezeu" ; iar, altă dată, la o emisiune TV afirmase: "Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem, doar, că el nu ar putea exista", ceea ce dovedeşte, a c�ta oară, că un ateu e mai aproape de Divinitate dec�t un religios habotnic).

Acum c�nd Europele �şi deschid reciproc braţele, este posibil ca Rom�nia să-şi valorifice unele din tezaure, d�nd o m�nă de ajutor fraţilor lor din America care nu şi-au găsit �ncă benzile favorabile comunicării mesajului postmodern autentic spre Franco - Germania care, c�nd aude de americani, �şi astupa urechile.

Citind o carte scrisă de profesorul Mincu (Experimentalismul poetic rom�nesc) am văzut că �n Rom�nia există şi curaj şi talent, care să ne poată convinge că postmodernul european-rom�nesc e altceva dec?t postmodernismul lansat de domnii Lyotard, Derrida, Deleuze, Baudrillard, etc. şi chiar şi de postmodernismul americanului Rorty care se raliază celor anterior citaţi (pădure fără uscături nu există).

Am mai văzut şi cronici ale criticilor rom�ni foarte tineri.

Dilematica din iulie 2006 vorbea de postmodernism "autentic". Observatorul cultural din august acelaşi an vorbea de romanul devenit obiect ştiinţific, si Ziua - tot �n 2006 - vorbea �n septembrie de o altfel de reprezentare �n text, bazată pe grade de adevăr.

Daca privim dinspre ştiinţe, postmodernul poate fi explicat simplu ca o �ntoarcere la logica premodernilor, aşa cum observa Blaga pentru prima dată in 1931, �n Eonul Dogmatic, aşa cum am mai amintit. Despre aşa ceva am vorbit pe larg �n dialogurile purtate cu alte ocazii şi publicate �n volumele remarcabilei doamne Iolanda, cărora literele rom�neşti au ce să le datoreze.

Dar dacă privim dinspre literatură? De acolo ce se mai vede?

Tot o �ntoarcere?

Sigur că da.

O �ntoarcere la perioada superbă, neviciată de diavola separării - legea excluderii terţului - care strecurată �n logica lui Aristotel �i va poseda două secole pe modernii, mai ales europeni, făc�ndu-i să separe poezia de proză, un gest caraghios, �mpotriva crezului din Niceea.

Am fost fericit să văd că Ioan Es Pop, scriind �n Dilema, afirma ca Irozii, o carte a mea de acum doi ani, este numai aparent un roman, �n pelerina căruia s-a �nfăşurat un vast poem, pentru a �nşela vigilenţa paznicilor unei pieţe �n care poezia nu mai este �ngăduită.

Am fost fericit să văd că N. Prelipceanu, �n Romania Libera spunea şi el "Greu de spus dacă Irozii este roman.Cartea e, �n fond, un poem, a cărui logică o depăşeşte pe cea obişnuită".

Poeţii, atunci c�nd sunt remarcabili, pot recunoaşte cu uşurinţă natura dublă a literaturii, la fel ca DeLillo, prozatorul american, şi el remarcabil, care a constituit, pentru mine, o influenţă determinată, depăşindu-i pe ceilalţi, �naintaşii, şi ei fascinanţi, chiar c�nd ajung numai p�nă la magic.

Care ar fi avantajul unui astfel de punct de vedere?

Unul neaşteptat şi teribil de important.

Perioada dintre cele două războaie absurde din secolul precedent, unul din cele mai mizerabile, poate căpăta o explicaţie nouă. Intelectualii care şi-au sacrificat tinereţea, pentru a fi puşi la zid, �nfieraţi ca antimoderni, par a fi apostolii postmodernului autentic. Modernii europeni, care şi-au făcut apariţia pe scena istoriei �n mod violent, nu au vrut să se lase şi s-au apărat violent, prin exterminarea celor ce nu mai credeau �n modernul insuficient, �n vederea cu un ochi singur, ochiul golemului. Aruncarea unor valuri de praf �n ochii şi urechile cititorilor cu privire stereoscopică s-a dovedit a fi criminală.

Cred ca se va face lumină, ca să se poată vedea precursorii, şi că reacţia va fi o nouă descărcare de energie, care ar merita urmărită.

G.M.: Consider că a venit timpul să �ncheiem. Fără a uita promisiunea că, mai devreme sau mai t�rziu, vom �ncerca, �n cadrul unei discuţii separate, şi c�t ne va sta �n putinţă, să facem unele distincţii �ntre postmodern şi postmodernism. Mai ales că astfel de distincţii implicite (contextuale), uneori doar sub forma unor sugestii, abundă �n textul de faţă.

Nu-mi răm�ne dec�t să mulţumesc lui Constantin Virgil Negoiţă pentru interviul acordat.

EgoPHobia @ no_name_fest

de Sorin-Mihai Grad

EgoPhobia a fost invitată să participe la prima ediţie a "no_name_fest", desfăşurată �n cele din urmă �ntre 26 şi 28 octombrie 2007 �n Club A. Din diverse motive n-am reuşit să ne pregătim cum am fi dorit pentru acest festival, anunţ�ndu-ne �n cele din urmă prezenţa cu doi redactori, doi invitaţi şi o proiecţie cu istoria revistei, dorind să lansăm cu acest prilej şi EgoPHobia #16. Chiar dacă p�nă la urmă Daniel Sur şi Mihnea Blidariu n-au mai ajuns la festival din motive obiective, cei prezenţi, invitatul Chris Tănăsescu (de la trupa Margento) şi redactorul Diana Todea, care semnează şi o cronică a prezenţei EgoPHobia la "no_name_fest", au asigurat o reprezentare consistentă şi interesantă a revistei noastre. Chiar dacă lansarea oficială a EgoPHobia #16 a avut loc la festival, c�nd cine intra pe www.egophobia.ro putea citi doar două treimi din conţinutul revistei, cea propriu-zisă a �nt�rziat cu c�teva zile, astfel că putem include şi aceste texte despre "no_name_fest". Le mulţumim organizatorilor pentru invitaţie, �n special lui un_cristian şi Oanei Ninu, invitaţilor noştri Chris Tănăsescu, pentru prestaţia de excepţie, şi Mihnea Blidariu, chiar dacă din păcate n-a reuşit să ajungă precum şi celor care au asistat la momentul nostru �n cadrul festivalului. Sperăm că se vor organiza şi alte ediţii, la care ne vom prezenta şi noi mai bine. Prezentarea e-revistei EgoPHobia o puteţi descărca �n format .ppt de aici [link direct] sau de aici [se deschide o pagină nouă unde apare un link pentru donwload].

[Chris Tănăsescu �n recital, foto ©no_name]

"No name fest" - apologia culturii alternative

de Diana Todea

�n Club A, seara de duminică 28.10.2007 a primit pe la ora 19 revista EgoPHobia. Cu bune, cu rele,� no_name_fest �a fost un experiment reuşit. Am intrat �n sală detaliind motivele pentru care apare o revista online, cum a luat fiinţă, cum se colaborează la şi publică �n ea, şi mai ales, cum se promovează generaţia 2000.
Pe măsura prezentării invitaţilor, rumoarea a fost sesizabilă, probabil din cauza numelor invocate. �ntrebările din sală s-au limitat la cum a �nceput proiectul EgoPHobia, de ce apar unii scriitori, dacă sunt plătiţi pentru faptul că apar �n revista virtuală. Nu, am răspuns. Şi poate oricine să contribuie cu texte, deşi selecţia, criteriu important pentru orice revistă culturală, fie ea online sau on paper, care se respectă, le poate abate din drumul spre paginile de pe www.egophobia.ro. De ce să nu fim sinceri cu oamenii? R�sete. Distracţie. Glume.
Trec�nd de la un invitat la altul, am concluzionat că o revistă virtuală ca EgoPHobia face parte din toată mişcarea 2000-istă. Poate că universalizez c�nd am spus că oricine poate scrie, numai să ştie cum să scrie. Să inventăm un loc mai bun pentru cei care scriu �n 2007 şi vor mai scrie �n continuare. Experiment sau nu, no_name_fest şi EgoPHobia au trecut un hop important -şi anume- individualizarea şi ieşirea la rampă.
Oarecum spontan, dar extrem de binevenit, momentul lui Chris Tănăsescu (Margento) a fost genial şi ieşit din tipare. Nu simţeam că ies dintr-un club rom�nesc duminică seara. Nu simţeam că trec prin Bucureşti. Simţeam doar umorul şi feeling-ul de a trăi �n pas cu lumea. Că nimeni �n fond nu trăieşte izolat, ci �ntr-o comunitate, unde trebuie să protejăm ce este valoros.
Show-ul poetic �nsoţit de r�setele "culisei" a făcut parte din atmosfera experimentală, dintr-un psihedelism rom�nesc, datorat fumului de ţigară şi a berilor �nghiţite repezit de toţi cei prezenţi. Se poate ca umorul din final să fi dres seriozitatea prezentării revistei, iar momentul să pară extrem de hilar pentru un public amator de nou. Cu ce am rămas? Cu imaginea unui public deschis la nou, la ce apare online, la ce se scrie, de ce se scrie, d�nd la o parte reacţia "antireligioasă" faţă de orice �nseamnă carte şi literatură. Generaţia 2000 cu bune şi cu rele, vorbind despre ea �nsăşi, cresc�nd fără să-şi dea seama ca orice adolescent.
Am ieşit aşa cum am intrat, atentă la măştile publicului, acest tiran mereu sigur pe sine şi pe ceea ce vrea �n viaţă. Efectul: pelicanul sau babiţa, văzute răsucit �n acest 2007, trăit spontan, repede, ca şi cum am vrea să uităm de noi şi de literatură. Dacă au r�s, �nseamnă că e bine, dacă au tăcut din gură, au �nţeles că de fapt noi �nsemnăm ceva, nu doar o� modă.