EgoPHobia #16

ŞTEFAN MANASIA - PREZENTARE

S-a născut pe 18 mai 1977, la Piteşti. Absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca �n 2000, profesor de limba şi literatura rom�nă �n perioada 2002-2003 �n comuna Călăraşi, judeţul Cluj, este actualmente redactor al revistei de cultură Tribuna. Versuri şi articole i-au apărut �n revistele Echinox, Tribuna, Familia, Vatra, Interval, Steaua, Paradigma, Ziua literară ş.a. A publicat volumele de poezie Amazon (Editura Tritonic, 2003; Editura Vinea, 2005) şi c�nd TU vii. etica grunge (samizdat, 2006). �n pregătire, Cartea micilor invazii, la editura Cartea Rom�nească.

[desen de Andrei Voica]

Interviu cu Ştefan Manasia

de Ştefan Bolea

[Foto aprobată]

Ai publicat două volume de poezie: Amazon (Editura Tritonic, 2003; Editura Vinea, 2005) şi c�nd TU vii. etica grunge (samizdat, 2006). Care au fost reacţiile publicului la cele două cărţi? Al doilea volum va răm�ne doar �n samizdat sau stă să apară la vreo editură?

�� Dragă Ştefan Bolea, "istoria" Amazon-ului nu-i chiar at�t de simplă. Cartea trebuia să apară cu un an �nainte, �n 2002, la Aula, dar ceva l-a făcut pe editorul Muşina să se răzg�ndească şi poate că a fost mai bine aşa. Am debutat la o editură tehnică,� pedagogică, unde eu şi Mihai Goţiu am deschis un fel de colecţie de poezie de care azi nu ştiu ce s-a ales. Din pricina profilului editurii, Amazon a rămas o vreme-n penumbră, cele mai multe ecouri critice fiindu-i hărăzite abia o dată cu tipărirea celei de-a doua ediţii, la Vinea, �n 2005, completată cu poemaşe scrise �n aceeaşi epocă (1998-2002).
Carnetul c�nd TU vii. etica grunge a apărut la ideea, la invitaţia lui un cristian: 300 de exemplare distribuite gratuit unui public fiţos şi care, altminteri, n-ar mai da bănuţii pe poezie. 300 de exemplare dintr-o cărţulie pe care am dorit-o c�t mai umilă, c�t mai "grunge", alcătuită dintr-un soi de povestioare poetice ("ce e poemul? o povestioară" spunea Pavese), despre fiinţe extrem de vulnerabile, schizo etc. Poemele de aici se regăsesc, printre altele, �n volumul predat, �n iulie, editurii Cartea Rom�nească şi pe care l-am botezat cartea micilor invazii.
Despre reacţiile publicului n-am ce mărturisi, nu cred că am meditat mai mult de c�teva minute la treaba asta �n toată viaţa mea. Scriu ca să-mi satisfac propriile gusturi, plăceri, fantasme şi dacă poemul iese-ntr-at�ta de rezonabil, �nc�t să nu regret că am pierdut - scriindu-l - o după-amiază de vară, o beţie cu prietenii, un film, atunci s�nt mulţumit.

Claudiu Komartin remarcă �ntr-un text inedit din numărul 16 al revistei EPH: "Sunt sigur că, �n 20 de ani, lista poeţilor importanţi de după 2000 se va putea deschide liniştit cu Ştefan Manasia." Cum vezi rolul tău �n cadrul generaţiei 2000? Te lasă rece discuţiile de acest gen sau simţi că ai participat cumva la vizibilitatea noii generaţii?

�� Hai să-ncep cu sf�rşitul: postfestum discuţiile despre douămiism �şi mai au rostul datorită c�torva cărţi (nici toate rele, nici toate grozave, tipărite din 1998 �ncoace) şi datorită c�torva capete (mai mult sau mai puţin teoretice). Plasat de antologatori şi de alţi chibiţi literari �n "Tabelul lui Mendeleev" al douămiiştilor, recunosc: e cald, e comod, ar putea fi ok. �nsă foarte puţini dintre autorii "2000-işti" s�nt realmente originali (sau dau semne că). �ntre ei şi prietenul nostru Claudiu Komartin, al cărui Păpuşar şi alte insomnii, la vremea lui, m-a scandalizat şi mi-a plăcut deopotrivă.
N-aş putea lua �n serios o discuţie despre "rolul meu �n cadrul generaţiei 2000" fără să mi se ridice s�ngele-n cap, iar un guaran solemn şi periculos să-şi pregătească, �n creierul meu, ţeava de trestie şi săgeata otrăvită...

Ai vrea să fii publicat �n manuale? Ce text te-ar recomanda pentru asta?

�� Cred că poeme ca Ostroveni. Viaţa şi contactele, Ancoră-de-pescuit, Amazon sau levitaţia ar da bine �n orice manual. De ratare. De nimicologie.

Care sunt influenţele tale principale? �n afară de literatură, ce filme sau muzică te-a inspirat?

�� Dintre scriitori, cel mai mult m-au influenţat prozatorii şi eseiştii. Dintre cineaşti, italienii, nordicii şi est-asiaticii. Un pomelnic lung şi nasol, unde "c�teva" nume-s recurente: Pasolini, O'Hara, Trotzig, Dawkins, Nabokov, Proust, Beckett, Junger, Kafka, Kis, Hrabal, Thomas Wolfe, Lowry, Joyce, dar şi Truffaut, Bille August, Moodysson, Bergmann, Dagur Kari, Lars Von Trier, de Sica, Fellini, Paolo şi Vittorio Taviani, Marco Ferreri, Asia Argento, Wong Kar Wai, Kim Ki Duk.

Ai absolvit Facultatea de Litere cu un studiu asupra lui M. Blecher. Ce legături ai cu talentatul scriitor maladiv?

�� Max Blecher, pe care �l uitasem nepermis, iată,-l adaug acuma listei. La 20 de ani �mi doream să mor la 29, ca Blecher. După o fructuoasă suferinţă estetică. Dar, am �mplinit 30 şi mă �ndrept, tot mai greu, ca un Airbus A380 �n picaj, spre "frumoasa" v�rstă 31... Tot mai departe de mine chestia: "Unii mor c�nd vor ei,/ alţii, c�nd bate ora;/ unii mor ca Serghei,/ ceilalţi, ca Isadora" (Şerban Foarţă).

�ntr-un poem din Amazon, tratezi cu fascinaţie motivul păianjenului. Lautreamont şi Cărtărescu, ca să numesc doar două tematizări, au aceeaşi obsesie. Ai ceva �n comun cu scriitori de mai sus? Cum reacţionezi c�nd dai pe-acasă de vreun păianjen?

�� I don't think so. Urlu la ai mei să nu cumva să-i strice p�nza or să-l spoiască de pereţi. Acum o lună de zile, un mic & gros paing de apă şi-a făcut cuibul �n tufa de Ceratopteris din acvariul meu de 360 L. Cred că a sosit prin apa menajeră, prin măţăraia de conducte, altfel nu-mi explic. Cineva i-o fi spus (pesemne Camelia) că pe Tăşnad locuieşte un prieten al păianjenilor cumsecade.

�ntr-o sesiune specială a Echinox-ului din 2005 ai recitat �mpreună cu Rareş Moldovan şi Cosmin Perţa. Ce crezi despre aceşti poeţi şi despre recentele lor realizări?

�� Te referi, desigur, la skycam şi la santinela de lut, cărora li se va adăuga, �n cur�nd, c�ntec pentru maria. Seara artificierului, de Rareş Moldovan, e una dintre cele mai frumoase cărţi de poezie apărute la noi după '90. Pe nedrept neinclusă �n topuri şi ierarhii, nerăsfoită, baremi, de unii critici. La Cluj, cartea asta (tipărită �n 2000, de Paralela 45), cădea ca o bucată de meteorit peste minţile grav vătămate de alcool şi "(neo)expresionism", c�nd nu de un serafism duminical, asexuat şi perfect inutil. Din skycam, anul acesta ieşită de sub teascurile inenarabilului Tzone, transcriu cu plăcere: "«kill all hippies», fără ură, citez doar/ prin pielea braţului apar colţurile unui caiet albastru/ vinovăţia şi liniile mele/ c�nd vor duce undeva te vom iubi mai mult/ eu �l ascult pe v�nzătorul de indemnităţi c�nd spune/ «nimeni nu poate dărui mintea»" (v�nzătorul de indemnităţi).
Perţa era o apariţie stranie �n peisajul Literelor clujene: c�nd cobor�se din Maramureşul lui ştia deja că va ajunge poet. Impresiona la fel ca Yeti, la fel ca Big Foot. Ritualiza, era de un ceremonial excesiv, se supăra, se �mpăca, uneori scria versuri ca acestea (care-mi s�nt şi-acuma dragi): "Din marea �nvolburare a apelor verzi/ ne vom umple călimările/ şi ne vom obloji picioarele crăpate şi goale cu frunze/ de măghiran şi pătlagină// �n camera oaselor tari un ochi uscat ca o gheară de/ leu priveşte resemnat �n tavanul colţos şi zb�rcit." (santinela de lut)

�n poza din Caietele Colocviului Tinerilor Poeţi din 2007 ai fost surprins alături de o pisică. Odată, �n Bulgakov (după lansarea volumului lui Daniel Sur) m-ai oripilat la modul cel mai nihilist, declar�nd arogant că ai dus o colecţie din Sf. Augustin la anticariat ca să-ţi iei ceva filtru la acvariu. Care este relaţia ta cu pet-urile? Ai militat vreodată pentru drepturile animalelor?

�� Am dus, i-adevărat, 3 volume dintr-o traducere din Sf. Augustin la anticariat, dar nu m-aş despărţi pentru nimic �n lume de Istoria Lausiacă, de Pelerinul rus sau de Patericul egiptean. Tot aşa, am lichidat o colecţie Borges, ca să sporesc o alta, Nabokov. S�nt un acvarist pisicofil cu vagi �nclinaţii teologice, tre' să recunosc.
Pisica din poză se numeşte Grişa şi trăieşte �ntr-un sat muscelean. La Cluj �nsă mă �nsoţeşte, prin casă, mai rău dec�t o umbră, Csilla.

�n Amazon copilăria (şi nostalgia subiacentă după pierderea ei) este un motiv puternic. Ai avut o copilărie frumoasă ca, să zicem, cea a lui Cioran?

�� Frumoasă? Habar n-am. Obsedantă poate, ininteligibilă, violentă, pătimaşă, extatică, neverosimilă, livrescă, primitvă, sportivă, st�njenitoare, atică, penibilă: gata, am terminat enumerarea şi vă las pe voi să răspundeţi - dacă puteţi şi dacă aveţi chef - la �ntrebarea asta.

".Dar sufletul ţi-este un zigurat." Fan Starcraft?

�� Nţ. N-am răbdare să mă iniţiez �n computer games.

Din 2003 eşti redactor al revistei Tribuna. �n ce constă munca ta? Este un job satisfăcător?

�� Este un job de supravieţuire. Salariu-i mizerabil �nsă slujba asta �mi lasă timp suficient pentru citit şi grădinărit, pentru vagabondat şi văzut filme ş.a.m.d. Masculii din familia mea, de altfel, nu prea au simţ practic. �mi răm�ne satisfacţia de a fi tipărit c�teva numere speciale, tematice, dedicate literaturii tinere, poeziei, unor autori excentrici şi extrem de originali ca Şerban Foarţă şi Attila Bartis.

[cu Attila Bartis]

M-a impresionat un poem de-al tău "Alerg�nd prin Mănăştur după BANI". Ai locuit �n măreţul cartier comunist? Te-a inspirat şederea acolo?

�� "alerg�nd prin mănăştur după BANI după/ un bătător de covoare vechi/ �n raiaţii pătaţi cu ghips/ pe care inutil �ncerci să-i ascunzi".
Am locuit, locuiesc şi probabil că �n Mănăştur �mi voi lăsa oasele :). Mănăşturul, cartier comunist, dar şi anti- şi pre-comunist al Clujului, e aşezat �ntr-un L format din dealuri �mpădurite, tăiate de poteci năpădite dimineaţa de bătr�nii pensionari ai oraşului. Blocuri de cartier-dormitor, case, bordeie. Spaţii verzi nu prea multe, parcuri amputate de m�na primarului Bocănilă. Restaurantul "Bucium", zis "Bastardul". Terasa "Hit-Făget". Cimitirul ca o dezgustătoare gură de cetaceu, deschisă, �mpovărată de fanoane. Puştime agramată. Cucoane. Pulime. Bla-bla, bla-bla.
Mănăşturul, desigur, �mi susţine erecţia şi inspiraţia, bronşita cronică şi apoteoza.

Care este motivaţia ta principală atunci c�nd scrii? Gloria eternă sau dezgustul faţă de o existenţă pe care trebuie s-o dublezi ca s-o transgresezi?

�� Cred că �ţi răspunsei mai sus, la �ntrebarea 1. Adaug: scriu şi �ncerc�nd să-mi dovedesc că nu s�nt un ratat. Uneori reuşesc.

Ai activat ca profesor de limba rom�nă �n mediul rural. Te-ai considerat atunci o victimă kafkiană a sistemului sau, asemenea lui Michelle Pfeiffer �n Dangerous Minds, ai �ncercat să le inspiri tinerilor �ncrederea �n poezie?

�� Am �nceput ca prof de tipul Michelle Pfeiffer şi am sf�rşit-o asemenea bietului arpentor, nemaiştiind pe unde să scot cămeşa. C�t am predat la Călăraşi-Turda am reuşit să �mbl�nzesc o bufniţă pe care-am botezat-o Curti. Aia a fost cea mai grea despărţire de p�nă acum, cu lacrimi, cu vodcă, cu vorbe tandre, ţipete, promisiuni.

�n ce relaţie eşti cu internetul? Ai sau �ţi doreşti un site sau un blog? Cum vezi disputele �n jurul publicării pe h�rtie vs. online?

�� S�nt un cititor avid de internet. Mă iniţiez, mai nou, �n tehnicile şi strategiile şi the fight for survival ale blogosferei. Nu am �ncă blog sau site, ezit, căci bunul cel mai de preţ pe lume e timpul tău / meu.

Câteva cuvinte despre "Amazon"-ul lui Manasia

de Claudiu Komartin

"Amazon-ul lui Manasia, poem impresionant, eman�nd distincţia şi forţa calmă a unui prădător de talie mare, i-a trezit, cred, pe mulţi dintre aceia �ncă ameţiţi de parfumurile grele ale diverselor mizerabilisme de �nceput de secol, conving�ndu-i că poezia cea mai bună continuă să fie făcută �ntr-o tradiţie ce nu �mbătr�neşte niciodată, �n creuzetul imaginarului neintimidat de suita de imagini şi obsesii la modă, ispitit şi de cotidian, şi de metafizic, şi de realul cărnos, dar şi de discretul foşnet livresc al antecesorilor.
Aştept cu emoţie a doua carte a acestui poet enigmatic şi �ntotdeauna stăp�n pe sine, convins că va fi o confirmare pe măsura talentului său excepţional. Sunt sigur că, �n 20 de ani, lista poeţilor importanţi de după 2000 se va putea deschide liniştit cu Ştefan Manasia."

"Rezidual" vs. Re-zidual. Despre poemele lui Ştefan Manasia

de Petrişor Militaru

Ceea ce-l face cunoscut pe Ştefan Manasia este volumul său de versuri "Amazon şi alte poeme" (editat de Tritonic în 2003, republicat de Vinea în colecţia intitulată sugestiv "Ediţia a doua") la care se adaugă "cînd TU vii. etica grunge" (samizdat, 2006). Şi poate că mai trebuie amintit aici şi interviul din Tiuk! sau chiar cronicile la volumul său de poeme scrise de Şerban Gheorghiu (în Observator cultural) sau Daniel Cristea-Enache (în Ziarul de duminică, reprodusă alăturat). Şi poate ar mai fi şi alte lucruri, dar ne vom opri aici gândindu-ne că ar putea să fie mai interesant să încercăm să vedem ce îl face să fie recunoscut pe Ştefan Manasia. Vom urmări, prin urmare, să găsim câteva coordonate specifice poemelor lui Manasia, sau, cel puţin, vom pretinde acest lucru.

Conceptul de artă poetică ni se pare prea aspru pentru a putea fi aplicat chiar şi poeziei tinere, totuşi, poemul creierul meu friguros e nebraska ne poate atrage atenţia tocmai fiindcă este autoreflexiv, autorelevant. Denumirea de Nebraska vine de la un cuvânt în Chiwere (sau Iowa-Otoe-Missouria, dacă preferaţi celălalt nume al acestei limbi) care înseamnă "râu neted", de la cunoscutul Platte River care traversează ţinutul. Oricât de banal ar părea, faptul că nebraska ne trimite spre acele Great Plains din centrul Statelor Unite, nu poate fi trecut cu vederea. Nebraska devine un tărâm liric focalizant pentru eul poetic, analogic preeriilor imense americane care, după cum bine se ştie, sunt inevitabil simbolul vieţii trăite în plenitudine şi libertate, trezind sentimentul cuceririi de noi teritorii: "creierul meu friguros e nebraska / creierul meu din gumă de mestecat// prin el trec accelerând marfarele/ pline cu crime pe care aş fi putut să le fac". În mod deliberat, eul poetic tratează libertatea de a spune ceva grav, ca şi propria capacitate de interiorizare, a rébours. Crima potenţială de care aminteşte nu poate fi decât încălcarea unor norme liricoidale, resimţite ca instrument de cenzură inconştientă, dar repetată mecanic, mestecată la infinit. Descărcarea este scopul acestui travaliu proiectat în poem: "mecanicii au chipuri albastre şi stranii/ sub prelate rugoase băieţii negri fac// orice ca să scape de melasă şi bici/ visează Nordul şi cerul ca o crustă de rac". Potenţialitatea unui poem este ea însăşi un câmp deschis, un mijloc rafinat de defulare, o trecere uşoară prin propriul tărâm unde fiecare creşte o Doamnă Tenie, încercând să-şi digere propriile tendinţe viermimorfe: "marfarele lungi ca viermii de mirodenie/ se clatină în preerie când greierii tac// iar sclavii adorm între trestii cu Doamna Tenie/ în creierul meu din gumă de mestecat".

Un alt aspect al universului liric manasian, complementar celui reflexiv, livresc, autocentrat, este cel al erosului, al relaţiei cu alteritatea, al interacţiunii. Dacă este să luăm în considerare titlul poemului - "poem de dragoste scris pe un şerveţel mototolit, uitat pe masă, printre ediţii din clasici (naum, sei shonagon, alexandrian, philip k. dick), şi regăsit cu uimire după lungi săptămîni" - apar şi aici elemente livreşti, dar ele au numai funcţie decorativă, încărcătura lor poetică fiind mult mai slabă. Ceea ce poate părea surpinzător este faptul că universul acvatic, moale, dominat cumva de un roz fecundativ este analog cu cel din cadrul genezic care genera discursul liric, în backgroundul originar al naşterii erosului: "înserarea-i lipea confetti roz de genunchii/ cu cicatrici.// avea buze gustoase şi moi/ mirosea a rîu." Imaginea viermelui - un fel de brand liric marca Manasia - revine obsedant în momentul în eul poetic evoca actul amoros: "în carnea ei m-aş fi strecurat/ ca viermele în frunza de plop". Prezenţa viermelui falic dă o încărcătură arhetipală poemului, atât când privim poemul din perspectivă genezică, poetică şi poietică, dar şi din perspectivă tematică, discursivă şi autodiscursivă.

Faptul că această sferă de un erotism teluric, plutonic, este specifică pentru lirica lui Ştefan Manasia o dovedeşte şi continuarea discursului liric pomenit anterior, după cum înţelegem din titlu: continuarea poemului scris pe şerveţelul mototolit, unde autorul redescoperă, pentru o clipă (ce deja a trecut), istoria aia a unei copilării diforme. De această dată totemul poetic este înlocuit cu o şopârlă. Inevitabil sentimentului plutonic îi sunt administrate epitete dintr-o speră complementară a solarului, a respiraţiei tăiate - semn al extazului de care pomeneşte şi Daniel Cristea-Enache: "pui jilavi de şopârle/ îi oferisem cercei.// era o apă aurie, acidă şi moale/ sub care uitam uneori să respir." Până la urmă părul iubitei are un rol conciliator, mediator, devenind un element ritual erotic şi sacrificial, vizând probabil inconştient, sincretistic, valenţele biblice ale acestui tip de relaţie arhetipale: "muşchi verde şi lintiţă./ ramuri pietrificate - gâturile ţestoaselor./ ei, ţi-ai găsit?// se răsfăţa în lumină:/ bea apă cu lipitori/ apă cu frunză de salcie/ apă cu dero cu săpun de casă.// prin părul ei ud şi nepieptănat/ soarele se prăbuşea/ ca un ied/ devorat de piranhas."

Poemele lui Ştefan Manasia sunt un exerciţiu de libertate, de libertate tensionată crescută din conştiinţa că antecesorii, fie că le spunem poeţi preferaţi, suprarealişti, generaţia beat... whatever, sunt cei care se hrănesc cu seva poetică dacă nu sunt ei înşişi digeraţi, devoraţi, asimilaţi chiar şi la nivelul formal al discursului liric. Un fel de vierme care şi-ar putea mesteca propria coadă - "o gumă de mestecat", până la a ajunge să-şi configureze şi reconfigureze propriul creier, propriul univers liric mlăştinos ("rezidualist" dacă ar fi să folosim termenul Manasia uzitat la întâlnirea din Club A), deci potenţial transfigurator: "îţi/ cer/ din/ cer/ înapoi/ vedenia/ grasă/ şi/ suavă/ ca/ tenia// vreau/ să/ fiu/ iar/ mic/ şi/ slab/ şi/ tu/ să/ mă/ faci/ mare" (razor blade).

Ştefan Manasia-Cronicarul insectelor din Insecte

de Ormeny Francisc

C�nd mă plictisesc sau pur şi simplu vreau să mă relaxes, mă uit pe Animal Planet la Insecte.� Arată oribil, dar mă fascinează comportamentul lor.� Ce ne dezgustă cu adevarat c�nd privim un stup de insecte colcăind? Faptul că au antene lungi şi groase, o mulţime de picioare agresive şi rapizi, ace gata să te injecteze, că secretă non-stop tot felul de substanţe dezgustătoare şi cleioase sau lipsa totală de individualitate ce domneşte acolo? Nici un individ nu trăieşte pentru el, toţi �şi sacrifică toată viaţa şi energia pentru comunitate -o societate comunistă perfectă! Nu e o coincidenţă că extratrerestrul care răpeşte oameni, �i incizează şi le bagă implanturi �n laboratoarele mobile de pe UFO-uri (Cenuşiul) are ochii de insectă.� �i filmul Alien s-a inspirat de altfel de la viespea care-şi injectează larvele �n larva mai mare de omidă: după ce acestea s-au hrănit ca să se maturizeze suficient, rup fără milă pereţii corpului gazdei at�t de primitoare p�nă atunci.� Pe Discovery am mai văzut o tipă care suferea de migrene �ngrozitoare şi niciun doctor nu i-a putut spune cu exactitate cauza p�nă c�nd s-a descoperit la autopsie că de fapt creierul �i era infestat cu viermi care-l m�ncau efectiv, lent...� Ca să nu mai vorbim de celebrele pilde din popor: tenia trebuie ademenită st�nd cu capul aplecat deasupra unui lighean �n care ai pus LAPTE cu miere sau sirop...� şi stai aşa astept�nd să-ţi iasă un şarpe din gură.� Sau că nu trebuie să dormi noaptea cu gura deschisă �n f�n că-ţi intră năp�rci �n gură, pe care apoi tre' să le scoţi afară tot "chem�ndu-le" cu lapte.
Axis mundi-ul �n jurul căruia se �nv�rte universul poetic a lui Stefan Manasia e alcătuit din insecte, viermi, larve, sop�rle, moluşte, peşti carnivori. Fobiile şi anxietăţile sale vin costumate �n insectă şi muşcă cu tot entuziasmul de care o vermină hrăpăreaţă e �n stare.� Să le luăm pe r�nd:

A. MOLU�TE
1. "ochiul lucios cu pete grena al caracatiţei din abis cercet�nd strălucirea planctonului"
2. "pieile de cetaceu scorojite"

B. INSECTE
1. "ai vrea să g�ndeşti ca insectele, ca ele să zbori �n aerul pulsatil"
2. "să respiri �ntre patru pereţi (...) distrus de hohotele şi r�g�iala vecinilor de palier (INSECTE �I EI PROBABIL �N MARELE FURNICAR CARE E BLOCUL)� ne�mpăcat cu soarta şi cu g�ndacii fără a �ndrăzni şi fără a vrea să spui"
3. "R�me sc�rcei coropişnite"
4. "Adunam gasteropode �ntr-o găletuşă trandafirie de unde evadau apoi patin�nd/ m-au alergat doi bondari de atunci nu-i suport/ am omor�t o viespe cu papucul, �n cameră, şi �nainte de culcare/ m-am uitat să văd dacă nu mişca, poate << se prefăcea >>"
5. "Simţeam unduirea hidreia giganticei lipitori vişinii
Perişorii de pe antenele moliei cum captează feromonul �ntelepciunii"
6. "Gloria ta stafidită fi-va un ficat mişun�nd de libărci"
7. "puful de plută va cetlui intrarea-n caverna nărilor
Totdeauna negre şi �nspăim�ntătoare
Acolo furnici războinice hăcuiesc miriapozi"
8. "�n crevasele dintre pădure/ sub pădurea de acarieni"
9. "ne vom curăţi spinările de �nvelişul chitinos"
10. "visează Nordul şi cerul ca o crustă de rac/ marfarele lungi ca viermii de mirodenie/ se clatină �n preierie c�nd greierii tac/ iar sclavii adorm �n trestie cu Doamna Tenie/ �n creierul meu de gumă de mestecat"
11. "devorate de larva fluturelui pitic"
12. "bilele cu reflexe vernal, suculente ca nişte larve"
13. "ne lăsăm devoraţi de buzele incandescente"
14. "Matca avea ochii din ecrane t. v. / Maicuţă-i şopteam"
15. "r�uri de salivă acoperiseră pereţii/ foşneau ca insectele"
16. "sexuri m�ncate de ciuperci de păduchi"
17. "gurile acoperite cu zgrunţuri de păm�nt"
18. "irişii lor făceau să se electrizeze planetele/ acoperiţi (ca de muşte)� cu lese subţiri"
19. "ca o orhidee uscată mişun�nd de furnici/ şi cine-ţi furnică degetele de la picioare?"
20. "pompa inimii ca un păduche gros"
21. "noi suntem furnicile coprofage/ noi suntem viespiile adunate �n jurul bălţii (...) �nfigem �n fiecare vagin aparate/ �n ochii rinocerului mort ace subţiri"
22. "iar libărcile sunt sufletele-acelora/ care-ar sodomiza-o beţi"
23. "asemenea lui lynch, colecţionam muşte"
24.� "prindeam larvele �ntr-o pungă".

C. VIERMI
1. "Viermele gloriei ce roade �n mine"
2. "Le vezi alunec�nd silenţios şi pr�cis
Nişte r�me roşii ce-ţi urcă spre inimă �ncet (...) găsind inima şi intr�nd"
3. "sub ploaia măruntă de lipitori"
4. "cu ochii albaştri ca ai pisoilor/ p�ndim echipaje şi viermi"
5. "�n carnea ei m-aş fi stecurat/ ca viermele �n frunza de plop"
6. "vedenia grasă şi suavă ca tenia".

D. OUă şi PROTUBERANţE
1. "Turbanul �n formă de ou clocit vertical"
2. "Sub �nţelepciunea ovariană a numelui tău m-am născut"
3. "Vom traversa bălţi cu bacterii călduţe"
4. "amiaza-şi trimite �n jurul meu/ organul cel alb şi gelatinos"
5. "ouăle lunguieţe inofensive de furnici roşii"
6. "�n caverna cu protuberanţe"
7. "sub fecalele amurgului"
8. "gigantice molecule"
9. "�nfulecam noaptea/ cum polipii filtrează".

E. REPTILE
1. "altădată sub pielea varanului se ciocneau bisturie şi flacoane cu deodorant
Altădată limba varanului era din chiloţei bleu"
2. "otrava din luncă otava unde proliferau nap�rcile"
3. "lemnul umed şi negru cu striaţii verzi de reptile"
4. "pui jilavi de şop�rle �i oferisem cercei".

F. PE�TI CARNIVORI
1. "ca un ied devorat de piranhas".

G. INSECTELE �I VIERMII sf�rşesc prin a invada dimensiuni nebănuite ale vietii fizico-psihice.� Sunt practic peste tot: pe logo'ul tricoului pe care �l purtăm, �n loţiunea de protecţie solară, �n ghearele depresiilor şi a strărilor de lene care ne trag �ncet şi tacticos �n muşuroiul lor spre a ne devora... �n chiar plictisul şi �n sex-appeal-ul nostru:
1. "tricou lacoste m�zg�lit cu cireşe"
2. "dimineţi (...) se t�răsc �n intestinal gros al amiezilor (...) se scurg �n intestinul subţire al serilor (...) lunecă �n esofagul din c�rlige strălucitoare"
3. "sa o ungă cu laptişorul de matcă/ să-i dea jos sutienul şi chiloţeii"
4. "dar viespea de nimfă �l agaţă, �l ruga s-o posede ca un măcelar"
5. "Vei ajunge o zdreanţă ilustră, un maieu �ntins la uscat �n c�rligele clipei".

H. BROASCA ţESTOASă �I MELCUL, �n acest context, apare ca o promisiune faptul că insecta s-a civilizat şi că n-o să mai atace fără motiv.� ţestoasa apare ca un animal �mpăciuitor, �nţelept şi vetust...� promisiune de linişte sufletească, poate prin �mbătr�nirea insectei:
1. "deşertau liniştea ca pe o balastieră/ peste ferigi şi broaşte ţestoase"
2. "muşchi verde şi lintiţă/ ramuri pietrificate-g�turile ţestoaselor"
3. "creierul vlăguit şi uscat/ cochile albicioasă de melc"
4. "auzeam dilat�ndu-se cochilia melcului acvatic.

I. PăIANJENUL: apare la Manasia la polul diametral opus lighioanelor mai sus enumerate.�� E cel care �l ajută pe om să măn�nce insecta �n loc să fie m�ncat de ea, "v�nătorul silenţios şi răbdător" ce ţese p�nă c�nd reuşeşte să unească sferele, camaradul perfect la o crimă, fiinţa cu s�ngele rece al loialităţii care nu te va trăda niciodată...� sufletul tău pereche c�nd vine vorba de o crimă făcută pe bună dreptate şi fără remuşcări inutile, fără sentimente risipite: "o splendidă arahnidă neagră (...) l-am văzut primul, i-al meu ne-am �mprietenit prin contact vizual: avem deja o relaţie, �mpreună vom construi un stat, un imperiu (...) s-a făcut că nu mă vede (...) dar �n aceeaşi clipă a �nţeles că l-am zărit şi ştiam că privirea lui se �ncleştase de pieptul meu/ o pace secretă s-a stabilit �ntre noi".� De aceea şi zice mai t�rziu,� după exemplul mercenarului perfect- "Aici �mi ţes eu viaţa ca pe un roman de amor"
Asta vrea Manasia �n fond, puterea şi �nţelepciunea pe care un păianjen le arată c�nd vine vorba să-şi ucidă duşmanii-
"osmoza dintre creierul uman şi creierul primitiv
Dintre visele sofisticate şi impulsurile de lumină albastră
Dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea
�i �nc�ntarea cu care ochii lui �mbrăţişează prada"
-putere pe care, asemeni lui Adrian Paul �n Highlander, a colecţionat-o de la victimele pe care le-a supt, devenind tot mai puternic cu fiecare nouă pradă digerată:
"creierul meu e matrix
Creierul tău e un appendix
Sunt femela calugăriţă
Văduva neagră
Matca poliegras-grasă şi� ea
Sunt vipera de bambus
Numele mele te vor sf�şia".
Deşi parcă de la celebrul� "noiseless patient spider" p�nă la Lautr�amont -păianjenul ăsta a cam intrat �ntr-un TOPOS destul de răsuflat şi dacă ar fi să scriu �n poeziile mele despre el aş face-o cu mult mai puţin tam tam şi nici nu i-aş prea da nume de pesonaje de desene animate maturizate incorect (paing).

Buda e locul magic ce funcţionează �n regim de Purgatoriu şi care face posibilă �nt�lnirea cu cei loiali ţie, o gaură neagră ce favorizează trecerea dintr-un colţ al universului �n celălalt prin comprimarea episodică a unor distanţe astrologice sau...� pur şi simplu, loc nostalgic de rendez-vous-uri la ceaiuri dansante cu vechii prieteni şi părinti şi alte personaje pitoreşti ale copilăriei, dar toti plini de tinereţe şi charisma aferentă.� Meditaţiile regresive şi-au găsit aici cel mai fertil sol, cu o linişte �n care s-ar putea concentra fără probleme şi un călugăr budist.
�n variantele ei:
-de apartament (ancora-de pescuit am g�ndit c�nd am intrat �n budă şi ridic�nd capacul roz", "intram �n baie c�nd m-a �nt�mpinat o splendidă arahnidă neagră")
-de curte ("nu spuneam veceu sau budă-deşi ţăranii munteni sunt oameni culţi-ci, laolaltă cu nea Ghiorghe-alu-Miei, ziceam căcăstoare şi ne prăpădeam de r�s")�
-de ţară ("c�nd m-am trezit vrăbiile colindau acoperişul budei de ţară/ produceau sunete miraculoase şi inofensive/ vrăbioiul cel gras se chema Asclepyos...� iar paingul cu picioarele de-argint �ncă nu ieşise pe terasă")
Poezia lui Manasia atinge şi aspecte rasiale:
"sub prelate rugoase băieţii negri fuck
Orice să scape de melasă şi bici
Visează Nordul"
Doctorii nazişti au remuşcări nobile pentru crimele făcute, care-i �nnobilează şi mai tare �ntr-un misticism al celor mai fermecate taine care se leagă �ntre sufletele călăului şi� al condamnatului.� �n clipa c�nd s�ngele ţ�şneşte se simt bizar apropiaţi, intimi: "�n visele copiilor făcuţi l�ngă nistru săpun/ �n visele taţilor �mpăm�ntaţi cu grjă/ cum ai ascunde comori"

Lăs�nd gluma la o parte, am găsit nişte metafore citadine cu adevărat originale:
1. "junglele rufelor aseptice"
2. "blocurile foşneau, ascuţite petale/ din ce �n ce mai roze şi mai pale"
3. "cuţitul ăsta viclean"
4. "ciorapi supraelastici transpiraţi"
5. "�ntunericul crescu pe casa scării ca o apă murdară"
6. "�ntuneric pictat cu umbre"
7. "prin creierul meu de gumă de mestecat/ trec acceler�nd marfarele/ pline cu crime pe care aş fi putut să le fac"
8. "cabluri de vene p�lp�ie stins"
9. "pe Someş ai vazut un sac de nailon/ pe jumătate umflat cu aer puls�nd ca o inimă albă/ aurolacă blatistă"
10. "bomboana năclăită a zilei"
11. "camioanele spaimei"

Se ia şi un pic de femeie, aşa, ca tot poetul pizdos:
"�n locul inimii o strecurătoare inoxidabilă �nfundată cu c�lţi" "iti trimit ca un sentiment de cristal sufletul meu sp�nzurat"
"eu, cel mai străveziu idiot/ Eu ne�nchipuitul/ Cel care �ţi motivează absenţele şi ratările"
"dragostea care aşterne ca pe o brăţară/� Aorta bărbatului pe glezna de lut a femeii berbere"
"zilele trec. zilele ca studentele, inutile şi fade"-PREFERATA MEA J
"femeile acestea livide care se epilează la fiecare patru minute (...) şi pe la optsprezece ani �şi proclamă frigiditatea"
"altădată sub pielea varanului se ciocneau bisturie şi flacoane cu deodorant
Altădată limba varanului era din chiloţei bleu"
�ndemnul de a ataca femeia-insectă �şi atinge apogeul �n "oda muncii" care chiar se merită citită, poate regina creaţiilor lui Manasia de p�nă acum...� . "dar viespea de nimfă �l agaţă, �l ruga s-o posede ca un măcelar"

� �n rest, oameni grobieni, abrutizaţi venind ca nişte c�rtiţe păm�ntii de la cumpărături prin groapa de gunoi -Mănăştur, adăst�nd prin cămine de nefamilişti...� nici măcar insecte ci fecale omnivore ale insectelor care atacă şi ele şi muşcă...� aşa bovine ca nişte beşini cum sunt: balegi agresive ce-şi construiesc hidrocentrale pe s�ngele negru a lui Manasia, "nimicuri mici" cum le zicea Călinescu ce trăiesc ca nişte tumori şi cresc tot ca ele �n creierul şi �n ficatul nostru.� Nu ar trebui să �mpărţim aceleaşi cartiere, ei ar trebui să trăiască �n grajduri şi la zoo (exemplarele cele mai reuşite) , noi, �n vechi castele nobiliare cu 3 garduri de s�rmă ghimpată electrificată �ncercuindu-ne tot domeniul aristocrat:să ne r�dem de ei dimineaţa c�nd �i găsim at�rn�nd hidoşi cu limba scoasă şi electrocutaţi.
�n final, am să mai spun că mi-a atras atenţia poezia intitulată "OASE FO�NIND", din cauză că avea ceva straniu-familiar �n ea.� Se vorbeşte despre curiozităţile fatale �nşurubate �n gameţii oricărei fericiri� (la care numai printr-un haos controlat am putea fi predispuşi) , curiozităţi ce ne �ngroapă �napoi �n sicriele din care am avut totala curiozitate-impertinenţă să ne ridicăm să vedem ce mai e prin jurul nostru şi de ce.� C�nd �ţi merge bine intri �ntr-o stare de a-ţi apleca mai sensibil ca �nainte urechea �nspre rău, de a-l contempla ştiinţific p�nă te laşi fatal sedus de el.� Cred că e o chemare mai mult a larvei din tine care ştie că şi tu �n ad�ncul sufletului eşti o larvă, un fel de oglindire �n altul dacă nu chiar de recunoaştere a unui strămoş mult, mult mai �ndepărtrat dar veritabil.� E ceva familiar �n chiar dezgustul şi hidosul de acolo...� şi acest ceva te �ndeamnă să atingi, fie şi sub impulsul falsităţii �mbrăcat �n deontologia laborantului ce disecă pe masa lui, conştiincios.� Vezi ceva ce practic aveai de mult �n suflet...� şi te �ntristezi că nu ţi-ai putut �nfr�na la timp curiozităţile:
"şi nici nu �ţi mergea at�t de rău".

Nirvana

de Daniel Cristea-Enache

Ceea ce atrage imediat atentia in versurile tanarului Stefan Manasia din Amazon este ceremonialul cu care vizionarismul infasoara si desfoliaza realul. Cadrul este cu totul obisnuit, fara urma de pitoresc, lumea traversata fiind una apropiata pana la familiaritate. Un raulet, Nadasul, "ca o pasta ingalata", Ostroveniul "toxic si sfant", Dambu Rotund si Jupanestii, Manasturul apar, fara prea multe fasoane, din realitatea imediata, topindu-se in pasta biografica a poeziei, in "lumina primelor amintiri".

Amazonul din titlul volumului nu este un element de decor suprarealist ori un ingredient exotic care, adaugat la cele autohtone si regionale, sa dea o sinteza simbolic-geografica. Imi pare metafora centrala, structuranta, cuprinzand in meandrele si adancimile ei cautarile autorului si sugestiile poeziei sale. Este "cursul negru al sangelui", "cerneala neagra, stralucitoare si oribila" cu care poetul isi transcrie experientele launtrice, iluminarile, pornind de la cele mai banale scene de viata pentru a le transcende spectaculos. Precum intr-unele din versurile de tinerete ale lui Mircea Cartarescu, dar cu o superioara plasticitate vizionara, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate in fantastic, sub o lumina spectrala, "lichida, nelumeasca si inspaimantatoare": "taranul sasaia ca un sarpe. cainele scheuna. manasia traversa/ podul gustand deja mireasma caminului, calauzit asemenea/ pilotilor de luminile de aterizare// caminul ancora in namol ca un portavion stralucind in/ dimineata tulbure, emanand o caldura stranie, ametitoare,/ calauzindu-si noul venit printre siruri de oua de libarci/ fosforescente ca niste neoane, printre costumele portocalii ale/ ceferistilor (...) atent la lumea aceea, manasia se uita intr-o parte, salutand/ cu multa afectiune la randu-i, pana ce lumea,/ rotunda si aurie, umpluta cu sapun, exploda// si se auzi un pleoscait si se auzi un schelalait cand manasia/ si primul ceferist isi unira privirile intr-o limba de sarpe./ limba incremeni// taranul se departa apropiindu-se de cei doi// indarat nadasul galgaia// un brat nevazut il chema pe caine-n adanc. el isi mieuna/ tristetea si, mieunandu-si-o, se rotea. printre gunoaie si/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere si cola sagetau luciul/ ca niste fregate. desenau in torent chipul mortii" (Amazon).

Inecarea unui caine orb de catre stapanul caruia nu-i mai foloseste este scanata lent, clipele fiind dilatate si gesturile descompuse in secvente cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie si ferigi, bidoane de bere si Coca-Cola reprezinta suportul de pe care imaginatia se inalta, intr-o spirala caracteristica. Visele "sofisticate" si "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispozitii lirice cu care el cauta interstitiile realului, pentru a-l patrunde si modifica din interior. Fiecare fapt, cat de marunt, si orice farama de realitate capata semnificatie, elementele ajungand (ca in elegiile abstracte ale lui Nichita Stanescu) sa faca una cu constiinta ce le percepe si integreaza.

Din acest punct de vedere, poemul de maxima relevanta e complicatul, laboriosul Ancora-de-pescuit, unde, mai intai, asistam la "alianta secreta" cu un paianjen, "osmoza dintre creierul uman si cel primitiv/ dintre visele sofisticate si impulsurile de lumina albastra/ dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea/ si incantarea cu care ochii lui imbratiseaza prada"; dupa care, o data cu rememorarea unui episod din copilarie, plonjam in plina revelatie. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le sustine: "ma trimisesera pe deal, eu si taranusii, sa culeg mure./ imi legasera o oala de pamant la brau, cu un cordon./ ceilalti umplusera, sporovaind, sacosele,/ eu leneveam, gustand/ de pe fiecare rug. priveam rugii si balariile fantastice:/ traiam o bucurie exasperanta,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat in concret./ stiam asta si ma durea sa n-o pot pune in cuvinte.// L-am descoperit intr-o gradina, pe tijele uscate/ ce sustineau inflorescenta unei buruieni./ intins, in toata splendoarea, in reteaua anume/ compusa de el./ se deschidea ca o floare a venerii in bratele buruienii.// agresiv arogant aristocrat fara prieteni fara dusmani/ daca l-as fi atins, nu m-ar fi muscat.// o viespe uriasa lichefiata: picioroange de antracit/ pictate cu galben./ (deschis) floare a venerii in bratele buruienii./ astepta pule de gandacei si de muste,/ pule de buburuze si de carabusi,/ pula de furnica si pula de vaca-domnului/ trompe fastuoase de fluturi-curtezani:/ le dizolva maruntaiele (iata SYNTHEZA)/ ei acceptau cu voluptate si umilinta (ASCEZA)/ vedeam in el vointa divina, invatatura revelata./ ii pandeam pe ceilalti: mi-era teama de rautatea,/ de insectarele, de nestiinta lor sacra./ as fi urlat si blestemat, au plecat./ fiara cobori de pe planta neobservata./ O cunoscusem: traisem cea dintai experienta adevarata./ am incercat sa plang, n-am izbutit./ voiam sa ma sinucid, n-am facut-o./ soarele se scufunda in calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina".

Nimic obscen in evocarea directa a maruntelului, dar indispensabilului organ al gandaceilor si mustelor, buburuzelor si carabusilor; si, de asemenea, nici o inflexiune egolatra in crearea acestui personaj, manasia, cu un nume si o identitate proprii autorului. Poetul clujean se afla la ani-lumina de violenta lexicala a fracturistilor si de atitudinea lor protestatara, detasandu-se de propriul eu si transformandu-se din subiect in obiect al poeziei pe care o scrie. Isi priveste protagonistul din afara, cu deplina luciditate. Proiectarea in Nirvana este posibila, mai ales prin bucla ajutatoare a formatiei titulare, trupa de rock alternativ a lui Kurt Cobain care a sucit mintile unei intregi generatii.

Un volum de mare forta al unui poet tanar, putin cunoscut inca, dar adevarat.

text apărut şi �n Ziarul de Duminică

de Ştefan Manasia

la 26 de ani inima este un scoruş �ncărcat de fructe roşii
spre care-naintează turma dipnoilor spurcaţi

ai văzut totul
ai �ncercat să-nţelegi totul:
indiferenţa adulţilor c�nd p�rlesc porcul la flacăra
unei lămpi cu benzină
impudoarea tinerelor ţigănci aştept�nd pe centură
tomberoanele de unde mizeria izbucneşte
ca �ngheţata la cornet
străzile pe mijlocul cărora se mărită
st�rvuri de c�ini

fără prea mare patetism �nhămat
la jugul respiraţiei inspiri aer fosforic
cu detergenţi cu scene exponenţiale
din romane g�f�ind de at�ta rezistenţă prin cultură
de at�ta anticomunism

la 26 de ani te vizitează subit arhontele dezgustului
chip slut sub turbanul de lipitori
şi �ţi vorbeşte cu picioarele amputate ale
puştilor etiopieni
cu părul �n flăcări al teroristelor palestiniene
cu craniul ras al rom�naşilor din orfelinate
cu unghiile smulse şi electrocutat rectal
(duce �n buzunare fetuşi albi liofilizaţi)

la 26 de ani nu vei fi-nţeles �ncă MATRIX
religia pură
paradisul micuţilor nevăzători
la 26 de ani �ncă ai mesteca frunzele palmat-sectate/
chewing gum / chemical brothers
tolănit pe plaja pustie a minţii
�n şezlongul ros de rugină
la umbra palmierilor incendiaţi

un �nger obscen ca un fluture
�ţi �nfige trompa �n ochi
şi te stropeşte iar cu vedenii cu
un fel de treblinka
un fel de katin
de transnistria
�n bikini & fără prejudecăţi
el c�ntă el se gudură �n globulele roşii
toarce �n urechea afonă
umpl�ndu-ţi timpanele
de viermişori spiralaţi:

�ţi pansezi creierul cu h�rtie de ziar
cureţi orbitele cu vată şi spirt
�ţi legi g�ndurile cu şireturile de la pantofi
peste urechi clăpăuge

la 26 de ani inima esteun scoruş
�ncărcat de fructele roşii
spre care-naintează turma dipnoilor spurcaţi

kamunyak

de Ştefan Manasia

"Samburu Reserve is unashamedly red in tooth and claw - the dominion of predators, it's a dangerous place for the vulnerable. At night the hills reverberate with roars as lions claim their territory - it's the wildest part of Kenya's northern frontier.
But when a lioness has a change of heart, for one small antelope - a baby oryx - this land of predators becomes a land of miracles.
Astonishing the scientific world, a young lioness, adopts a baby oryx and mothers it with infinite tenderness for 16 days. Foregoing her most basic needs she proves both a tender and fierce protector. The Samburu people call her Kamunyak - the blessed one."

"sedus de arta cea nouă;
jupuind epiteliul unei viziuni
�mi vine din mine să muşc
şi unghiile să-mi �nfig �n carne
fiindcă de ieri p�nă azi
şi de alaltăieri p�nă m�ine
(parodia propriei posterităţi)
ţigările nu mă ajută deloc
să te uit, kamunyak" aveam să notez
pe un ton chiar aşa de �nalt
�n amiaza acelei veri exemplare
imediat după documentarul
transmis de Discovery Channel

"te sărut cu retine �mbăloşate, sc�rbite, usturătoare"
am mai scris şi mahmureala căl�ie
�mi storcea glandele lacrimale
conving�ndu-mă �ncă o dată
că spectacolul lumii e pt. CRETINI

"prin ecranul micului samsung
�nainte-mi apari/
s�ngele tău e o succesiune de ceasuri panicate
de guri adolescente inspir�nd pall mall
& iubire terfelită de poftele unui zeu de ne�nţeles,
kamunyak

tu mă faci să nu mai vreau
să par inteligent
tu-mi dai inima pe răzătoare
şi mă �ndepărtezi de
LUMEA LOR DE CĂCAT
de spectacolul lor pt. CRETINI

mersul şchiopătat
�n urma iedului
& felul cum �l lingi
felul cum �i adulmeci sfincterele
felul cum ochii �ţi patinează neputincioşi
peste t�năra carne

iar carnea e moarte, kamunyak
şi tu nu vrei să ştii asta
te prefaci a nu �nţelege
(ceasurile s�nt cărnuri pline de larve
ceasurile blăniţe schimonosite
ceasurile suflete expiate
cu osteneală)" am mai apucat să scriu
cu sufletul proaspăt şi totodată lugubru
şi-aş fi vrut să ţin �n găvanele ochilor
larve c�t degetul veninoase şi
pentru o lungă bucată de vreme
să nu mai văd:

"de ce iubim noi at�t carnea vie, kamunyak
preajma ei luminoasă
de ce ur�m cimitirele & v�nătorii
de ce trăim spaima asta gustoasă
ca �n văgăună de şarpe orb?"
(�n vreme ce etilul călduţ & cafeaua
irigau creierul
şi tatuau �n crevasele cortexului noile reclame:
prăbuşiri, sfidări, eviscerări, topiri
ademeniri, miraje,
scăderi, căderi, sclipiri, clipiri...)

Dumnezeu

de Ştefan Manasia

Dumnezeu e o pasăre c�ntătoare c�t un fluture cap-de-mort. Te priveşte din frunzişul de sticlă şi aur �n zi de salar. Dumnezeu e o t�nără profă cu ţ�ţele mari sub jerseul jegos. �ţi z�mbeşte, timid, pe sub mustăcioară.
Dumnezeu este podul ceauşist care leagă Calea Mănăştur de Calea Floreşti. Spre pod, ostenit, mă �ndrept. El vibrează, el fumegă sub at�tea limuzine şi-autobuze, ca sub purici de soi şi păduchi.
Ajuns �n dreptul podului, intonez c�ntece grunge, �mi imaginez predicile unsuroase-ale bunicuţelor din Armata Salvării. Dar Dumnezeu-podul nu doarme o clipă, şi se scutură şi zornăie �nciudat. Berea mi s-a scurs toată din cap �n genunchi, spaima navetează-ntre inimă şi stomac. Miluieşte-mă, Doamne, Iisuse Hristoase, pe mine, păcătosul! Miluieşte-mă, Iisuse! zic şi-mi umplu plăm�nii de smog. Căci podul i-acum o fierăraie de plastilină şi maşinile se strecoară cu viteza luminii-n apa unui lac. �n capul meu lumea �şi face de cap. Spaima �mi str�nge, cu funie de c�nepă, grumazul şi-mi spune: "C�ntă p�nă ţi-o �ngheţa s�ngele-n vine,-apoi sari!". Spaima spune: "C�ntă p�nă ce-o m�nă din mătase ţi-o m�ng�ia maţele şi pe urmă sari, hai!"
Numai eu sc�ncesc �n noaptea zilei şi nimeni nu mă aude. Numai eu caut ajutor şi s�nt privit, cu sarcasm, prin parbrizul opac. Numai eu şoptesc, mai �ncet dec�t freamătul aripilor de lăstun, �n aerul din ce �n ce mai cald: Miluieşte-mă, Doamne, Iisuse Hristoase, pe mine, păcătosul! Miluieşte-mă, Doamne!, p�nă ajung pe celălalt mal.

Poezie

de Ştefan Manasia

N-am mai avut curaj şi, deodată, inima s-a �nnegrit.
Am trecut pe vechile alei �n paragină
Dar �ngerii locului �nfăşuraţi �n c�rpe şi �mpuţiţi
Nu m-au mai privit, ca odinioară, cu ochii lor albaştri

De etil. N-am mai avut curaj,
N-am mai avut curaj iar şenilele primăriei au netezit
Faleza, ashramul sufletelor Prodvinalco.
Au acoperit, mai �nt�i cu moloz, apoi cu beton,

Pe urmă cu bitum, bordeiele de-o frumuseţe insolentă.
Pentru că n-am mai avut curajul de acum trei,
De acum şase ani, buldozerele au transformat
Parcul Rozelor �n paradisul oamenilor de afaceri.

Tumora asediază creierul oraşului lent
Şi oraşul supurează moloz, bitum, betoane.
Tumora a anesteziat nările:
Stratosfera de smog şi os�nză

Poate acum avansa liniştită.
Ştiu că s�nt un oriental semi�nfometat,
Că mi-e silă de creşterea economică
Şi de suplimentarea pensiilor

Şi de deconspirarea popilor satanişti
Şi de� mărirea concediului maternal. O Indie a minţii,
De culoarea şofranului, e tot ceea ce, de la o vreme,
Mai visez.

16 octombrie 2007

Poezie

de Ştefan Manasia

lui Radu Vancu
fiindcă i-a dedicat o monografie lui m. ivănescu

Contorsionat ca o acrobată din patria lui Confucius,
Ca un arc, asemenea unui ficus ademenit �n lumină,
Abandonat �ntr-un dormitor orientat spre nord, nord-vest,
Deşi ficuşii nu au, cum bine se ştie, nevoie at�t de lumină

C�t de căldură şi umiditate.
Se mulţumesc şi c-o lumină albă, �nspre gri. ţii �n braţe
Volumul cu prozele lui Samuel Beckett, contempli ficusul,
Apoi castanul arz�nd �n scuar, galben-mocnit.

E doar mahmureala sau o fisură,-nnegrită şi neiertătoare,
E doar abstinenţa nefortuită care te mai opreşte,
La ceas de dup-amiază,-n pat? Un ac de busolă oscil�nd dureros
�n cadranul intercostal: cine naiba ghiceşte urmele arheologice

Ale unei bătăi cu prietenii sau ale zidurilor
Şterse-ntr-o noapte (pe care cineva o ţine cu capul
Sub apa acidă, apăs�nd-o, apăs�nd-o tot mai dement,
Scăp�nd memoriei tale cu blancuri)?

Nevermind, ai să spui, cu privirea susţinută-n ochii mari,
De pelin ai pisicii care toarce-acum pe frecvenţele hertziene.
Şi poate că asta �ţi va repara, miraculos, oasele
Şi tonusul mental prăvălit din Groapa Marianelor mai jos.

29 octombrie 2007

Poezie

de Ştefan Manasia

lui V. Leac, pleştologul

Acum 2.560 .000 de ani,
�naintea pleştilor, dragi pleştiuci,
Păm�ntul era paradisul, domeniul de v�nătoare,
C�rciuma şi futelniţa

Ursului de tavernă. Ursul de
Tavernă făcea adesea razii �n magazinele
Care aveau reprezentanţă Prodvinalco,
De unde se retrăgea apoi cu pradă �mbelşugată.

ţinea �n fălci sticlele de V29
Ca pe nişte paşnici, fenomenali somoni.
Sub braţ �i zonăiau pungile de ChioChips,
Roşii ca nişte inimi de plastic.

Apoi venea noaptea, săptăm�ni, luni, ani
Numai de noapte, cu lună nouă c�t acul cu gămălie.
�n tavernă, ecranul televizorului derula acelaşi meci.
Ursul de tavernă adormea cu penisul

�ntărit şi umflat �n vaginul ursoaicei care,
Prin vis, �l ruga, mormăind: �ncă un pic,
Ursuleţule, �ncă un pic, şi peste 2.560.000 de ani
Nimeni nu va auzi nimic despre pleşti.

1 noiembrie 2007

Poezie

de Ştefan Manasia

Cameliei

Să str�ngi, să str�ngi �ntre degete,
Cu furie şi milă, nepreţuita comoară:
un petec din catifeaua albastră.
Whatta wicked game we play,

�n preeria buclată şi blondă,
L�ngă barăcile din lemn de mesteacăn putregăit,
�n lumina adunată-ntr-un punct, ca sub lupă.
Whatta wicked game we play,

�n vreme ce oraşul din vest �nnebuneşte
Şi e arat cu motocicletele,
�n vreme ce oraşul din sud e mai veninos
Dec�t tarantula şi ţipă romeni di merda,

�n vreme ce oraşul din est
E-mbălsămat �n nostalgie coclită iar oraşul din nord
Consumă cereale cu lapte şi dezvirginează băieţei.
Whatta wicked thing we do, iubito,

Şi părul tău incendiază mestecenii
Şi �nspăim�ntă coioţii şi pe mine mă cuprinde
O pace ad�ncă, iar �n vene �mi curge alcoolul
cel mai pur, curat ca lacrima.

1 noiembrie 2007

~> alte recomandări