Femei geografice

de Alex Porc

PERSONAJELE:

MIKLOS BARDOLSKI
MALLORCA de la FUENTES
NIKITA ERMIZUDOV - sergent major
IRLANDA JOYCE - personaj inactiv
3 poliţişti

(O cameră cu pat, masă, pe masă un casetofon, scaune, fotoliu, bibliotecă şi ladă de scule. L�ngă bibliotecă, pe covor, sunt �mprăştiate cărţi. Miklos caută ceva, să zicem o carte, �n bibliotecă. Mallorca stă �n fotoliu şi fumează. Ambii sunt �mbrăcaţi �n alb, Miklos cu tricou alb şi uaitgi, adică "white - jeans", iar ea cu o rochie lungă. Miklos este �nalt şi bine făcut, are plete blonde, iar Mallorca e de o stranie frumuseţe, dată de expresia ciudată a ochilor. Are părul scurt, negru. Machiată aproape strident.)
MIKLOS: Nu găsesc niciunde "Psihopatologia" aia blestemată! Unde dracu' a putut să dispară?
MALLORCA: Eşti sigur că o aveai �n bibliotecă?
MIKLOS: Normal că sunt sigur, doar nu mă crezi t�mpit să caut ceva ce nu am!
MALLORCA: Departe de mine un aşa g�nd. Poate ai �mprumutat-o cuiva şi ai uitat.
MIKLOS: Cui aş fi putut-o �mprumuta? Cine crezi că mai e interesat de aşa ceva?
MALLORCA: Există chiar şi la noi pe stradă trei sau patru doctori pe care i-ar putea interesa.
MIKLOS: I-ar putea interesa, dar nu-i interesează. �i interesează să stoarcă bolnavii de bani să-şi poată face vile la munte şi la mare, şi să-şi umple burdihanele cu m�ncăruri "fine". �ntr-o zi o să-i �mpuşc pe toţi viermii ăştia!
MALLORCA: C�nd? De-abia aştept!
MIKLOS: Şi eu de-abia aştept, dar acum nu asta e problema mea.
MALLORCA: Iar ai o problemă?
MIKLOS: Da, �mi trebuie afurisita aia de carte pe care nicicum n-o găsesc!
MALLORCA: Cum ziceai că se numeşte?
MIKLOS (plictisit): Psihopatologie generală.
MALLORCA: Pare ceva interesant.
MIKLOS: Pare, dar nu e.
MALLORCA: Atunci nu �nţeleg ce nevoie ai de ea.
MIKLOS: Depăşeşte puterea ta de �nţelegere.
MALLORCA: De unde ştii? Poate că nu sunt nici eu chiar aşa bătută-n cap.
MIKLOS: Nici n-am zis că eşti, doar că nu cred să te intereseze. Şi, �n plus, nu cred că vei fi de acord cu mine.
MALLORCA: La ce?
MIKLOS: ţi-am zis că te iubesc, şi vreau să răm�nem �mpreună, dar deviza mea e "No sex, no wrecks"!
MALLORCA: Adică?
MIKLOS: Dacă nu faci sex nu ajungi epavă!
MALLORCA: Asta e o totală idioţenie! Faci sex sau nu, tot �mbătr�neşti şi mori.
MIKLOS: Da, dar dacă nu faci te menţii proaspăt p�nă la o v�rstă �naintată.
MALLORCA: Bine, bine, am �nţeles că vrei să fim abstinenţi, dar nu mi-e prea clar de ce.
MIKLOS: De fapt nu există nici un motiv foarte bine determinat. Poate �ţi �nchipui că vreau să răm�n pur, sau să trăiesc mai mult. Bullshit! E un simplu experiment, aşa mi-a venit şi gata!
MALLORCA: Bun, am �nţeles, dar ce te face să crezi că vreau să fac şi eu acelaşi experiment?
MIKLOS: Am zis eu aşa ceva? Vai de mine, �nseamnă că eram cel puţin semi-conştient.
MALLORCA: N-ai zis, dar nu �nţeleg de ce vrei să stau cu tine.
MIKLOS: Să mori şi tu ca Irlanda, nu?
MALLORCA: Irlanda? Ce mai e şi asta?
MIKLOS: Poate vrei să zici "cine mai e şi asta"?
MALLORCA: Zi cum vrei. Cine e?
MIKLOS: Predecesoarea ta.
MALLORCA: Dar de ce a murit?
MIKLOS: Am omor�t-o eu.
MALLORCA: De ce?
MIKLOS: Fiindcă n-a mai rezistat. Voia să mă culc cu ea, şi devenise at�t de insistentă �nc�t a trebuit să o trimit pe lumea cealaltă. Bine�nţeles, cu o tandră lovitură de daltă. (Merge la lada cu scule, o deschide şi scoate o daltă din ea.) Uite-o! O am aici, pregătită. (O bagă �napoi �n ladă, pe care apoi o �nchide.)
MALLORCA: Dar eu nu vreau să mor!
MIKLOS: De ce? Daca mă iubeşti nici nu poţi să-ţi doreşti să mori altfel dec�t de m�na mea.
MALLORCA: Dar tu, tu mă iubeşti?
MIKLOS: Să zicem că da.
MALLORCA: Cum adică "să zicem"? Ori mă iubeşti ori nu.
MIKLOS: Ai dreptate.
MALLORCA: Am sau n-am dreptate, nu asta mă interesează.
MIKLOS: Dar există ceva care să te intereseze?
MALLORCA: �n momentul de faţă, da.
MIKLOS: Ce anume? M-ai făcut curios.
MALLORCA: Mă iubeşti?
MIKLOS: A, asta era? Credeam că te g�ndeşti la ceva serios.
MALLORCA: Chiar dacă nu-i "ceva serios", te rog să-mi răspunzi.
MIKLOS: N-are importanţă.
MALLORCA: N-are importanţă? Deci nu mă iubeşti. Atunci nu �nţeleg de ce mă mai ţii aici.
MIKLOS: Cine te ţine? Eu nu! (�i arată uşa.) Uşa e acolo, ce-i drept nevopsită.
MALLORCA: Şi �ţi arde şi de glume. Ei bine, află că n-am de g�nd să plec!
MIKLOS: Treaba ta.
MALLORCA: Nici nu mă �ntrebi de ce mai stau?
MIKLOS: De ce mai stai?
MALLORCA: Fiindcă te iubesc.
MIKLOS: Prostii! N-am timp de declaraţii siropoase, pe mine mă interesează unde e cartea.
MALLORCA: Nu mi-ai zis la ce �ţi trebuie.
MIKLOS: Psihiatrii mă consideră un caz patologic, chiar dacă nici unul nu ştie cum se numeşte boala mea. Şi cică abstinenţa prelungită la care mă supun voluntar e un efect al bolii. Mai interesant ar fi dacă aş putea afla cauza bolii. Efectele se pot vedea chiar cu ochiul liber.
MALLORCA: Dar dacă specialiştii nu ştiu ce boală ai, cum o să afli tu printr-o simplă lectură a cărţii?
MIKLOS: Nu am de g�nd să fac "o simplă lectură a cărţii", vreau s-o studiez �n amănunţime.
MALLORCA: Dar nici nu cunoşti terminologia de specialitate.
MIKLOS: O s-o cunosc.
MALLORCA: Stai, g�ndeşte-te puţin: medicii ăştia se ocupă de bolile psihice de-o viaţă, crezi că vei putea afla mai mult de c�t ştiu ei despre boala ta?
MIKLOS: Pentru ei e o chestie de rutină, eu sau altul, pentru ei e acelaşi lucru. Cu alte cuvinte, nici nu-i interesează boala mea, important e să-şi primească salariul şi "micile" atenţii din partea rudelor pacienţilor, pe c�nd �n cazul meu e vorba de �nsuşi cursul viitor al vieţii mele, deci sunt c�t se poate de direct interesat.
MALLORCA: Am �nţeles ideea, dar de ce e aşa important pentru tine să-ţi cunoşti boala, crezi că o să poţi scăpa de ea?
MIKLOS: Dar nu de asta vreau eu să-mi cunosc boala, ca s-o anihilez. Dimpotrivă, vreau s-o cultiv.
MALLORCA: De ce?
MIKLOS: Deocamdată mă simt perfect normal, vreau să simt că sunt dereglat psihic, "caz patologic", cum spun ei.
MALLORCA: Uiţi că marea majoritate a nebunilor se consideră perfect normali.
MIKLOS: M-am g�ndit şi la asta.
MALLORCA: Şi la ce concluzie ai ajuns?
MIKLOS: Viaţa noastră, a oamenilor �n general, a ajuns mult prea complicată.
MALLORCA: Da, şi eu cred că exagerăm grosolan.
MIKLOS: Nu te cunosc dec�t de c�teva zile, dar cred că eşti o tipă tare deşteaptă. Fără urmă de ironie ţi-o spun.
MALLORCA: Mă măguleşti.
MIKLOS: ţi se pare. Doar ţi-am spus.
MALLORCA: Mai spune-mi o dată, că-mi place!
MIKLOS: Ei, ei, nu ţi se pare că �mi ceri prea mult?
MALLORCA: Nu.
MIKLOS: Bine, eşti taaaare deşteaptă. Vai, a, a, .. (r�z�nd) am uitat cum te cheamă!
MALLORCA (vizibil ofensata): Mallorca.
MIKLOS: A, da! Vai, Mallorca, dar ce deşteaptă eşti!
MALLORCA: Acum deja �ţi baţi joc de mine!
MIKLOS: Asta rezultă prin exagerare.
MALLORCA: Deci eu sunt de vină că r�zi de mine!
MIKLOS: Evident.
MALLORCA: Atunci nu mai spun nici un cuv�nt!
MIKLOS: Perfect.
MALLORCA (după aproximativ 30 de secunde de tăcere): Irlanda, ce fel de nume mai e şi ăsta?
MIKLOS: Vezi, ăsta e �ncă un motiv �n plus pentru bărbaţi să adopte abstinenţa.
MALLORCA: Care? Ce motiv?
MIKLOS: Acum nu poţi fii geloasă pe Ira, pentru că e moartă!
MALLORCA: Ce prost poţi să fii! Dar nici nu eram geloasă, cum să fiu geloasă pe un cadavru? Ziceam doar că Irlanda e un nume caraghios.
MIKLOS: Zău? Nu mi se pare. Mai caraghios mi se pare a fi al tău. E chiar un lucru fermecător să porţi numele ţării �n care te-ai născut.
MALLORCA: Era irlandeză?
MIKLOS: Da, şi era m�ndră de asta.
MALLORCA: Era dezordonată şi nespălată?
MIKLOS: Eşti t�mpită! Doar nu ai şi tu despre irlandezi aceleaşi impresii ca oamenii de la ţară şi şovinii. Adică pardon, şovinii nu au impresia asta, doar zic că o au, fiindcă pentru ei orice motiv e bun să-i dispreţuiască pe irlandezi.
MALLORCA: Miklos, dar nu sunt englezoaică!
MIKLOS: Lasă-mă să ghicesc, lasă-mă să ghicesc. Eşti spanioloaică!
MALLORCA: Că şi greu era de ghicit!
MIKLOS: Oricum mai greu dec�t �n cazul Irlandei. Vezi, nu-i mai caraghios să porţi numele unui oraş dec�t să porţi numele ţării �n care te-ai născut?
MALLORCA: Nu e numele unui oraş oarecare, e numele oraşului meu natal, �n care am şi copilărit. şi la noi e un obicei strămoşesc ca fetele să poarte nume de oraşe: Sevilla, Barcelona, Zaragoza.
MIKLOS: E un obicei prostesc!
MALLORCA: Hai să nu mai vorbim despre asta. Spune-mi mai bine c�t timp a trecut de c�nd ai omor�t-o?
MIKLOS: Da, da, tu nu eşti de la poliţie. (După un scurt timp de g�ndire.) Cinci zile. Au trecut cinci zile.
MALLORCA: Adică ai omor�t-o "cu o tandră lovitură de daltă", cum ai zis, iar a doua zi ai mers să-i cauţi o �nlocuitoare.
MIKLOS: Exact. Şi te-am găsit pe tine!
MALLORCA: Nici nu ştiu cum de mai stau aici, cu tine.
MIKLOS: Am charismă!
MALLORCA: Da, să ştii că eşti un tip charismatic.
MIKLOS: M-am plictisit, nu mai caut nici o carte. Hai să jucăm zaruri, vrei?
MALLORCA: Da, de ce nu?
MIKLOS: Ce vrei să jucăm, iams sau bacara?
MALLORCA: Hai să jucăm bacara. Scrii tu?
MIKLOS: Mai bine scrie tu.
MALLORCA: Dă-mi o foaie şi ceva de scris.
MIKLOS: Uite-acolo, pe al doilea raft, sunt nişte pixuri şi un caiet. Ia-ţi, p�nă pun eu ceva muzică. (Ia dintr-un sertar o casetă, o bagă �n casetofon, pe care apoi �l porneşte, timp �n care Mallorca ia caietul şi un pix, şi scrie ceva.) Tom Waits �ţi convine? (Vine şi se aşează pe un scaun l�ngă fotoliu.)
MALLORCA: N-am mai ascultat. Sună interesant!
MIKLOS: Chiar n-ai mai ascultat Tom Waits?
MALLORCA: Nu ştiu, poate că am ascultat o piesă sau două, dar nu albume �ntregi. Unde sunt zarurile?
MIKLOS: Trebuie să le caut. (Se ridică, merge la bibliotecă, şi �ncepe să caute prin sertare.) Tom Waits �mi trezeşte o grămadă de amintiri. (Scoate zarurile dintr-un sertar.) Le-am găsit! (Vine la masă şi �ncep să joace.)
MALLORCA: Ce fel de amintiri?
MIKLOS: �n vremea studenţiei trăgeam nişte chefuri teribile, iar �n grupul nostru toţi erau ahtiaţi după Tom Waits. Nici nu cred că există ceva mai potrivit pentru beţii. Eventual The Pogues, Portishead sau Nick Cave.
MALLORCA: Nu ştiu cum se face că dintre toate trupele de care-mi spui nu găsesc una de care măcar să fi auzit, deşi am ascultat şi eu destulă muzică.
MIKLOS: Spune-mi ce ascultai.
MALLORCA: Cel mai mult ascultam The Doors, Led Zeppelin şi Pink Floyd, apoi Beatles, Rolling Stones, Beethoven, Bach, Vivaldi, Wagner, Schubert şi aşa mai departe. Dar mai spune-mi ce asculţi tu.
MIKLOS: Pe l�ngă trupele de care ţi-am spus. Bacara! 1-0 pentru mine. Acum �ncepe tu.
MALLORCA: Şi ce te bucuri că mă baţi!
MIKLOS: Normal că mă bucur, doar ăsta e scopul jocului, să c�ştigi.
MALLORCA: Deci cel care pierde joacă degeaba?
MIKLOS: Nu, fiindcă juc�nd te perfecţionezi, indiferent dacă pierzi sau c�ştigi.
MALLORCA: Asta n-are nici o importanţă la jocurile de noroc, cum e şi jocul de zaruri. Aici c�ştigi �n funcţie de ce noroc ai. Iar eu pierd, asta �nseamnă că am noroc �n dragoste?
MIKLOS: Nu, nicidecum, astea-s superstiţii pentru moşi, babe şi alte lucruri de genul ăsta. Dar să revin la ceea ce voiam să-ţi spun: ascultam �n principal Tom Waits, Portishead, Van Der Graaf Generator, Dead Can Dance, Lisa Gerrard, Mari Boine, King Crimson, Deus, Chick Corea, Bush, Theatre Of Tragedy, plus Frank Zappa, U2, Nirvana, John Lee Hooker, Faith No More, Zeppelin, Doors, Floyd, Deep Purple, Canned Heat, Pearl Jam, Massive Attack, Tricky.
MALLORCA: Mai şi opreşte-te! Dintre toate astea dacă am auzit de vreo trei sau patru. Dar muzică clasică nu ascultai?
MIKLOS: Ba da, dar mai puţin. �mi plăceau mult Mahler, Bach, Grieg şi Paganini, dar şi Mozart, Schumann, Liszt, Schubert, Saint-Saens,.
MALLORCA: Văd că la muzică te pricepi. Dar ziceai că Tom Waits �ţi trezeşte "o grămadă de amintiri"; mai sunt şi altele pe l�ngă acele chefuri de care ai pomenit?
MIKLOS: Da, Tom Waits �mi aminteşte de multe momente plăcute petrecute �n braţele unor femei frumoase.
MALLORCA: Deci n-ai fost totdeauna fixat pe abstinenţă.
MIKLOS: Nu, eram chiar un mare fustangiu, asta �nsă doar p�nă am ajuns să văd lucrurile destul de clar.
MALLORCA: �n ce sens? (�n tot acest timp ei continuă să joace. Miklos ia foaia şi se uită pe ea.)
MIKLOS: Deci �mi mai trebuie două mii să te bat. (Ia zarurile şi aruncă.) Zis şi făcut! 2-0 pentru mine! Mai joci?
MALLORCA: Eşti t�mpit!
MIKLOS: Cum adică?
MALLORCA: Nu ştii cum se zice, "Prost să fii, noroc să ai", sau, mai nou, "Prost să fii, noroc că eşti"?
MIKLOS (�mbufnat): Ba da, dar asta �nseamnă că trebuie să-mi zici "t�mpit"?
MALLORCA: Nu te supăra acuma pentru at�ta lucru. Mai bine spune-mi �n ce sens ai ajuns să vezi lucrurile destul de clar?
MIKLOS: Mi-am dat seama că din pricina asta, a amorului fizic, foarte multe prietenii se duc pe r�pă. Mulţi prieteni mi-au devenit duşmani fiindcă le-am suflat femeile. Apoi, alt motiv pentru care am repudiat sexul sunt nenumăratele bătăi de cap pe care ţi le dă: tot felul de metode anticoncepţionale, apoi teama de a nu te molipsi de SIDA, pe unele le doare ş.a.m.d. Iar dacă te culci mai mult timp cu o femeie, deja te şi �ntreabă dacă nu o iei de nevastă. Iar căsătoria �mi repugnă.
MALLORCA: De ce?
MIKLOS: Fiindcă toate motivele care-i determină pe bărbaţi să se �nsoare sunt penibile. Unii se �nsoară fiindcă "aşa trebuie", adică aşa se obişnuieşte, alţii se �nsoară pentru bani sau de frică să nu le fure cineva muierea (de parcă nu poate să le-o fure şi după căsătorie; doar că, odată căsătorite, femeile se complac �n "viaţa de familie", şi scopul lor de bază e ca soţii să nu-şi observe coarnele). Mai sunt unii care �şi iau nevastă pentru că "aşa vrea mama", dar cei mai vrednici de dispreţ şi de milă �n acelaşi timp sunt cei ce se �nsoară doar ca, scuză-mi expresia, să aibă ce f.! Iar cei care se �nsoară din dragoste (extrem de rari) sunt �ncetul cu �ncetul puşi pe "drumul cel bun": bani, poziţie socială, umplerea locuinţei cu kitsch-uri, ura faţă de ceilalţi, etc.
MALLORCA: Toate astea sunt perfect adevărate şi după părerea mea, dar nu văd �n ce măsură te pot determina să devii abstinent "de cursă lungă".
MIKLOS: Cum nu vezi? Vrei să mă pun singur �n pericol?
MALLORCA: Aha, va să zică n-ai boaşe!
MIKLOS: Nu despre asta-i vorba, dar mi-e sc�rbă de toate astea, cum s-ar zice nu-mi place ideea actului �n sine. Şi c�nd mă g�ndesc că �n armată strigam şi eu �mpreună cu ceilalţi "Hai libi!", adăug�nd şi un "-do" la sf�rşit!
MALLORCA: Dar nu poţi zice că nu mai ai libido deloc!
MIKLOS: Am, dar mă cenzurez.
MALLORCA: Va să zică ai un complex. Eşti un complexat!
MIKLOS: Nu �ncepe şi tu, sunt sătul de c�t am auzit cuv�ntul ăsta �n gura psihiatrilor!
MALLORCA: Nu fi prost! Mi se pare o aiureală să �ţi refuzi o plăcere doar fiindcă alţii au tot felul de mobiluri c�nd fac asta. Şi, oricum, sunt doar vorbe, fiindcă la bază stă totuşi pofta �n cazul oricui. Părerea mea e că dacă poţi, �ţi place, ai cu cine, şi ai şi unde, eşti un prost dacă n-o faci. Părerea mea! Iar eu sunt aici şi sunt femeie, din carne şi oase, şi aştept să mă faci să mă simt bine. Hai, fă dragoste cu mine!
MIKLOS (o �mbr�nceşte pe Mallorca, şi aruncă zarurile şi foaia de pe masă): Du-te la dracu', curvă �mpuţită! (Merge la bibliotecă şi re�ncepe căutarea cărţii.)
MALLORCA: Frumos mai vorbeşti, n-am ce zice! Se vede că te-ai născut �n Vulgaria! A propos, de ce� �i zice aşa ţării ăsteia? Nu cumva pentru că primul cetăţean al ei c�nd l-a scăpat mă-sa-n cap a �nceput să �njure?
MIKLOS (vine şi se aşează l�ngă ea): Există o legendă de genul ăsta, cum că primul locuitor al planetei, Adam, creat de Dumnezeu din lut, după o vreme se plictisea at�t de tare singur că a �nceput să-l �njure pe chiar creatorul lui (de unde ştia să �njure, e un mister), care, om cu bun simţ, se făcea că n-aude. Văz�nd asta, Adam a luat şi el lut (se pare că avea un fel de memorie prenatală, sau, mai corect, pre-genezică) şi a meşterit-o pe Eva. Legenda noastră e mai simplă (şi mai vulgară), nu apare nici un şarpe, Adam i-a făcut Evei c�nd a meşterit-o din lut o gaură �n zona pubiană, ca să aibă unde să-şi potolească tumefacţia membrului, care �l ţinea de c�teva zile (asta era adevărata lui "plictiseală"), şi de acolo vine blestemul sexului ("Creşteţi şi �nmulţiţi-vă!"). Adam a fost condus pur şi simplu de instinct.
MALLORCA: Bine, asta-i legenda, şi e foarte hazlie, dar care e adevărul?
MIKLOS: Adevărul istoric e mult mai simplu: ţara asta se numea Bulgaria, dar după ce şi-au reabilitat, prin preajma anului 2000, moneda naţională, leva, bulgarii au devenit foarte �ng�mfaţi, şi, cum �i trimiteau la origine pe toţi străinii, fără discriminare, �n lumea largă Bulgaria a ajuns să fie cunoscută drept Vulgaria, nume care s-a �ncetăţenit �n scurt timp şi �n interiorul ţării.
MALLORCA: Şi pentru tot procesul ăsta au fost de ajuns 20 de ani?
MIKLOS: Suntem �n 2020?
MALLORCA: Exact.
MIKLOS: �nseamnă că am deja 38 de ani.
MALLORCA: Ştii ce voiam să te �ntreb?
MIKLOS: Ce anume?
MALLORCA: C�nd ai cunoscut-o pe Irlanda, erai abstinent deja, sau �ncă nu?
MIKLOS: Nu, nu eram, chiar ne-am şi iubit c�ţiva ani; din fericire n-am avut copii.
MALLORCA: Şi după ce-ai omor�t-o ce-ai făcut cu ea?
MIKLOS: Am m�ncat-o �ncetul cu �ncetul, nu mi-au mai rămas dec�t răciturile din care am m�ncat dimineaţă.
MALLORCA: Vrei să zici că. am m�ncat răcituri din carne de om?
MIKLOS: Da.
MALLORCA: Dezgustător! Şi nu te-a căutat �ncă poliţia?
MIKLOS: �ncă nu, au trecut abia cinci zile de c�nd a murit.
MALLORCA: Dar nu "a murit", cum spui, pur şi simplu, ci ai omor�t-o tu.
MIKLOS: Şi ti se pare at�t de revoltător?
MALLORCA: Nu mi se pare deloc revoltător, sunt doar puţin geloasă pe tine. Şi eu �mi doream de mult timp să omor oameni.
MIKLOS: �n cazul ăsta şi tu ai fi considerată caz patologic.
MALLORCA: Ce-mi pasă? Vreau şi eu să ucid!
MIKLOS: Mai este timp destul. (Sună cineva la uşă.) Sau poate că nu. (Merge l�ngă uşă, şi �i face semn Mallorcăi să deschidă.)
MALLORCA: Imediat! (Merge şi deschide.)
POLIţAIUL (intr�nd): Bună ziua! Sunt sergentul major Ermizudov Nikita şi �l caut pe numitul Bardolski Miklos.
MIKLOS (după ce ţ�şneşte din spatele poliţaiului şi �l dezarmează): Sunt aici! Sunt căutat �n legătură cu moartea domnişoarei Irlanda Joyce?
ERMIZUDOV (foarte speriat, abia b�iguie): Da.
MIKLOS: Eu am omor�t-o, iar domnişoara Mallorca de la Fuentes �l va omor�, cu propriul lui pistol, pe Nikita. Faceţi cunoştinţă.
ERMIZUDOV: Am făcut deja. Domnu' Miklos.
MIKLOS: Pardon, domnul Bardolski!
ERMIZUDOV: Domnu' Bardolski, nu v-aş sfătui să faceţi una ca asta. Deja aţi omor�t un om, ar trebui să vă fie de ajuns.
MIKLOS: Tocmai asta e, deja am omor�t un om, aşa că oricum dacă voi fi prins ajung la p�rnaie. Ce contează, deci, dacă omor unul sau o sută de mii de oameni �n plus?
ERMIZUDOV: Chiar credeţi că n-o să vă prindă?
MIKLOS: Doamne fereşte! Dar cu c�t mai t�rziu cu at�t mai bine. Ce vreau eu să spun e că rasa umană trebuie să dispară, şi vreau şi eu să mă joc puţin "de-a Dumnezeu". �n caz că reuşesc să pun m�na pe c�teva bombe atomice, voi face eu să dispară rasa asta blestemată!
ERMIZUDOV: Eşti un monstru!
MIKLOS: Mallorca, te rog �mpuşcă-l. �ntre ochi, să zicem. (�i dă Mallorcăi pistolul. Mallorca ocheşte.)
ERMIZUDOV: Nu, nu, vă rog, sunt tată de familie, am copii acasă!
MIKLOS: Tocmai de aceea te �mpuşcăm, să nu apuci să-ţi vezi copiii murind �naintea ta.
ERMIZUDOV: Dar ce rău v-am făcut să mă ur�ţi aşa de mult? (Mallorca lasă m�na cu pistolul �n jos.)
MIKLOS: Dar nu te urăşte nimeni, dimpotrivă, �mi eşti chiar simpatic; �nsă nu pot să te las să pleci, că ai veni cu ajutoare. Iar de ţinut aici nu pot să te ţin fiindcă vreau să fac dragoste cu femeia mea.
MALLORCA: Da, da!
MIKLOS: N-am făcut dragoste de mult timp!
ERMIZUDOV: Dar a trecut deja ceva timp de c�nd sunt aici, �n cur�nd vor veni colegii mei şi vă vor aresta, aşa că nu are rost să mă omor�ţi. O crimă �n plus sporeşte numărul anilor de �nchisoare.
MALLORCA: Destul cu vorbăria! (�l �mpuşcă pe Ermizudov, apoi aruncă pistolul şi �i sare lui Miklos �n braţe.) Chiar vrei să facem dragoste?
MIKLOS: E multă vreme de c�nd vreau, dar n-am vrut să recunosc! Iubita mea! (O ridică �n braţe, o duce, o aşează pe pat, şi c�nd vrea să �nceapă să o dezbrace, uşa se loveşte de perete şi �n cameră intră trei poliţai.)
PRIMUL POLIţAI: M�inile sus!
MIKLOS (Mallorcăi): De ce n-ai �nchis uşa?
MALLORCA: Am uitat! (Ceilalţi doi poliţai le pun cătuşe lui Miklos şi Mallorcăi.)
MIKLOS: Rasa umană nu va dispărea �ncă!
AL DOILEA POLIţAI: Gura! De ce l-aţi �mpuşcat pe Nikita? (�l loveşte pe Miklos.)
MIKLOS: �mi pare rău că nu pot să vă �mpuşc şi pe voi! (Al doilea poliţai �l loveşte din nou.) Jigodii �n uniformă! Criminali sub acoperire! (Noi lovituri curg pe spinarea şi burta lui Miklos, �n timp ce acesta continuă să vorbească.) Viermi ordinari! Credeţi că dacă de mine aţi scăpat, veţi scăpa �ntotdeauna? N-o să ajungeţi să vă bucuraţi de pensie! Rasa umană va dispărea �nainte de asta! (Al treilea poliţai �l �mpuşcă �n cap, Miklos se prăbuşeşte.) Dracu'.. să.. vă.. (Moare.)
AL TREILEA POLIţAI: Un ticălos ca ăsta nu merită să trăiască nici măcar �n puşcărie!
PRIMUL POLIţAI: O să spunem toţi că a fost legitimă apărare. Dar ce facem cu ea?
MALLORCA: O să-mi lingeţi curul! (Al doilea poliţai o loveşte peste gură.) Ticăloşi! (Al doilea poliţai ridică m�na, ea se chirceşte pe covor.) Gata, tac, nu mai daţi!
AL DOILEA POLIţAI: Ar trebui să o lichidăm şi pe ea!
AL TREILEA POLIţAI: Da, e o idee bună, dar propun ca mai �nt�i să ne distrăm puţin cu ea, să aibă un sf�rşit glorios de curvă ordinară! E o bucată bună de tot! Cine e pentru? (Ceilalţi doi ridică m�inile.)
PRIMUL POLIţAI: De acord!
AL DOILEA POLIţAI: De acord!
MALLORCA: Nu, nu, nu!!! Nu, vă rog! (Al treilea poliţai �i rupe rochia. Lumina se stinge lin, şi creşte volumul muzicii.)

= CORTINA =





~> alte recomandări