~ Constantin Virgil Bănescu - zidul de mătase
~ Constantin Virgil Bănescu - tot ce văd
~ Constantin Virgil Bănescu - tu
~ Tudor Creţu - ***
~ Tudor Creţu - ***
~ Ionuţ Radu - O singură naştere nu� este de ajuns
~ Ionuţ Radu - Un alt poem �n care piatra nu a fost aruncată
~ Ionuţ Radu - Devenire
~ Mihnea Blidariu - cetatea de �ntuneric
~ Mihnea Blidariu - imposibila evadare
~ Bogdan Niţă - bătr�nul
~ Bogdan Niţă - transformare
~ Adrian Suciu - vanilie
~ Adrian Suciu - lucruri

zidul de mătase

de Constantin Virgil Bănescu

aici vreau să scriu
unde nimic nu e adevărat
aici
unde totul străluceşte
şi e at�t de strălucitor
�nc�t singurul loc pe care-l mai pot privi
este locul �năuntrului meu
aici
unde Dumnezeu �şi deschide palma
aici
unde Dumnezeu nu-Şi �nchide palma
aici vreau să scriu
pe zidul de mătase

tot ce văd

de Constantin Virgil Bănescu

ziua se apasă pe asfalt
�năuntrul braţelor mele
nu e dec�t iubire
acum pot spune asta
�năuntrul braţelor mele
nu e dec�t iubire
�năuntrul iubirii dinăuntrul braţelor mele
e tot ce văd
�n timp ce stau aici
�n timp ce un mic păianjen
�şi ţese frumoasa p�nză
lipind-o de pleoapele mele

sus

tu

de Constantin Virgil Bănescu

tu eşti izvorul sărutului meu
şi nu mă �ntrebi niciodată
c�nd a �nceput sau c�nd se va sf�rşi lumea
tu totul ştii
din sărutul meu
precum odinioară
te ridici pe v�rfurile picioarelor
şi mă vezi
mai bine ca oricine
şi te văd
mai bine ca pe oricine
şi �nţeleg
mai bine ca oric�nd
că tu eşti izvorul sărutului meu
cuv�ntul cuvintelor mele

sus

***

de Tudor Creţu

ore apatice
ieşim
- suntem patru� două perechi -
dintr-un local �mprejmuit de o pădure de pini
e o amiază calmă senină
asfaltul şoselei s-a zv�ntat aproape de tot

e vineri
suntem tineri
şi parcă n-am m�ncat niciodată carne
doar mentosane
şi alimente �n genere albe
de-a dreptul transparente
jeleuri tăiate-n felii c�t mai subţiri cu putinţă
budinci reci
şi - doar uneori - p�ine

ne plăceau obiectele lucioase alunecoase sidefii
cosmeticalele chimicalele
ochelarii de soare cu lentile mov
foşnetul revistelor veline


se face că
- �n oglinda retrovizoare a maşinii �n care urcăm -
brazii devin tot mai adevăraţi
pe măsură ce-şi pierd acele��

***

de Tudor Creţu

tristeţea mea
ca un bărbat gol
tăvălit peste sticla �ncinsă a scrumierei

sunt momente
c�nd fiece zgomot e o pasăre prăbuşită
sub greutatea paiului dus �n cioc
şi tot ce pot face este să �mi pipăi picioarele
cu palmele umede
să �nfig un ţăruş �n păm�nt
să-l �nfăşor �n c�rpe
şi să-i dau foc

 

*
şi parcă cineva �mi despică oasele
c-o lamă curbată de cuţit grecesc
se m�njeşte pe m�ini
şi s-apropie de geam să vadă
c�t de tare lucesc

O singură naştere nu� este de ajuns

de Ionuţ Radu

1. L-am �nt�lnit pe Nicodim
conducea ideile la păscut prin pădurile liniştii
nu a mai �ntrebat nimic.

Tace cu tăcerile celuilalt
foloseşte semnul celui de-al treilea pe buze
este tatăl propriei naşteri
din p�ntecul fiecărei zile face o mamă.
Mulţumeşte pentru fiecare lacrimă ce curge pe obrazul său
celui din al cărui ochi s-a prelins,
�i desparte doar o respiraţie prea puţin �mbrăţişată.

2. ,, El este fratele meu
mamă te rog naşte-l !"
.şi un nou personaj a mişcat plăm�nii poemului
a fost botezat . cu peşti
doar el priveşte cerul cu ochii deschişi �n interior,
coboară primul �n sufletul cuv�ntului
citeşte şi celelalte silabe .
nenăscutul din mine �i răspunde desen�nd pe nisip.

Fiecare alergăm prin propriile suflete
seara ne vom �nt�lni �n jurul aceluiaşi foc de tabără.

3. Alerg �n urma mamei...
,,mamă te rog mai naşte-mă o dată,
o singură naştere �nu-mi este de ajuns.
vreau să ştiu
ce port pe umeri �n afară de trup,
vreau să văd mai mult din ceea ce eşti.
mamă mai naşte-mă !
vreau sa mă apropii de lumina
care se �nvecinează cu �ngerul tău cel mai apropiat,
ochii mei vor să te atingă cu m�na."

....................

4. Prima naştere mi-au născut-o ceilalţi
drepturile de autor ale următoarelor �mi aparţin.
La prima naştere
am primit un trup şi un �nger
- să mă conducă p�nă �n dimineaţa următoarei naşteri...�������������������������������������������������������������������������������������������������������������� �����

... �mbrac trupul naşterii
ca pe costumul de nuntă
şi plec �n căutarea numelui ce-l port �n zi de duminică
mereu am fost �n �nt�rziere �n a şti cine sunt,
dar nu �ntr-at�t
să cred că sunt acelaşi de ieri.

Devin coproprietar cu Dumnezeu la mine �nsumi
locuim �mpreună �n trupul fluierului,
păm�ntul nu-l mai foloseşte �n loc de c�rjă la care să c�nte,
se re�ntorc �n sufletul meu
oameni şi fapte
ca �ntr-o geneză,
le dau voie să privească lumea de sus,
simt cu inimile celorlalte vieţi.

Un alt poem �n care piatra nu a fost aruncată

de Ionuţ Radu

1. Pentru a �nt�lni cuvintele acestui poem

am renunţat să mai concurez cu pietrele �n alergare,
vroiau să facă din sufletul meu un muzeu al propriilor convingeri.

2. Piatra aruncată spre Sf�ntul Ştefan a deschis retina �ngerului legat la ochi cu trupul lui.

�(Nu au ştiut că vor �nsoţi fiecare piatră aruncată
p�nă va intra �n echilibru sufletesc.
C�nd piatra nu călătoreşte spre propria inimă
loveşte cu trupul �n oameni).

3.Pentru a nu-i evada s�ngele�
trupul s-a �nvelit cu suflet,
�nainte ca piatra aruncată să atingă carnea
loveşte trupul de cuvinte
rescriind� fără pricepere poemele cu ritm şi rimă
şi discută cu o memorie pe care voi nu aţi �nt�lnit-o dimineaţa.
Primul contact dintre piatra aruncată şi personaj
are loc la nivelul centrului,
după sărutul necanonic
�şi privesc marginile desenate de oameni
şi-i doare.
Pietrele aruncate se rostogolesc peste cealaltă parte a sinelui
neştiutorii de carte le confundă cu semne de punctuaţie.

Hristos a rescris prezentul pietrei
a ţinut �n m�nă inima mineralului fără să-i tulbure trăirile,
a m�ntuit centrul pietrei
şi toate visele ei au putut veni �n pelerinaj pe Muntele Taborului.

�ntorc�ndu-se �n inimă
piatra anulează gravitaţia
trăieşte ca şi cum ar fi primul personaj convertit la creştinism.
Piatra poate medita doar dacă a fost purtată �n buzunar de unul din sfinţi.

(Dacă aţi arunca piatra păstr�ndu-i timpul �n m�nă
contactul nu ar durea).

Devenire

de Ionuţ Radu

�n fiecare nouă zi
un alt soare
răsare pe o altă planetă Păm�nt

cetatea de �ntuneric

de Mihnea Blidariu

gata
azi pe la pr�nz am ucis şi ultima carte
am fiert paginile cu coperţi şi cotor cu tot
p�nă s-a format zeama aceea gălbuie
cu care ungem mecanismele pieţei de capital
gata
s-a lăsat seara
am �nceput să �notăm �n �ntuneric
ascult�nd cocoroşie
şi fum�nd haşiş
acoperirea noastră a funcţionat
şi
pentru o vreme
putem fi liniştiţi
trecem drept ucigaşii de cărţi
noua generaţie de dezaxaţi
�nsa �n spatele crimei
se ascunde simplitatea �nfricoşătoare a unor fiinţe
care c�ntă
şi fac dragoste
ziua e ca un acord de dominanţă cu septima
şi eu astept
�n mirosul de cărţi fierte
�n intunericul dulce
�n patul ca o corabie secretă
semnul
ce va �nchide
cercul
uşile
şi rănile
eu te aştept
pe tine

imposibila evadare

de Mihnea Blidariu

prin oase au �nceput să curgă larve
pe care pescăruşi mecanizaţi le ciugulesc periodic
g�ndurile sunt o pastă putredă
cu care �nvelim
apocalipsele mici de dimineaţă
materialist
caut mereu noi surse de venit
�ncep�nd cu muzica
şi termin�nd cu versurile
�ntre ele - sfaturi pentru prieteni
(astea fiind mai mult o investiţie pentru viitorul sub formă de ciorap)
şi idei de expoziţii
cum ar fi cea �n care botezam un copil �n iaurt danone
uai uai uai
cu c�tă �nverşunare se agaţă de carnea noastră
c�rligele propriei nesiguranţe
acele care sug din fericirea celorlalţi
şi din propria nefericire
cu c�tă greţoasă smerenie
ridicăm halba
�n adăposturi subterane
care ne feresc de povara propriilor greşeli
şi de plictisitoarele greşeli ale altora
pescăruşii
nu pot intra aici
larvele s�ngelui nostru se preling �n scrumiere
le stingem pentru a uita
c�t mai repede
c�t mai eficient
hai
să ne cărăm de aici
g�ndurile au putrezit pe canapele
şi m�ine tre să facem bani
dupa chipul şi asemănarea noastră
hai
ridică-te
p�nă n-o să-ţi fure oasele de la garderobă
şi minţile agăţate �n tavan

bătr�nul

de Bogdan Niţă

mergea bătr�nul pe stradă, �n m�nă o plasă de rafie plină cu atlase de biologie vechi. era �mbrăcat �n sacou caro. radioul din buzunarul cămăşii de la piept mergea �n frecvenţe. parcă se suprapuse pe mersul său. la g�t, o cruce impletită din sfoară neagră bătea ora din două �n două secunde. �naintarea �l făcea să pară g�rbovit. mergea bătr�nul pe drum. nu ştia nici el exact �ncotro, dare el mergea �ncet transform�ndu-se �n melc. geanta de rafie se făcuse cochilie iar radioul antenele lui ce prindea numai posturi �n limbi necunoscute. mergea bătr�nul pe drum. era blestemat. nu putea să ajungă niciodata la capătul lui. mergea bătr�nul pe drum �n semicercuri, vroia să ne vorbească, mergea, mergea şi �ncă nu-şi găsea iubirea. era bolnav. era prea bătr�n şi nu putea muri. mergea bătr�nul pe drum şi-şi aştepta moarte langă f�nt�nă unde a iubit odată şi unde mai iubeşte doar noroiul din sandale. poveste de dragoste se sparse.�

transformare

de Bogdan Niţă

te chem �n fiecare dimineaţă să-mi spui că mă iubeşti:

����������� prima dimineaţă.

����������� erai o furnică. �n spate �ţi duceai mama moartă. erai toată transpirată. după ce ai �ngropat-o sub muşuroi te-am chemat să-mi spui că mă iubeşti. erai o furnică, �n spate �mi duceai dragostea moartă. te-ai �ngropat odată cu ea, sub muşuroi.

����������� a doua dimineaţă.

����������� erai un fluture. te plimbai printre raze de soare. aripile tale erau prea grele, erau de miere. te privesc cum te �nv�rţi �n cerc şi te izbeşti de toţi. fiecare atingere te omoară c�te puţin. te chem. să-mi spui " te iubesc ". a fost ultima suflare.

����������� a treia dimineaţă.

����������� erai o pisică. te plimbai printre picioarele mele şi-ţi plăcea să dormi �n subsolul blocului. m�ncai numai lapte şi bucăţi mici de carne. seara mă zg�r�iai pe picior să-mi arăţi, parcă, că trăiesc. te chem. să-mi spui " te iubesc " dar nu mi-am dat seama că mă �nşeli.

����������� ultima dimineaţă.

mă uitam �n oglindă.eram transpirat. mă uitam fix �n ochii tăi de sticlă. deveneam narcotic. �ncercam să mă stăp�nesc. �ncercam să-mi cos m�na de trup, piciorul şi capul de trup, pe restul le pierdusem. dimineaţa era prea călduroasă. �ncercam să mă cunosc.

����������� tu erai reflecţia mea, tu erai �n mintea mea.

����������� te chem să-mi spui " te iubesc ". te priveam cum �mi coşi inima de trup, cum �ncerci să vindeci cicatricile, cum sperai să nu mori.

vanilie

de Adrian Suciu

e secetă rău
plouă at�t de scurt
de parcă s-ar masturba un �nger.
răstignit �n sudoare citesc de la tine. "nu
mă cunoşti �ndeajuns:
sunt femeia care n-aduce apă de două ori.
sunt t�nără �n sensul că sunt t�nără.
sunt inedită ca o expoziţie de gări demolate."

iar eu s�nt �nţelept: prietenii se duc dracu'
casele se duc dracu' livezile se duc dracu'!
(mirosul pruncilor crescuţi printre nuci
mai sp�nzură o vreme de fostele crengi
ca aroma vaniliei �n tăvile goale).

lucruri

de Adrian Suciu

morţii pl�ng viii. �nspre margine
stăm noi
�nşurubaţi �n zilele noastre mustind de şmenari ai sorţii
şi călugăriţe la negru. lucrurile sunt utile
ele trebuiesc neapărat mutate dintr-un loc �ntr-altul.
ele trebuiesc măsurate.

pentru mutatul lucrurilor e nevoie
de strategii e nevoie de spaţiu.
lucruri care zăngănesc şi sfidează praful.
suntem gestionarii marilor depozite contabilităţile noastre
sunt inevitabil fictive. �n unele dimineţi
inventăm evidenţe perfecte borderouri fireşti.

ce nu scriem noi nu există.
putem eventual presupune că-ntr-o margine
oarecare morţii numără viii.

 

~> alte recomandări