Contăm?

de Sorin-Mihai Grad

Primim uneori mesaje de genul "�mi place revista (dumnea)voastră, dar c�nd o scoateţi şi pe h�rtie?". Răspunsul meu standard e "ne-am g�ndit şi la aşa ceva, dar deocamdată nu putem s-o facem, abia reuşim să ne găsim timp şi resurse pentru ediţia online". De obicei cititorii se mulţumesc cu acest răspuns, �nsă unul dintre ei, un domn care ne urmăreşte de la �nceputuri, este foarte perseverent şi mi-a oferit c�teva argumente, mărturisind şi că deşi este mai �n v�rstă dec�t noi citeşte cu fanatism EgoPHobia şi �n general literatura rom�nă contemporană de valoare publicată �n diverse forme pe internet. Voi cita c�teva pasaje din mesajele dumnealui: "trebuie să ieşiţi la lumină, să faceţi o revistă de h�rtie �n care să spuneţi cam aceleaşi lucruri spre stupefacţia lumii poltrone literare rom�neşti hrănită cu gargară de diferite culori", "există o singură cultură: cea scrisă la lumină, cea care se vinde(!) şi se cumpără, cea care se adresează cititorului din Roman dar şi din Focşani sau Copşa Mică. Ceea ce faceţi voi aici este un fel de cultură underground - cu toate riscurile unei asemenea culturi. Pentru ca vocea voastră să reprezinte ceva �n această ţară trebuie să ieşiţi la lumină", "voi nu reprezentaţi un pericol pentru debila literatură rom�nă deocamdată, aşa că toată lumea vă priveşte cu �ngăduinţă. �n momentul �n care veţi scoate o revistă nu pe suport electronic ci pe h�rtie se schimbă lucrurile. Toţi vă vor duşmăni pentru simplul fapt că vor vedea �n voi ceea ce sunteţi de fapt: nişte scritori mult mai buni dec�t ei", "luptele se dau la suprafaţă - �n văzul tuturor - şi constă �n impunerea unei noi ordini, a unei noi literaturi, a unei noi concepţii. A scrie nişte cărţi acolo - oric�t de bune ar fi - a scoate o revistă pe net, este una. Dar a intra cu m�inile goale �n lumea literară - asta este cu totul altceva... o să aveţi, probabil, şi alte probleme - aşa cum au avut şi alţii - din cauză că societatea rom�nească şi cultura rom�nă au o tendinţă reacţionară".

Din c�te ştiu, presa culturală independentă tipărită n-o duce foarte bine, depinz�nd de v�nzări dar mai ales de subvenţii şi sponsorizări. Pe internet situaţia e diferită. Cheltuielile se reduc, tinz�nd spre zero, dar şi veniturile aproape că dispar. Dacă majoritatea revistelor culturale tipărite �ncearcă să apară regulat, eventual apel�nd la trucul cu numere duble sau multiple, au redactori angajaţi şi-şi remunerează, chiar dacă modest, colaboratorii, cele online depind de timpul liber al realizatorilor, nu-şi permit să plătească pentru colaborări, apar neregulat, sunt confundate deseori cu site-uri tip cenaclu şi nu pătrund p�nă la cei care nu au acces la internet. Ultimul neajuns al revistelor online nu e neapărat foarte important, cei care n-au de-a face cu internetul aproape sigur că nu gustă nici ce scrie �n ele, precedentul nici el, dar celelalte at�rnă destul de mult �n comparaţiile dintre cele două tipuri de reviste pomenite. Pe de altă parte revistele online pot să publice oric�t, nefiind constr�nse nici să renunţe la texte din motive de spaţiu, nici să umple pagini cu materiale inutile, inerentele greşeli de tehnoredactare pot fi eliminate simplu, iar paginile web pot conţine şi fişiere multimedia. Discuţia s-ar putea purta şi pe alte argumente, dar n-o mai lungesc. Pentru o revistă culturală, dar nu numai, soluţia pe care o cred ideală e să apară pe h�rtie dar să fie disponibilă şi online. Iar modelul găsit de "Suplimentul de cultură" este chiar excelent, săptăm�nalul fiind oferit pe piaţă at�t independent c�t şi ca supliment gratuit al unor ziare locale, ajung�ndu-se la un tiraj excelent. Dar ei au �n spate editura Polirom, pe c�nd restul lumii se chinuie cum poate.

EgoPHobia apare doar online şi nu ştim dacă vom reuşi vreodată să trecem şi pe h�rtie, �n ciuda �ncurajărilor cititorilor. La fel ca noi sunt şi alte reviste literare apărute dupa 2000, precum "tiuk!", "Sisif", "Prăvălia culturală", "Argos" sau "Respiro". Alţii s-au �ncumetat totuşi să atace lumea literară autohtonă prin intermediul tiparului, de exemplu "Ca şi cum", "Versus/m" sau "pana_mea". "Ca şi cum" n-a mai scos nici un număr nou de vreo doi ani, iar celelalte două reviste tipărite au renunţat la periodicitate, "pana_mea" anunţ�nd chiar că vor scoate un număr nou doar după ce jumătate din tirajul celui precedent se va fi v�ndut. Nu ştiu de cei care au �ndrăznit să �ncerce să scuture debila literatură rom�nă prin intermediul acestor trei reviste şi-au c�ştigat deja duşmani prin intermediul lor, nici dacă au reuşit să şi le v�ndă şi pe la Roman sau Copşa Mică. �ntrebarea e �nsă dacă revistele literare independente apărute �n ultimii ani au reuşit să se impună �n viaţa literară rom�nească. Contează ele cu adevărat, contează doar cele pe h�rtie, contează mediul �n care apar? Voi ce credeţi? �n privinţa EgoPHobia nu pot da un răspuns clar. C�nd primim texte de la scriitori cunoscuţi sau �i contactăm pe posibilii invitaţi şi ei ne spun că ne citesc şi că le facem o onoare invit�ndu-i �n e-revista noastră simţim că EgoPHobia �nseamnă deja ceva. La fel c�nd aflăm că texte publicate �n EgoPHobia sunt citate �n diverse articole sau chiar �n lucrări ştiinţifice. Pe de altă parte dăm şi de reacţii gen "pe internet poate publica oricine orice", iar EgoPHobia nu e luată �n seamă de către cei care fac at�t de popularele pe la noi reviste ale revistelor culturale. Cum nici celelalte publicaţii culturale online nu beneficiază de o soartă mai bună �n privinţa reacţiilor din mainstream'ul lumii literare de pe la noi, iar unele dintre revistele culturale editate de tineri au preferat să apară doar pe h�rtie, aţi putea crede, precum cititorul nostru citat mai sus, că �n ciuda unor mici succese izolate presa culturală rom�nească online nu contează cu adevărat. Dar internetul se extinde chiar şi �n Rom�nia, accesul la el devine din ce �n ce mai uşor şi necesar şi din ce �n ce mai mulţi oameni, implicaţi sau nu �n lumea literară, �i descoperă utilitatea. Faptul că EgoPHobia continuă să apară doar �n format electronic ne scuteşte de ne arăta şi prin cuvinte părerea despre importanţa �n literatura rom�nă contemporană şi viitoare a revistelor care apar doar �n format electronic. �i nu putem să nu sperăm că �n c�t mai scurt timp să nu se mai poată pune problema ca �ntrebării din titlu să i se poată răspunde negativ.