Ce-am mai citit...

Sorin-Mihai Grad

Ce-am mai remarcat presa culturală românească în ultima vreme? Că Uniunea Scriitorilor se ocupă cu nedeconspirarea scriitorilor informatori ai Securităţii, că unii se plâng că împărţirea fondurilor pentru publicaţii de la Ministerul Culturii şi Cultelor via Fondul Cultural Naţional s-a făcut nedrept, că se pregăteşte o lege prin care se interzice fluieratul în biserică sau moschee, că scriitorul cutare şi-a expus o parte din viaţă într-o carte şi sunt personaje care nu-s de acord cu asta, c-a apărut deja revista rezultată-n urma concursului criticat de mine aici în numărul trecut şi aşa mai departe. Să le iau pe rând la scărmănat.

Noi cei de la EgoPHobia eram cel mult pionieri când a avut loc revoluţia din '89, deci nu se pune problema să fi fost vreunul dintre noi recrutat de către serviciile secrete comuniste. Asta nu ne împiedică să ne intereseze ce s-a întâmplat prin ţara noastră de-a lungul timpului, aşa că e normal să susţinem publicarea tuturor numelor informatorilor Securităţii şi a dosarelor aferente. Facem parte dintr-o generaţie care creşte fără modele, dar dacă totuşi mai avem unii dintre noi vreunul ar fi bine să ştim dacă respectivul a fost sau nu implicat activ de partea conducerii României socialiste, în orice mod posibil. Şi nu e vorba doar de acest aspect. Cei care au colaborat cu Securitatea au avut la dispoziţie aproape 17 ani să se căiască public. N-au făcut-o, e timpul să fie demascaţi. Dacă acţiunea care a început acum cu timiditate avea loc când noi eram încă mici altfel ar fi fost astăzi totul, iar dacă va avea loc peste 10-15 ani nu va avea decât un efect arhivistic. Acum e poate ultimul moment când se mai poate face deconspirarea turnătorilor şi a agenţilor Securităţii şi sperăm că vom avea maturitatea să-i eliminăm din poziţii de decizie pe cei care ne-au ascuns apartenenţa la sinistra instituţie. Chiar şi alimentat de eventuale răzbunări personale, radicalismul pe care-l susţin e singura soluţie pentru a scăpa de unele sechele care ne contribuie la dezvoltarea ţării doar prin inerţie. Să fie scriitorii sau preoţii scutiţi de răspunderea asupra faptelor lor? De ce? Opera rămâne, iar dacă omul a greşit să plătească. Nu mai amintesc numele de artişti a căror latură umană a lăsat sau lasă de dorit vânturate recent prin presă, dar dacă nu le-ar supravieţui opera în ciuda diverselor păcate probabil că numele lor le-ar fi rămas cunoscute doar în medii restrânse.

Trec la împărţirea fondurilor ministeriale pentru revistele culturale. Dacă o revistă a apărut 2 sau 100 de ani e destul de irelevant, important e ce conţine acum şi câtă lume o cumpără. Dacă nu mai există interes pentru formatul ei actual e inutil să fie menţinută artificial în viaţă pe banii statului doar pentru păstrarea unei tradiţii muribunde. Dacă se pregăteşte un proiect viabil de reînsufleţire, să i se subvenţioneze convalescenţa, de acord. Nu înţeleg totuşi de ce distinşii domni şi doamne care cer subvenţii pentru publicaţii muribunde nu iau în calcul trecerea de la hârtie la internet. Cheltuielile sunt mult mai mici în mediul electronic, iar vizibilitatea e sporită. Bibliotecile unde-şi trimiteau revista au acces la internet, iar pentru cei câţiva cititori refractari la tehnica modernă sau absenţi de pe internet din varii motive se pot găsi soluţii pe plan local pentru a li se oferi conţinutul revistei.

Musulmanii au propus un amendament la proiectul legii cultelor prin care s-ar interzice "orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase". O fi mare parte din arta şi literatura veche care a supravieţuit până la noi de inspiraţie religioasă, religia a avut şi influenţe pozitive în dezvoltarea omenirii, dar între timp a fost separată de stat şi n-are decât să se descurce cum poate. Au apărut liste cu scrieri şi opere de artă importante şi valoroase ale căror subiecte sunt anti-religioase, care ar putea fi interzise dacă amendamentul respectiv ar fi aprobat. Nu le voi cita, vă întreb doar dacă vi se pare normal să se întâmple aşa ceva azi? Inchiziţia reloaded, ca să fiu în ton cu timpul. Orice investigaţie referitoare la diversele ilegalităţi înfăptuite sub umbrelă religioasă ar putea fi atacată pentru că ar defăima religia respectivă. Sau inventează cineva o religie care-ţi promite mântuirea sufletului dacă dai o mie de palme oamenilor de pe stradă. Cine ripostează intervine în ritual, ofensează această nouă religie şi va avea probleme cu legea. Sau s-ar trezi cei care se cred daci să-l arunce-n suliţă pe cel mai vrednic dintre ei, iar cine i-ar declara criminali ar da socoteală celor însărcinaţi cu apărarea legii. Exagerez, dar chestii de genul ăsta chiar s-ar putea întâmpla. Iar dacă aveţi obiceiul să vă condimentaţi înjurăturile cu diverşi sfinţi va trebui să fiţi foarte atent unde le plasaţi. Au existat oameni care şi-au turnat familia către Securitate, credeţi că nu se vor găsi binevoitori şi pentru cei care jignesc vreun simbol religios? Dacă legea cultelor s-ar aproba incluzând amendamentul musulmanilor ar avea probleme şi multe reviste literare, inclusiv dintre cele subvenţionate de Ministerul Culturii şi Cultelor, că tot veni vorba de ele, dar mai ales cele independente, unde grija de a nu deranja este minimă. N-am recitit acum numerele precedente ale e-revistei noastre, dar cred că-n fiecare dintre ele există măcar un text care ar încălca legea cu pricina. Nu că ne-am lăuda cu asta.

***

Pregătind acest număr al EgoPHobia, am respins mai multe texte decât de obicei dintre cele venite la redacţie. Nu-mi dau seama care e proporţia între cele două principale cauze pe care le văd: selecţie mai dură şi texte mai slabe. Rămâne s-o descoperiţi voi. Eu cred că vă oferim acum unul dintre cele mai bune 3 numere ale EgoPHobia. Voi ce ziceţi?