Ştefan Bolea şi Paul Belce

Gorun Manolescu ne-a dus cu maşina până aproape de Mitropolie. Am urcat deluşorul; arătam ca nişte junkeri, de aceea lumea se uita la noi cu oarecare încredere. În bărbile noastre se citea un îmburăcător fanatism ortodox. L-am recunoscut din prima pe panel-ul din stânga. Marta Petreu nu ne-a spus totuşi că arată ca o maimuţă schiţată de Şestov. I-am făcut câteva frontal-uri; îi ziceam lui Paul "uite măi, fetiţa ăsta pe care-l ţine de mână era soră cu cioran". Am făcut câţiva paşi în biserică şi am văzut "posterul cu Miron Cristea". Ne-am deplasat, la fel de sceptici şi întrebători ca înainte, dar cu acelaşi aer patriarhal de dreapta, în care cerşetorii se recunoşteau. O ţigancă fără nas mi-a cerut o ţigară. Îţi dau, dar îţi fac şi o poză. A acceptat, după o scurtă târguială. Tulai Doamne, unde apar? La Europa Liberă? - Stai liniştită, că-i pentru colecţia mea privată... (snuff). Pe drum, pe Paul îl apucaseră nihilismele. Era în tonul dimineţii.

Paul Belce

Intro: Lui Ştefan îi put picioarele
Paul a sunat la interfon. Recepţionera ne vede, ne deschide fără probleme. Involuntar, mi-am scos portofelul să-mi iau o apă minerală. Tipa a remarcat gestul şi a privit spre noi puţin derutată. Credea că venim în vizită, i se păru deodată ceva suspect. Am urcat o treaptă şi ne-am oprit să luăm apa minerală.

1. "Daţi-ne o apă", zic eu.

2. "Twenty-four", zice recepţionera. Văzând că am scos 50.000 din portofel, a strigat la mine uimită: "Change, please! Change!"

3. "Paul, ai tu mărunt? Eu n-am decât 50.
   Aleg din portofel 2 bancnote de 10.000. Recepţionera mă întrerupe zicând: "Thirty, sir! Thirty!". Neştiind ce se întâmplă, i-am mai dat o bancnotă. A luat-o imediat. Tipul care stătea cu recepţionera i-a comunicat rapid: "Spune-le şi lor că e apă plată, să ştie şi ei".

4. "It's plate! Plate!"

5. "O.K.", zise Ştefan.

6. "Thank you very much", i-am zis şi eu, încă neprinzând sensul celor întâmplate.

Când urcăm treptele, ne căcăm pe noi de râs.
A doua zi ne-am dus şi l-am turnat pe Vladimir.