de Paul Suciu
petrescu adulmeca suspecții de la o poștă iar paraschiv trecea pe trotuarul de vizavi aprinzându-și o țigară de mentă. capul detectivului era strabătut de mii și mii de calcule probabilistice care se declanșau la fiecare trecător ce se perinda prin fața chioșchiului său de ziare la care ocazional mai făcea un ban. calculele s-au oprit la jumătate deoarece nu mai încăpea indoială. bătrânelul din fața sa da bestia aceea cu ochelari puțin cocoșat care în momentul acela își sufla nasul și iși plimba pekinezul era criminalul. instantaneu lui petrescu îi veni în minte un plan prin care să-l prindă în cursă pe nemernic care spre surprinderea și spaima sa traversa chiar spre el. totul s-a petrecut cu o rapiditate infernală. bătrânelul i-a întins o bancnotă mototolită arătându-i vânzătorului-detectiv spre cel mai ieftin ziar dar acesta nefiind ușor de păcălit scoase de sub tejghea o mitralieră kalashnikov și fără nici o clipire îl ciurui pe nelegiuit și pe principala sa unealtă complice pekinezul. apoi sări peste chioșc să verifice dacă totul este în regulă și aplecându-se peste cadavre observă în ochii câinelui o mică lacrimă care-l făcu pe pascal petrescu să se gândească că pe lumea asta mai sunt și bestii care mai au totuși o urmă de umanitate.
*
În fiecare dimineață, la fereastra mea de la etajul șase, aterizează lin un fluture mare, alb, cu un punct negru pe bărbie. Asta de vreo trei ani. Ne-am împrietenit repede, pot spune că sunt un tip sociabil. Nu mi-am dat seama niciodată ce l-a atras exact la fereastra mea, când l-am întrebat o dată, a lăsat capul rușinat și a scos din buzunar un pistol de la care și-a aprins o țigară. A spus exact așa: ”Look, man: no comment, ok?” N-am înțeles nimic, dar asta m-a determinat să încep să învăț engleza.
*
Primul bărbat (B1) – Dă-mi pace! Nu mă mai imita!
Al doilea bărbat (B2) – Dă-mi pace! Nu mă mai imita!
B1 – Nu te mai ține după mine. Pleacă!
B2 – Nu te mai ține după mine. Pleacă!
B1 – Cine ești tu?
B2 – Cine ești tu?
B1 – Ești ecoul meu?
B2 – Ești ecoul meu?
B1 – Dacă asta te crezi, atunci du-te-n măta!
B2 – Dacă asta te crezi, atunci du-te-n măta!
B1 – De ce repeți?! Ești un nemernic!
B2 – De ce repeți?! Ești un nemernic!
B1 – Ești o scârbă, un vierme, o coropișniță ordinară!
B2 – Ești o scârbă, un vierme, o coropișniță ordinară!
B1 – Dacă nu încetezi, am să te omor!
B2 – Dacă nu încetezi, am să te omor!
B1 – Nu crezi?!
B2 – Nu crezi?!
B1 scoate pistolul.
B2 scoate pistolul.
B1– Pac!
B2– Pac!
Se prăbușesc amândoi.
B1 (cu ultimele forțe) – Nu mi-aș fi închipuit…
B2 (cu ultimele forțe) – Nu mi-aș fi inchipuit…
One thought on “Mici scene dintr-un oarecare oraș”