Marius-Iulian Stancu

status 2.3

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu orice filosofie politică trebuie judecată, deci înțeleasă și criticată, dinspre extreme. doar în acest fel hermeneutica poate căpăta necesara limpezime de suprafață. principalul adversar al oricărei filosofii politice îl constituie sinele. ceea ce face totuși diferența între stânga și dreapta politică, în favoarea celei din urmă, este că prin […]

status 2.2

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu #νῦν [acum]: timp creștin, timp pierdut, recuperat prin semnele trupului care pătimește. primul cerc al infernului [«ce-abisul ocolește» – IV, 12] este cercul în care se învârte [și] viața noastră: «nu era plâns, dar răsunau suspine/ văzduhul veșnic sta în tremurare./ așa-i durerea ce fără de chin e…» [IV, […]

«interviu cu un vampir»

apocrife [interviu cu & poeme de ema dumitru] interviu & prezentare de Marius Iulian Stancu (să) ne întoarcem dinspre discursul modern (scientia sexualis, vezi foucault) înspre dialogul socratic (în care sensul se face la modul erotic). altfel nu se poate avansa decisiv, saltul credinței cerut de adevărul sublim, deci terifiant, rămâne imposibil. pe cărarea aceasta […]

note la epistola către romani 1.4

(#gnostice) de Marius-Iulian Stancu C. dovadă scripturală din istoria lui avraam [4, 1-25] 3 argumente veterotestametare [avraam ca model] prin intermediul cărora pavel devedește că omul este îndreptat prin credință, că acest lucru s-a întâmplat înaintea ritualului circumciziei, și că astfel făgăduința divină se împlinește doar pentru cei credincioși. “tradiția iudaică trebuie reinterpretată în mod […]

status 1.13

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu “este esențial pentru filosofie și poezie, ca pregătire a filosofiei, să fie înțelese abia după două, trei generații.” [martin heidegger, caietele negre]; cu alte cuvinte, dacă te-a băgat iovănel la index, dacă a înțeles ceva despre tine, ești mâncat [de timp, ești de domeniul trecutului]. adevăratul creator aparține mereu […]

apocalipsa după heidegger [4-7]

(#gnostice) de Marius-Iulian Stancu [4] despre ființă crezi că știi ceva doar de la distanță, periferic, pe drumuri ocolitoare. din momentul în care o concepi ca pe un scop al definiției și reprezentării, adică încerci apropierea, ființa dispare, se transformă în enigmă, peste formele ei nu mai cade lumina, pierzându-se în obscuritate. momentul în care […]

status 1.12

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu fascismul e ca în pilda semănătorului – semințele lui nu au căzut niciodată pe pământ bun. hermann keyserling era ceva mai optimist: “cu siguranță, dacă reprezintă ceva atât de productiv pe cât cred eu, atunci va dispărea într-o zi, precum sămânța. va face loc unei noi construcții, nebănuite […]

apocalipsa după heidegger [1-3]

(#gnostice) de Marius-Iulian Stancu [1] știm – ființă și timp, cartea cu care trebuia să înceapă, dar cu care s-a sfârșit filosofia, e un proiect fără final. monumentala construcție heideggeriană a fost abandonată [nu ca eșec, ci cu sensul descoperirii unei dispoziții fundamentale a ființei umane care trebuie să se afle «mereu în trecere  și […]

Scroll to top