status 2.6
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu este [deja] cert: se poartă superbia superbă, ascetică, care nu mai face contact și nu mai pătimește erotic.
status 2.5
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu în giving an account of oneself, judith butler raționalizează că “s-ar putea ca doar prin intermediul unei experiențe a celuilalt în termenii unei suspendări a judecății să putem fi capabili în cele din urmă de o reflecție etică cu privire la umanitatea celuilalt, chiar dacă celălalt încearcă să ne […]
status 2.4
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu principala problemă pe care o pune îmbătrânirea, din perspectivă platoniciană, nu este apropierea de moarte, ci pierderea frumuseții fizice, unica șansă a spiritului, într-o lume a căderii, de a regăsi drumul [prin celălalt] înspre transcendent.
status 2.3
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu orice filosofie politică trebuie judecată, deci înțeleasă și criticată, dinspre extreme. doar în acest fel hermeneutica poate căpăta necesara limpezime de suprafață. principalul adversar al oricărei filosofii politice îl constituie sinele. ceea ce face totuși diferența între stânga și dreapta politică, în favoarea celei din urmă, este că prin […]
status 2.2
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu #νῦν [acum]: timp creștin, timp pierdut, recuperat prin semnele trupului care pătimește. primul cerc al infernului [«ce-abisul ocolește» – IV, 12] este cercul în care se învârte [și] viața noastră: «nu era plâns, dar răsunau suspine/ văzduhul veșnic sta în tremurare./ așa-i durerea ce fără de chin e…» [IV, […]
status 2.1
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu din păcate pentru cei aflați în căutarea corectitudinii estetice, obiectul artistic face ce știe mai bine – #obiectifică.
status 1.13
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu “este esențial pentru filosofie și poezie, ca pregătire a filosofiei, să fie înțelese abia după două, trei generații.” [martin heidegger, caietele negre]; cu alte cuvinte, dacă te-a băgat iovănel la index, dacă a înțeles ceva despre tine, ești mâncat [de timp, ești de domeniul trecutului]. adevăratul creator aparține mereu […]
status 1.12
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu fascismul e ca în pilda semănătorului – semințele lui nu au căzut niciodată pe pământ bun. hermann keyserling era ceva mai optimist: “cu siguranță, dacă reprezintă ceva atât de productiv pe cât cred eu, atunci va dispărea într-o zi, precum sămânța. va face loc unei noi construcții, nebănuite […]
status 1.11
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu «stăpânitorul lumii acesteia» [ioan 12, 31] este un muzicolog. nu degeaba dorea platon să le impună canoane muzicienilor și poeților [«nicăieri nu se schimbă canoanele muzicale, fără schimbarea legilor politice» – republica]. iată de ce primii creștini au respins reprezentațiile teatrale [de spectaculis]. adevărata revoluție a avut loc în […]
status 1.10
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu de remarcat că cei în mâinile cărora ni se cere a ne încredința în viitor destinele – “tinerii frumoși și liberi” – se află în linia întâi în “războiul împotriva virusului”, unul care ne-a anulat ca ființe umane și politice [în afara pretextului sanitar, singura grijă a aparatului de […]