e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu “Încotro și de unde vii?” (Phaidros 227a)[1], îl întreabă Socrate pe Phaidros, imediat cum îl întâlnește; căci filosofia în accepțiune socratică se află mereu pe drum, iar pe drumul ei, cu toate că își recunoaște nereușita în a îndeplini porunca delfică a cunoașterii de sine (Phaidros 229e), Socrate nu […]
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu dialogul socratic reprezintă în esență o metodă de seducție. asta nu reușește să înțeleagă erotica contemporană – măsura iubirii constă în capacitatea celor doi de a se păstra prinși în dialog, de a se (s)pune în fața celuilalt.
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu nu cunosc o istorie a dragostei mai impresionantă, prin felul în care Héloïse știe să nu o trădeze până la capăt [chiar și în mănăstire fiind]. nu același lucru poate fi spus și despre Abélard – precum majoritatea oamenilor de litere, uită că textul nu trebuie să constituie un […]
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu eyes wide shut reprezintă acel film pe care în fiecare an, în luna decembrie, îl revăd ritualic. deși am scris despre multe pelicule dragi mie, despre acest film al lui kubrick m-am ferit cumva instinctiv să mă exprim în scris, simțind cumva că îmi lipsește o limpezime a interpretării […]
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu cine? iată prima întrebare a mini-seriei ripley și după toată probabilitatea întrebarea fundamentală: cine este tom ripley? genul de întrebare căreia îi dăm de-a lungul vieții în interacțiunile noastre de nenumărate ori un răspuns, aproape mereu șablonard. sculpturi, tablouri, fotografii, persoane vii care trebuie să moară pentru a fi […]
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu iubitorul să nu uite niciodată: pentru a fi, cuvântul trebuie să se facă trup. un puzzle din care lipsesc prea multe piese. acesta reprezintă modelul din care se face și se desface firava noastră ființă. nimeni nu știe și nu îl poate completa. nu putem spera decât la momentele […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu când suntem împreună – élan vital, apoi vine timpul pentru vita contemplativa, într-o eternă reîntoarcere a aceluiași. să reprezinte oare erosul ultima structură performativă a mitologicului pentru contemporaneitate? un ultim zeu ascuns în carne ce poate fi readus la viață printr-o inițiere adecvată?
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu când va fi cel mai dureros, pentru a nu uita niciodată, nu ne vom mai vorbi. încă de pe vremea când a început să își proiecteze dorințele pe pereții unei peșteri, omul a căpătat deprinderea de a-și înveșmânta lipsa în culorile prezenței. să nu ne [mai] amăgim unii pe […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu este [deja] cert: se poartă superbia superbă, ascetică, care nu mai face contact și nu mai pătimește erotic.
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu în giving an account of oneself, judith butler raționalizează că “s-ar putea ca doar prin intermediul unei experiențe a celuilalt în termenii unei suspendări a judecății să putem fi capabili în cele din urmă de o reflecție etică cu privire la umanitatea celuilalt, chiar dacă celălalt încearcă să ne […]