40+

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

 

Un mesaj de dincolo de șanțul sau gardul pe care redactorul-șef al EgoPHobia crede că-l va sări în curând: nu există nici un șanț, nici un gard. Sari cât poți de sus și aterizezi în același loc. Chiar dacă îți petreci toată ziua în care împlinești patruzeci de ani treaz, ar trebui să ai mare noroc ca să ai parte de vreo revelație. Jumătatea vieții e o glumă care se mișcă în toate direcțiile și chiar și așa nu are nici un sens, iar cursul corect al vieții ni se revelează doar retrospectiv (ca să nu scriu postum).

Până să-ți împungă cine sau ce s-o fi ocupând cu așa ceva al patruzecilea spin în trandafirul vieții tale ar fi trebuit să înțelegi câtă valoare au iluziile și visele tale, și dacă e cazul să înlocuiești optimismul nefondat cu un realism cu nuanțe cinice. Ar trebui să știi ce să prioritizezi și să nu te surprinzi trăgând tare să finalizezi ceva în minutele de dinaintea termenului limită. Ar trebui să știi dacă visele pe care ți le-ai îndeplinit și mai ales cele care încă nu s-au lăsat apucate sunt chiar ale tale sau n-ai știut să te scuturi de ele când le-au suflat alții înspre tine.

Bolile și problemele de care pomenesc unii pot veni oricând, nu așteaptă patru decenii să te pocnească. Idem gândurile despre propria-ți dispariție. La fel e și cu înțelepciunea, maturitatea și alte basme cu care cei din balta 40+ încearcă să-și justifice incoerențele. Poți și fără a-ți schimba prefixul în 4 (cine o fi inventat tâmpenia asta merită statui și pe Lună, clădite sisific de către cei care au preluat-o și răspândit-o) să nu mai accepți dorințele altora care nu corespund alor tale. Și poți oricând scrie orice vrei, tot ce vrei. Sau poți învăța lucruri pe care să le uiți cândva. Ori doar devora produsele altora.

40 nu e un prag, e o convenție legată de numărul de degete cu care e dotată specia noastră. Dacă aveam șase și număram în baza 12, patruzeci nu era cu nimic mai presus decât treizeci și șapte sau patruzeci și doi. Nu te așteaptă nimic special aici, vei fi doar tu, același tu, pe care îl poți îmbunătăți oricând, fără să folosești pretexte.

1 Comments

  1. TudorB.

    Sunt multe de spus s despre drumul parcurs de catre mine intre 33 si 40, , pana la intervalul asta am publicat si eu ce mi a placut si cum mi a placut , am studiat si profesat cum m am priceput mai bine.Hardy in Departe de lumea dezlantuita aduce vorba de varsta de 40 de ani numind o jumatatea vietii si eu ma simt partial implinit partial nedesavarsit pana la acest al 40 lea spin Mântuirea vine prin suferinta si pt mine varsta de 33 de ani a adus pierderea luminii ochilor dar nu am disperat maxim cum spun cocalarii si am mers inainte si mai mult decat atat am facut mai multe decat facusem pana atunci si acum daca e sa ne luam dupa perimata piramida a lui Maslow sunt in etapa stimei de sine la care mai am mult de lucratPare o fundatura doar daca nu ai un ideal in viata si nu i iubesti pe ceilalti dar eu ma straduiesc sa am si sa fac tot ce pot atat cat mi s o mai derula papiota …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.